Povestea trista a unei printese triste


O chema….de fapt, cred ca pot da orice nume, caci nu numele e important.

Statea intr-un satuc, care ar trece drept un orasel mic. Nici numele acestuia nu importa, dar sa-i zicem Costinesti.

Locuia intr-o casuta cu ai sai parinti.

Era frumoasa cat cuprinde. Intotdeauna zambea, chiar daca nimeni din satuc nu realiza ca, de fapt, zambetul era unul de tristete, si nu de bucurie.

De cele mai multe ori zambea cand participa la toate sindrofiile din regat, caci, asa era obiceiul.

Tot dupa cutume, trebuia, musai, sa aibe si o pereche, insa, ca in orice “familie regala”, aceasta nu statea ca si alegere la latitudinea printesei, ci la cea a regelui. In aceeasi masura in care nici regina nu avea un mare cuvant de spus.

Asa ca era absolut obligatoriu ca printesa sa fie cu cine dicta regele. Dar regele nu dicta doar atat, dupa obiceiul din “regat”, dicta intreg destinul printesei, pe termen scurt, si pe termen foarte lung.

Din dorinta de libertate si de a mai scapa de apasarea unei vieti chinuitoare, printesa cauta alinarea in bratele mai multor crai, dar intotdeauna crai din regat.

Nici cea mai mica sansa sa isi gaseasca fericirea si libertatea intr-un regat care traia dupa reguli de sute de ani.

Asa ca se facea ca printesa, cea mai frumoasa domnisoara din regat, sa fie, de fapt, si cea mai trista si neimplinita.

Cauta orice, uneori cu disperare, pana cand gasi un crai din cu totul alt regat, de peste munti, dealuri, rauri si vai.

Si trai o adevarata viata de fericire si implinire, pana se trezi din visare.Nu era deloc o viata, si, nicidecum, viata ei.

Cutumele satucului insa nu permiteau acest lucru, mai mult, era obligatoriu ca printesa sa implineasca destinul dictat de rege, de a lua un crai din regat cu care sa locuiasca la “castel”, in mica casuta, alaturi de rege si regina.

Fara libertate, fara fericire, cu o viata dictata de cutumele unui satuc inapoiat cu oameni si mai inapoiati, pe nesimtite, printesa deveni regina, cu drepturi depline: niciun drept, decat acela de a asculta orbeste de al sau rege.Si, pe masura ce anii treceau, realiza cum, de fapt, nu a trait niciodata cu adevarat, decat in scurtul vis din tinerete.

Si se culca, cu dorinta sa mai viseze, macar o clipa, fericirea.

Insa nu se mai trezi niciodata.

Sfarsit!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s