Cand licuricii stralucesc din nou

Cateva zile pe an, apar, in doar cateva locuri din lume, niste luminite, precum stelele. doar ca la nivelul nostru, nu undeva intangibil, pe cer.

Spre rusinea mea, i-am vazut pentru prima data, in realitate, acum 5 ani, dupa circa 120 de km de pedalat prin cele mai grele dealuri din Bulgaria. I-am revazut apoi, an de an, chiar si in cateva locuri din Romania. In rest, doar in filmele americane.

Sunt licuricii. Niste insecte efemere care apar circa o saptamana pe an, cand se si reproduc. De fapt, spectacolul acesta este parte din procesul lor de reproducere. Sa vezi nu sute, ci mii de luminite care stralucesc in noapte, la nivelul mainilor tale, si sa ai ocazia sa te bucuri de acest minunat spectacol care dureaza circa o saptamana pe an, in medie, este fantastic.

Mai ales cand stii ca , apoi, un an de zile, se va asterne intunericul.

Nu va mai straluci acea lumina frumoasa, pe care , daca esti norocos o poti simti. Prinde in palma si simti.

Gandaceii astia cu aripi care lumineaza o data pe an nu sunt cu mult diferiti fata de oameni, ba chiar as spune ca unii oameni lumineaza doar o data in viata , ori chiar deloc.

Dar Licuricii se incapataneaza sa lumineze, an de an, negresit, in aceeasi perioada. Efemer, inexpugnabil, inefabil.

Licuricul (in engleza) se va numi proiectul meu de viitor. Va fi in special despre tine, pentru ca ma faci sa ma simt pe mine. Cel care visa pur si sincer, precum un licurici, acum aproape 2 decade.

Efemer?

Maybe!

Inefabil?

Clar!

Inexpugnabil?

Mai vedem!

Zise orbul

Pana atunci, licuricul meu, esti tu.