Bicicleta timpului

Pe vremuri, puteam sa scriu asta de la un monitor de cativa inchi, acum mi-e greu sa scriu de la un singur ecran de cativa zeci de inci, ca-s obisnuit cu doua, la unul sa ma uit la poza, la unul sa compun.

Inainte, puteam sa compun pe hartie, cu cerneala, azi mi-e greu sa compun la un singur monitor, cand e vorba de o poza dupa care sa ma inspir, dar, daca e sa extrapolez de la poza din imagine si apoi sa continui, nu mai e greu nici de pe un ecran de telefon.

O decada si un sfert intre poze, trei biciclete, doua masini si un avion, dar acelasi suflet. Au mai crescut pomii, s-au rulat culturile, dar astazi sunt aceleasi grane deja treierate.

A mai crescut si stufarisul de pe malul lacului.

Nu mai vin copiii la scaldat, merg la ligheane pe bani deloc putini, care put a clor, ori stau in casa cu ochii in tablete si telefoane.

A ramas insa sufletul de copil, acolo, indiferent prin ce mijloace ajunge. La fel de magic si cu avionul, dar minunat cu bicicleta. Sentimentul de libertate este aproximativ acelasi atunci cand inima bate cu acelasi bum-bum-bum. Indiferent pentru cine e. Important e sa ticaie cu aceeasi intensitate. Poate chiar mai mare, avand in vedere circumstantele.Ca poate-ți sună cunoscut Da’ jur e pură ficțiune
Nu e, Nu e despre nopțile noastre nebune Dar dacă-ți bate inima
Mai tare
Cred că mai știi adresa mea

Strada fericirii nr 69, Izvorul Rece,cu aceeasi caldura in suflet.

Apropos, nu s-a schimbat nimic, doar lumea. Dar locul a ramas acelasi. Indiferent prin ce se intelege din “loc”.