Da, Stiu, Mircea Cartarescu este un Zeu, iar eu, cum nu sunt un Zeu, cel putin nu la fel de divin ca si el, nu ar trebui nici macar sa imi permit sa gadesc critic la adresa domniei sale.Mai mult, nici macar nu ma incadrez in categoria sacra de oameni, asa cum se incadreaza femeile “apologiate” de el, eu fiind doar un vierme eminamente profan.Daaaaar, am ramas stupefiat sa ascult un fragment din opera sa, pe youtube.Nu numai ca mi s-a facut sila, dar am avut o convulsie de nervi.Nu am stiut cine era autorul “operei”, dar am dedus instant ca trebuie sa fie un bolnav psihic, labagiu notoriu, eventual virgin de “prima mana”.M-am gandit ca nu poate fi Mircea Cartarescu, caci “De ce iubim femeile” a fost o opera elogiata si paraelogiata pe toate canalele media.
Iata aici fragmentul care m-a adus pana in stadiul de a injura:
Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie
care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au
fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi
dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti
decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu
miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe
buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor
mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada
drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu
raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat
sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci
ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate
treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se
laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca
nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri
porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe
care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli
complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza
si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui
artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru
subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din
fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le
intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in
masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le
admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin
fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme
care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a
gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te
iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un
fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere
reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti
dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si
tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat,
colectionand mici observatii si schitand subtile
nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu
cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru
ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu
trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le
innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le
termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si
inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca
pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu
induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa
de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii
femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si
albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici
suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac
dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in
filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord
in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada
cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu
adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de
televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si
actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari
embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului
dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau
porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla
Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in
reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in
mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune,
roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au
de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu
il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei
e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti
biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei,
pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul lor.
Ok, lasand la o parte faptul ca Cel care a scris asta traieste evident pe alta planeta(schizofrenie!?!), bineinteles ca apar tot felul de nefutute care il ridica in slavi: daaa…..noi nu ne cacam, noi mirosim a micsunele la cur, fute-ne mirceaa…esti cel mai mare om posibil!!!!
In fapt, numai un ratat social cu o obsesie fetisheasca ar fi putut debita asemenea ineptii.Cand iubesti, iubesti o imagine pura,nealterata, cu imperfectiunile ei.Accepti defectele “as is”, si ajungi la un nivel de gandire care sa iti permita sa intelegi ca perfectiunea este utopica, si, in acelasi timp, cum spunea si o randunica, perfectiunea ar fi plictisitoare daca ar exista.Couldn’t say better.
Iata doar unul din comentariile unei femei adevarate, nu cea gonflabila imaginata de onanistul asta, de pe un site:
Sincer? Sincer sa fie! Unele fraze sunt dragute, dar marea majoritate ma socheaza. Nu vreau sa fiu iubita pentru ca am fundul mare, nici pentru o sumedenie de alte motive, din text. Este o “mostra” de gandire brutala si romantica concomitent, proprie multor barbati, dar nu oricine cuteaza sa exteriorizeze un asa tip de gandire. Mai degraba il dau in vileag pe cel brutal. In general, nu exista motive, pentru care un barbat iubeste femeile – exista o necesitate, pe care natura le-o impune, drogandu-i – hormonii sunt aceleasi droguri, doar ca sunt naturale. Doar asta ii mai indreptateste, “Pentru ca se gandesc cum sa i-o traga tipei
dragute pe car o vad in troleibuz”. Aproape intotdeauna. Dar sincer sa va spun, mi-e sila de asa ceva. De aceea nu ma incanta acele o mie si unul de motive, pentru care sunt gata barbatii sa ma iubeasca. Sa nu fi existat nici unul, tot l-ar fi gasit. Pentru ca ii innebunesc hormonii. Asta e!
O femeie care intr-adevar merita apreciata, stimata, si poate chiar iubita, nu ca falsele care il ridica in slavi pe un om care, daca nu a scris ineptiile astea doar de dragul artei, cu siguranta ca se invarte in sferele patologicului.
Hai, repede cu injuraturile…..
Idei si Subterfugii 
Minunat ar fi sa deschida mai multi ochii. Din pacate, la noi nu sunt promovate adevaratele valori, ci trepadusii gen cartarescu, patapievici si alte mucegaiuri fara valoare asemenea lor. Nu te-njur ca n-am de ce.
PS: ca tot veni vorba, si mirobolantu` de coelho tot acolo se-ncadreaza.
Mircea Cărtărescu și Paulo Coleho – literatură ieftină, comercială, cum zicea Dl. Titu Maiorescu “Formă Fără Fond”! Literatură siroapoasă pentru acei oameni care, nu citesc pentru că au această nevoie și nu pot trai fară carte, ci pentru acei indivizi care citesc pe motiv că dă bine la personalitate să înșiri câteva cărți citite ..
exactamente:D
Giulia, dar cate carti ai citit tu de Cartarescu sa-l compari cu Coelho (nu Coleho, cum ai scris tu… mai pune si tu mana pe o carte…)?
“De ce iubim femeile” e o colectie de articole pe care autorul asta le-a scris pentru niste reviste glossy pentru pitipoance proaste ca tine sau idioti ca Beheader. Si da, e literatura comerciala in “De ce iubim femeile”. Scrisa ca sa traiasca si omul ala din ceva. Ca prostii de romani nu au exercitiul asta de a citi pe scara larga. Iar cu cateva mii de carti vandute o data la cativa ani nu poti trai. trebuie sa mai faci si chestii pentru bani.
Insa Cartarescu chiar a scris literatura adevarata. “Levantul” iti spune ceva? “Orbitor” iti suna familiar? “Mendebil” iti spune ceva? “Visul”? Ai citi poezia lui? Ai citit cartea lui despre Postmodernismul romanesc? Sint absolut sigur ca nu…
Stati in bancile voastre daca nu va pricepeti. Au inceput toti loserii sa se priceapa si la literatura in Romania, pe langa fotbal, politica si publicitate… Hai sictir!
Doar oamenii reduși din punct de vedere intelectual se contrazic! Și dacă vorbim de corectitudine, omul greșește, vă asigur că știu cum se scrie corect numele prozatrului Paulo Coelho.
Am citit și Coelho și M. Cărtărescu, și da, am rămas cu această impresie, sper că nu vă va deranja pe viitor opinia mea.
Domnule aviator, “Sint” se scrie corect “sunt” însă înainte să îmi permit să recomand cărți, cuget și îmi dau seama că dupa limbajul folosit de dumneavoastră nu își au rostul recomandările mele!
Giulia, ca “sunt” si i din a sint forme corecte doar tu si inginerii de la Academia Romana care au dat norma asta cred. Pune mina pe o carte de istoria limbii sau mergi la un curs de ILR – Istoria Limbii Romane la Litere ca sa intelegi despre ce e vorba. Parcurge si tu o revista literara romaneasca sa vezi daca foloseste normele ortografice ale gagademiei…
In ceea ce priveste stilul in care ti-am raspuns in mesajul precedent, e nivelul la care m-am coborit ca sa ma fac inteles. In jos e simplu sa mergi. In sus e mai greu…
http://dexonline.ro/search.php?cuv=sint
sint in forma aceasta nu mai exista de ceva ani buni.Uite-te pe a doua linie, daca poftesti:
http://dexonline.ro/corect.php
daca nici dex-ul nu te motiveaza, citeste si aici:
http://www.lucianmilea.ro/blog/educatie/cum-e-corect-i-sau-a-sint-sau-sunt-eu-sau-io.html
Academia Română a stabilit de câţiva ani buni noi reguli de scriere, înlocuind pe î cu â în majoritatea cazurilor si pe sînt cu sunt. Deşi regulile sînt foarte clare, unii continuă să scrie ca înainte. Exista chiar publicaţii care se încăpăţânează să scrie după vechile reguli.
Cine are dreptate?
Academia ne spune că noile reguli sînt un act de restituire, prin acestea revenindu-se la scrierea interbelică, nemodificată de comunişti.
Contestatarii acuză nefirescul regulilor şi de aceea refuză sa le respecte.
Cei de la Academie care au votat norma sunt nonfilologi. Nu aveau competenta stiintifica sa ia aceasta hotarire. Au fortat adoptarea unei hotariri avind la baza o chetiune politica, exact cum ai scris. Nu exista fundament stiintific pentru revenirea la sunt si i din a. Fonemul î in limba romana provine din 4 foneme din limba latina. Deci nu se justifica transformarea tuturor in i din a. E aberant. Repet, e o norma data de ingineri, pe criterii politic-nostalgice. Dictionarul Explicativ al limbii Romane nu are legatura cu discutia asta. Este o chestiune care tine de istoria limbii. Iar DEX-ul nu stabileste norma, oricum. Nu este principalul dictionar pentru refetinta.
referinta
Chiar dacă este forțată, stiințific tot așa este corect! Nu ne putem permite ca fiecare să scrie după canoane proprii. Exista norme și trebuie respectate! Poeții, prozatorii nu au respectat normele întotdeauna, [regulile limitează imaginația] dar la dumneata nu cred că este cazul.
În legătură cu “e nivelul la care m-am coborit ca sa ma fac inteles.” Un intelectual nu se coboară la nivelul nimănui. Iar “In jos e simplu sa mergi” sunt de acord, tocmai ne-ați demonstrat asta.
O duminică plăcută domnilor!
Domnule “aviator” sunteti geniu in viata sau macar critic literar si nu stim noi?
Mai bine lasati povestile cu ILR si GALR si DOOM 1 si 2, pentru ca daca doriti vi le trimit sa va documentati inca o data sa vedeti ce schimbari au avut loc.
Si ca o mica paranteza Giulia este studenta la Facultatea de Stiite si Litere, specializarea Romana-Engleza, iar la cate cursuri de Istoria Literaturii Romane si Morfologia Limbii Romane a participat ea nu va priveste.
Sunt sigura ca nu a comentat doar asa ca sa se afle in treaba, asa cum fac altii, ci chiar a avut ceva de spus…dar in Romania daca nu ai aceesi parere cu ceilalti esti prost, sau incult sau “pitipoanca” etc.
Acolo mai sus era “Stiinte si Litere”..trebuie sa recunoastem ca mai gresim pentru ca nimeni nu e perfect, mare branza ca a scris “Coleho” in loc de Coelho..sper ca nu s-a simtit foarte jignit domnul Paulo, sau daca s-a simtit sper sa treaca cu bine peste :))
Da, Paula, am facut si eu facultatea aia, numai ca la Stat si pe vremea cand se facea scoala, nu ca acum. Iar pe vremea respectiva studentii nu o ardeau aiurea scriind prostii pe net despre Cartarescu ci se confruntau fata in fata cu el la cenaclu. Si citeau. Literatura adevarata, nu Coelho. In fine, inchei aici disputa si va doresc tuturor succesele pe care le meritati.
“succesurile”
Dupa parerea mea nu a fost o disputa ci doar o discutie, dar fie.
Multumim si va dorim la fel!
Ca prim si deocamdata unic cartarescolog, autor a peste 1500 de pagini inspirate de capodopera Orbitor, din care mega-exegeza n-am publicat pe propinatiu.ro decat primele 600, as remarca si eu in celebrul text citat aparenta de kitsch orbitor ca fiind ceea ce ne enerveaza. De indata insa ce ne retragem din lectura vorba cu vorba si contemplam de dincolo de cuvant întreg enuntul, descoperim geniul inaripat al lui Mircea Cartarescu: de fapt, acest madrigal probeaza esec cu esec ca noi NU STIM de ce iubim femeile! Inrobirea barbatului fiind completa: ne cam place sa nu stim, aici e si originea farmecului!
le iubim pentru ca le f____em
si de aceea ne iubesc si ele
“Pentru ca nu se masturbeaza”???
Domnu’ Cartarescu, nu va suparati, dar ce fel de femei ati cunoscut dumneavoastra?!
Sa ne cunoastem scriitorii. Azi, Mircea Cartarescu: “Orbitor, Aripa stanga-dreapta”. A, am uitat, e si jurnalist. La EvZ. Atunci: Sa ne cunoastem “intelectualii angajati”. Extrase de Nobel si Pulizer: “Sint creier care ejaculeaza si testicule ginditoare… dragule, da-mi-o si-n popou… aaaaah! aaaaaah!
“Pentru mine, credinta este lucrul cel mai important, dar nu in sensul religiilor institutionalizate, care sunt doar cojile goale ale unor vechi si fantastice intamplari. De fapt, credinta, adevarul stiintific si poezia sunt unul si acelasi lucru, si sunt acelasi lucru cu ecuatiile matematice sau cu aura orgasmului.” – Revista Tarom (pe bune)
Am fost criticat ca folosesc limbaj “de Vadim” pentru ca mi-am permis sa scriu despre prostia lui Cartarescu de a-l plasa pe Havel in Polonia (corectata acum de “profesionistii” de la Evenimentul Zilei 🙂 ) folosind expresia de DEX “Imbecilul Cartarescu” in articolul care aduna atacurile “intelectualilor publici” la adresa Hertei Muller (pentru ca scriitoarea le aratase pe scena de la Ateneu ca… “Liiceanu este gol!”). Dar pe Vadim cine l-a inventat? Nu Petre Roman si Andrei Plesu i-au dat bani, tipografie si hartie ca sa scoata “Romania Mare”?! Si Herta Muller tot limbaj “de Vadim” are cand il pune la punct pe “nobelistul” Cartarescu? Chestiunea e: i-a citit cineva cretinismele cu care se lauda – in atacul din EvZ la Herta Muler – ca vor fi publicate si in Germania (pe banii nostri, prin ICR-ul scatofagului Patapievici, normal!). Scatofag la coprofag trage 🙂 . Iaca, ca eu am fost obligat sa-i citesc ororile bolnavicioase, ca sa stiu ce combat. M-am simtit ca pe vremea lui Ceausescu, cand eram obligat sa invat poeziile leniniste ale Anei Blandiana cu Partidul si “vibratoarele din Arges”. Pentru toti cei care-si permit sa spuna ca Cartarescu e un “mare scriitor” cu “limbaj elevat”, nu ca mine, le ofer pe tava, sa inghita cat pot, din talentul “nobelistului” si viitorului laureat al premiului Pulitzer (cu doi de “i”):
“Fanariotismul, balcanismul, ortodoxismul si comunismul, toate “lumini venite de la rasarit”, ne-au tras mereu inapoi, cu sau fara voia noastra, despartindu-ne de civilizatie. E inutil sa le negam sau sa le consideram o fatalitate. Ele sunt parte din fiinta noastra, sunt subconstientul nostru poate necesar. Unele dintre ele vor trebui eliminate energic… Altele, ca ortodoxia si balcanismul, ar trebui imblanzite, reconvertite, sublimate, transformate din frane ale progresului in marci ale diferentei, ale specificului nostru cultural… Sunt ortodox si balcanic, dar asta nu trebuie sa ma impiedice sa fiu european si cetatean al lumii. Va trebui ca, de maine incolo, psihologia noastra, cu componente ale ei vechi si puternice ca patriotismul, sedentarismul sau faimoasa resemnare mioritica, sa-si revizuiasca notiunile.”
Mircea Cartarescu – “Cele doua patrii”
2 ianuarie 2007 – Jurnalul National
(pe vremea cand nu-l deranja ca-si primeste salariul de la securistul Felix Voiculescu, mai ales ca si “condamnatorul comunismului” Vladimir Tismaneanu scria si publica alaturi de el, ca si acum, la Evenimentul Zilei, si isi primea tainul din aceeasi tescherea hoteasca)
“Mircea Cartarescu este, de departe, cel mai important scriitor care a iesit din literatura postbelica. Exista la el amprenta geniului!” – Nicolae Manolescu
“Orbitor. Aripa dreapta” este o “tâsnire a viitorului în prezentul nostru”, una dintre marile carti ale lumii, a spus Gabriel Liiceanu. El a mai spus ca este incintat ca grupul celor care „terorizeaza“ si „manipuleaza“ cultura romana s-a marit cu un membru. Astfel, acum, in opinia directorului Editurii Humanitas, ar fi patru scriitori romani care domina piata cartii prin tirajele vindute: Mircea Cartarescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Horia-Roman Patapievici. „Pe lînga cei trei boieri ai mintii, a aparut al patrulea“. Ceilalti, Andrei Plesu („Despre îngeri“) H.R. Patapievici („Omul recent“) si Gabriel Liiceanu („Usa interzisa“).
“Orbitor. Aripa Dreapta” – Extrase
“Uite cum e cu tara: cica limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de cacat, ca sa-i arate cum e afara (…). Limbricu-ala mic se gindeste ce se gindeste si dup-aia zice: “Pai, taticule, dac-aici e atit de frumos, de ce trebuie sa traim noi in gaura aia paroas?, in duhoarea aia de cacat, in bezna aia groaznica?” Da’ taica-su-i zise rastit: “Fiule, sa nu mai vorbesti asa! Aia-i Patria!”” (pg. 58)
“Pina si-mparatul Nero se spala la cur cu Dero” (pg. 61)
“”Avem ciorapi pentru femei cu gauri”, de unde discutia trece de la politica la femei, la gaurile lor paroase dintre picioare, la ce sa le faci ca sa le innebunesti… Pe cind unul le zice, a nu stiu cita oara, despre bilutele de rulment pe care si le-a bagat el pe sub pielea pu..i” (pg. 62)
“ii placea sa-si puna degetul pe fund si sa-l miroase apoi” (pg. 84)
“Acolo faceau parintii lui caca si pipi, asa cum el facea la oala (…). In plus, de cite ori un caca-i iesea din fund cadea pleoscaind in apa” (pg. 85)
“Dar toate fetitele si toate femeile aveau o gaura-ntre picioare, care era pasarica lor” (pg. 151)
“dragule… da-mi-o… te rog, te implor, da-mi-o si-n popou…aaaaah! aaaaah!” (pg. 185)
“O fu.. in urechi, o f… in urechi, o f… in urechi” (pg. 191, cei sapte pitici despre Alba ca Zapada)
“altu’ pe piz… ma-sii” (pg.199)
“Li s-a urit cu binele, fu… in gura de prosti” (pg. 199)
“nu ne e frica de p… astea” (pg. 199)
“Fu… mama ma-sii de situatie” (pg. 199)
“pastele si grijania ma-sii!” (pg. 199)
“imi bag pu… in regina Angliei” (pg. 241)
“Ma fu… in ea de Casa Alba?” (pg. 241)
“CIA ce cacat e” (pg. 242)
“Cica o armata de spermatozoizi tisnesc dintr-o pu… si merg, voiosi si viteji, printr-un tunel lung si intunecos. Abia asteptau s-ajunga mai adinc, in piz… gagicii, sa-si faca treaba acolo. Ca orice oaste, au trimis o iscoada inainte, sa vada ce si cum. Dupa o vreme iscoada se-ntoarce si striga: “Fratilor, sintem pierduti! Am dat de cacat!”
“”Este pu… ciobaneasca? tipul pu… rominesti”, recita Dumnezeu cu patos” (pg. 276)
“Era complet gol, cu pectoralii puternici ca doua scuturi si cu sexul erect pe pintecul tare ca piatra, lipsit de buric” (pg. 329)
“Caci sfint era sa lingi cu devotiune scrotul iubitului tau” (pg. 339)
“La rindul ei, femeia primea-n gura calda, rujata, tumefiata de dorinta, capul umed al penisului, pe care-l sugea amintindu-si sfircul matern, din care supsese odata certitudine si ocrotire” (pg. 339)
“Acum ea avea picioarele prinse sub umerii lui, iar barbatul, sprijinit intr-un cot, ii simtea cu degetele pulpele, anusul umed, buzele cleioase ce-i umezeau penisul, pubisul naclait de sudoare” (pg. 341)
“Fesele barbatului izbeau acum ritmic, neiertator. Ouale, vizibile prin punga lor de piele, loveau anusul si fesele femeii, care-ncepu sa scoata strigate aspre si indemnuri obscene, spuse brutal” (pg. 341)
“Nunta spermiei (!) cu ovulul este mandala (!) ce ne deschide-ntelegerea mintuirii” (pg. 343)
“Iar Miriam, israelita, stra-stra-stra-bunica lui Mircea din partea tatalui” (pg. 345)
“Mendebilul avea s-o aduca si pe Silvia, singura de data aceea, si aveau sa se dezbrace amindoi si el avea sa-i vire bara lui de carne in pasaric?” (pg. 360)
“Noi nu-l primeam nici pe popa cind venea cu botezul” (pg. 364)
“Cind se pogoara asupra lor (Duhul Sfint), cum s-a intimplat intr-a cincizecea zi de la inalaarea lui Isus, oamenii prorocesc (sic!) si vorbesc in alta limb?” (pg. 385)
“Vrei sa ne fu… in cur? Mi-am amintit, fulgerator, din bancuri si din palavrageala copiilor.
Homosexualii. Poponarii. Curistii (…). Unii oameni nu si-o bagau in gaura femeilor, ci in fundul altor barbati. Erau cei mai rai dintre toti, caci oamenii mari faceau prostii cu nevestele lor ca sa aiba copii, dar poponarii si-o bagau acolo, in caca, pe unde trageai pirturi, de unde-ti ieseau, citeodata, cind te minca, vermisorii (…) Cica la un closet public un tip si-a dat pantalonii jos sa se pise si tocmai atunci a trecut pe-acolo un homosexual, care i-a infipt-o numaidecit si a fugit. Suparat rau, tipul a luat-o la fuga dupa el, pin-a ajuns intr-o psdure. Acolo i-a pierdut urma, dar a vazut un om stind in pragul unei colibe. “Hei, n-ai vazut pe-aici un poponar fugind?”, a intrebat tipul. “Nu, zice omul, dar poate l-o fi vazut nevasta-mea: Ioaneee!”. Fiindca si ala era tot un poponar” (pg. 381).
“Printre romini erau mai multi homosexuali decit in toate celelalte popoare, fiindca toate se nascusera din Adam si Eva, numai noi din Decebal si Traian” (pg. 382)
“Si noroiu-asta gros, de caca si pipi, de hirtie de ziar botita, cu care te-ai sters la fund, de muste verzi roind si de viermi grasi suindu-se pe peretii unui closet de tara, din fundul curtii, unde-ti venea sa versi de cum si-arunci ochii in gaura aia puturoasa si colcaitoare, se ridica, incet, in camera lui Dan, acoperind mobilele si jucariile, ingropindu-ne pina la glezne, pina la genunchi, pina la briu, incit fundul gras al Nebunului nici nu se mai vedea, si-apoi urcindu-ne caca si pipi amestecate, din zeci de funduri si pu… si piz…, si mate, pina la git, pina peste gura, peste nari, peste ochi, pina la tavan, dospind acolo o vesnicie si pastrindu-ne vii, inotind, zbatindu-ne, inghitind materia aia imunda.” (pg. 381 – 382)
“Dar Biblia este achiropoietica, Mirceo, si la fel povestea vimanelor, a anciliei, a calului de fier si a inelului lui Gyges” (pg. 386)
“un popor din care fiecare cetatean era cu mult mai vestit decit orice ins care facea pipi” (pg. 397)
“Nu mai stiu cum s-ajunga mai repede prin parcuri si prin boscheti, in Cismigiu, la Kogalniceanu, la Unirii, ca sa se-nclesteze lubrici unii de altii, sa ridice nerusinat fustele de piatra, pline de cute, ale muzelor, dezvelindu-le fesele rotunde, sa le trinteasca pe pamintul inghetat si sa le patrunda cu falusurile de metal”
“Pina spre dimineata, barbatii celebri ai neamului, cu hainele intr-o totala dezordine, cu grozave falusuri intaritate, si-au risipit saminta de cuart lichid in vagine de porfir si onix, intre labii de bronz si de ghips, pe tite de piatra si calcar” (pg. 405).
“Ca ma-sii i-a placut sula neagra” (pg. 413);
“Nu-i de mirare ca toti moldovenii de azi ii seamana ca doua picaturi de apa: pitici, peltici si degraba varsatori de singe nevinovat” (pg. 420)
“Sint barbat si femeie, copil si batrin, criminal si ascet, fiara si inger. Sint creier care ejaculeaza si testicule ginditoare” (pg. 445);
Catre Dumnezeu: “Ai scris cu neuronii mei, ai format bucle din venele mele. M-ai proiectat intreg in cartea asta ilizibila, in care Mircea scrie despre Mircea, care scrie despre Mircea” (pg. 445)
“Tineam fiola de Quilibrex, mare si cilindrica asemenea unui penis in erectie (caci in somnul paradoxal, indiferent de continutul visului, penisul ne e intotdeauna erect)”. (pg. 454)
“Nici nu termina Ionel de spalat vasele ca se si pomenea cu tovarasa Emilia de la Biroul de Partid peste el, in toale de sex din dantela roza, cu pielea ei numai pistrui, vizibila prin ochiurile de plasa ale ciorapilor, cu titele acum cam cazute, cu nitica burta si ceva vergeturi, dar inca futesa pina la Dumnezeu. Si, una-doua, il tira ca o paienjenita in dormitor, unde incepeau circul si nebunia… “dragule, da-mi-o… te rog, te implor, da-mi-o si-n popou… aaaaah! aaaaaah!”” (pg. 184-185)
“Mai apuca sa strige o data “Que viva Somoza, el Padre de la Patria!” inainte de a fi apucata de hoarda aia de flacai statuti, care o mincau din ochi, de a fi despuiata din citeva smucituri, trintita la pamint, silita sa desfaca picioarele si infipta temeinic de caporal, pe cind ceilalti, ce ivisera niste stangi enorme, cum ea nu mai vazuse niciodata, se-ngramadisera in jurul fetei ei, silind-o sa le inghita cite una si cite doua, si… “ah! aaaah! trage-mi-o, Ionele, da-mi-o mai tare, iubitule, ia-ma pe la spate, scumpule! Ah! Aaaaaah!” Estera, care jumatate de ora ii soptise lui Ionel la ureche, tot mai infierbintata, scenariul asta tacanit, statea acum in patru labe in patul conjugal, doar intr-un furoas roz ce i se adunase-n jurul mijlocului, si gemea patrunsa de securistul gol, cu pieptul paros si fata congestionata. Nu mai era femeia de odinioara. Titele scoase din cupele furoului ii atirnau acum pina catre cearceaf, pintecul ii era umflat de parca statea sa nasca, pe fundul mare si greoi ii aparusera vergeturi dizgratioase. (…)
“A muerte las Sandinistas!”, urla citeodata, pentru culoare locala, iar bietul Ionel, in lipsa de alte cunostinte de spaniola, ii tinea isonul cu cite un “Oli!” nu prea convins. “Si-acum in popou, scumpule” gifii femeia. (…) Asa ca si-o scoase cuminte din lacasul licit si intra adinc in cel ilicit, la fel de larg ca si primul de atita folosire. Tocmai pompa ultimiii stropi de snaga (“fratilor, sintem pierduti! am dat de cacat!”” in tunelul acela fierbinte cind se opri deodata contrariat” (pg. 468-469).
“Mama, ii spun, stii de ce am venit? Da, ti s-a facut dor sa-ti mai dau o tita”” (pg. 498).
“A fost apoi alta femeie in viata mea plina de femei si cadavre, si cel mai adesea de cadavre de femei. O curva cu bereta roz, de parc-ai vedea o aura-n jurul capului unei tirituri goale, pe cind ti-o suge ingenunchiata” (pg. 505);
“Ne scoteam apoi animalele din pantaloni si ni le frecam inchipuindu-ne curvistinele alea vii si in pielea goala, pina ce scuipam din noi o flegma ce le pata osemintele. La inceput abia daca aveam zece ani. Ambitia mea era ca snaga sa-mi ajunga pina la fluturele Cocai” (pg. 505-506).
“Zece planse ale testului Rorschach, pe care mi l-au facut si mie porcii de doctori de o mie de ori, mai ales dupa ce au gasit pisicile alea uriase in care era o placere sa bati cuie: intram in ele usor ca intr-un mar fraged, si zbierau ca oparite, de mai mare dragul. Ce tare ma distram cu dobitocii aia in halate albe. Ce vezi aici, baietel? Piz…, chiar asa le spuneam in fata, privindu-i cu ochisorii mei nevinovati, piz… cu buzele desfacute” (pg. 506)
“Ma gindeam ce n-ar da toti mucosii sa-si poata dezumfla si impacheta mamele ziua, ca sa scape de timpitele lor guitaturi moraliste, si sa le umfle iarasi noaptea” (pg. 510)
“Desi curva de viata in care m-am pomenit – diavolul stie ca n-am vrut-o – a fost pentru mine un rahat fara margini” (pg. 504);
“inainte sa ies cu capu-n fata plin de rahat si de spuma, acolo, in cortexul
parieto-insular, deasupra iadului din talamus” (pg. 511);
“Erau intii fundatiile, sistemul de canalizare unde rataceau pe marginea unor suvoaie de rahati si urina si prezervative pline, innodate, si hirtie igienica flescaita” (pg. 511);
“De pe atunci minunea de cacat a vietii mi se parea o gluma proasta” (pg. 514);
“ma-ntreb acum daca nu cumva tot infernul nu e decit o ferma ce mulge creierele de substanta P.” (pg. 516);
“Eram din nou sorbit in rectul prin care venisem” (pg. 518);
“oricit as fi batut, ucis, violat (si o faceam de la sapte ani), mireasma entuziasta a crimei imi parea abia un iz de rahat” (pg. 519);
“Am avut milioane de tirfe, in masa lor colcaitoare de tite, cururi si vulve” (pg. 519);
“Am exersat sodomia” (pg. 519)
“medalioane cu flocii vreunei tirfe” (pg. 522);
“Am regulat la curve batrine de mi se facuse si scirba” (pg. 524);
“Cit am frecat menta la Kourou” (pg. 525);
“caci nimic nu e-ntimplator in curva asta de viata” (pg. 526).
“Asemeni acetilcolinei, dopaminei, sau serotoninei, sperma cu milioanele ei de fiinte pe jumatate, avind mate de diamant si rinichi de rubin, grabea catre receptorii postsinaptici, pe care-i ocupa, eliberind ionii de calciu si de potasiu (…). Acolo, in fisura ingusta dintre uter si gland, se petrecea a doua nunta, a fratelui si a surorii noastre estropiate, minusculi si totusi identici cu noi in afara infirmitatii lor monstruoase. Barbati si spermatozoizi, femei si ovule alternau la nesfirsit pe stringul gigantic ce urca din primele celule risipite-n ocean catre ingeri si catre Dumnezeire. Nunta spermiei cu ovulul este mandala ce ne deschide-ntelegerea mintuirii (…). Ne agitam coditele vibratile in gelatina tulbure a istoriei” (pg. 342-343).
“Cind m-am trezit, am stiut ca mama avea o pata de lupus eritematos pe sold. O vazusem de multe ori, in adincul timpului, cind ea umbla goala prin casa in dupa-amiezele incinse. O stiam goala, ochii mei de la doi si trei ani o vazusera si o tineau minte. Dar apoi, cind ne mutaseram la bloc si mama lucra la covoare persane, n-o mai puteam vedea decit goala pina la briu, cu sfircurile de aceeasi culoare ca fluturele de pe sold, acum interzis mie”…
Doamne pazeste! Din decenta pentru (unii) cititori nu am redat toate cuvintele asa cum apar ele in faimosul volum “de Nobel” publicat de nu mai putin faimoasa editura Humanitas (fosta Editura Politica a PCR oferita “disidentului” Liiceanu de Iliescu-KGB)
Iata in continuarea si cum reactioneaza publicatia elevata, de “dreapta”, a puscariasului Sorin Ovidiu Vintu, “Idei in dialog”, condusa de “filosoful” ICR, Patapievici, la simpla critica a romanului “Orbitor”:
“In schimb, ce miros de putreziciune – cu o ranchiuna de suflet mic, analfabet moral si otravit de frustrari – se degaja din pseudorecenzia la Orbitor semnata de Radu Aldulescu in Cuvantul nr. 3 din 2008! Lasa ca nu-i consult ca subiectivitatea unui scriitor sa demonetizeze subiectivitatea altuia, dar sa afirmi sus si tare ca „pe langa lipsa unei minime abilitati de a pune in pagina intamplari mai interesante decat jocuri de copii in fata blocului, autorul n-are simtul oralitatii necesare vervei de care face abuz“, ca Orbitor este „o dezamagire crunta, bulversandu-ma si ofensandu-ma mai adanc decat orice carte proasta“, pe scurt – „o sinistra maimutareala stilistica autopastisanta“, apoi asa ceva e-o mostra de pura ne-simtire estetica si grobianism de satra.”
“Zece Dan Stanca, zero Radu Aldulescu”
Bam bam bam
vreau sa ma omor ca nu gasesc nici o fata nu imi trece cand o fac si vreau sa imi pun capat zilelor sa ma sune o fata sa vb la tel 0766616449
sunt alex si nu imi gasesc nici o fata si sunt labagiu trebuie sa ma omor spunetimi voi vreau neaaparat o fata ori gasesc o fata ori ma omor sunatima sa vb la 0766616449 vreau sa ma omor ca nu am fete sunatima voi si vb cu mine
Mate, Ia robotu de silicon tu-i ghizdaru mamii ei de fabrica chineza!