Astazi am constatat tabloidizarea si ultimului/ei site/televiziune de stiri care era, cat de cat, quality.
Oricum, nu mai intram de ceva vreme pe el, intrucat isi schimbase designul, in pregatirea unuia cat mai facil pentru cititorii de can-can si libertatea.
Decizia a venit cu siguranta in urma unui trafic scazut, intrucat marea masa este una care vrea ceva facil, lejer, stupid.
Daca esti minoritar, nu contezi. Nu esti generator de venit/incasari.
Iar minoritari sunt, in ziua de astazi, oamenii cerebrali. De aceea, de foarte multi ani de zile au disparut mai toate ziarele quality. Vorbesc la nivel de Romania, dar este metastatic la nivel de mapamond.
Iar acum se extinde la orice media. Caci media se afla intr-un cerc vicios cu societatea: societatea cere tabloidizare, media inoculeaza aceasta nevoie (in loc sa educe, caci educarea nu genereaza venit, dar satisfacerea nevoii de continut editorialistic de calitate reprobabila aduce venit, si asta intr-o maniera lejera): decat sa existe continut editorialistic pentru care chiar se lucreaza: cercetari de teren, stiintifice, oamenii de presa competenti, pregatiti, de calitate, mai degraba platim cu 10 ron o Mariana Moculescu, o Bianca Dragusanu etc sa faca sex/scandal/arate parti anatomice mai mult sau mai putin naturale sau un Dan Puric, Mihai Morar, Simona Gherghe etc sa prezinte asa zise emisiuni TV.
Care “prind la public”-na, ca am utilizat si un cliseu. Ca sa fiu inteles de “oamenii de presa” din ziua de astazi, care, oricum, nu mai stiu sa se exprime original, sau macar decent, de ani buni de zile.
Am crezut ca e ceva in neregula cu mine ca urmare a faptului ca, nu numai ca nu-mi plac, dar chiar ii consider anosti si detest pe toti care astazi se considera si sunt considerati de multi “formatori de opinie”.
Am mai scris de unii dintre ei, si, cu riscul de a reitera partial: Dan Puric-mimul neuroleptic, Tudor Chirila-filosoful bolnav psihic, Mihai Morar-laba media, Mihaela Radulescu, Mircea Cartarescu-scriitorii carora le-ar oferi premiul nobel casnicele si coafezele (am impresia si ca Puric Limbric scrie “carti”).
In fapt, nu e ceva in neregula cu mine ca nu-mi place ceea ce majoritatea gaseste extrem de interesant (in niste chestiuni ce eu nu le pot cataloga nici macar ca truisme) si amuzant (in ceva ce ori era amuzant pe cand am auzit pt prima data, la gradinita-la propiu-chiar la gradinita am auzit glume care se spun astazi de catre persoane care ar trebui sa fie nostime-si sunt pentru multi, ori in ceva la care nu as rade nici daca mi-ar fi retras permanent dreptul divin la erectie), ci e ceva in neregula cu majoritatea, care se multumeste cu chestiuni atat de triviale si de subculturale, incat mi-e mie rusine de ei.
Asadar, ar trebui chiar sa ma simt bine ca nu-i apreciez pe cei enumerati mai sus, si pe toti cei ca ei.
Si, daca nu mai exista modele de urmat , am sa fiu eu propiul meu model.
Am sa apreciez tocmai neaprecierea acestei subspecii umane, care devine/a devenit deja, specie principala.
Si cu atat mai mult am sa apreciez valoarea putinei calitati ramase (umane, profesionale etc), atat cat voi mai avea ce aprecia.
Dar, in primul rand, voi continua sa ma apreciez pe mine!
Idei si Subterfugii 