scurte elemente de legislatie aviatica..regulile aerului


Dumitru POPOVICI
Mariana POPOVICI Elena Adina PANDREA
LEGISLAŢIE
ŞI
REGLEMENTARI AERONAUTICE
CIVILE ROMÂNE
BUCUREŞTI 2008
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 2
CUVÂNTUL AUTORULUI
Prezentul curs se adresează posesorilor de licenţă de pilot particular
sau pilot sportiv, indiferent de aeronavele pe care deţin calificarea.
La întocmirea prezentului curs s-au avut în vedere cerinţele şi
prevederile OACI, J.A.A, JAR FCL 1,. RACR – LPAN2, RACR – LPAN ULM şi
ale RACR – LPAN P., dar sunt convins că nu am reuşit în totalitate.
În cadrul lucrării aspectele impuse de JAR-FCL sunt prezentate în mod
grupat pe capitole funcţie de elementele ce le reglementează şi nu pe norme
cum specifică JAR-FCL.
Solicit piloţilor care vor studia acest manual să-mi prezinte
observaţiile lor în vederea îmbunătăţirii ediţiei următoare, care sper să fie
completă.
Din studiul lucrării se va constata că în mare parte legislaţia naţională
este în concordanţă cu legislaţia impusă de OACI prin cele 18 anexe şi o
serie de manuale de aplicare.
Totodată datorită faptului că documentul de bază în activitatea
sportivă şi de amantori îl reprezintă Instrucţiunile de zbor ale aviaţiei
sportive, am consacrat un spaţiu mai amplu acestei norme pe care am
prezentat-o în extras în cadrul Părţii 5 “Legislaţie naţională”.
Referitor la reglementările sportive impuse de FAI, pentru
desfăşuurarea activităţilor sportive acestea urmează să fie prezentate, într-o
lucrare viitoare.
In speranţa că prezentul curs este util, adresez întregului personal
aeronavigant un călduros SUCCES.
Avocat, Pilot instructor
Dumitru POPOVICI
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 3
CUPRINS
Nota autorului
Cap. 1. SCURT ISTORIC AL REGLEMETĂRILOR AERONAUTICE
Cap. 2. CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ PRIVIND AVIAŢIA CIVILĂ (ICAO)
Cap. 3. ARTICOLELE CONVENŢIEI
Cap. 4. ANEXELE CONVENŢIEI (Anexele OACI)
4.1. ANEXA 7: Naţionalitatea aeronavelor şi semnele de înmatriculare
4.2. ANEXA 8 : Aeronavigabilitatea aeronavelor
4.3. ANEXA 2 : Regulile aerului
REGLEMENTĂRI DE TRAFIC AERIAN ŞI SERVICII DE TRAFIC AERIAN
4.4. ANEXA 11 : Reglementări de trafic aerian şi servicii de trafic aerian
4.5. ANEXA 14 : Date de aerodrom
Cap. 5 Doc.OACI 4444 – Regulile aerului şi Servicii de trafic aerian
Cap 6. REGLEMENTĂRI JAA (JAR-uri)
6.1. JAR -1 – Reglementare europeană JAR-1/Definiţii şi abrevieri.
6.2. JAR FCL 1 – Licenţierea echipajelor de zbor/avioane.
6.3. Reglementarea europeană JAR-OPS 1 – Transportul aerian comercial (avioane).
6.4. Reglementarea europeană JAR 26 – Cerinţe adiţionale de navigabilitate pentru
operare, care cuprinde cerinţe specifice de navigabilitate pentru certificarea
operatorilor aerieni conform dispoziţiilor reglementărilor europene JAR OPS 1 -
Transport aerian comercial (avioane) şi JAR OPS 3 – Transport aerian comercial
(elicoptere).
6.5. Reglementarea tehnică europeană JAR MMEL/MEL – Lista master a
echipamentului minim şi Lista echipamentului minim, necesare pentru operarea
în condiţii de siguranţă a aeronavelor civile de transport aerian public.
Cap. 7. REGLEMENTĂRI NAŢIONALE
7.1. Enumerăm în continuare câteva din normele naţionale prin care sunt în stânsă
legătură cu Anexele OACI s-au prin care s-au implementat în România
prevederile Anexelor OACI:
7.2. RACR-11 “Elaborarea şi emiterea reglementărilor aeronautice civile române şi a
procedurilor de aplicare a acestora”
7.3. CODUL AERIAN
7.4. Procedura de autorizare a zborurilor cu aeronave civile şi de stat în spaţiul aerian
naţional
7.5. REGULILE AERULUI
7.6. RACR – 47
7.7. Norme specifice privind licenţierea personalului aeronavigant.
7.8. Reglementarea aeronautică civilă română RACR – LPAN2/Licenţierea
personalului aeronautic navigant (piloţi planoare/piloţi baloane libere), ediţia
2/2003
7.9. RACR – LPAN ULM, ediţia 1/2007, Licenţierea personalului aeronautic civil
navigant – aeronave ultrauşoare motorizate.
7.10. RACR – LPAN AUN, ediţia 1/2007, Licenţierea personalului aeronautic civil
navigant – aeronave ultrauşoare nemotorizate, prevăzută în anexa nr. 4
7.11. RACR – LPAN P/”Licenţierea personalului aeronautic navigant paraşutist”
7.12. Reglementarea aeronautică civilă română RACR-LDOZ “Licenţierea
dispecerilor operaţiuni zbor”, ediţia 01/2006.
7.13. Reglementarea aeronautică civilă română RACR – LPN 5 privind licenţierea unor
categorii de personal aeronautic civil navigant, ediţia 2/2006
7.14. Reglementarea aeronautică civilă română privind licenţierea personalului tehnic
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 4
aeronautic/RACR – LPTA, ediţia 2/2003
7.15. Reglementarea aeronautică civilă română privind licenţierea personalului
meteorologic aeronautic RACR – LMET
7.16. Norme specifice desfăşurării activităţii de zbor în Aeroclubul României
prevăzute în Manualul Operaţional al AR pentru activităţile specifice de zbor
fără motor şi paraşutism, preluate şi adaptate din Instrucţiunile de Zbor ale
Aviaţiei Sportive
7.17. Informarea personalului navigant
Publicaţia de informare aeronautică
Document de informare aeronautică (AID)
ANEXA : RACR-RA, Regulile aerului, ediţia 02/2006
Bibliografie;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 5
Cap. 1.
SCURT ISTORIC AL REGLEMETĂRILOR AERONAUTICE
În perioada postbelică, în condiţiile adâncirii interdependenţelor economice internaţionale,
reglementarea relaţiilor economice dintre state a devenit necesitate obiectivă, urmărinduse
prin aceasta coordonarea modului de acţiune a statelor în domeniul politicilor
comerciale.
Datorită importanţei pe care o prezintă activitatea de transport aerian internaţional, încă
din perioada interbelică s-a pus problema codificării principiilor şi regulilor după care să
se desfăşoare această activitate.
Acest fapt a impus ca statele europene să încerce o organizare a zborurilor cu activităţi
comerciale pe bază de norme, de legi şi acorduri.
Venind în sprijinul politicii comerciale internaţionale, în cadrul activităţii cu caracter
aeronautic, încă din perioada interbelică au fost adoptate primele acorduri şi convenţii
între state.
Astfel pentru efectuarea zborurilor între state, în anul 1919, la Paris, s-a pus problema
reglementării activităţii internaţionale, fapt care a dus la adoptarea Convenţiei de la Paris
din 13.10.1919.
Statele părţi la această convenţie au fost în număr de 27 şi Convenţia a fost adoptată la
data de 13 octombrie 1919. Statul Român, deşi participant şi semnatar al acestei
Convenţii, a ratificat-o în anul 1923.
Aceasta Convenţie este primul instrument juridic internaţional multilateral în domeniul
dreptului aerian.1
Articolul 1 al Convenţiei de la Paris din 1919, introduce termenul de suveranitatea statului
asupra spaţiului atmosferic aflat deasupra teritoriului său.
Ulterior acest termen de suveranitate asupra spaţiului atmosferic a fost preluat şi extins în
convenţiile şi tratatele care privesc relaţiile internaţionale, precum şi în tratatele care
privesc drepturile de suveranitate ale unui stat.
În alineatul 2 al articolului 1 se defineşte teritoriul unui stat, care în înţelesul prezentei
convenţii reprezintă teritoriul naţional al metropolei şi coloniilor, precum şi apele
teritoriale adiacente cu zisul teritoriu.
Articolul 2 reglementează obligativitatea statelor contractante de a acorda pe timp de pace
libera trecere inofensivă a aeronavelor pe deasupra teritoriului său, cu obligaţia respectării
regulilor stabilite de statul respectiv.
Articolul 3 reglementează modalitatea stabilirii de către un stat a unor zone interzise
trecerii aeronavelor pe deasupra acestora, zone interzise din motive de ordin militar sau în
interesul siguranţei publice.
Toate aceste reglementări, prevăzute în Capitolul 1 al Convenţiei de la Paris din 1919, au
fost preluate şi dezvoltate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale în Anexa 2
“Regulile aerului”. Ulterior şi România a preluat reglementările respective, reglementări
care au fost introduse în legislaţia naţională prin Regimul de zbor în România, precum şi
în Regulamentul de zbor al Aviaţiei Civile, care la rândul lor au fost abrogate şi înlocuite
prin reglementarea RACR-RA “Regulile aerului” puse în aplicare prin Ordinul Ministrului
nr. 21/2007 publicat în MO 71/30.01.2007.
În Capitolul II, se introduce noţiunea de naţionalitatea aeronavelor, condiţiile în care se
acordă, modul cum pot fi înmatriculate aeronavele, obligativitatea ca fiecare aeronavă să
aibă o marcă de naţionalitate şi o marcă de înmatriculare, precum şi numele şi domiciliul
1 Ion Grecescu – Dreptul Aerian. Culegere de Convenţii şi acorduri internaţionale multilaterale în vigoare în domeniul
transporturilor aeriene civile, la care România este parte. Editura RUM-Irina Bucureşti 1994. pag. 6.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 6
proprietarului.2
Aceste reglementări introduse de Capitolul 2 al Convenţiei de la Paris au fost preluate de
Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, actualizate şi dezvoltate în Anexele 7 şi 8.
Capitolul III introduce obligativitatea existenţei la zborurile internaţionale a certificatelor
de navigabilitate pentru aeronave şi a brevetelor de aptitudine şi licenţă pentru piloţi,
mecanici şi ceilalţi membri ai echipajului de conducere a aeronavei.
Aceste certificate de navigabilitate şi brevete de aptitudine şi licenţă sunt unificate pentru
toate ţările semnatare ale convenţiei, fiind prezentate în anexe. Prevederile respective vor
fi preluate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale şi actualizate în Anexa 1 “Licenţa
de personal”.
Capitolul IV reglementează modalitatea efectuării navigaţiei aeronavelor deasupra statelor.
Capitolul V reglementează necesitatea existenţei, în cadrul transportului internaţional de
pasageri şi marfă, la bordul aeronavei a listei nominale a călătorilor, iar pentru marfă,
conosamentele şi manifestele. În înţelesul prezentei convenţii, prin manifeste se înteleg
documentele (declaraţiile generale de încărcare) care sunt confirmate de comandantul
aeronavei.3
Tot în acest capitol se prevede obligativitatea statelor de a crea aceleaşi condiţii atât pentru
aeronavele proprii cât şi pentru aeronavele străine care aterizează pe teritoriul statului
respectiv.
În Capitolul VI se reglementează transportul de materiale periculoase (explozibile şi
muniţii). Practic prin această convenţie se crează prima reglementare aeronautică la nivel
internaţional prin care se interzice transportul acestora cu aeronavele apartinând statelor
contractante. Ulterior, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, în Anexa 18 denumită
“Transportul în siguranţă a mărfurilor periculoase”, va reglementa modalitatea şi condiţiile
în care se pot efectua astfel de zboruri.
Capitolul VII introduce noţiunea de aeronavă de stat, care în înţelesul Convenţiei de la
Paris din 1919 reprezintă aeronavele militare, aeronavele afectate exclusiv pentru poştă,
vamă, poliţie. Celelalte aeronave se consideră aeronave private şi supuse dispoziţiilor
acestei convenţii.4
Termenul de aeronavă privată reprezintă actualul termen de aeronavă civilă. Această
definiţie a fost utilizată deoarece la data respectivă societăţile (actualele persoane juridice)
de transport aerian nu luaseră încă fiinţă sau erau la început de drum, activitatea civilă
desfăşurându-se numai cu aeronave proprietatea unor persoane fizice sau juridice civile.
Prin Capitolul VIII se instituie Comisia Internaţională de Navigaţie Aeriană5, cu rol de a
reglementa activitatea internaţională aeronautică.
Convenţia de la Paris din 1919 în încheiere reglementează în cadrul anexelor unele
probleme privitoare la activitatea de navigaţie aeriană.
Astfel în cadrul Anexei A se reglementează semnele ce trebuiesc purtate de aeronave.
În secţiunea a VIII a acestei anexe sunt stabilite semnele de naţionalitate şi de
2 Articolele 5-10 Convenţiunea relativă la reglementarea navigaţiunei aeriene (13 octombrie 1919) Imprimeria statului
1921.
3 Termenul de conosamente este preluat în această Convenţie de la transportul mărfurilor pe apă fiind documentul prin
care căpitanul vasului confirmă primirea mărfurilor pe care se obligă să le transporte. Acest termen va fi înlocuit în
Convenţia de la Varşovia din 1929 cu termenul de scrisoare de transport.
4 Înţelesul de aeronavă de stat folosit în acestă Convenţie va fi preluat şi de Convenţia relativă la transportul aerian
internaţional de la Varşovia din 1929. Termenul de aeronave private va fi înlocuit cu termenul de aeronave civile.
5 Comisia Internaţională de Navigaţie Aeriană va fi desfiinţată prin Convenţia de la Chicago din 1944 când s-a înfiinţat
Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 7
înmatriculare a aeronavelor pentru fiecare stat în parte.6 Aceste semne vor fi reglementate,
în mod corespunzător cerinţelor actuale, de către Anexa 7 a Organizatiei Aviaţiei Civile
Internaţionale.
Urmează în Anexele B – C, descrierea celorlalte documente obligatorii, impuse la bordul
aeronavei de către prezenta convenţie.
În Anexa D vom întâlni pentru prima dată reglementată la nivel internaţional, prin
codificare, regulile de zbor.
La Capitolul definiţii este prezentată norma prin care se enunţă titulatura aeronavei. Astfel
“cuvântul aeronavă cuprinde în general baloanele, captive sau libere, smeele, dirijabilele
şi avioanele”.
Sunt definite în continuare baloanele, dirijabilele şi avioanele. “Cuvântul avion arată
orice aeroplan, hidroplan (cu flotoare sau cu cocă), sau orice altă aeronavă mai grea
decât aerul şi posedând mijloace proprii de propulsiune”.
Anexa D reglementează, în Secţiunea I, luminile ce se vor putea folosi noaptea (de la
apusul la răsăritul soarelui), precum şi modul de utilizare a acestora.
În Secţiunea a II-a sunt reglementate semnalele pe care le va emite o aeronavă în zbor sau
personalul de pe un aerodrom în cadrul schimburilor de mesaje între acestea.
Începând cu punctul 21 se prezintă un Cod al circulaţiei aeriene. Practic acest cod este
prima reglementare la nivel internaţional care stipulează normele care trebuie respectate de
aeronave în zbor, în cadrul circulaţiei la sol, precum şi de personalul care participă la
asigurarea securităţii zborului.
Aceste norme sunt prezentate pe categorii de zboruri: în vederea decolării, pe traseu7, în
vederea aterizării, la întâlnirea dintre două sau mai multe aeronave, precum şi în situaţia
efectuării activităţii de zbor ziua sau noaptea. Aceste reglementări sunt preluate şi
actualizate de Convenţia de la Chicago din 1944 prin Anexa 2 “Regulile aerului”.
Secţiunea a V-a stabileşte regulile de circulaţie în zona de aerodrom, deci modul cum se
efectuează activitatea aeronautică. Pentru exemplificare menţionăm că la punctul 38 sunt
stabilite pentru prima dată zonele de aerodrom, ca fiind zone în care este obligatorie
efectuarea virajelor într-un anumit mod.
Fără să fie definite aceste zone de aerodrom, sunt date distanţele pe orizontală şi pe
verticală în cadrul cărora un avion este obligat să se conformeze regulilor de aerodrom.
Aceste reguli sunt preluate şi actualizate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale.
La punctul 44 este reglementată ca organizare suprafaţa aerodromului, în o zonă de
aterizare, o zonă de decolare şi o zonă neutră8. Această organizare pe trei culoare o
reîntâlnim şi în reglementările actuale, reglementări în baza cărora se efectuează zborul de
pe terenuri înierbate9. În cadrul activităţii de pe pistele betonate se utilizează decolarea şi
aterizarea de pe acelaşi culoar, zborul fiind sub o strictă coordonare.
6 Pentru România s-a stabilit ca semn de naţionalitate litera C urmată de un grup de patru litere ca semn de înmatriculare,
din care obligatoriu prima litera va fi litera R. Aceste semne se vor schimba pentru România odată cu înfiinţarea primei
societăţi aeronautice mixte denumită Compania Franco-Română de Navigaţie Aeriană la 23.04.1920, când s-au schimbat
însemnele de naţionalitate devenind pentru România grupul de litereYR, urmate de semnele de înmatriculare.
7 În cadrul anexei D paragraful 31 se foloseşte pentru prima dată termenul de cale aeriană oficial recunoscută, fără însă a
o defini. Această noţiune va fi utilizată ulterior în cadrul reglementărilor internaţionale, când vor fi practic codificate.
Actual se efectuează activitate de transport aerian internaţional numai pe aceste căi aeriene.
8 Punctul 44 Convenţia de la Paris din 1919 “Orice aerodrom va fi virtualmente divizat în trei zone pentru un observator
pus cu faţa în vânt. Zona din dreapta va fi zona de plecare şi cea din stânga cea de aterizare; între aceste două zone va
fi o zonă neutră. Un avion care voeşte să aterizeze va trebui să ia loc cât mai aproape de zona neutră, dar aşezându-se
la stânga oricărui alt avion care ar fi deja aterisat. Când a încetinit mersul sau când s-a oprit de tot pe pământ, avionul
trebuie să fie dus imediat în zona neutră”.
9 A se vedea Anexa 1 pag. 171 din Regulamentul de zbor al aviaţiei civile ediţia 1983 şi Instrucţiunile de zbor ale
aviaţiei sportive Anexa 2, pag. 93, ediţia 1975 amendată în anul 1991.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 8
Anexa E prezintă condiţiile minime cerute pentru ca piloţii să obţină brevetul de aptitudine
şi licenţă de personal navigant, condiţii care actualizate le vom reîntâlni în cadrul Anexei 1
a Convenţiei de la Chicago din 1944 şi actual în reglementarea de aeronautică civilă JARFCL1.
În cadrul acestei reglementări, regăsim pentru prima dată o împărţire a brevetelor funcţie
de scopul zborului, astfel întâlnim brevetul de avioane sau hidroavioane de turism, actual
denumite brevete de pilot particular, brevetul de pilot de avion şi hidroavion pentru
transporturi publice, actual denumite brevete de pilot de linie, respectiv brevete de pilot
comercial, precum şi brevetele de pilot de balon liber, pilot de dirijabil şi brevetul de
navigator. Acestea din urmă sunt denumite în continuare cu termenii folosiţi încă din
1919.
Ultima parte a Anexei E stabileşte condiţiile cerute pentru ca un pilot sau navigator să
obţină aptitudine medicală în vederea practicării activităţilor aeronautice. De menţionat că
prin această convenţie s-a reglementat obligativitatea controlului medical la fiecare şase
luni10, în vederea constatării menţinerii aptitudinii medicale, reglementare preluată şi de
Convenţia de la Chicago prin Anexa 1.
Anexa F reglementează hărţile folosite în cadrul activităţii aeronautice internaţionale11.
10 Convenţia de la Paris din 1919, Anexa E punctul 5, secţiunea V “Certificat medical”. “În scopul de a se permite
constatarea menţinerii aptitudinei sale pentru navigaţiunea aeriană, fiecare aviator sau aeronaut va fi examinat
periodic cel puţin la saşe luni şi concluziunile acestui examen vor fi anexate la dosarul său”, pag. 25 Bucureşti editată de
Imprimeria Statului în 1921.
11 Prin acestă Convenţie s-a stabilit harta aeronautică, harta la scara 1:200.000, precum şi numărătoarea longitudinii şi
latitudinii de la 00 la 1800, respectiv numărătoarea de la meridianul Greenwich ca fiind 00. Aceste hărţi sunt
reglementate, în principiu, în baza regulilor stabilite la Conferinţele internaţionale oficiale ţinute la Londra în 1909 şi la
Paris în 1913.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 9
Cap. 2.
CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ PRIVIND AVIAŢIA CIVILĂ (ICAO)
Datorită insuficienţei reglementărilor existente în Convenţia de la Paris din 1919,
Convenţia de la Varşovia din 1929 şi Comisia Internaţională de Navigaţie Aeriană
(C.I.N.A.), precum şi după adoptarea unor convenţii între state, guvernele statelor reunite
în decembrie 1944 la Chicago, au ajuns la concluzia, că, pentru a se asigura dezvoltarea
aviaţiei civile internaţionale într-un mod sigur şi ordonat şi pentru ca serviciile
internaţionale de transporturi aeriene să poată fi întemeiate pe o bază de posibilităţi egale
pentru toţi şi să fie exploatate într-un mod sănătos şi economic, este necesar încheierea
convenţiei prin care conform articolului 43 “se instituie o organizaţie care va purta
denumirea de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale”.
Această convenţie a intrat în vigoare la 4 aprilie 1947, totodată hotărându-se încetarea
activităţii Comisiei Internaţionale de Navigaţie Aeriană (C.I.N.A.) care a fost înlocuită cu
Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (O.A.C.I.). România a aderat la această
convenţie în anul 1965.12 Ulterior transporturile aeriene civile internaţionale s-au organizat
şi se desfaşoară pe baza unor convenţii guvernamentale internaţionale sub egida
Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale.
În cadrul Convenţiei de la Chicago statele părţi au convenit ca aceasta să fie formată din
următoarele părţi:
Prima parte, denumită “Navigaţia aeriană” se constituie în o reglementare tehnică
pentru navigaţia aeriană, iar a doua parte este consacrată înfiinţării şi funcţionării
Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale.
În prima parte vom întâlni o reglementare cu caracter tehnic având rolul de a stabili norme
unitare pentru toate statele părţi în ce priveşte desfăşurarea activităţii de zbor, atât
internaţionale cât şi naţionale.
Astfel în această parte se reglementează, pe capitole, după cum urmează:
CAP. 1 Principii generale de aplicare a Convenţiei;
CAP. 2 Survolul teritoriului statelor contractante;
CAP. 3 Naţionalitatea aeronavelor;
CAP. 4 Măsuri destinate să înlesnească navigaţia aeriană;
CAP. 5 Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească aeronavele pentru a putea efectua
activitate de zbor;
CAP. 6 Norme şi practici internaţionale recomandate.
În partea a doua a Convenţiei se reglementează înfiinţarea Organizaţiei Aviaţiei Civile
Internaţionale, ca un organism cu rol de a dezvolta principiile şi tehnica navigaţiei aeriene
internaţionale
În partea a treia, denunmită “Transportul aerian internaţional” prin Convenţie se
instituie dreptul statului contractant de a stabili reguli privind:
– Desemnarea rutelor şi aeroporturilor;
– Ameliorarea instalaţiilor şi serviciilor pentru navigaţia aeriană;
– Dobândirea de terenuri sau utilizarea lor;
– Înregistrarea acordurilor în vigoare;
– Abrogarea înţelegerilor incompatibile cu dispoziţiile prezentei Convenţii;
– Înregistrarea oricărui nou acord;
– Reglementarea litigiilor;
12 Prof. univ. dr. Virgil Stanciu si Conf. univ. dr. Gheorghe Caraian – Transporturile şi expediţiile aeriene. Editura
Lumina Lex 1997, pag. 292
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 10
– Sancţiunile împotriva întreprinderii de transport aerian care nu se conformează
hotărârilor luate;
– Sancţiunile împotriva Statului care nu se conformează hotărârilor luate;
– Adoptarea şi modificarea anexelor;
În cadrul acestei părţi statele semnatare se obligă să trimită periodic la Consiliu rapoarte
asupra traficului, statistici cu privire la preţul de cost, precum şi situaţii contabile indicând,
între altele, suma şi provenienţa tuturor încasărilor lor, pentru a se putea optimiza
activitatea de zbor internaţională.
Ultima parte denumită “Dispoziţii finale” instituie modalitatea de adoptare şi
încorporare a acordurilor sau aranjamentelor aeronautice incheiate de statele contractante
ale convenţiei.
Consiliul a adoptat în baza Convenţiei un număr de 12 anexe tehnice, care apoi şi-au mărit
numărul la 18, prezentate după cum urmează:
– Anexa 1 Licenţe de personal;
– Anexa 2 Regulile aerului;
– Anexa 3 Meteorologie;
– Anexa 4 Hărţi aeronautice;
– Anexa 5 Unităţi de măsură în telecomunicaţii;
– Anexa 6 Exploatarea operativă a aeronavelor;
– Anexa 7 Marca de naţionalitate şi însemnele de înmatriculare;
– Anexa 8 Certificatele de navigabilitate a aeronavelor;
– Anexa 9 Facilităţi;
– Anexa 10 Telecomunicaţii aeronautice;
– Anexa 11 Servicii de circulaţie aeronautică;
– Anexa 12 Căutare şi salvare;
– Anexa 13 Anchetarea accidentelor de aviaţie;
– Anexa 14 Aerodromuri;
– Anexa 15 Serviciile de informare aeronautică;
– Anexa 16 Protecţia mediului înconjurător;
– Anexa 17 Protecţia aviaţiei civile internaţionale contra actelor de intervenţie ilicită;
– Anexa 18 Transportul în siguranţă al mărfurilor periculoase.
Trebuie menţionat că fiecare Anexă este completată de o serie de manuale care
reglementează modul de aplicare al acestora.
Pentru exemplificare cităm manualul DOC 4444-RAC/501 care dezvoltă Anexa 11 OACI;
manualul DOC 7192-AN/857, care dezvoltă Anexa 1 OACI, etc.
Toate aceste prevederi ale OACI impuse prin Anexe se regăsesc în legislaţia naţională.
Tot prin Convenţia de la Chicago, şi anume prin Anexa 2, s-au reglementat cele cinci
libertăţi ale aerului care se concretizează astfel:
– Prima libertate – dreptul de a survola teritoriul altui stat fără escală;
– A doua libertate – dreptul de a face o escală tehnică pentru a lua combustibil, etc, fără
a încărca sau descărca;
– A treia libertate – dreptul de a transporta de pe teritoriul propriu, pe teritoriul altui stat
sau partener;
– A patra libertate – dreptul de a transporta de pe teritoriul unui stat partener pe teritoriul
propriului stat;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 11
– A cincea libertate – dreptul de transporta între oricare puncte ale escalei zborurilor
dintre trei sau mai multe state partenere.
Ulterior, datorită dezvoltării economice şi a transportului aerian, cele cinci libertăţi s-au
dezvoltat după cum urmează:
– Ca rezultat al negocierilor se poate obţine a saşea libertate a aerului, libertate ce nu a
fost definită la Convenţia de la Chicago. Ea constă în dreptul companiei aeriene ce
aparţine unei ţări de a se angaja în activitatea de transport între alte două ţări, via ţara
de provenienţă a companiei aeriene;
– În cazul celei de a şaptea libertăţi, unei companii i se permite în mod exclusiv să
efectueze curse numai în afara teritoriului său naţional, pe o rută dintre două ţări;
– A opta libertate presupune dreptul acordat unei companii aeriene de a transporta
pasageri în interiorul unei ţări, pe o rută cu originea sau destinaţia în ţara de resedinţă a
companiei aeriene. Acest gen de transport poartă denumirea de cabotaj.
– În prezent, dreptul de cabotaj poate fi acordat unei companii aeriene dintr-o altă ţară,
pentru a asigura transportul de cabotaj intern în statul donator, ceea ce reprezintă a
noua libertate a aerului13.
Menţionez că aceste libertăţi ce au apărut ulterior nu sunt recunoscute de OACI.
Adoptarea Standardelor şi procedurilor internaţionale
Articolul 37: Adoptarea normelor şi procedurilor internaţionale
Fiecare Stat contractant se obligă să colaboreze la atingerea gradului celui mai ridicat de
uniformitate în regulamente, norme, proceduri şi metode de organizare privind aeronavele,
personalul, căile aeriene şi serviciile auxiliare, în toate domeniile în care o atare
uniformitate va înlesni şi ameliora navigaţia aeriană.
În acest scop, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale va adopta şi modifica din timp în
timp şi, potrivit necesităţilor, normele, practicile recomandate şi procedurile internaţionale
privind domeniile următoare:
a) sistemele de telecomunicaţii şi de ajutor pentru navigaţia aeriană, inclusiv balizajul la
sol;
b) caracteristicile aeroporturilor şi ale pistelor de aterizare;
c) regulile aerului şi metode privind controlul circulaţiei aeriene;
d) eliberarea de autorizaţii personalului de conducere şi mecanicilor;
e) navigabilitatea aeronavelor;
f) înmatricularea şi identificarea aeronavelor;
g) centralizarea şi schimbul de informaţii meteorologice;
h) cărţile de bord;
i) hărţile şi planurile aeronautice;
j) formalităţile vamale şi de imigrare;
k) aeronavele în primejdie şi anchetele asupra accidentelor, precum şi orice alte domenii
interesând securitatea, regularitatea şi eficacitatea navigaţiei aeriene, care din timp în
timp ar putea să pară necesare.
Încorporarea textelor din anexă în reglementările naţionale.
Într-o rezoluţie adoptată la 13.04.1948, Consiliul atrage atenţia statelor contractante asupra
oportunităţii de a asigura maximum de concordanţă între textele reglementărilor proprii şi
cele ale normelor OACI, în cazul în care acestea din urmă îmbracă un caracter de
reglementare şi să precizeze orice diferenţă faţă de textul acestor norme, în special să
semnaleze orice reglementare naţională suplimentară importantă pentru securitatea şi
13 Economia imaterialului – Cristiana Cristurescu pg. 162. Editura Beck, Editia 1999.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 12
regularitatea navigaţiei aeriene. În măsura posibilităţilor, dispoziţiile prezentei anexe au
fost redactate astfel încât să uşureze încorporarea lor, fără schimbări importante de text,
în reglementările naţionale.
Caracterul elementelor din anexă
Anexele sunt compuse din elemente diferite al căror caracter este precizat mai jos; de
altfel, nu toate aceste elemente figurează obligatoriu în fiecare anexă.
1. Dispoziţii care constituie anexa propriu-zisă
a) Norme şi practici recomandate, care odată adoptate de către Consiliu în virtutea
dispoziţiilor Convenţiei, sunt definite după cum urmează:
Normă. Orice specificaţie asupra caracteristicilor fizice, configuraţiei, materialelor,
performanţelor, personalului şi procedurilor a căror aplicare uniformă s-a recunoscut
ca necesară pentru securitatea sau regularitatea navigaţiei aeriene internaţionale şi
cărora statele contractante se conformează în aplicarea dispoziţiilor Convenţiei. În
cazul imposibilităţii conformării, statele trebuie să notifice obligatoriu Consiliul, în
temeiul Art. 38 al Convenţiei.
Practică recomandată. Orice specificaţie asupra caracteristicilor fizice, configuraţiei,
materialelor, performanţelor, personalului şi procedurilor a căror aplicare uniformă s-a
recunoscut ca necesară pentru securitatea, regularitatea sau eficacitatea navigaţiei
aeriene internaţionale şi cărora statele contractante depun eforturi pentru a se conforma
în vederea aplicării dispoziţiilor Convenţiei.
b) Apendicele, unde sunt grupate din motive de comoditate, dispoziţii care fac parte din
normele şi practicile recomandate adoptate de Consiliu.
c) Definiţii ale expresiilor utilizate în normele şi practicile recomandate, în cazul în care
semnificaţia acestor expresii nu a fost admisă în mod curent. Definiţiile nu au un
caracter independent; ele fac parte din normele şi practicile recomandate unde apar
expresiile definite, deoarece sensul specificaţiilor depinde de semnificaţia dată acestor
expresii.
d) tabele şi figuri care completează sau ilustrează o normă sau o practică recomandată şi
la care se referă textul dispoziţiei, ele făcând parte integrantă din normele sau
practicile recomandate corespunzătoare şi având acelaşi caracter cu acestea.
Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI)
În partea a doua a Convenţiei se reglementează înfiinţarea Organizaţiei Aviaţiei Civile
Internaţionale, ca un organism cu rol de a dezvolta principiile şi tehnica navigaţiei aeriene
internaţionale, astfel ca în art. 44 se prevede ca:
Organizaţia are ca scop să dezvolte principiile şi tehnica navigaţiei aeriene internaţionale,
precum şi să favorizeze stabilirea şi dezvoltarea transporturilor aeriene internaţionale,
astfel ca:
a) să asigure dezvoltarea ordonată şi sigură a aviaţiei civile internaţionale în lumea
întreagă;
b) să încurajeze în scopuri paşnice tehnica construcţiei şi exploatării aeronavelor;
c) să încurajeze dezvoltarea căilor aeriene, a aeroporturilor şi a instalaţiilor de navigaţie
aeriană pentru folosinţa aviaţiei civile internaţionale;
d) să pună la dispoziţia popoarelor lumii transporturile aeriene sigure, regulate, eficace şi
economice de care au nevoie;
e) să evite risipa economică provocată de concurenţa excesivă;
f) să asigure ca drepturile Statelor contractante să fie integral respectate şi ca fiecare Stat
contractant să aibă o posibiliate echilibrată de a exploata întreprinderi de transport
aerian internaţional;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 13
g) să evite orice discriminare între statele contractante;
h) să amelioreze siguranţa zborului în navigaţia aeriană internaţională;
i) să favorizeze, în general, dezvoltarea aeronauticii civile internaţionale sub toate
aspectele sale.
Organizaţia astfel institiută este formată dintr-o Adunare, dintr-un Consiliu şi din toate
organismele care vor putea fi necesare.
Prin adoptarea de către state a acestei Convenţii, a fost abrogată Convenţia de la Paris din
1919.
Prin art. 54 s-a împuternicit Consiliul să numească un Comitet al transportului aerian,
compus din reprezentanţi ai membrilor Consiliului şi răspunzător faţă de acesta şi să-i
definească atribuţiile, precum şi să instituie o Comisie de navigaţie aeriană;
Atribuţiile Comisiei navigaţiei aeriene astfel cum sunt prevăzute în art. 57, sunt
următoarele:
a) să examineze modificările de adus anexelor prezentei Convenţii şi să recomande
Consiliului adoptarea lor;
b) să instituie subcomisii tehnice, în care oricare stat contractant va putea, la cererea sa,
să fie reprezentat;
c) să dea avize Consiliului cu privire la centralizarea şi la comunicarea către statele
contractante a tuturor informaţiilor pe care le socoteşte necesare şi utile pentru
progresul navigaţiei aeriene.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 14
Cap. 3. ARTICOLELE CONVENŢIEI
În această parte a cursului se vor enumera articolele Convenţiei care sunt impuse a fi
prelucrate de către reglementarea JAR FCL, astfel:
Articolul 1 Suveranitatea
Statele contractante recunosc că fiecare stat are suveranitatea completă şi exclusivă asupra
spaţiului aerian de deasupra teritoriului său.
Articolul 2 Teritoriul
Pentru aplicarea prezentei Convenţii, prin teritoriul unui stat se înţelege regiunile terestre
şi apele teritoriale adiacente aflate sub suveranitatea, suzeranitatea, protecţia sau mandatul
acelui stat.
Articolul 5 Zborul deasupra teritoriului Statelor Contractante, respectiv: Dreptul de
survol pentru aeronavele care nu asigură servicii regulate
Fiecare Stat contractant este de acord ca toate aeronavele celorlalte State contractante, care
nu sunt folosite pentru servicii aeriene internaţionale regulate, să aibă dreptul de a
pătrunde pe teritoriul său, sau de a-l traversa în tranzit fără escală şi de a face escale
necomerciale, fără a trebui să obţină o autorizaţie prealabilă, cu condiţia ca să se respecte
dispoziţiile Convenţiei de faţă şi sub rezerva dreptului pe care-l are statul survolat de a
cere o aterizare. Totuşi, fiecare Stat contractant îşi rezervă dreptul de a cere, pentru raţiuni
de securitate a zborului, ca aeronavele care doresc să survoleze regiuni inaccesibile sau
care nu sunt prevăzute cu instalaţii adecvate navigaţiei aeriene, să urmeze itinerarele
prescrise sau să obţină o autorizaţie specială.
Aeronavele menţionate, dacă asigură transportul de pasageri, de mărfuri sau de poştă în
schimbul unei remuneraţii sau în executarea unui contract de locaţie, în afara serviciilor
aeriene internaţionale regulate, vor avea de asemenea dreptul, sub rezerva dispoziţiilor art.
7, să îmbarce sau să debarce călători, să încarce sau să descarce mărfuri sau poştă sub
rezerva dreptului pentru statul unde se face îmbarcarea sau debarcarea de a impune
reglementările, condiţiile sau restricţiile pe care le-ar putea socoti utile.
Articolul 10 Aterizarea pe aeroporturi vamale
Afară de cazul în care, potrivit clauzelor Convenţiei de faţă sau unei autorizaţii speciale, o
aeronavă are permisiunea de a traversa teritoriul unui Stat contractant fără a ateriza, orice
aeronavă care pătrunde pe teritoriul unui Stat contractant va trebui, dacă regulamentele
acelui stat o cer, să aterizeze pe un aeroport desemnat de acest stat în scopul inspecţiilor
vamale sau de altă natură. Orice aeronavă care părăseşte teritoriul unui Stat contractant va
trebui să pornească de la un aeroport vamal desemnat în acelaşi fel. Caracteristicile tuturor
aeroporturilor desemnate ca aeroporturi vamale vor fi publicate de fiecare stat şi transmise
Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale instituită prin dispoziţiile părţii a doua a
Convenţiei de faţă, care le va comunica tuturor celorlalte State contractante.
Articolul 11 Utilizarea reglementărilor aeronautice,respectiv : Aplicarea reglementărilor
privind navigaţia aeriană
Sub rezerva dispoziţiilor Convenţiei de faţă, legile şi regulamentele unui Stat contractant,
privitoare la intrarea şi ieşirea de pe teritoriul său a aeronavelor folosite în navigaţia
aeriană internaţională sau privitoare la exploatarea şi la navigaţia acestor aeronave în
timpul prezenţei lor în limitele teritoriului său, se vor aplica, fără deosebire de
naţionalitate, aeronavelor tuturor Statelor contractante, iar aceste aeronave vor trebui să li
se conformeze la intrarea şi la ieşirea de pe teritoriului acestui stat şi când se află pe acest
teritoriu.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 15
Articolul 12 Regulile aerului
Fiecare Stat contractant se angajează să adopte măsuri menite să asigure ca toate
aeronavele care survolează teritoriul său sau manevrează deasupra acestuia, precum şi
toate aeronavele cu însemnele naţionalităţii sale, oriunde s-ar găsi, să se conformeze
regulilor şi regulamentelor aplicabile în locul respectiv, zborul şi manevrei aeronavelor.
Fiecare Stat contractant se angajează să vegheze ca propriile sale regulamente să rămână,
în această privinţă şi cît mai mult posibil, conforme cu acelea care vor fi stabilite din timp
în timp, în aplicarea prezentei Convenţii. Deasupra mării libere se vor respecta regulile ce
se vor stabili în aplicarea prezentei Convenţii. Fiecare Stat contractant se obligă sa
urmărească orice persoană care ar încălca regulamentele aplicabile.
Articolul 13 Reglementări de intrare şi aprobare ale Statelor Contractante,
Legile şi regulamentele unui Stat contractant care reglementează pe teritoriul său intrarea
sau ieşirea pasagerilor, echipajelor sau mărfurilor transportate de aeronave, cum sunt legile
şi regulamentele privind formalităţile de intrare, de ieşire, de imigrare, de paşaport, vamale
şi de carantină, trebuie respectate de pasageri şi echipaje sau cu privire la mărfurile
menţionate mai sus, la intrare, la ieşire sau în limitele teritoriului acestui stat.
Articolul 16 Controlul aeronavelor
Autorităţile componente ale fiecărui Stat contractant vor avea dreptul de a controla la
aterizare şi la plecare, fără a provoca întârzieri excesive, aeronavelor celorlalte State
contractante şi de a examina certificatele şi celelalte documente prevăzute în Convenţia de
faţă.
Articolul 22 Facilităţi şi formalităţi
Fiecare Stat contractant se obligă să adopte regulamente speciale sau orice alte măsuri
practice având ca scop de a înlesni şi de a accelera navigaţia aeronavelor între teritoriile
Statelor contractante şi de a evita întârzieri inutile aeronavelor, echipajelor, călătoriilor şi
încărcăturilor lor, în special în privinţa aplicării legilor privitoare la imigrare, la carantină,
la vămi şi la formalităţile de plecare.
Articolul 23 Proceduri vamale şi de imigrare
Fiecare Stat contractant se obligă, în măsura în care va aprecia posibil, să stabilească
regulamente vamale şi de imigrare aplicabile navigaţiei aeriene internaţionale, potrivit
metodelor care ar putea să fie stabilite sau recomandate din timp în timp în aplicarea
Convenţiei de faţă. Nici o dispoziţie a Convenţiei de faţă nu va putea fi interpretată ca
opunându-se stabilirii de aeroporturi franco.
Articolul 24 Taxe vamale
a) Orice aeronavă care efectuează un zbor spre sau dinspre teritoriul unui Stat
contractant, sau deasupra acestui teritoriu, va fi scutită temporar de taxe vamale, în
condiţiile stabilite de regulamentele vamale ale acestui stat. Carburanţii, uleiurile
lubrifiante, piesele de schimb, echipamentul normal şi proviziile de bord care se găsesc
în aeronava aparţinând unui Stat contractant la sosirea pe teritoriul unui alt Stat
contractant şi care se găsea încă la bord la plecarea sa din acest teritoriu vor fi scutite
de taxe vamale, de cheltuieli de control sau alte taxe şi drepturi similare impuse de stat
sau de autorităţile locale. Această scutire nu se va aplica cantităţilor de materiale sau
obiectelor descărcate, afară de cazul în care regulamentele vamale ale statului
respectiv ar conţine dispoziţii contrarii, în sensul de a cere ca aceste cantităţi de
materiale sau aceste obiecte să fie păstrate sub supravegherea vămii.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 16
b) Piesele de schimb şi echipamentul aduse pe teritoriul unui Stat contractant spre a fi
montate sau utilizate pe aeronava unui alt Stat contractant folosită la navigaţia aeriană
internaţională, vor fi scutite de taxe vamale, sub rezerva respectării regulamentelor
statului interesat, care pot prevedea că aceste obiecte vor fi păstrate sub supravegherea
şi controlul vamal.
Articolul 29 Documente ce trebuie transportate la bordul aeronavei
Orice aeronavă a unui Stat contractant folosită în navigaţia internaţională va trebui,
conform condiţiilor prescrise de prezenta Convenţie, să fie înzestrată cu următoarele
documente:
a) certificatul de înmatriculare;
b) certificatul de navigabilitate;
c) autorizaţiile corespunzătoare pentru fiecare membru de echipaj;
d) carnetul de drum;
e) dacă aeronava este dotată cu aparate de radiocomunicaţie, autorizaţia pentru staţia de
radio a navei;
f) dacă transportă călători, lista nominală a acestora, indicând punctele de îmbarcare şi de
destinaţie;
g) dacă transportă mărfuri, un manifest şi declaraţii detaliate privind încărcătura.
Articolul 30 Utilizarea echipamentului radio al aeronavei
a) Nici o aeronavă a unui Stat contractant, când se găseşte pe teritoriul unui alt Stat
contractant sau deasupra acestui teritoriu, nu va putea avea pe bordul său aparate de
radioemisie, decât în cazul când autorităţile componente ale statului în care aeronava
este înmatriculată au eliberat o autorizaţie permiţând instalarea şi folosirea lor.
Aparatele de radioemisie vor fi folosite pe teritoriul Statului contractant survolat în
conformitate cu regulamentele acestui stat.
b) Aparatele de radioemisie nu vor putea fi folosite decât de membrii personalului
navigant, posesori ai unei licenţe speciale eliberată de autorităţile competente ale
statului în care aeronava este înmatriculată.
Articolul 31 Certificatul de aeronavigabilitate
Orice aeronavă folosită în navigaţia internaţională va trebui să aibă un certificat de
navigabilitate eliberat sau validat de statul în care este înmatriculată.
Articolul 32 Licenţierea personalui, respectiv: Autorizaţiile personalului
a) Pilotul şi ceilalţi membri ai echipajului de conducere al oricărei aeronave folosite în
navigaţia internaţională vor trebui să aibă brevete de aptitudine şi autorizaţii eliberate
sau validate de statul în care este înmatriculată aeronava;
b) Fiecare Stat contractant îşi rezervă dreptul de a nu recunoaşte valabile pentru survolul
propriului său teritoriu brevetele de aptitudine şi autorizaţiile conferite unui cetăţean al
său, de către un alt Stat contractant.
Articolul 33 Recunoaşterea licenţelor şi certificatelor
Certificatele de navigabilitate, precum şi brevetele de aptitudine şi autorizaţiile eliberate
sau validate de
Statul contractant în care este înmatriculată aeronava, vor fi recunoscute valabile de
celelalte State contractante, cu condiţia însă ca cerinţele prevăzute pentru eliberarea sau
validarea acestor brevete sau autorizaţii să fie echivalente sau superioare normelor minime
care ar putea să fie stabilite periodic în temeiul prezentei Convenţii.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 17
Articolul 34 Jurnalul de bord
Pentru fiecare aeronavă folosită în navigaţia internaţională se va ţine un jurnal de bord în
care vor figura date cu privire la aeronavă, la echipaj şi la fiecare călătorie, aşa cum se va
stabili periodic în virtutea prezentei Convenţii.
Articolul 35 Restricţii pentru cargo, respectiv: restricţiile cu privire la încărcătură
a) Nici o aeronavă folosită pentru navigaţia internaţională nu poate transporta muniţii de
război sau material de război, în interiorul sau deasupra teritoriului unui stat, afară de
cazul în care este autorizat de acest stat. Fiecare stat determină pe cale de regulament
ce trebuie înţeles prin muniţii de război sau material de război în sensul prezentului
articol, ţinând seama, în preocuparea pentru uniformitate, de recomandările pe care
Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale le poate face din timp în timp.
b) Fiecare Stat contractant îşi rezervă dreptul pentru motive de ordine publică şi de
securitate, să reglementeze sau să interzică transportul, înăuntrul sau deasupra
teritoriului său, al unor articole decât cele enumerate la paragraful a) fiind înţeles că nu
se va face, în această privinţă, nici o deosebire între aeronavele naţionale folosite
pentru navigaţia internaţională şi cele ale celorlalte state folosite în acelaşi scop şi fiind
în afară de aceasta înţeles că nu va putea fi impusă nici o restricţie susceptibilă de a
stânjeni transportul şi întrebuinţarea, pe bordul aeronavelor, al aparatelor necesare
manevrei sau navigaţiei acelor aeronave, precum şi securităţii personalului sau a
pasagerilor.
Articolul 36 Restricţii privind utilizarea echipamentului fotografic
Fiecare Stat contractant are dreptul de a interzice sau de a reglementa întrebuinţarea
aparatelor fotografice pe bordul aeronavelor care survolează teritoriul său.
Articolul 37 Adoptarea standardelor şi procedurilor internaţionale
Fiecare Stat contractant se obligă să colaboreze, la atingerea gradului celui mai ridicat de
uniformitate în regulamente, norme, proceduri şi metode de organizare privind aeronavele,
personalul, căile aeriene şi serviciile auxiliare, în toate domeniile în care o atare
uniformitate va înlesni şi ameliora navigaţia aeriană.
In acest scop, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale va adopta şi modifica din timp în
timp şi, potrivit necesităţilor, normale, practicile recomandate şi procedurile internaţionale
privind domeniile următoare:
a) sistemele de telecomunicaţii şi de ajutor pentru navigaţia aeriană, inclusiv balizajul la
sol;
b) caracteristicile aeroporturilor şi ale pistelor de aterizare;
c) regulile aerului şi metodele privind controlul circulaţiei aeriene;
d) eliberarea de autorizaţii personalului de conducere şi mecanicilor;
e) navigabilitatea aeronavelor:
0 înmatricularea şi identificarea aeronavelor;
g) centralizarea şi schimbul de informaţii meteorologice;
h) hărţile de bord;
i) hărţile şi planurile aeronautice;
j) formalităţile vamale şi de imigrare;
k) aeronavele în primejdie şi anchetele asupra accidentelor, precum şi orice alte domenii
interesând securitatea, regularitatea şi eficacitatea navigaţiei aeriene, care din timp în
timp ar putea să pară necesare.
Articolul 39 Validarea licenţelor şi cerificatelor, respectiv: menţiunile trecute pe
certificate şi autorizaţii
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 18
a) Oricare aeronavă sau orice element de aeronavă în privinţa căruia există o normă
internaţională în materie de navigabilitate sau de performanţă, dar care în momentul
întocmirii certificatului său de navigabilitate nu satisface întocmai norma în chestiune,
trebuie să poarte pe certificatul său de navigabilitate ori pe o anexă a acestuia, o listă
completă a punctelor privitor la care se îndepărtează de la aceasta normă.
b) Orice persoană, titulară a unei autorizaţii care nu corespunde în întregime condiţiilor
cerute de norma internaţională cu privire la clasa de autorizaţii sau de brevet a cărei
titulară este, trebuie să aibă trecută pe autorizaţie sau pe o anexă a acesteia o
enumerare completă a punctelor privitor la care nu satisface acele condiţii.
Articolul 40 Valabilitatea licenţelor şi certificatelor validate
Nici o aeronavă sau nici un membru al personalului care are un certificat sau o autorizaţie
pe care au fost trecute menţiuni, nu poate lua parte la navigaţia internaţională decât cu
autorizaţia statului sau a statelor al cărui teritoriu îl survolează. Înmatricularea sau
folosirea unei atare aeronave sau a unei piese oarecare de aeronavă astfel omologată întrun
alt stat decât acela în care certificatul a fost întocmit la origine este lăsată la discreţia
statului în care aeronava sau piesa în cauză a fost importată.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 19
Cap. 4. ANEXELE CONVENŢIEI (Anexele OACI)
4.1. ANEXA 7 : Naţionalitatea aeronavelor şi semnele de înmatriculare
Anexa 7 ICAO, conţine standarde adoptate de ICAO pentru dispunerea de însemne pe
aeronavă, indicând naţionalitatea corespunzătoare şi înmatricularea stabilită pentru
respectiva aeronavă. Această anexa -ICAO este singura care conţine numai standarde, fără
a cuprinde recomandări. O autoritate poate excepta o aeronavă de la înregistrare, ca în
cazul testării prototipurilor sau al demonstraţiilor cu aeronavele “istorice” sau ex-militare.
Prevederile acestei anexe se regăsesc în normele naţionale RACR – 47, adoptate prin
Ordinul ministrului transporturilor, publicat în MO nr. 558/15.08.2007.
Definiţii
Când următorii termeni sunt folositi în Standardele privind Naţionalitatea Aeronavelor şi
însemnele de înregistrare, aceştia au conţinutul definit mai jos.
Aerodrom de rezervă : Aerodrom specificat în planul de zbor spre care o aeronavă poate
proceda la aterizare, atunci când aeroportul de destinaţie devine impracticabil;
Aeronava – Aparatul care se poate menţine în atmosferă cu ajutorul altor reacţii ale aerului
decât cele asupra suprafeţei pământului.
Aeroplane / Avion : o aeronavă cu motor mai grea decât aerul, cu aripă fixă, propulsată de
motor, care se susţine în zbor datorită reacţiunilor ale aerului asupra aripilor sale.
Aircraft / Aeronavă : aparatul care se poate menţine în atmosfera cu ajutorul altor reacţiuni
ale aerului decâ cele asupra suprafeţei pământului.
Airship / Dirijabil : o aeronavă cu motor mai uşoară decât aerul.
Aparat mai uşor decât aerul : Orice aparat folosit ca metodă de salvare;
Avion – Aerodină antrenată de un organ motor (cu sistem de propulsie) şi a cărei
sustentaţie în zbor este obţinută, în principal, de reacţiile aerodinamice de pe suprafeţele
care rămân fixe în condiţiile date de zbor.
Baloon / Balon : o aeronavă fără motor mai uşoară decât aerul.
Common mark / Marcă comună : o marcă desemnată de ICAO ca fiind marca de
înregistrare comună pentru aeronavele aparţinând unei agenţii internaţionale de operare
care funţionează pe alte baze decât cele naţionale.
Common mark registrering authority / Autoritate care înregistrează marca comună : -
autoritatea care deţine un registru altul decât cel naţional, sau o parte a acestuia în care
aerona aparţinând unei agenţii internaţionale de operare este înmatriculată.
Fireproof material / Material ignifug : material capabil să reziste la căldură cel puţin în
acelaşi mod ca oţelul, atunci cand temperatura crescută impune acest lucru.
Glider / Planor : o aeronavă fără motor mai grea decâ aerul care capătă portanţă datorită
reacţiunilor aerului asupra suprafeţelor care rămân fixe în anumite condiţii de zbor.
Gyroplane / Giroplan : o aeronavă mai grea decât aerul care se menţine în zbor prin
reacţiunile aerului asupra unuia sau mai multor rotoare care se rotesc liber în jurul unor
axe substanţial verticale.
Heavier-than-air airvraft / Aeronavă mai grea decât aerul : orice aeronavă care capătă
portanţă datorită forţelor aerodinamice.
Helicopter / Elicopter : o aeronavă mai grea decât aerul care se menţine în zbor datorită
reacţiunilor aerului asupra unuia sau mai multor motoare care acţionează în jurul unor axe
substanţial verticale.
Intemational operating agency / Agenţie de operare internaţională : o agenţie care este
desemnată conform art. 77 din Convenţia de la Chicago.
Lighter-than-air aircraft / Aeronavă mai uşoară decât aerul : orice aeronavă care se
menţine în zbor datorită forţei portante a aerului.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 20
Ornithopter / Ornitopter : o aeronavă mai grea decât aerul care se menţine în zbor datorită
reacţiunilor aerului produse de mişcarea aripilor.
Planor: Aeronavă mai grea decât aerul fără sistem de propulsie, susţinută în aer de o forţă
ce acţionează pe o suprafaţă ce rămâne fixă pe toată durata zborului.
Registrul aerian / (Registrul de stat): Statul în al cărui registru este luată în evidenţă
(înregistrată) aeronava;
Rotorcraft / Rotorcraft : o aeronavă cu motor mai uşoară decât aerul care se menţine în
zbor datorită reacţiunilor aerului produse de mai multe rotoare.
State of Registry / Statul de înmatriculare : statul în care este înmatriculată aeronava.
Semn comun de înregistrare: Semn alocat de OACI în registrul de înmatriculări al
autorităţii care înregistrează aeronava de un operator internaţional, altul decât baza
naţională.
Semnele de înmatriculare ale aeronavelor
Semnul de inmatriculare, sau semnul de naţionalitate / marca comună şi marca de
înregistrare (înmatriculare) constă dintr-un grup de caractere. Naţionalitatea (însemnul de
naţionalitate) va preceda marca de înmatriculare.
Semnul de naţionalitate Semnul de înmatriculare
YR – ACR
În acest caz, YR este semnul de naţionalitate (pentru România), iar ACR este semnul de
înmatriculare. Când primul caracter a semnului de înmatriculare este o literă, ea va fi
precedată de o liniuţă, însemnul de naţionalitate va fi selectat dintr-o serie de simboluri
naţionale incluse în indicativele radio alocate Statului de înmatricuare de către Uniunea
Internaţională de Telecomunicaţii (ITU – International Telecommunications Union).
Însemnul de naţionalitate va fi comunicat la ICAO. Marca de înregistrare (marca de
ordine) poate consta în litere, numere sau o combinaţie de litere şi numere, fiind astfel
desemnată pentru StatuI de înmatriculare.
Marca de înmatriculare comună.
Marca de înregistrare comună este un prefix de înregistrare când aeronava este operată de
o agenţie internaţională de operare. În acest caz, unul dintre statele componente ale
agenţiei îndeplineşte funcţia de Stat de înmatriculare. Alocarea mărcii comune unei
autorităţi de înmatriculare se va face de către ICAO, iar respectiva autoritate este
responsabilă cu înregistrarea aeronavei aparţinând agenţiei internaţionale de operare.
Aceeaşi înregistrare nu poate fi făcută pe baze naţionale. De exemplu, marca de
înregistrare comuna 4 YB este alocata de ICAO pentru lordania şi Iraq pentru aeronavele
care operează pentr Arab air Cargo, iar statul iordanian este cel care îndeplineşte funcţia
de stat de înregistrare.
Excepţii. Anumite combinaţii de litere nu sunt pemise să fie utilizate ca semne de
înregistrare. Acestea sunt combinaţiile de litere utilizate pentru fazele specifice de pericol
a traticului prestabilite:
SOS (Pericol).
PAN (Urgenţă)
XXX (Urgenţă – morse)
TTT (Siguranţă / Securitate – morse)
Combinaţiile începând cu Q folosit în Codul Q şi combinaţia de 5 litere utilizată în Codul
de semnale sunt de asemenea interzise.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 21
Nota 1. “Commnon mark registrering authority / Autoritatea care înregistrează marca
comună” – autoritatea care păstrează registrul multinaţional sau o parte a acestuia în care
aeronava unei agenţii de operare internaţională este înmatriculată.
Nota 2. Toate aeronavele unei Agenţii internaţionale de operare sunt înnmatriculate cu
aceeaşi marcă comună alocată de ICAO după alt sistem decât cel naţional.
Nota 3. în legislaţia aeronautică română pentru marca de înmatriculare (registration mark)
se foloseşte termenul de “marcă de ordine”.
Nota 4. Refereriri mai explicite despre aceste coduri (Codul 5. Codul de semnale. Semnale
de pericol se găsesc în Reglementările internaţionale de telecomunicaţii în vigoare.
Certificatul de înmatriculare
Certificatul de înmatriculare este un document oficial care certifică Statul de înmatriculare
în care este înregistrată o aeronavă. Acesta include:
a. naţionalitatea sau marca de înmatriculare comună;
b. marca de înregistrare;
c. fabricantul acronavei;
d. seria şi numărul aeronavei;
e. numele şi adresa proprietarului;
f. un certificat care să ateste înscrierea în registrul statului respectiv;
g. numele şi semnătura oficialului care a făcut înregistrarea;
h. certificatul de înmatriculare se va afla permanent la bordul aeronavei. Certificatul de
înmatriculare are un conţinut standardizat, dar conţinutul poate să difere de la un stat la
altul.
Plăcuţa de identificare
O aeronavă va purta o placă de identificare înscrisă cu ultimul însemn de naţionalitate sau
de marcă comună şi cu marca de ordine. Placa de identificare este confecţionată din
material neinflamabil şi va fi pusă la vedere lângă intrarea principală. În cazul unui balon
liber, aceasta va fi amplasată la loc vizibil pe exteriorul aeronavei.
Diferenţe între reglemetările naţionale
Suplimentul la Anexa, 17 ICAO conţine informaţii referitoare la semnele de naţionalitate,
care au fost notificate către ICAO în parte a B, cu menţionarea în ordine alfabetică atât a
statelor, cât şi a semnelor de naţionalitate. Partea A detaliază diferenţele între diferite state
contractante, diferenţe care au fost notificate la ICAO. Astfel, fiecare stat contractant este
însărcinat să emită o notificare pentru fiecare dintre următoarele situaţii: când exista
diferente. când nu există diferente şi când informaţiile nu au fost recunoscute.
Ultima parte a Suplimentului cuprinde un sumar al diferenţelor notificate către ICAO, în
ordinea aIfabetică, fiecărui stat cerându-i-se să enumere diferenţele notificate către ICAO
în Secţiunea GEN 1.7. a AlP-ului respectivei ţări.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 22
4.2. ANEXA 8 : Aeronavigabilitatea aeronavelor
Definiţii
Aeronava: Aparatul care se poate menţine în atmosferă cu ajutorul altor reacţii ale aerului
decât cele asupra suprafeţei pământului.
Altitudine barometrică/ Pressure-altitude: O presiune atmosferică, exprimată în unităţi de
altitudine, care corespunde acelei presiuni din Amosfera Standard (aşa cum este definită în
Anexa 8 OACI);
Aprobări: Acceptate de statul contractual, ca urmare a unui scop personal.
Avion: Aerodină antrenată de un organ motor (cu sistem de propulsie) şi a cărei sustentaţie
în zbor este obţinută, în principal, de reacţiile aerodinamice de pe suprafeţele care rămân
fixe în condiţiile date de zbor.
Elicopter cu clasa 2 de performanţe: Elicopter care, în caz de defecţiuni la motor, este
capabil să-şi continue zborul în deplină siguranţă, exceptând greşelile întâmplătoare.
Factor de siguranţă: Factor proiectat, utilizat pentru a prevedea posibilitatea încărcării
mai mult decât a fost calculată sau în cazul unor incertitudini de proiectare sau de
fabricaţie.
Grade de încărcare: Relativ la greutatea unei aeronave, ce este exprimat prin forţe
aerodinamice, forţe de inerţie sau reacţiuni la sol.
Interpretarea validităţii certificatului de aeronavigabilitate: Acţiune întreprinsă de statul
contractual, ca o alternativă pentru editarea proprie a certificatului de aeronavigabilitate,
editat de nimeni altul decât statul contractual, ca echivalent al propriului său certificat.
Limite de încărcare: Încărcarea maximă acceptată într-o condiţie previzibilă de operare.
Starea critică a echipamentelor de forţă: Defectarea echipamentelor de forţă, ce dă cel
mai negativ efect asupra caracteristicilor aeronavei, relativ la cazul luat în consideraţie.
Suprafaţa de apropiere finală şi decolare-FATO: O suprafaţă definită, în care faza finală a
manevrelor de apropiere în vederea survolării sau aterizării este completă.
Unde FATO este definit de performanţele unui elicopter de clasa 1, aceasta include şi zona
afectată de curenţii specifici de decolare.
Suprafaţa de aterizare: Landing area; O parte din suprafaţa unui aerodrom, unde
autoritatea respectivului aerodrom a declarat-o bună pentru aterizările aeronavelor, într-o
direcţie dată.
Certificatul de aeronavigabilitate
Certificatul de aeronavigabilitate este utilizat ca standard cu referire la art. 31 din
Convenţia de la Chicago.
Partea a 2-a a Certificatului de aeronavigabilitate este utilizat pentru conformitate la toate
aeronavele începând cu cu data de 1 decembrie 1957.
Menţinerea aeronavigabilităţii
Certificatul de aeronavigabilitate este definit de registrul aerian al statului în concordanţă
cu cerinţele de navigabilitate a aeronavei respective.
Orice stat va trebui să adopte şi să dezvolte cerinţele de asigurare a continuităţii
navigabilităţii aeronavelor pe toată durata serviciului.
Valabilitatea certificatelor de aeronavigabilitate
Certificatul de aeronavigabilitate va fi reînnoit sau va rămâne valid în funcţie de
reglementările emise A.A.C.R. Direcţia navigabilitate.
Registrul statului va cere continuitatea navigabilităţii unei aeronave care va fi dată de o
inspecţie periodică efectuată la anumite intervale de timp.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 23
Aparate de bord şi echipamente
Aeronavele vor fi echipate cu instrumentele şi echipamentul necesar pentru siguranţa
zborului şi a aeronavei în condiţiile anticipate în care va zbura.
Aceasta include toate echipamentele şi aparatura necesară echipajului pentru a exploata
aeronava în toate condiţiile de exploatare.
Limitări ale aeronavei şi informaţii
Considerarea limitărilor de încărcare includ toate limitările de mase, poziţie a centrelor de
greutate, distribuţii de mase şi încărcări ale podelelor.
Limitările de viteze includ toate vitezele care pot afecta integritatea structurală a aeronavei
sau calităţile de zbor ale unui elicopter. Aceste viteze se identifică în conformuitate cu
configuraţiile de zbor ale aeronavelor şi alţi factori de influenţă.
Limitările instalaţiei de forţă includ toate limitările stabilite pentru funcţionarea acesteia.
Limitările de echipamente şi sisteme includ toate sistemele necesare exploatării aeronavei
în toate configuraţiile posibile.
Limitări diverse.
Orice limitare va fi respectată în conformitate cu condiţiile de exploatare în siguranţă a
aeronavei respective.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 24
4.3. ANEXA 2 : Regulile aerului
Regulile aerului, prevăzute în Anexa 2 OACI au fost introduse în legislaţia României prin
Ordinul ministrului transporturilor, nr. 21 din 12 ianuarie 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR-RA, Regulile aerului, ediţia 02/2006,
publicată în MO nr. 71 din 30 ianuarie 200714.
Având în vedere faptul că această reglementare are o importanţă însemnată pentru
desfăşurarea activităţii de zbor, precum şi datorită faptului că reglementarea naţională
RACR-RA, Regulile aerului, ediţia 02/2006, a preluat dispoziţiile Anexei 2 OACI, la
sfârşitul cursului este prezentqată integral aceeastă reglementare, astfel că apreciem ca
inutil a prezenta Anexa 2 în mod individual, prezentând în continuare numai aspectele ce
nu se regăsesc în reglementarea naţională RACR-RA, Regulile aerului.
Aplicabilitate
Regulile aerului se aplică aeronavelor care poartă mărcile de naţionalitate şi de
înmatriculare ale unui stat contractant sau care se găsesc în statul respectiv, în măsura în
care aceste reguli nu contravin reglementărilor emise de statul sub a cărui autoritate se
găseşte teritoriul survolat.
Notă. – Consiliul OACI a precizat, la adoptarea Anexei 2, în aprilie 1948 şi ulterior la
adoptarea Amendamentului 1 al respectivei anexe în noiembrie 1951, că această anexă
constituie “Regulile care se aplică zborurilor şi manevrelor aeronavelor” în sensul
articolului 12 al Convenţiei. În consecinţă, nici în ceea ce priveşte survolul pe deasupra
mării nu va putea fi admisă nici o derogare.
Cu excepţia unei declaraţii contrare înaintate oficial Consiliului, un stat contractant se
presupune că recunoaşte toate reglementările legate de aeronavele care poartă marca sa de
naţionalitate.
Pentru survolarea unor părţi de mare asupra căreia, în virtutea unui plan regional aprobat
de către OACI un stat contractant a acceptat responsabilitatea furnizării serviciilor pentru
circulaţia aeriană, autoritatea competentă a serviciilor de circulaţie aeriană, de care este
vorba în prezenta anexă, este autoritatea adecvată desemnată de statul însărcinat să asigure
aceste servicii.
Notă. – Prin acord regional pentru navigaţie aeriană se înţelege un acord aprobat de
Consiliul OACI, în principiu cu avizul unei reuniuni regionale de navigaţie aeriană.
Regulile care trebuie aplicate în zbor, ca şi pe suprafaţa de mişcare a unui aerodrom, o
aeronavă va fi utilizată conform regulilor generale, în plus, în zbor, în funcţie de caz şi
anume:
a) conform regulilor de zbor la vedere;
b) conform regulilor de zbor instrumental.
Nota 1. -Paragrafele 2.6.1 şi 2.6.3 ale Anexei 11 conţin informaţii asupra serviciilor
furnizate aeronavelor exploatate conform regulilor VFR şi IFR în cele şapte clase de
separare aeriană (distanţare aeriană) ATS.
Nota 2. -Un pilot poate decide să zboare urmând regulile de zbor instrumental în condiţii
meteorologice de zbor la vedere sau poate fi invitat să facă acest lucru de autoritatea
competentă a serviciilor de circulaţie aeriană.
.
14 Iniţial, Regulile aerului au fost introduse în România prin Regulamentul de zbor al aviaţiei civile, completat prin
Instrucţiunile de zbor ale aviaţiei sportive, iar în anul 2001 a fost adoptată
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 25
Evitarea fenomenelor meteorologice periculoase pentru zbor
1. În scopul asigurării siguranţei aeronavei şi a ocupanţilor acesteia, prevederile
prezentului paragraf permit pilotului comandant de aeronavă să ia o decizie pe care o
consideră potrivită şi oportună, în conformitate cu prevederile manualului de zbor al
aeronavei respective, atunci când întâlneşte fenomene meteorologice periculoase
zborului.
2. Ori de câte ori întâlnesc fenomene meteorologice periculoase zborului, echipajele
aeronavelor au obligaţia de a comunica de urgenţă aceasta unităţii ATC
corespunzătoare furnizând şi detaliile necesare.
3. Unitatea ATC are obligaţia de-a avertiza toate aeronavele aflate în zona respectivă de
trafic, despre existenţa acestor fenomene, furnizând toate datele necesare.
I) Givrajul
1. Se interzice decolarea aeronavei care prezintă givraj la sol peste limitele prevăzute în
documentaţia tehnică a acesteia.
2. Se interzice decolarea aeronavelor care nu sunt echipate cu sisteme de degivrare şi/sau
antigivraj corespunzătoare, dacă înainte de decolare, analiza datelor şi prognozelor
meteorologice indică certitudinea sau posibilitatea apariţiei fenomenului de givraj pe ruta
de zbor stabilită.
3. Atunci când zborul se desfăşoară în zone noroase sau cu precipitaţii, pentru a fi evitat
givrajul se recomandă o altitudine de traversare sub nivelul izotermei de 00 C sau la un
nivel superior izotermei de – 150 C.
II) Orajul/Linia de gren
Orajul şi liniile de gren sunt asociate cu fenomene de turbulenţă, grindină, ploaie,
ninsoare, fulgere, givraj, curenţi ascendenţi şi descendenţi puternici. La întâlnirea acestor
fenomene trebuie respectate următoarele cerinţe:
1. Se interzice decolarea şi aterizarea aeronavelor pe direcţia unui oraj care se află în
apropierea aerodromului datorită posibilităţii întâlnirii unui front de rafală sau turbulenţă
la nivele joase ce pot cauza pierderea controlului aeronavei.
2. Se interzice zborul aeronavelor care nu sunt echipate cu radar meteorologic de bord sau
care au radarul inoperant, dacă înainte de decolare, analiza datelor şi prognozelor
meteorologice indică certitudinea sau posibilitatea apariţiei zonelor orajoase pe ruta de
zbor stabilită.
3. Se interzice zborul sub un oraj, chiar dacă se poate vedea extremitatea cealaltă, datorită
suprasolicitărilor excesive, produse de turbulenţă şi forfecarea vântului, la care este supusă
aeronava.
4. Se recomandă evitarea prin ocolire la o distanţă de cel puţin 37 Km (20 NM) a orajelor
identificate că intense sau care dau un ecran puternic pe radarul de bord, în special sub
zona de nicovală a norului CB, ori prin trecere pe deasupra cu cel puţin 300 m (1000 ft)
pentru fiecare 18,5 km/h (10 kts.) ale vitezei vântului în partea de sus a norului. De
asemenea, se vor evita zonele care au o acoperire orajoasă de 5/8 sau mai mult.
5. Se recomandă în mod deosebit evitarea zonelor cu descărcări electrice şi a norilor
orajoşi ale căror vârfuri vizualizate sau detectate de radar sunt la sau peste 10500 m
(35000 ft.).
6. Dacă nu se poate evita un oraj sau o linie de gren se recomandă alegerea unei rute cât
mai scurte de traversare, manevră de întoarcere presupune un timp îndelungat în oraj şi o
suprasolicitare îndelungată şi intensă a aeronavei.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 26
III) Turbulenţa în aer clar (CAT)
Turbulenţa în aer clar este un fenomen periculos pentru zborurile efectuate la toate
nivelurile, în special pentru FL 150, şi este asociată în general undelor orografice sau
curenţilor jet. Cele mai utile informaţii despre acest fenomen se obţin din rapartele primite
de la echipajele aeronavelor în zbor. Suplimentar faţă de prevederile paragrafului anterior
piloţii aeronavelor trebuie să raporteze: timpul, locul şi intensitatea (slabă, moderată,
puternică sau extremă) fenomenului respectiv întâlnit, pe frecvenţa unităţii ATC cu care se
află în legătură.
IV) Microrafalele/Forfecarea vântului
1. Microrafalele sunt curenţi descendenţi intenşi formaţi de la bază norilor până la
aproximativ 500 – 1000 m (1000 – 3000 ft) deasupra solului au de obicei un diametru mai
mic de 1,85 km (1 NM). În zona de tranziţie din apropierea solului, microrafalele
descendente se transformă intr-o scurgere orizontală care se poate extinde pe o suprafaţă
cu un diametru de 4,5 km (2,5 NM). Intensitatea curenţilor descendenţi poate fi până la 30
m/s (6000 ft/min), iar la suprafaţa solului poate ajunge la o viteză de până la 83 km/h (45
kts) rezultând o diferenţă a vitezei indicate a aeronavei de 166 km/h (90 kts), într-un timp
foarte scurt.
2. Forfecarea vântului poate apare atât în cazul microrafalelor cât şi asociată fronturilor,
inversiunilor de temperatură, undelor orografice, etc. Ea poate constitui un pericol pentru
zborul aeronavelor în fazele de decolare, apropiere şi aterizare până la înălţimi de 300 m
(1000 ft) deasupra solului. În cazul traversării unei zone cu astfel de fenomene aeronavele
pot întâlni o componentă puternică a vântului de faţă urmată la scurt timp de o
componentă puternică a vântului de spate având ca posibil efect impactul cu solul.
V) Turbulenţa de siaj
Traversarea turbioanelor de siaj produse de aeronavele grele poate provoca avarii sau
perturba zborul aeronavelor, în special a aeronavelor uşoare. Pentru evitarea acestora,
piloţii aeronavelor trebuie să respecte procedurile de eşalonare prevăzute la articolul 3.2.7.
din ANEXA 2.
VI) Zone cu emisii de substanţe toxice sau radioactive ori având transport de particule
solide antrenate de masele de aer (nisip, cenuşă vulcanică).
1. Deoarece zborul în astfel de zone generează repecrusiuni grave asupra aeronavelor
indiferent de tip precum şi asupra ocupanţilor acestora, se interzice zborul în aceste zone.
2. Suplimentar faţă de prevederile paragrafului anterior, în cazul în care fenomenele au
caracter permanent sau de durată, unităţile ATS sunt obligate să informeze operatorii
aerieni despre existenţa acestor zone, furnizănd detaliile necesare.
3. Suplimentar, echipajele aeronavelor sunt obligate că ori de câte ori întâlnesc asemenea
fenomene să depună un raport scris detaliat despre fenomenul întâlnit precum şi despre
impactul acestuia asupra operării aeronavei.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 27
REGLEMENTĂRI DE TRAFIC AERIAN ŞI SERVICII DE TRAFIC AERIAN
4.4. ANEXA 11 : Reglementări de trafic aerian şi servicii de trafic aerian
Definiţii
Aerodrom: Suprafaţă definită pe sol sau pe apă (cuprinzând, eventual, clădiri, instalaţii şi
utilaje) destinată utilizării, în totalitate sau în parte, pentru sosirea, plecarea şi evoluţia la
suprafaţă a aeronavelor.
Aerodrom controlat: Aerodrom unde este asigurat serviciul de control al circulaţiei aeriene
în beneficiul circulaţiei de aerodrom. Aerodrom controlat indică faptul că este asigurat
serviciul circulaţiei aeriene în beneficiul circulaţiei de aerodrom, dar nu implică neapărat
existenţa unei zone de control. Ca atare, o zonă de control este necesară pentru
aerodromurile unde controlul circulaţiei aeriene este asigurat pentru zborurile IFR dar nu
este necesară pentru aerodromurile unde controlul circulaţiei aeriene nu este asigurat decât
pentru zborurile VFR.
Aerodrom de rezervă: Aerodrom specificat în planul de zbor spre care o aeronavă poate
proceda la aterizare, atunci când aeroportul de destinaţie devine impracticabil.
Aeronava: Aparatul care se poate menţine în atmosferă cu ajutorul altor reacţii ale aerului
decât cele asupra suprafeţei pământului.
Alerfa: Expresie convenţională care indică “faza de alarmă”
Altitudine: Distanţă verticală, între un nivel, un punct sau un obiect asimilat unui punct şi
nivelul mediu al mării (MSL).
Altitudinea/înălţimea: Altitudinea/înălţimea (A/H) specificată în apropierea de precizie la
care dacă s-a stabilit contactul vizual necesar cu solul, continuării apropierii, trebuie
iniţiată întreruperea apropierii (ratarea).
Apropiere finală: Parte a unei proceduri de apropiere după instrumente, care începe de la
reperul sau punctul de apropiere specificat sau, unde astfel de reper sau punct nu este
specificat :
a) la sfârşitul ultimului viraj standard, viraj de bază sau viraj al procedurii hipodrom, dacă
procedurile sunt specificate; sau
b) la punctul de interceptare al ultimului traiect specificat în procedura de apropiere şi se
termină la un punct din vecinătatea aerodromului de la care:
– se poate efectua aterizarea; sau
– se iniţiază procedura de întrerupere a apropierii (ratarea).
Apropiere la vedere: Apropierea efectuată în condiţii IFR, în care nu se execută o parte
sau întreaga procedură de apropiere instrumentală, iar apropierea se efectuează cu vederea
solului în condiţii specificate.
Biroul meteorologic: Birou desemnat să asigure serviciul meteorologic pentru navigaţia
aeriană.
Cale aeriană: Regiune de control sau porţiune dintr-o regiune de control care se prezintă
sub forma unui culoar şi dotată cu mijloace de radionavigaţie.
Cale de rulaj: Drum definit pe suprafaţa unui aerodrom stabilit pentru rulajul aeronavelor
şi având scopul de a asigura legătura între o parte a aerodromului şi alta. (Anexa 11)
a) Cale de rulaj spre locul de parcare: porţiune a unei platforme desemnate a fi cale de
rulaj pentru a asigura numai accesul aeronavelor spre locul de parcare.
b) Cale de rulaj pe platformă: porţiune a sistemului de căi de rulaj pe platformă pentru a
asigura rulajul pe o rută de-a lungul platformei. (Anexa 11)
c) Cale de rulaj pentru degajare rapidă: cale de rulaj conectată la o pistă, în unghi ascuţit şi
destinată să permită aeronavelor, după aterizare, să degajeze pista la o viteză de rulaj mare,
obţinându-se prin aceasta un timp minim de ocupare a pistei.
Cap: Heading; Direcţia în care este îndreptată axa longitudinală a aeronavei, exprimată de
obicei în grade faţă de nord (adevărat, magnetic, compas sau grilă).
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 28
Centrul regional de dirijare şi control: Organ stabilit să asigure serviciul de dirijare şi
control al traficului aerian, zborurilor controlate, în regiunea de control de sub jurisdicţia
sa.
Condiţii meteorologice de zbor instrumental: Instrumental meteorological conditions
(IMC); Condiţii meteorologice exprimate în funcţie de vizibilitate, înălţimea norilor sau
plafonului, inferioare minimelor specificate pentru condiţiile meteorologice de zbor la
vedere.
Condiţii meteorologice de zbor la vedere: Visual meteorological conditions (VMC);
Condiţii meteorologice exprimate în funcţie de vizibilitate, înălţimea norilor sau
plafonului, superioare sau egale minimelor specificate.
Cota aerodrom: Cota celui mai înalt punct al unei zone de aterizare.
Faza de alarmă: Situaţia în care există temere în ceea ce priveşte securitatea unei
aeronave şi a ocupanţilor săi.
Faza de dificultate: Expresia semnificând o fază de incertitudine, o fază de alarmă sau de
pericol, după caz.
Faza de pericol: Situaţia în care există un motiv să se creadă că aeronava şi ocupanţii unei
aeronave sunt ameninţaţi de un pericol grav şi iminent sau că au nevoie de ajutor imediat.
Informaţii meteorologice: Rapoarte, analize, prevederi meteorologice şi orice alte date
referitoare la condiţiile meteorologice existente sau prevăzute.
Nivel de croazieră: Nivel la care se menţine o aeronavă pe o parte apreciabilă din perioada
de zbor.
Nivel de tranziţie: Cel mai de jos nivel de zbor, disponibil a fi folosit pentru altitudinea de
tranziţie.
Nivel de zbor: Suprafaţă izobară, legată de o presiune de referinţă specificată, exemplu
1013,2 hPa (1 013,2 mb) şi care este separată de alte suprafeţe analoge prin intervale de
presiune specificate
Ora estimată de punere în mişcare: Ora estimată la care aeronava va începe mişcarea în
vederea plecării.
Ora estimată (prevăzută) de sosire: Pentru zborurile IFR, ora la care se estimează că
aeronava va sosi deasupra unui punct determinat, definit printr-un mijloc de radionavigaţie
de la care se intenţionează să se execute începerea procedurii de apropiere după
instrumente. Dacă nu există un mijloc de radionavigaţie asociat unui aerodrom, ora la care
aeronava va sosi la verticala aerodromului.
Organ de dirijare şi control al traficului aerian: Termen generic desemnând în mod
divers: centrul regional de dirijare şi control (ACC), organul controlului de apropiere
(APP, APP/TWR), turnul de control de aerodrom (TWR).
Organ de trafic aerian: Termen generic însemnând în mod variat: organul de dirijare şi
control al traficului aerian, sau organul de informare aeronautică.
Organul controlului de apropiere: Organ stabilit să asigure serviciul de dirijare şi control
al traficului aerian, zborurilor controlate, care execută apropierea sau îndepărtarea de la
unul sau mai multe aerodromuri.
Organul de informare aeronautică (biroul de pistă) al aeroportului:
Organ însărcinat cu primirea planurilor de zbor depuse de echipaje, redactarea şi
înmânarea buletinului de informare aeronautică către echipaje, precum şi cu primirea
rapoartelor privind serviciile traficului aerian.
Panta de aterizare: Profil de coborâre determinat, pentru evoluţia în plan vertical pe
timpul apropierii finale.
Pista: Runway; Suprafaţă rectangulară definită pe un aerodrom, amenajată pentru
decolarea şi aterizarea aeronavelor.
Punct de luare a contactului: Punctul unde panta nominală de coborâre interceptează
pista.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 29
Punct de transfer al controlului: Punct stabilit de-a lungul unei rute de zbor a aeronavei,
de la care responsabilitatea pentru asigurarea serviciului controlului traficului aerian al
aeronavei este transferată de la un organ de control la următorul organ de control.
Raport de poziţie: Un raport dat de către echipaj în zbor privind poziţia şi/sau condiţiile
meteorologice în conformitate cu reglementările în vigoare.
Regiunea terminală de control: Regiunea de control stabilită în principiu la confluenţa
rutelor ATS din vecinătatea unuia sau mai multor aerodromuri importante.
Serviciu de control de aerodrom: Aerodrome control service; Serviciu de control al
circulaţiei aeriene pentru circulaţia de aerodrom.
Serviciul de dirijare şi control al traficului aerian: Air traffic control service. Serviciul
asigurat în scopul de a:
1. preveni coliziunile: a) între aeronave; şi b) pe suprafaţa de manevră între aeronave şi
obstacole; şi
2. accelera, ordona şi regulariza un flux al traficului aerian.
3. urmări executarea zborului în conformitate cu ruta planificată.
Spaţiu aerian controlat: (instrumental şi la vedere) Spaţiu aerian controlat în interiorul
căruia sunt admise zboruri IFR şi VFR controlate, dar în care zborurile VFR nu sunt
supuse controlului.
Suprafaţa de aterizare/decolare: Parte a suprafeţei de mişcare, destinată aterizării sau
decolării aeronavelor.
Trafic aerian: Air trafic; Toate aeronavele în zbor şi cele care operează pe suprafaţa de
manevră a aerodromului.
Traficul de aerodrom: Aerodrome traffic; întregul trafic de pe suprafaţa de manevră a
aerodromului, precum şi toate aeronavele ce zboară în vecinatatea aceluiaşi aerodrom.
Viraj în procedura standard: Manevră ce constă într-un viraj efectuat plecând de la o
traiectorie stabilită, urmat de un alt viraj în direcţia inversă pentru a permite aeronavei să
intercepteze şi să continue de-a lungul traiectoriei, reciproc stabilite.
Virajul de bază: Virajul executat de către o aeronavă pe timpul apropierii iniţiale între
sfârşitul traiectoriei de îndepărtare şi începutul traiectoriei apropierii intermediare sau
finale. Traiectoriile nu sunt reciproce.
Vizibilitate: Distanţă, determinată de condiţiile atmosferice şi exprimată în unităţi de
lungime, la care se poate vedea şi identifica, ziua, obiecte mari neiluminate, iar noaptea
obiecte mari luminate.
Vizibilitate în zbor: Vizibilitate spre înainte, plecând din postul de pilotaj al unei aeronave
aflate în zbor.
Vizibilitate la sol: Vizibilitate de pe un aerodrom, comunicată printr-un observator
acreditat.
Vizibilitatea în lungul pistei: Distanţa de la care pilotul dintr-o aeronavă aflată în axa
pistei, poate vedea marcajele de pe suprafaţa pistei sau luminile de delimitare sau luminile
axiale ale pistei.
Zbor controlat: Orice zbor pentru care este asigurat serviciul de control al circulaţiei
aeriene.
Zbor VFR: Zbor executat în concordanţă cu regulile de zbor la vedere.
Zona de control de aerodrom: Spaţiul aerian controlat, delimitat lateral, care se întinde pe
verticală de la suprafaţa solului până la o limită superioară specificată.
Obiectivele Serviciilor de Trafic Aerian (ATS),
Obiective şi princiipii de bază
Serviciul de informare a zborurilor va fi asigurat tuturor aeronavelor care solicită
informări sau la iniţiativa controlului de trafic astfel:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 30
– aeronavelor cărora le este asigurat serviciul de dirijare şi control al zborului şi care se
află în cuprinsul spaţiului aerian controlat, sau
– aeronavelor din afara spaţiului aerian controlat, numai la cererea pilotului.
Serviciul de informare a zborurilor nu absolvă pe pilotul comandant de bord de
responsabilităţile sale. Obligaţia de a lua o decizie în ceea ce priveşte toate modificările
care îi sunt propuse sau care decurg din planul de zbor, revine pilotului comandant de
bord.
În situaţia când zborul este efectuat în spaţiul aerian controlat, pilotul va cere autorizarea
de modificare a planului a planului de zbor de la organul de trafic aerian sub a cărui
dirijare se află.
În cazul când organul de trafic aerian asigură în acelaşi timp şi serviciul de informare a
zborurilor, precum şi serviciul de dirijare şi control al traficului aerian, serviciul de dirijare
şi control asigurat va avea prioritate asupra serviciului de informare a zborurilor de fiecare
dată când situaţia impune acest lucru.
Elemente de informare ce se asigură aeronavelor
Serviciul de informare asigurat aeronavelor va cuprinde următorele elemente:
– informaţii meteorologice, inclusiv cele SIGMET;
– informaţii asupra modificărilor în starea de funcţionare a mijloacelor de navigaţie;
– informaţii asupra modificărilor în starea aerodromurilor, a instalaţiilor şi serviciilor
aferente, inclusiv asupra stării suprafeţelor de mişcare a aerodromurilor (suprafaţa de
manevră şi platformele), când caracteristicile acestora sunt afectate de zăpadă, gheaţă
sau o grosime apreciabilă a stratului de apă;
– informaţii privind existenţa baloanelor grele sau medii libere – nepilotate;
– alte informaţii care ar putea influienţa securitatea zborului.
Serviciul de informare a zborurilor ce se execută după regulile de zbor IFR include
suplimentar următoarele informaţii:
– condiţiile meteorologice observate sau prevăzute la aerodromurile de decolare, de
destinaţie şi de rezervă;
– pericolul de abordaj cu aeronavele care zboară în afara spaţiului aerian controlat;
– pentru zborurile de deasupra apei (mării) se vor transmite informaţii în măsura
posibilităţilor, la cererea pilotului asupra traficului aerian existent pe bază de observare
radar sau din alte surse de informare.
Clasificarea spaţiului aerian
Spatiul aerian ATS se clasifică, în concordanţă cu porţiunea de spaţiu aerian în care se
asigură anumite servicii de dirijare şi control sau informare pentru zborul VFR şi/sau IFR,
astfel:
– CLASA A – sunt permise zboruri IFR care au asigurată eşalonarea tuturor
aeronavelor; Spaţiul aerian Clasa A conţine:
– Toate rutele ATS din FIR Bucureşti;
– TMA Bucureşti.
– CLASA B – sunt permise zboruri IFR şi VFR cărora li se asigură serviciul de dirijare
şi control şi eşalonarea între toate aeronavele; în FIR Bucureşti nu există spaţiu aerian
desemnat cu Clasa B;
– CLASA C – Sunt permise atât zborurile IFR, cât şi zborurile VFR, toate zborurile sunt
supuse serviciului de control al traficului aerian, se eşalonează (separă) numai
aeronavele care zboară IFR, între ele şi faţă de cele care zboară VFR, iar zborurile
VFR primesc informaţii despre traficul VFR;
Spaţiul aerian Clasa C conţine:
– toate Zonele de control de aerodrom (CTR) specificate în FIR Bucureşti;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 31
– CLASA D – sunt permise zboruri IFR şi VFR cărora li se asigură serviciul de dirijare
şi control şi eşalonarea între toate aeronavele care zboară IFR şi primesc informaţii
despre zborurile VFR, iar zborurile VFR primesc informaţii despre toate zborurile IFR
şi VFR; Spaţiul aerian Clasa D conţine toate Zonele de control de aerodrom ale
aviaţiei utilitare şi sportive care nu sunt incluse în TMA Bucureşti;
– CLASA E – sunt permise zboruri IFR şi VFR, se aplică serviciul de dirijare şi control
al traficului aerian IFR şi li se asigură eşalonare între ele.
Nu sunt obligatorii comunicaţiile radio pentru zborurile VFR.
Nu este obligatorie autorizarea ATC pentru zborurile VFR.
Toate zborurile primesc informaţii de trafic în măsura în care acest lucru este posibil. În
FIR Bucureşti nu există spaţiu aerian desemnat cu clasa E.
– CLASA F – sunt permise zboruri IFR şi VFR, este asigurat serviciul consultativ de
informaţii de trafic, iar la cerere, toate aeronavele pot beneficia de serviciul de
informare a zborurilor.
Nu sunt obligatorii comunicaţiile radio pentru zborurile VFR.
Nu este obligatorie autorizarea ATC pentru zborurile IFR şi VFR.
În FIR Bucureşti nu există spaţiu aerian desemnat cu clasa F.
– CLASA G – sunt permise zboruri IFR şi VFR şi se asigură, la cerere, pentru toate
aeronavele serviciul de informare a zborurilor.
Nu sunt obligatorii comunicaţiile radio pentru zborurile VFR.
Nu este obligatorie autorizarea ATC pentru zborurile IFR şi VFR.
Spaţiul aerian Clasa G conţine întregul spaţiu aerian din FIR Bucureşti care nu este
desemnat ca având o altă clasă. În acest spaţiu se includ şi zonele restricţionate.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 32
Nivelele de zbor în sistemul semicircular în metri Std şi indicativele de nivel OACI pentru
eşalonarea verticală se prezintă după cum urmează:
DIRECŢII MAGNETICE
DE LA 000O LA 179 O DE LA 180O LA 359 O
NR. NIVEL ZBOR
METRI STD
NR. NIVEL
ZBOR
METRI STD
30 900 40 1200
50 1500 60 1850
70 2150 80 2450
90 2750 100 3050
110 3350 120 3650
130 3950 140 4250
150 4550 160 4900
170 5200 180 5500
190 5800 200 6100
210 6400 220 6700
230 7000 240 7300
250 7600 260 7900
270 8250 280 8550
290 8850 310 9450
330 10050 350 10650
370 11300 390 11900
410 12500 430 13100
450 13700 470 14350
490 14950 – -
NOTĂ:
Pentru România, spaţiul aerian a fost reclasificat după cum urmează:
1. Prin Ordinul comun al Ministrului trasporturilor şi Ministrului apărării naţionale nr.
693/M.173 din 27 octombrie 2003, pentru aprobarea reclasificării spaţiului aerian naţional
peste nivelul de zbor 195, publicat în MO nr. 693 din 27 octombrie 2003, s-a stabilit:
– Art. 1: Începând cu data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României,
Partea I, spaţiul aerian naţional superior, peste nivelul de zbor (FL) 195, clasificat în
prezent de clasă A pe rutele aeriene şi de clasă G în afara acestor rute, se reclasifică
devenind spaţiu aerian controlat de clasă C, urmând ca serviciile de navigaţie aeriană
în acest spaţiu să fie furnizate de unităţile civile şi militare de control al traficului
aerian, în conformitate cu prevederile reglementărilor aeronautice naţionale.
– Art. 2: Nivelul maxim al spaţiului aerian de clasă C se modifică de la FL 490 la FL
660.
– Art. 3: Zborurile efectuate ca trafic aerian general (GAT) după reguli de zbor la vedere
(VFR) între FL 195 şi FL 285 se permit numai în cadrul unor zone reglementate în
acest scop sau conform procedurilor de colaborare încheiate de operatorul aerian
interesat cu Regia Autonomă “Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian” -
ROMATSA şi cu Comandamentul Operaţional Aerian Principal – COAP şi numai în
cadrul zonelor reglementate în acest sens, între FL 285 şi FL 660, zone care se
definesc şi se activează în conformitate cu prevederile reglementărilor aeronautice
civile şi militare.
– Art. 4: Toate aeronavele care efectuează zbor GAT VFR peste FL 195 trebuie să fie
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 33
echipate cu echipamente de radiocomunicaţie aer-sol în banda VHF pentru realizarea
comunicaţiei cu unităţile de control al traficului aerian şi transponder operaţional în
mod C.
2. Prin Ordinul comun al Ministrului trasporturilor şi Ministrului apărării, nr. 53/M.20 din
22 ianuarie 2007, pentru aprobarea reclasificării spaţiului aerian naţional sub nivelul de
zbor 195 şi stabilirea limitelor superioare ale zonelor de control de aerodrom din Regiunea
de informare a zborurilor (FIR) Bucureşti, publicat în MO nr. 107 din 13 februarie 2007,
s-a stabilit:
– Art. 1: Spaţiul aerian naţional inferior, de la nivelul de zbor (FL) 195 inclusiv şi până
la sol, se reclasifică astfel:
a) Spaţiul aerian naţional inferior de la nivelul de zbor (FL) 195 inclusiv până la
nivelul de zbor (FL) 105 se reclasifică devenind spaţiu aerian controlat continuu de
clasă C; se exceptează de la această prevedere porţiunea de spaţiu aerian între
aceste niveluri limită, aferentă zonei terminale (TMA) Bucureşti, care rămâne
clasificată de clasă A.
b) Spaţiul aerian de la nivelul de zbor (FL) 105 inclusiv până la, inclusiv, nivelul
minim de zbor pe căile aeriene cuprinse în Publicaţia de Informare Aeronautică
(AIP) România la data intrării în vigoare a prevederilor prezentului ordin se
reclasifică în spaţiu aerian controlat de clasă C doar pe căile aeriene, spaţiul aerian
din afara căilor aeriene respective păstrându-se de clasă G, cu excepţia porţiunii de
spaţiu aerian între FL 105 şi limita inferioară a zonei terminale (TMA) Bucureşti,
care rămâne clasificată de clasă A.
c) Spaţiul aerian de sub nivelul minim de zbor pe căile aeriene şi sub limita inferioară
a TMA Bucureşti, până la sol, se reclasifică devenind spaţiu aerian necontrolat
continuu de clasă G; se exceptează de la această prevedere porţiunile de spaţiu
aerian definite ca zone de control de aerodrom (CTR) şi publicate în AIP România
la data intrării în vigoare a prevederilor prezentului ordin, care rămân clasificate de
clasă C.
– Art. 2: (1) Pătrunderea unui zbor efectuat ca trafic aerian general (GAT) după reguli de
zbor la vedere (VFR) în interiorul spaţiului aerian controlat de clasă C, prevăzut la art.
1, se permite de către serviciile de trafic aerian numai:
a) în conformitate cu o autorizare emisă de o unitate de control al traficului aerian
(autorizare ATC);
b) în cadrul unor zone rezervate de spaţiu aerian în mod specific în acest scop, zone
care se definesc, se publică, se activează şi se dezactivează în conformitate cu
prevederile aplicabile ale reglementărilor aeronautice civile sau militare, după caz;
o asemenea zonă poate fi un coridor de spaţiu aerian stabilit în acest scop de Statul
Major al Forţelor Aeriene (SMFA) şi Regia Autonomă “Administraţia Română a
Serviciilor de Trafic Aerian” – ROMATSA (R.A. ROMATSA), cu avizul Regiei
Autonome “Autoritatea Aeronautică Civilă Română” (AACR); sau
c) conform procedurilor de colaborare încheiate de către un operator aerian cu R.A.
ROMATSA, cu avizul AACR.
(2) Alocarea unui spaţiu aerian sub forma unei zone reglementate în condiţiile prevăzute la
alin. (1) se face de către Grupa civil-militară pentru managementul spaţiului aerian
(AMC România), la solicitarea operatorului în cauză, care trebuie să îndeplinească
procedura şi instrucţiunile publicate în AIP România şi/sau în AIP Militar, în
conformitate cu reglementările aeronautice civile şi/sau militare aplicabile.
(3) Agenţii aeronautici civili operatori de aviaţie generală şi lucru aerian care îşi
desfăşoară activitatea de zbor în alte zone decât cele prevăzute la art. 1 şi care necesită
în acest scop rezervarea unui spaţiu aerian specificat trebuie să solicite acest lucru
Grupei civil-militare pentru managementul spaţiului aerian (AMC România) şi să
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 34
obţină o asemenea rezervare de spaţiu aerian în conformitate cu reglementările
aeronautice civile şi/sau militare aplicabile, îndeplinind procedura şi instrucţiunile
publicate în AIP România şi/sau în AIP Militar.
– Art. 3: (1) Accesul traficului aerian general după regulile de zbor la vedere în interiorul
spaţiului aerian de clasă C este permis numai aeronavelor echipate cu echipamente de
radiocomunicaţie aer-sol în banda de frecvenţe foarte înalte (VHF) pentru realizarea
comunicaţiei cu unităţile de control al traficului aerian şi transponder operaţional în
mod C. Îndeplinirea acestor condiţii intră în responsabilitatea operatorului.
(2) În funcţie de traficul aerian din zona proprie de responsabilitate şi în perioade de timp
determinate, unităţile de control al traficului aerian de aerodrom pot aproba operarea
unor aeronave care zboară după regulile de zbor la vedere fără a fi echipate cu
transponder.
– Art. 4: Coordonarea zborurilor civile şi militare se execută în conformitate cu
prevederile Reglementării aeronautice civil-militare române privind managementul
spaţiului aerian (ASM) şi aplicarea conceptului de utilizare flexibilă a spaţiului aerian
(FUA) în România (RACMR-ASM/FUA) şi cu prevederile procedurilor încheiate în
acest sens între unităţile civile şi militare de control al traficului aerian.
Regiunile de informare a zborului, regiuni de control şi zonele de control
Organizarea spaţiului aerian se efectuează în baza Codului aerian şi a Regimului de zbor
în România, ţinând cont de prevederile Anexei 11 şi a Doc. 4444 OACI.
Spaţiul aerian se împarte spaţiul aerian controlat şi necontrolat.
Porţiunea de spaţiu aerian cu dimensiuni definite în care se asigură tuturor zborurilor
serviciul de dirijare şi control al traficului aerian se numeste spaţiu aerian controlat (căi
aeriene –AWY, regiuni terminale de control –TMA, zone de control de aerodrom – CTR).
Pentru asigurarea serviciilor de trafic aerian, în funcţie de posibilităţile de legatură radio
sigură şi permanentă dintre organele de la sol care asigură aceste servicii şi aeronavele din
zbor, precum şi în funcţie de dislocarea teritorială a aerodromurilor, spaţiul aerian este
organizat astfel:
a) pentru asigurarea serviciului de informare a zborurilor (Flight Information Service –
FIS) este organizată Regiunea de informare a zborurilor (Flight Information Region –
FIR). Pentru România avem FIR Bucureşti;
b) pentru asigurarea serviciului de dirijare şi control al traficului aerian (Air Traffic
Control – ATC) sunt organizate:
– regiuni de control (CTA);
– regiuni terminale de control (TMA);
– zone de control de aerodrom (CTR).
Regiunea de informare a zborurilor (FIR) este porţiunea de spaţiu aerian delimitată
lateral, care se întinde de la sol şi până la 14,950 m. STD, cuprinzând atât spaţiul aerian
controlat, cât şi spaţiul aerian necontrolat.
La nevoie, regiunea de informare a zborurilor poate fi subîmpărţită în:
– regiunea inferioară de informare a zborurilor;
– regiunea superioară de informare a zborurilor.
Regiunea de control (CTA) este porţiunea de spaţiu aerian controlat, cu dimensiuni
stabilite lateral şi pe verticală, situată între anumite nivele, dar nu mai jos de nivelul de
zbor 30 (900 m STD) până la nivelul de zbor 490 (14950 m STD). Ea cuprinde un număr
de tronsoane de căi aeriene.
În cadrul aceleiaşi regiuni de control se pot stabili sectoare de control în funcţie de
intensitatea traficului aerian.
Calea aeriană (Airway – AWY) este o porţiune din regiunea de control de forma unui
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 35
paralelipiped cu dimensiunile stabilite lateral şi pe verticală, având baza la un anumit
nivel faţă de suprafaţa solului. Căile aeriene se subîmpart în:
– căi aeriene interne, având lăţimea de 10 km (5 km dreapta şi 5 km stânga faţă de axa
căii);
– căi aeriene internaţionale, având lăţimea de 20 km (10 km dreapta şi 10 km stânga faţă
de axa căii).
Pentru utilizarea sistemului de navigaţie de suprafaţă (RNAV) se definesc rute RNAV
după cum urmează:
– rute RNAV fixe – căi aeriene ATS permanente, publicate în AIP România, care pot fi
utilizate de aeronave echipate cu echipamente RNAV (mijloace VOR/DME);
– rute RNAV temporare;
– rute RNAV aleatoare.
Zona de control de aerodrom (CTR) este porţiunea de spaţiu aerian controlat cu
dimensiuni stabilite lateral şi pe verticală care se întinde de la suprafaţa solului până la o
altitudine/înălţime determinată, ce coincide de regulă cu limita inferioară a regiunii de
control (regiuni terminale de control). Dacă situaţia impune, se poate stabili limita
superioară a unei zone de control de aerodrom, peste limita inferioară a regiunii terminale
de control sau regiunii de control.
Limitele laterale şi pe verticală ale zonelor de control sunt stabilite prin Regimul de zbor
din România.
Servicii de control al traficului aerian
Serviciul de trafic aerian: Air traffic service (ATS). Un termen generic desemnând, după
caz, serviciul de informare a zborului, serviciul de alarmare, serviciul consultativ de trafic
aerian, serviciul de control al traficului aerian (serviciul de control regional, serviciul de
control de apropiere sau serviciul de control de aerodrom).
Servicii de informare a zborurilor
Serviciul de informare a zborurilor constă în furnizarea de informaţii asupra următoarelor
elemente din cuprinsul regiunii de informare a zborurilor (FIR):
– condiţiile meteorologice semnificative pentru zbor pe rute şi la aerodromuri;
– modificarea stării aerodromurilor şi instalaţiilor acestora;
– oricare alte elemente interesând buna desfăşurare şi asigurare a securităţii zborului.
Obiective şi principii de bază
Serviciul de informare a zborurilor va fi asigurat tuturor aeronavelor care solicită
informări sau la iniţiativa controlului de trafic astfel:
– aeronavelor cărora le este asigurat serviciul de dirijare şi control al zborului şi care se
află în cuprinsul spaţiului aerian controlat, sau
– aeronavelor din afara spaţiului aerian controlat, numai la cererea pilotului.
Serviciul de informare a zborurilor nu absolvă pe pilotul comandant de bord de
responsabilităţile sale. Obligaţia de a lua o decizie în ceea ce priveşte toate modificările
care îi sunt propuse sau care decurg din planul de zbor, revine pilotului comandant de
bord.
În situaţia când zborul este efectuat în spaţiul aerian controlat, pilotul va cere autorizarea
de modificare a planului a planului de zbor de la organul de trafic aerian sub a cărui
dirijare se află.
În cazul când organul de trafic aerian asigură în acelaşi timp şi serviciul de informare a
zborurilor, precum şi serviciul de dirijare şi control al traficului aerian, serviciul de dirijare
şi control asigurat va avea prioritate asupra serviciului de informare a zborurilor de fiecare
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 36
dată când situaţia impune acest lucru.
Elemente de informare ce se asigură aeronavelor
Serviciul de informare asigurat aeronavelor va cuprinde următorele elemente:
– informaţii meteorologice, inclusiv cele SIGMET;
– informaţii asupra modificărilor în starea de funcţionare a mijloacelor de navigaţie;
– informaţii asupra modificărilor în starea aerodromurilor, a instalaţiilor şi serviciilor
aferente, inclusiv asupra stării suprafeţelor de mişcare a aerodromurilor (suprafaţa de
manevră şi platformele), când caracteristicile acestora sunt afectate de zăpadă, gheaţă
sau o grosime apreciabilă a stratului de apă;
– informaţii privind existenţa baloanelor grele sau medii libere – nepilotate;
– alte informaţii care ar putea influenţa securitatea zborului.
Serviciul de informare a zborurilor ce se execută după regulile de zbor IFR include
suplimentar următoarele informaţii:
– condiţiile meteorologice observate sau prevăzute la aerodromurile de decolare, de
destinaţie şi de rezervă;
– pericolul de abordaj cu aeronavele care zboară în afara spaţiului aerian controlat;
– pentru zborurile de deasupra apei (mării) se vor transmite informaţii în măsura
posibilităţilor, la cererea pilotului asupra traficului aerian existent pe bază de observare
radar sau din alte surse de informare.
Servicii de alarmare
Proceduri generale de asigurare a serviciului de alarmare:
Serviciul de alarmare se asigură de către:
a) organele de dirijare şi contol de aerodrom (APP, TWR sau APP/TWR) pentru
aeronavele aflate în dificultate pe suprafaţa, în zona respectivelor aerodromuri şi, în
cazul zborurilor VFR, în cuprinsul zonei de acoperire radio;
b) organul de trafic aerian însărcinat cu dirijarea şi controlul aeronavelor în regiunea
terminală de control Bucureşti (APP) pentru aeronavele aflate în dificultate în
porţiunea de spaţiu aerian respectivă;
c) centrele regionale de dirijare şi control (ACC) pentru aeronavele aflate în dificultate în
cuprinsul regiunii de control respective;
d) organele de trafic ale unităţilor centrale deţinătoare de aeronave pentru aeronavele
aflate în dificultate în cuprinsul zonei de acoperire radio sau pentru care au fost
alarmate;
e) Centrul de informare a zborurilor Bucureşti pentru aeronavele aflate în dificultate,
indiferent de porţiunea de spaţiu aerian unde acestea se află.
Modul de asigurare a serviciului de alarmare
Serviciul de alarmare va fi asigurat:
– pentru toate aeronavele cărora le este asigurat serviciul de dirijare şi control al
traficului aerian;
– în măsura posibilităţilor, pentru toate aeronavele pentru care s-a depus un plan de zbor
şi zboară în spaţiul aerian necontrolat, sau despre care au cunoştinţă organele de trafic
aerian;
– aeronavele cunoscute a fi, sau despre care se crede a fi supuse unui act ilicit.
Condiţii de zbor la vedere.
Condiţiile de zbor la vedere au fost prezentate când s-a prelucrat Anexa 2 Din acest motiv
nu vom mai reveni asupra acestor condiţii, urmând ca în continuare să studiem condiţiile
de eşalonare între aeronavele în zbor, impuse prin Anexa 11 şi Doc. 4444.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 37
Esalonarea longitudinală minimă la plecare/sosire între aeronavele în zbor VFR.
Eşalonarea minimă la decolare şi aterizare între două aeronave care zboară după regulile
de zbor la vedere (VFR) este următoarea:
– un avion poate decola numai după ce avionul din faţă a executat primul viraj degajând
direcţia de decolare, sau a atins înălţimea pentru zborul orizontal;
– un avion poate continua apropierea în vederea aterizării numai dacă la atingerea
înălţimii de 50 m., banda de zbor a fost degajată de către avionul din faţă;
– un avion poate decola după un elicopter numai după ce elicopterul a degajat direcţia de
decolare, găsindu-se la cel puţin 1,5 km. distanţă laterală faţă de axa de zbor a
avionului, sau a luat o înălţime cu cel puţin 150 m. mai mult decât înălţimea la care
urmează să zboare avionul în zbor orizontal;
– un elicopter poate decola după un avion imediat ce acesta a degajat direcţia de
decolare terminând primul viraj, sau a ajuns la înălţimea de zbor orizontal;
– un elicopter poate decola după un alt elicopter imediat ce primul a atins înăltimea de
zbor orizontal şi a început deplasarea orizontală sau a degajat direcţia de decolare;
Ocolirea aerodromurilor în zbor VFR se va executa în mod obligatoriu la distanţele de cel
puţin:
– 10 km. de pragurile pistei (PDA) în sectoarele de decolare şi aterizare ale
aerodromului.
– 5 km. faţă de PDA în celelalte sectoare ale aerodromului.
Condiţii de zbor instrumental.
Condiţiile de zbor la vedere au fost prezentate când s-a prelucrat Anexa 2. Din acest motiv
nu vom mai reveni asupra acestor condiţii, urmând ca în continuare să studiem condiţiile
de eşalonare între aeronavele în zbor, impuse prin Anexa 11 şi Doc. 4444.
Eşalonarea longitudinală minimă la plecare între aeronavele în zbor IFR şi VFR
O aeronavă poate fi autorizată să decoleze după o altă aeronavă, indiferent de viteza lor de
croazieră, la un interval de minimum 1 minut dacă cea din fată, imediat după decolare, are
o rută diferită faţă de cea din spate cu un unghi de minimum 45o.
Pentru a evita efectul turbulenţei de siaj eşalonarea va fi de 2 minute în cazul când o
aeronavă uşoară (L) sau medie (M) decolează după o aeronavă grea (H);
Dacă ambele aeronave urmează să zboare imediat după decolare pe aceeaşi rută, se va
putea permite decolarea aeronavei din spate la un interval de minimum 2 minute, dar
numai cu condiţia ca aeronava din faţă să aibă o viteză de croazieră superioară cu cel puţin
80 km/oră faţă de aeronava din spate.
La viteze de croazieră egale dacă ambele aeronave trebuie să urmeze după decolare
aceeaşi rută şi acelaşi nivel se va putea permite decolarea aeronavei din spate numai la un
interval de minimum 10 minute după decolarea aeronavei din faţă.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 38
4.5. ANEXA 14 : Date de aerodrom
Prezenta anexă cuprinde norme şi practici recomandate (specificaţii) în care sunt prescrise
caracteristicile fizice şi suprafeţele de limitare a obstacolelor care trebuie să existe pe
fiecare aerodrom, precum şi anumite instalaţi şi servicii tehnice pe care, în principiu,
trebuie să fie puse la dispoziţie pe un aerodrom. Aceste specificaţii nu au rolul de a
reglementa sau de a limita exploatarea aeronavelor.
Definiţii
Expresiile mai jos, cuprinse în prezenta anexă, au următoarele semnificaţi:
Acostament: Banda de teren de pe marginile unui drum pavat (pistă, căi de rulare, etc.),
tratată astfel încât să ofere o suprafaţă de racordare între drumul respectiv şi terenul
înconjurator.
Aerodrom: Suprafaţă bine delimitată pe pământ sau pe apa (cuprinzând eventual cIădiri,
instalaţii şi utilaje) destinată să fie utilizată în întregime sau în parte pentru sosirea,
plecarea şi manevrarea aeronavelor la sol.
Altitudinea: unui aerodrom. Altitudinea punctului celui mai ridicat al suprafeţei de
aterizare.
Apropieri paralele independente: Sistem de apropiere simultană, în direcţia pistelor
instrumentale paralele sau cvasiparalele, fără minimum regulamentar de separare radar
între aeronavele aflate la verticală prelungirilor axelor pistelor adiacente.
Apropieri paralele interdependente. Sistem de apropiere simultană în direcţia pistelor
instrumentale paralele sau cvasiparalele, cu minimum regulamentar de separare obligatorie
radar între aeronavele aflate la verticala prelungirilor axelor pistelor adiacente.
a) să reducă riscul de avariere a aeronavelor care ies din pistă,
b) să asigure protecţia aeronavelor care survoleaza această suprafaţă în cursul
operaţiunilor de decolare sau aterizare.
Bareta: Ansamblu compus din cel puţin trei lămpi aeronautice de la sol, foarte apropiate
una de alta şi dispuse transversal în linie dreaptă, astfel încât dacă este privit de la o
oarecare distanţă dă impresia unei bare scurte luminoase.
Cale de rulare: Drum aeronautic definit pe un aerodrom terestru, amenajat pentru
circulaţia la sol a aeronavelor şi destinat să facă legătura între două părti din aerodrom şi
care mai poate fi şi:
a) Cale de acces la poziţia de staţionare a aeronavelor. Parte a unei suprafeţe de trafic
desemnată drept cale de rulare şi destinată numai pentru a permite accesul la o poziţie
de staţionare;
b) Cale de rulare de pe suprafaţa de trafic. Parte dintr-o reţea de căi de rulare care se află
pe o suprafaţă de trafic şi este destinată să materializeze un traseu care să permită
traversarea aceastei suprafeţe.
c) Cale de ieşire (degajare) rapidă. Cale de rulare racordată la o pistă sub un unghi ascuţit
şi proiectată astfel încât să permită unei aeronave care aterizează să degajeze pista cu o
viteză mai mare decât cea permisă de celelalte căi de ieşire din pistă, fapt care permite
reducerea la minim a duratei de ocupare a pistei.
Coeficient de utilizare: Procentaj de timp în care folosirea unei piste sau a unei reţele de
piste nu are restricţii datorate componenţei transversale a vântului.
Nota – Prin componenta transversală a vântului se înţelege acea componentă a vântului de
la suprafaţa solului care are direcţia perpendiculară pe axul pistei.
Dereglarea unei lumini: o lumină va fi considerată dereglată dacă, pentru un motiv
oarecare, intensitatea, luminoasă medie, determinată cu ajutorul unghiurilor specificate
pentru calarea pe loc (verticală) a fasciculului, calarea în azimut şi pentru deschidere,
devine mai mica de 50 % faţă de intensitatea medie specificată pentru o lumina nouă.
Distanţe declarate: a) Distanţa de rulare utilizabilă la decolare (TORA). Lungimea de
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 39
pistă declarată ca fiind utilizabilă şi care corespunde pentru rulajul la sol al unei aeronave
care decolează.
b) Distanţa utilizabilă la decolare (TODA). Distanţa de rulare utilizabilă la decolare mărită
cu lungimea prelungirii degajate, în cazul când aceasta există.
c) Distanţa utilizabilă pentru accelerare-oprire (ASDA). Distanţa de rulare utilizabilă la
decolare, mărită cu lungimea prelungirii de oprire, în cazul când aceasta există.
d) Distanţa utilizabilă la aterizare (LDA). Lungimea pistei declarate ca utilizabilă şi
suficientă pentru rularea la sol a unei aeronave la aterizare.
Distanţa de referinţă a avionului: Lungimea minimă necesară pentru decolarea cu
greutatea maximă certificată pentru decolare, la nivelul mării, în condiţii care corespund
atmosferei tip, fără vânt şi cu o pantă de pistă nulă, conform indicaţiilor manualului de
zbor al aeronavei, prescris de serviciile însărcinate cu certificarea sau informaţiile
corespunzătoare oferite de constructorul aeronavei. Lungimea în cauza reprezintă, dacă se
aplică această noţiune, lungimea pistei echilibrate pentru aeronave şi în celelalte cazuri,
distanţa de decolare.
Nota – Secţiunea 2 a Suplimentului A explica conceptul de lungime echilibrată de pista iar
Manualul tehnic de navigabilitate (Doc. 9051) oferă indicaţii detaliate în materie de
distanţă de decolare.
Drum de serviciu: Traseu de la sol amenajat pe suprafaţa de manevră şi care este destinat
să fie folosit exclusiv de vehicule.
Eliport: Aerodrom sau suprafaţă definită pe o construcţie şi care este destinată a fi
utilizată, în totalitate sau în parte, pentru sosirea, plecarea şi evoluţia elicopterelor la sol.
Far aeronautic: Lumina aeronautică de la sol, vizibilă continuu sau intermitent în toate
azimuturile, indicând un anumit punct pe suprafaţa solului.
Far de aerodrom: Far aeronautic folosit pentru a indica aeronavelor aflate în zbor poziţia
unui aerodrom.
Far de identificare: Far aeronautic care emite permanent un indicativ (semnal codificat de
recunoaştere) permiţând astfel recunoaşterea unui punct de referinţă bine determinat.
Far de pericol: Far aeronautic destinat a indica un pericol pentru navigaţia aeriană.
Fiabilitatea balizajului luminos: Probabilitatea ca ansamblul instalaţiilor să funcţioneze în
limitele de toleranţă specificate şi ca întreg dispozitivul să fie utilizabil în timpul
exploatării.
Frangibilitate: Caracteristica a unui obiect ce-i asigură integritatea structurală şi rigiditatea
până la o sarcină maximă specificată dar care, în cazul depăşirii pragului maxim se rupe,
se deformează sau cedează astfel încât să prezinte un risc minim pentru aeronave.
Indicator de direcfie pentru aterizare: Dispozitiv de indicare vizuală a direcţiei şi sensului
desemnate pentru decolare şi aterizare.
Intensitate eficace: Intensitatea eficace a unei lumini intermitente este egală cu intensitatea
unei lumini fixe de aceeaşi culoare şi care permite obţinerea aceleiaşi distanţe de
vizibilitate (bătăi) în condiţi identice de observare.
Intersecţie de căi de rulare: Joncţiunea a două sau mai muIte căi de rulare.
Lumina aeronautică de la sol: Lumina, aIta decât cea marginală prevăzute special ca
mijloc ajutător de navigaţie aeriană.
Lumina la descărcarea condensatorului:. Lumina care produce străluciri intermitente
(clipiri) foarte scurte la intensitate luminoasă înaltă, obţinută printr-o descărcare electrică
la tensiune înaltă, produsă într-un tub închis care conţine un gaz (flash-blitz).
Lumină fixă: Lumina a cărei intensitate luminoasă rămâne constantă atunci când este
observată dintr-un punct fix.
Lumina de protecţie a pistei: Lumina destinată avertizarii piloţilor şi conducătorilor de
vehicule că sunt pe punctul de a se angaja pe o pistă aflată în serviciu.
Marcaj: Simbol sau grup de simboluri puse în evidenţă pe suprafaţă de mişcare pentru a
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 40
furniza informaţii aeronautice.
Mişcări paralele pe piste specializate: Mişcări simultane pe piste instrumentale paralele
sau cvasiparalele în decursul cărora o pistă serveşte exclusiv apropierilor şi deci
aterizărilor iar cealaltă exclusiv decolărilor.
Numărul de clasificare al aeronavei (ACN): Număr care exprimă efectul relativ pe care-l
provoacă o aeronavă asupra unui drum aeronautic pavat, pentru o categorie tip specificată
a terenului de fundaţie.
Notă – Numărul de clasificare al unei aeronave este calculat în funcţie de poziţia centrului
de greutate care suportă încărcătura critică asupra părţii critice din trenul de aterizare. În
mod obişnuit, acesta se utilizează pentru calcularea ACN-ului, centrajul extrem pe spate
corespunzător masei maxime brute de pe suprafaţa de trafic. În cazuri excepţionale
centrajul extrem pe faţă poate avea ca efect ca sarcina aplicată asupra părţii din faţă a
trenului de aterizare să fie cea critică.
Numărul de clasificare a drumului aeronautic betonat (PCN): Număr care exprima forţa
portantă a unui drum pavat pentru o exploatare fără restricţii.
Obiect frangibil: Obiect cu masă mică proiectat pentru a se rupe, deforma sau ceda sub
efectul unui impact astfel încât să prezinte cel mai mic risc posibil pentru aeronave.
Nota – în materie de frangibilitate, Manualul de proiectare a aerodromurilor, Partea 0 6-0
conţine indicaţii privind proiectarea.
Obstacol: Obiect sau parte a unui obiect fix (temporar sau permanent) sau mobil, situat pe
o suprafaţă destinată circulaţiei la sol a aeronavelor sau care iese deasupra unei suprafeţe
definită destinată protejării aeronavelor în zbor.
Pista: Suprafaţă rectangulară definită pe un aerodrom terestru şi amenajată pentru a servi
la aterizarea sau decolarea aeronavelor.
Pistă la vedere: Pista destinată aeronavelor care efectuează o apropiere la vedere.
Pistă (e) principală (e): Pista (e) utilizată (e) de preferinţă ori de câte ori condiţiile o
permit.
Platformă de aşteptare:. Suprafaţă definită în care aeronavele stau în aşteptare sau o
depăşesc pentru a uşura circulaţia la sol.
Plecări paralele independente: Plecări (decolări) simultane de pe piste instrumentale
paralele sau cvasiparalele. Poziţie de staţionare a aeronavelor. Amplasament desemnat pe
o suprafaţă de trafic şi care este destinat să fie utilizat pentru staţionarea unei aeronave.
Prag: începutul părţi de pistă utilizabilă pentru aterizare.
Prelungirea de oprire: Suprafaţă rectangulară definită la sol, la extremitatea distanţei de
rulare utilizabilă la decolare, amenajată astfel încât să constituie o suprafaţă convenabilă
pe care o aeronavă se poate opri în cazul unei decolări întrerupte.
Punct de aşteptare: Punct determinat, unde aeronavele şi vehiculele care circulă la sol se
opresc şi aşteaptă, afară de cazul în care primesc o autorizare contrară din partea turnului
de control.
Punct de aşteptare pe drumul de serviciu: Punct determinat, unde vehiculele pot fi
obligate să aştepte.
Punct de referinţă al aerodromului. Punct care localizează geografic amplasamentul unui
aerodrom.
Rază de vizibilitate în lungul pistei (RVR). Distanţa până la care pilotul unei aeronave
situată pe axul pistei poate vedea marcajele sau luminile care delimitează pista sau care-i
balizează axul.
Semn de identilicare a aerodromului. Semn care, plasat pe un aerodrom, serveşte la
identificarea din zbor a aerodromului respectiv.
Suprafaţă cu semnale. Suprafaţa de pe aerodrom pe care sunt dispuse semnalele de la sol.
Suprafaţă de aterizare. Parte a unei suprafete de mişcare destinată aterizării şi decolării
aeronavelor.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 41
Suprafaţă de manevră: Parte a unui aerodrom utilizată pentru decolarea, aterizarea şi
circulaţia la sol a aeronavelor, exclusiv suprafetele de trafic (platformele).
Suprafaţă de mişcare. Parte a unui aerodrom utilizată pentru decolarea, aterizarea şi
rularea la sol a aeronavelor şi care cuprinde suprafaţa de manevră şi suprafetele de trafic.
Suprafaţa de securitate de la extremitatea pistei (RESA). Suprafată simetrică în raport cu
prelungirea axului pistei şi adiacentă extremităţii benzii, destinată în principal să reducă
riscul producerii de stricăciuni în cazul în care o aeronavă aterizează prea în scurt sau
depăşeşte extremitatea pistei.
Suprafaţă de trafic. Suprafaţa definită pe un aerodrom terestru destinată aeronavelor în
vederea îmbărcării sau debarcării pasagerilor, încărcării sau descărcării poştei sau
mărfurilor, alimentării sau completării cu carburant, staţionării sau întreţinerii.
Zonă de contact al roţilor. Parte a pistei, situată dincolo de prag şi unde este prevăzut ca
aeronavele care aterizează să intre în contact cu pista.
Zonă degajată (liberă) de obstacole (OFZ): Spaţiu aerian situat deasupra suprafeţei
interioare de apropiere, suprafeţelor interioare de tranziţie, suprafeţei de aterizare
întreruptă şi acea parte din banda pistei delimitată de aceste suprafeţe, care nu este
traversată (penetrată) de nici un obstacol fix, cu excepţia obiectelor uşoare şi frangibile
care sunt necesare navigaţiei aeriene.
Zăpadă (la sol)
a) Zăpadă uscată. Zăpadă care, netasată, se dispersează (se spulberă) la suflu sau care
strânsă în pumn, se desface când este lăsată liberă (nu se pot face bulgări din ea).
Densitatea mai mică de 0,35.
b) Zăpadă umedă. Zăpada care stransă în mână, rămâne unită formând bulgări.
Densitatea este egală sau mai mare de 0,35 şi mai mică de 0,5.
c) Zăpadă compactată. Zapadă care a fost comprimată formând o masă solidă care rezistă
unei noi comprimări şi care formează un bloc sau se sparge în bucăţi dacă se încearcă
adunarea sau ridicarea ei. Densitatea egală sau mai mare de 0,5.
d) Zăpadă topită. Zapada îmbibată cu apă, care, dacă este călcată cu piciorul produce
stropi. Densitatea este între 0,5 şi 0,8.
Condiţii privind zona de mişcare şi facilităţile conexe
Starea suprafeţei de mişcare şi a instalaţiilor conexe
Informaţii privind starea suprafetei de mişcare şi funcţionarea instalaţiilor conexe vor fi
comunicate organelor competente ale serviciilor de informare aeronautică, iar informaţii
analoge, importante din punct de vedere operaţional, vor fi comunicate organelor
serviciilor de circulaţie aeriană, pentru a Ie permite să furnizeze la rândul lor informaţiile
necesare către aeronavele care sosesc sau pleacă. Aceste informaţii vor fi ţinute la zi iar
schimbările survenite vor fi raportate fără întârziere.
Starea suprafeţei de mişcare şi funcţionarea instalaţiilor conexe vor fi urmărite în
permanenţă şi vor fi comunicate rapoarte asupra problemelor care interesează exploatarea
sau influenţează performanţele aeronavelor, mai ales în ceea ce priveşte:
a) lucrări de construcţie sau de întreţinere;
b) părţi deteriorate sau neregulate ale suprafeţei unei piste, căi de ruIare sau suprafeţe de
trafic;
c) prezenţa zăpezii, a zăpezii apoase sau a gheţii pe o pistă, cale de ruIare sau suprafaţă
de trafic;
d) prezenţa apei pe o pistă, cale de rulare sau suprafaţă de trafic;
e) mormane sau troiene de zăpadă aflate în imediata apropiere a unei piste, căi de rulare
sau suprafeţe de trafic;
f) prezenţa agenţilor chimici lichizi de dezgheţare pe o pistă sau cale de ruIare;
g) alte pericole temporare, inclusiv aeronavele staţionate;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 42
h) pene sau iregularităţi în funcţionare, afectând total sau parţial mijloacele vizuale ale
aerodromului;
i) pene survenite în alimentarea electrică normală sau auxiliară.
Recomandare: Este recomandat ca pentru a facilita aplicarea dispoziţiilor menţionate, să
se efectueze inspecţii ale suprafeţei de mişcare cel puţin o dată pe zi iar dacă numărul de
cod este 3 sau 4, inspectarea se va efectua de cel puţin două ori pe zi.
Nota. – Manualul serviciilor de aeroport, Partea a 8-a şi Manualul sistemelor de dirijare şi
de control al circulaţiei la sol ( SMGCS ) conţin indicaţiile asupra inspecţiilor zilnice ale
suprafeţei de mişcare.
Prezenţa apei pe pista
Recomandare: Este recomandat, ca de fiecare dată când este apa pe pistă să fie făcută o
descriere a stării suprafeţei pistei, pe jumătatea centrală a lăţimii acesteia şi, în anumite
cazuri, dând o evaluare asupra adâncimii apei, folosind următorii termeni:
UMEDA – suprafaţa prezintă o schimbare de culoare datorată umezelii;
UDA- suprafaţa este udă dar nu există bălţi de apă;
BALTI DE APA- sunt vizibile numeroase bălţi de apă;
INUNDATA- sunt vizibile mari întinderi de apă.
Trebuie communicate fără intârziere informaţiile despre o pistă sau o porţiune din aceasta
care ar putea deveni alunecoasă din cauza umezelii.
Prezenţa zăpezii, a zăpezii topite sau a gheţii pe o pistă
Nota 1. – Aceste specificaţii vizează să răspundă condiţiilor prevăzute de Anexa 15 pentru
difuzarea SNOWTAM-urilor şi NOTAM-urilor.
Nota 2. – Se pot utiliza captatori pentru a detecta şi afişa permanent datele sau previziunile
despre starea suprafeţei pistei, de exemplu prezenţa umidităţii sau iminenţa formării gheţii
pe drumurile aeronautice.
Recomandare: Este recomandat ca, dacă este imposibilă degajarea completă a unei piste,
de zapadă, zapadă topită sau gheaţă, să se recurgă la o evaluare a stării pistei şi la o
măsurare a coeficientului de frânare..
Mijloace vizuale pentru navigaţie
Indicatoare şi echipamente de semnalizare:
Indicatoare de direcţie a vântului:
Utilizare:
Orice aerodrom va fi echipat cu cel puţin un indicator de direcţie a vântului.
Amplasare:
Indicatorul de direcţie a vântului va fi plasat astfel încât să fie vizibil pentru o aeronavă
aflată în zbor sau pe suprafaţa de mişcare şi în aşa fel încât să nu fie influenţat de
perturbaţiile de aer ce ar putea fi cauzate de către obiectele apropiate.
Caracteristici:
Recomandare: Este recomandat ca indicatorul de direcţie a vântului să fie în formă de
trunchi de con, confecţionat din material textil uşor cu o lungime de cel puţin 3,6 m şi un
diametru, la capătul mai larg, de cel puţin 0,9 m. Acesta va trebui să fie construit astfel
încât să dea o indicaţie precisă privind direcţia vântului la sol şi o indicaţie generală
privind viteza vântului. Culorile utilizate pentru confecţionarea indicatorului de direcţie a
vântului (mânecii de vânt) trebuie să fie alese astfel încât să fie distincte între ele şi să
poată fi observate clar de la o înălţime de minim 300 m indiferent de coloritul mediului
înconjurător. În măsura posibilităţilor, se recomandă ca la confecţionarea unei mâneci de
vânt să se folosească o singură culoare, de preferinţă orange sau alb. În cazul în care se
impune combinarea a două culori pentru a-i asigura o evidenţiere suficientă în raport cu
mediul înconjurător (schimbător din punct de vedere coloristic) se preferă combinaţiile
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 43
între orange şi alb, roşu şi alb sau roşu şi negru. Este recomandat ca aceste culori să fie
dispuse în cinci benzi alternative iar prima şi ultima să fie culorile cele mai închise.
Recomandare: Este recomandat ca amplasarea mânecii de vânt să fie semnalizată cu cel
puţin o bandă circulară cu un diametru de 15 m diametru şi o lăţime de 1,2 m, centrată pe
axul suportului iar culoarea să fie astfel aleasă încât să-i asigure o bună vizibilitate (de
preferinţă se va utiliza culoarea albă).
Recomandare: Se recomandă ca pe aerodromurile destinate a fi utilizate şi pe timpul
nopţii să se asigure iluminarea cel puţin a unei mâneci de vânt.
Indicatorul direcţiei de aterizare:
Amplasare:
Dacă pe un aerodrom este instalat un indicator al direcţiei de aterizare, acesta trebuie să fie
perfect vizibil.
Caracteristici:
Recomandare: Se recomandă ca indicatorul direcţiei de aterizare să se prezinte sub forma
literei “T”.
T-ul de aterizare va avea culoarea albă sau orange, alegerea depinzând de culoarea care
oferă cel mai bun contrast cu suprafaţa pe care va fi amplasată.
Dacă se va utiliza şi în timpul nopţii, T-ul de aterizare va fi luminat sau conturul său va fi
delimitat prin lumini de culoare albă.
Pe un aerodrom prevăzut cu servicii de control al traficului aerian, turnul de control va fi
echipat cu un proiector de semnalizare.
Recomandare: Este recomandat ca proiectorul de semnalizare să poată emite semnale
luminoase de culoare roşie, albă şi verde şi să poată:
– să fie orientat manual spre oricare punct,
– permite emiterea de semnale luminoase în oricare dintre cele trei culori, indiferent de
succesiunea lor,
– emite mesaje în codul MORSE, în oricare din cele trei culori şi într-o cadenţă care
poate atinge cel puţin 4 cuvinte pe minut.
Suprafaţa cu semnale şi semnale vizuale la sol.
Inserarea în prezenta secţiune a specificaţiilor detaliate asupra unei suprafeţe cu semnale
nu implică obligativitatea amenajării unei astfel de suprafeţe. În Suplimentul A, secţiunea
15, se găsesc indicaţii asupra necesităţii de a prevedea existenţa semnalelor vizuale la sol.
Anexa 2, Apendice 1, specifică forma, culoarea şi folosirea semnalelor vizuale la sol.
Manualul de proiectare a aerodromurilor, Partea 4, furnizează indicaţii privind proiectarea
semnalelor vizuale la sol.
Amplasarea suprafeţei cu semnale:
Este recomandat ca suprafaţa de semnalizare să fie situată astfel încât să fie vizibilă din
toate punctele azimutului sub un unghi de cel puţin 10o deasupra orizontului, pentru orice
observator aflat la o înălţime de 300 m.
Caracteristicile suprafeţei cu semnale:
Suprafaţa cu semnale este o suprafaţă plană, orizontală şi pătrată, având o latură de cel
puţin 9 m.
Recomandare: Este recomandat ca alegerea culorii suprafeţei cu semnale să fie făcută
astfel încât să ofere contrast faţă de culorile semnalelor utilizate şi ca această suprafaţă să
fie înconjurată de o bandă albă cu o lăţime de minim 0,3 m.
Marcaje
Generalităţi
Întreruperea marcajelor pistei:
La intersecţia a două sau mai multe piste, marcajele pistei celei mai importante, cu
excepţia marcajelor laterale, vor fi păstrate iar marcajele celeilalte (celorlalte) piste vor fi
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 44
întrerupte. În intersecţii marcajele laterale ale pistei celei mai importante pot fi păstrate
sau întrerupte.
Recomandare: Pentru a decide păstrarea marcajelor anumitor piste este recomandată
clasificarea pistelor în ordinea de importanţă descrisă mai jos şi anume:
1. piste cu apropiere de precizie;
2. piste cu apropiere clasică;
3. piste la vedere;
La intersecţia unei piste cu o cale de rulare se vor păstra marcajele pistei, în timp ce
marcajele căii de rulare vor fi întrerupte. În acest caz, marcajele laterale ale pistei pot fi
întrerupte.
Pentru a vedea în ce constă modul de racordare a marcajelor axului pistei la marcajele
axiale ale căilor de rulare, se va urmări paragraful 5.2.8.5. din anexă.
Culoarea:
Marcajele pistei vor fi de culoare albă.
Nota 1. – S-a constatat că după repavarea pistelor rezultă o culoare mai deschisă şi deci
marcajele albe vor fi mai pregnant vizibile dacă vor fi încadrate în chenar negru.
Nota 2. – Pentru reducerea cât mai mult posibil a riscului modificării caracteristicilor de
frânare la trecerea peste marcaje se va folosi un tip adecvat de vopsea.
Nota 3. – Marcajele pot fi constituite din suprafeţe continue sau dintr-o serie de benzi
longitudinale întrerupte care să producă acelaşi efect ca o suprafaţă continuă.
Marcajele căilor de rulare şi marcajele poziţiilor de staţionare a aeronavelor vor fi de
culoare galbenă.
Liniile de securitate ale suprafeţei de trafic vor fi vopsite cu o culoare vizibilă şi care să
contrasteze cu cea folosită pentru marcarea poziţiilor de staţionare a aeronavelor.
Căi de rulare nepavate
Recomandare: Este recomandat ca acele căi de rulare care nu sunt pavate să fie prevăzute,
în măsura posibilităţilor, cu marcajele prescrise pentru căile de rulare pavate.
Marcaje de identificare a pistei:
Pragurile unei piste pavate trebuie să fie prevăzute cu marcaje de identificare.
Recomandare: Este recomandat ca marcajele de identificare a pistei să fie aplicate, în
măsura posibilităţilor şi pragurilor unei piste nepavate.
Amplasare:
Marcajele de identificare a pistei vor fi plasate la pragul pistei.
Pentru aeronavele care decolează de pe o pistă al cărei prag este decalat, se poate aplica un
semn care să indice numărul de identificare al pistei respective.
Caracteristici
Marcajele de identificare a pistei vor fi compuse dintr-un număr format din două cifre.
Pentru pistele paralele acest număr va fi însoţit de o literă. În cazul unei singure piste,
două piste paralele sau trei piste paralele, numărul reprezentat de cele două cifre va fi un
număr întreg, cel mai apropiat de zecile unghiului de azimut magnetic al axului pistei,
măsurat de la nordul magnetic în sensul acelor ceasornicului, pentru un observator care
priveşte din sensul de apropiere.
În cazul a patru sau mai multor piste paralele, o serie de piste paralele adiacente, va fi
indicată prin numărul întreg cel mai apropiat, prin rotunjire în minus, de cifra zecilor
azimutului magnetic al axului pistei iar celelalte piste paralele vor fi identificate prin
numărul întreg cel mai apropiat, prin rotunjire în plus, de cifra zecilor azimutului
magnetic al axului pistei. Dacă prin aplicarea acestei reguli rezultă un număr format dintro
singură cifră, acesta va fi precedat de un zero.
Pistele pavate vor fi prevăzute cu marcaje axiale.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 45
Marcajele axului pistei vor fi dispuse în lungul acestuia, între marcajele de identificare ale
pistei, cu excepţia locurilor în care aceste marcaje vor fi întrerupte conform dispoziţiilor
cuprinse în paragraful 5.2.1.1.
Marcajele axului pistei constau într-o succesiune de linii întrerupte, echidistante.
Lungimea fiecărei linii şi intervalul dintre acestea nu trebuie să fie mai mici de 50 m sau
mai mari de 75 m. Lungimea fiecărei linii de marcaj va fi cel puţin egală cu intervalul de
pauză dintre două linii sau, dacă pauza este mai mică de 30 m, va fi de 30 m.
Lăţimea marcajului nu trebuie să fie inferioară următoarelor dimensiuni:
– 0,90 m pentru pistele cu apropiere de precizie de categoria II şi III,
– 0,45 m pentru pistele cu apropiere clasică a cărei cifră de cod este 3 sau 4 şi pentru
pistele cu apropiere de precizie de categoria I,
– 0,30 m pentru pistele cu apropiere clasică a cărei cifra de cod este 1 sau 2 şi pentru
pistele la vedere (neinstrumentale).
Marcajele pragului:
Marcajele pragului vor fi dispuse atât pe pistele instrumentale pavate cât şi pe pistele la
vedere pavate dacă cifrele lor de cod sunt 3 sau 4 şi care sunt destinate transportului aerian
comercial, internaţional.
Recomandare: Este recomandat ca şi pistele la vedere pavate având cifrele de cod 3 sau 4
dar care nu sunt destinate transportului aerian comercial internaţional să dispună de
marcaje ale pragului.
Recomandare: Este recomandat să fie executate marcaje ale pragului, în măsura
posibilităţilor, şi pe pistele nepavate.
Marcajele zonei de contact al roţilor vor fi dispuse în zona de contact al roţilor a unei piste
dure cu apropiere de precizie şi a cărei cifră de cod este 2, 3 sau 4.
Recomandare. Este recomandat ca pe o pistă dură cu apropiere clasică sau cu apropiere la
vedere a cărei cifră de cod este 3 sau 4 şi dacă se doreşte creşterea vizibilităţii zonei de
contact a roţilor, pe aceasta să fie dispuse marcaje ale zonei de contact a roţilor.
Amplasare şi caracteristici:
Marcajele zonei de contact a roţilor se prezintă sub forma unor perechi de marcaje
rectangulare, dispuse simetric de o parte şi de alta a axului pistei; numărul acestor perechi
de marcaje vor varia în funcţie de distanţa utilizabilă la aterizare şi, dacă marcajele trebuie
dispuse pe o pistă cu apropiere din ambele sensuri, în funcţie de distanţa dintre praguri.
Marcajele zonei de contact a roţilor au cel puţin 22,5 m lungime şi cel puţin 3 m lăţime. În
configuraţie, fiecare bandă a fiecărui marcaj are cel puţin 22,5 m lungime şi 1,8 m lăţime
iar benzile adiacente se află la o distanţă de 1,5 m între ele. Distanţa dintre marginile
interioare ale benzilor va fi identică cu distanţa dintre benzile punctului de ţintă, dacă pista
este dotată cu astfel de marcaj. Dacă nu există marcaj pentru punctul de ţintă, distanţa
dintre marginile interioare ale marcajelor va corespunde distanţelor specificate pentru
benzile marcajului punctului de ţintă. Perechile de marcaje vor fi dispuse la intervale
longitudinale de 150 m plecând de la pragul pistei; totodată, perechile de marcaje ale
zonei de contact a roţilor care coincid cu marcajul punctului de ţintă sau se află la mai
puţin de 50 m faţă de acesta vor fi suprimate din configuraţie.
Lumini
Lumini situate deasupra solului:
Luminile de deasupra solului ale pistei, ale prelungirii de oprire şi ale căilor de rulare, vor
fi frangibile. Înălţimea lor va fi atât de mică încât să se asigure o gardă suficientă faţă de
elice sau faţă de carenele motoarelor aeronavelor cu reacţie.
Lumini încastrate:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 46
Luminile încastrate în suprafaţa pistelor, prelungirilor de oprire, căilor de rulare şi
suprafeţelor de trafic, vor fi proiectate şi montate astfel încât să suporte trecerea peste ele a
roţilor unei aeronave fără a produce deteriorări nici lor şi nici aeronavelor.
Dispozitivele luminoase de înaltă intensitate vor fi prevăzute cu mijloace de reglaj
permanent pentru adaptarea intensităţii luminoase la condiţiile de moment. Pentru ca
dispozitivele prezentate mai jos, dacă sunt instalate, să poată funcţiona cu intensităţi
compatibile, acestea trebuie prevăzute cu mijloace de reglare a intensităţii în trepte sau alte
metode adecvate:
– dispozitivele luminoase de apropiere;
– luminile marginilor pistei;
– luminile pragului pistei;
– luminile extremităţii pistei;
– luminile balizajului axial al pistei;
– luminile zonei de contact al roţilor;
– luminile balizajului axial al căilor de rulare.
Pe perimetrul şi în interiorul elipsei care defineşte fascicolul principal, valoarea intensităţii
maxime a luminilor nu va trebui să fie mai mare decât de trei ori valoarea minimă a
intensităţii, măsurate.
Balizajul luminos de siguranţă
Utilizare:
Pe aerodromurile echipate cu balizaj de pistă dar care nu dispun de o sursă auxiliară de
alimentare electrică, este recomandat să fie prevăzute lumini de siguranţă (balizaj portabil)
în număr satisfăcător care să poată fi instalate uşor, cel puţin pe pista principală în caz de
întrerupere a funcţionării balizajului luminos normal.
Balizajul luminos de siguranţă poate servi, în aceeaşi măsură şi la balizarea obstacolelor
sau pentru a delimita căile de rulare şi suprafeţele de manevră.
Amplasare:
Recomandare: Este recomandat ca, dacă este instalat pe o pistă, balizajul luminos de
siguranţă să fie cel puţin identic cu configuraţia impusă pentru o pistă cu apropiere la
vedere.
Caracteristici:
Recomandare: Este recomandat ca luminile balizajului luminos de siguranţă să fie
conform specificaţiilor de culoare pentru balizajul luminos al pistei. Dacă totuşi este
imposibil să se dispună de lumini colorate pentru pragul şi pentru extremitatea pistei
atunci toate luminile pot fi de culoare albă, variabilă sau de o culoare cât mai apropiată de
culoarea albă, variabilă.
Lumini situate deasupra solului:
Luminile de deasupra solului ale pistei, ale prelungirii de oprire şi ale căilor de rulare, vor
fi frangibile. Înălţimea lor va fi atât de mică încât să se asigure o gardă suficientă faţă de
elice sau faţă de carenele motoarelor aeronavelor cu reacţie.
Faruri aeronautice
Utilizare:
Dacă acest lucru este necesar pentru exploatare, toate aerodromurile destinate a fi utilizate
pe timp de noapte vor fi dotate cu un far de aerodrom sau un far de identificare.
Pentru a se determina măsura în care este necesară instalarea unui far, se va ţine cont de
cerinţele de circulaţie aeriană de pe aerodrom, de caracteristicile de reperare uşoară a
aerodromului faţă de mediul în care este amplasat şi de instalarea altor mijloace vizuale şi
nonvizuale care facilitează localizarea aerodromului.
Farul de aerodrom:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 47
Orice aerodrom destinat să fie utilizat pe timp de noapte va fi dotat cu un far de aerodrom
dacă sunt prezente una sau mai multe din condiţiile următoare şi anume:
a) aeronavele navighează, în mod esenţial, la vedere;
b) vizibilitatea este adeseori redusă;
c) din cauza luminilor sau a reliefului înconjurător, aerodromul este dificil de reperat
din zbor.
Amplasare:
Farul de aerodrom va fi plasat chiar în interiorul aerodromului sau în imediata sa
vecinătate, într-o zonă cu o luminozitate de fond scăzută.
Recomandare: Este recomandat ca amplasarea farului să fie astfel aleasă încât acesta să
nu fie mascat de obiecte sau obstacole pe direcţiile importante şi nici să nu orbească piloţii
în timpul procedurilor de apropiere.
Caracteristici:
Farul de aerodrom va emite intermitent spoturi colorate alternativ cu spoturi albe sau
numai spoturi albe. Frecvenţa clipirilor va fi de 12 până la 30 pe minut. În anumite cazuri
clipirile colorate emise de farul de aerodrom vor fi verzi pentru aerodromurile terestre şi
galbene pentru hidroaerodromuri (aerodromuri amenajate pe apă). Dacă este vorba de un
aerodrom mixt (terestru şi pe apă) luminile colorate vor fi, în funcţie de caz, de culoarea
care corespunde secţiunii de aerodrom desemnată ca instalaţie principală.
Lumina farului de aerodrom trebuie să fie vizibilă din orice unghi al azimutului. Repartiţia
pe verticală (de pe loc) se va întinde de la unghi mai mare de 1o până la un unghi, a cărui
valoare, fixată de către autoritatea competentă, va fi suficient pentru a asigura dirijarea la
unghiul maximal de poziţie pentru care farul respectiv este destinat să fie utilizat iar
intensitatea eficace a clipirii (spotului luminos) nu va fi mai mică de 2 000 cd.
Notă. – Pe amplasamentele unde nu se poate evita nivelul ridicat al luminozităţii
ambiante, poate fi necesar să se multiplice intensitatea eficace a clipirilor cu un factor care
poate atinge cifra 10.
Farul de identificare:
Utilizare:
Pe un aerodrom destinat a fi utilizat pe timp de noapte şi care nu poate fi identificat cu
uşurinţă din zbor prin alte mijloace vizuale, se va instala un far de identificare.
Amplasare:
Farul de identificare va fi amplasat numai în interiorul aerodromului şi într-o zonă cu o
luminozitate de fond scăzută.
Recomandare: Este recomandat ca amplasarea farului să fie astfel aleasă încât acesta să nu
fie mascat de obiecte sau obstacole pe direcţiile importante şi nici să nu orbească piloţii în
timpul procedurilor de apropiere.
Caracteristici:
Pe un aerodrom terestru, farul de identificare va emite lumină pe 360o în azimut. Repartiţia
luminoasă de pe loc se va întinde în sus, de la unghi de 1o până la un unghi pe verticală,
determinat de către autoritatea competentă, ca fiind suficient pentru a asigura dirijarea
dorită până la unghiul maximal de poziţie pentru care farul respectiv este destinat să fie
utilizat; intensitatea sa eficace nu va fi mai mică de 2 000 cd.
Pe amplasamentele unde nu se poate evita nivelul ridicat al luminozităţii ambiante, poate
fi necesar să se multiplice intensitatea eficace a clipirilor cu un factor care poate atinge
cifra 10.
Un far de identificare va emite clipiri (spoturi luminoase) verzi pe un aerodrom terestru şi
clipiri galbene pe un hidroaerodrom.
Literele de identificare vor fi transmise în codul Morse, internaţional.
Dispozitive luminoase de apropiere:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 48
Utilizare:
A. Piste la vedere
Recomandare: În orice loc în care este posibilă montarea unei astfel de instalaţii, este
recomandată instalarea unui dispozitiv luminos de apropiere simplificat pe o pistă la
vedere a cărei cifră de cod este 3 sau 4 şi care este destinată a fi folosită şi pe timp de
noapte, afară de cazul în care pista este utilizată doar în condiţii de vizibilitate bună sau
când este asigurată o dirijare suficientă de către alte mijloace vizuale.
Notă. – Un dispozitiv luminos de apropiere simplificat poate furniza totodată şi o dirijare
vizuală de zi.
B. Piste cu apropiere clasică
Pe orice pistă cu apropiere clasică şi care este destinată a fi utilizată noaptea, este
recomandată, acolo unde montarea unei astfel de instalaţii este posibilă, instalarea unui
dispozitiv luminos de apropiere simplificat, afară de cazul în care pista este utilizată doar
în condiţii de vizibilitate bună sau când este asigurată o dirijare suficientă de către alte
mijloace vizuale.
Notă. – Este de dorit să se aibă în vedere fie instalarea unui dispozitiv luminos de
apropiere de precizie de categoria I, fie adăugarea unui dispozitiv luminos de dirijare până
la pistă.
C. Piste cu apropiere de precizie de categoria I
Oriunde instalarea este posibilă, pe pistele cu apropiere de precizie de categoria I se vor
monta dispozitive luminoase de apropiere de precizie de categoria I.
D. Piste cu apropiere de precizie de categoria II şi III
Oriunde instalarea este posibilă, pe pistele cu apropiere de precizie de categoria II sau III
se vor monta dispozitive luminoase de apropiere de precizie de categoria II sau III.
Dispozitivul luminos de apropiere, simplificat
Amplasare:
Un dispozitiv luminos de apropiere simplificat, este constituit dintr-un şir de lumini,
dispuse în prelungirea axului pistei, care să se întindă, pe cât posibil, pe o distanţă de cel
puţin 420 m începând de la prag şi dintr-o bară transversală luminoasă de 18 sau 30 m
lungime, situată la 300 m faţă de prag.
Luminile care formează bara transversală vor fi, pe cât posibil, dispuse în linie dreaptă,
urmând o linie orizontală perpendiculară pe prelungirea axului pistei şi simetrică cu acesta.
Luminile barei transversale vor fi despărţite între ele astfel încât să producă efectul unei
linii continue. Atunci când se utilizează o bară transversală de 30 m, pot fi menajate
golurile aflate de o parte şi de alta a liniei axiale. Aceste goluri nu vor fi mai mari decât
valoarea minimă compatibilă cu necesităţile locale şi niciunul dintre ele nu va va depăşi 6
m.
Nota 1. – Distanţa utilizată curent între două lumini succesive ale barei transversale este
cuprinsă între 1 şi 4 m. Se pot păstra golurile situate de o parte şi de alta a axului pentru
îmbunătăţirea dirijarii în azimut în cazul apropierii cu un oarecare decalaj lateral şi pentru
a facilita evoluţia, prin aceste spaţii goale, a autovehiculelor de salvare şi de luptă
împotriva incendiilor.
Nota 2. – Indicaţii privind toleranţele instalaţiilor sunt cuprinse în Suplimentul A,
secţiunea 11.
Luminile liniei axiale vor avea o distanţă de 60 m între ele. Pentru îmbunătăţirea
dirijării, intervalul dintre lumini poate fi redus la 30 m. Lumina situată cel mai în aval va fi
plasată la distanţa de 60 m sau 30 m faţă de prag, în funcţie de distanţa păstrată între
luminile axiale.
Recomandare: Dacă este practic imposibil să se dispună de o linie axială de 420 m
începând de la prag, este recomandat ca această linie să se întindă pe 300 m pentru a
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 49
atinge bara transversală. Dacă este imposibil de a adopta şi această dispoziţie, este
recomandată plantarea luminilor axiale pe cea mai mare distanţă posibilă, fiecare lumină a
liniei axiale fiind constituită dintr-o baretă de cel puţin 3 m lungime. Cu condiţia ca
dispozitivul de apropiere să dispună de o bară transversală la distanţa de 300 m faţă de
prag, poate fi instalată o bară transversală suplimentară la o distanţă de 500 m faţă de prag.
Dispozitivul va fi situat cât mai aproape posibil de planul orizintal care trece prin prag;
totodată:
a) nici un obiect, altul decât o antenă de azimut ILS sau NLS, să nu iasă deasupra
planului luminilor de apropiere până la o distanţă de 60 m de linia axială a
dispozitivului;
b) nici o lumină care nu este situată în partea centrală a unei bare transversale sau a unei
bare axiale (nu la extremităţile acestora) nu va fi mascată pentru un avion aflat în
procedurile de apropiere.
Orice antenă de azimut ILS sau MLS care iese deasupra planului luminilor va trebui
considerată obstacol şi, în consecinţă, va fi balizată corespunzător şi dotată cu o lumină de
obstacol.
Caracteristici:
Luminile unui dispozitiv luminos de apropiere, simplificat, vor fi lumini fixe a căror
culoare să fie astfel aleasă încât să permită distingerea cu uşurinţă a dispozitivului faţă de
celelalte lumini aeronautice de suprafaţa iar dacă este cazul, de lumini străine
dispozitivului. Fiecare lumina a liniei axiale va cuprinde:
a) o sursa luminoasă punctiforma sau
b) o bareta de surse luminoase de cel puţin 3 m lungime.
Nota 1. – Dacă baretele prevăzute la punctul b) sunt formate din surse luminoase aproape
punctiforme, un spaţiu de 1,5 m între luminile adiacente baretei va fi considerat
satisfăcător.
Semme:
Panourile de semnalizare:
Panourile de semnalizare vor fi instalate pentru a da o instrucţiune obligatorie, informaţii
privind un amplasament sau o destinaţie anume pe suprafaţa de mişcare sau pentru a da
alte informaţii.
Panourile de semnalizare vor fi frangibile. Dacă sunt situate în apropierea unei piste sau a
unei căi de rulare, acestea vor fi poziţionate cât mai jos pentru a asigura o gardă suficientă
elicelor sau fuselajelor motoarelor aeronavelor cu reacţie.
Pe suprafaţa de mişcare, doar panourile de obligativitate vor cuprinde culoarea roşie.
Panouri de obligare:
Un panou de obligare va fi instalat pentru identificarea unui amplasament dincolo de care
o aeronavă care circulă la sol sau un vehicul nu va trece decât cu autorizarea turnului de
control al aerodromului.
Panourile de obligare vor cuprinde panourile de identificare a pistei, panourile punctului
de aşteptare de categoria I, II sau III, panourile punctului de aşteptare a circulaţiei,
panourile punctului de aşteptare de pe calea de serviciu şi panourile de intrare interzisă.
Panourile de indicare:
Panourile de indicare vor cuprinde: panouri indicatoare de direcţie, panouri de
amplasament, panouri de destinaţie, panouri de indicare a ieşirii din pistă şi panouri de
indicare a degajării pistei.
Recomandare: Dacă se poate, este recomandată instalarea unui panou de destinaţie pentru
indicarea direcţiei de urmat pentru a ajunge la o anumită destinaţie, cum ar fi zona de fret,
zona de aviaţie generală, etc.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 50
Balizele vor fi frangibile. Dacă vor fi situate în apropierea unei piste sau a unei căi de
rulare, acestea vor fi montate destul de jos pentru a asigura o gardă suficientă elicelor sau
fuselajelor motoarelor cu reacţie.
Nota 1. – Pentru a evita ca balizele care au fost separate de monturile lor să fie luate de
suflul motoarelor sau de vânt se vor utiliza lanţuri sau sisteme de ancorare.
Balize marginale ale unei căi de rulare nepavate:
Recomandare: Dacă limitele unei căi de rulare nepavate nu sunt clar indicate prin
contrastul prezentat cu terenul înconjurător, este recomandată delimitarea acestei căi de
rulare cu ajutorul balizelor.
Amplasare:
Recomandare: Dacă există lumini ale unei căi de rulare, este recomandat ca balizele să fie
incorporate în aceste lumini. Dacă aceste lumini nu există, trebuie plasate balize conice
astfel încât să delimiteze clar calea de rulare.
Balize de delimitare:
Utilizare:
Pe aerodromurile a căror suprafeţe de aterizare nu includ o pistă, vor fi instalate balize de
delimitare.
Amplasare:
Balizele de delimitare vor fi dispuse în lungul limitelor suprafeţei de aterizare, la intervale
de cel mult 200 m dacă sunt utilizate balize de tipul celor prezentate în figura următoare
sau la intervale de aproximativ 90 m în cazul balizelor conice precum şi la toate
unghiurile.
Recomandare: Este recomandat ca balizele de delimitare să aibă, fie o forma analogă
celei indicate anterior, fie forma unui con de revoluţie a cărui înălţime trebuie să fie de cel
puţin 50 cm şi a cărui bază trebuie să aibă cel puţin 75 cm în diametru. Balizele trebuie să
fie colorate astfel încât să asigure un contrast satisfăcător faţă de planul din spatele lor.
Este recomandată fie utilizarea unei singure culori, orange sau roşu, fie a două culori
contrastante între ele, orange cu alb sau roşu cu alb, cu excepţia cazului în care aceste
culori se confundă cu planul din spatele balizelor
1 m 0,5 m
3 m
Mijloace vizuale pentru observarea obstacolelor
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 51
Marcajul şi/sau balizajul luminos pentru obstacole sunt destinate reducerii pericolului
pentru aeronave prin indicarea prezenţei acestor obstacole. Acest balizaj nu reduce
neapărat limitele de utilizare care pot fi impuse ca urmare a prezenţei obstacolelor
respective.
Recomandare: Este recomandat ca un obstacol fix care iese deasupra unei suprafeţe de
urcare la decolare la mai puţin de 3 000 m de marginea interioară a suprafeţei de urcare la
decolare să fie prevăzut cu marcaje şi, dacă pista este utilizată noaptea, cu balizaj luminos;
totodată:
a) aceste marcaje şi acest balizaj luminos pot fi omise dacă obstacolul este mascat de un
alt obstacol fix;
b) marcajele pot fi omise dacă obstacolul este balizat, de zi, cu lumini de obstacolare de
înaltă intensitate;
c) balizajul luminos poate fi omis dacă obstacolul este un far de semnalizare maritimă şi
dacă, în urma unui studiu aeronautic, s-a dovedit că lumina dată de acest far este
suficientă.
Recomandare: Este recomandat ca un obiect fix, altul decât un obstacol, situat în
vecinătatea unei suprafeţe de urcare la decolare să fie dotat cu marcaje şi, dacă pista este
folosită noaptea, cu balizaj luminos dacă se consideră că un astfel de balizaj este necesar
pentru înlăturarea riscurilor de coliziune; totuşi, marcajele pot fi omise dacă obiectul este
balizat, de zi, cu lumini de obstacolare de înaltă intensitate.
Marcarea obiectelor:
Toate obiectele fixe care trebuie balizate vor fi, în măsura posibilităţilor, balizate cu
ajutorul culorilor dar, în cazul în care nu este posibil, pe aceste obiecte sau deasupra lor
vor fi plasate balize sau fanioane; totuşi, nu va fi necesară balizarea obiectelor care prin
forma, dimensiunile sau culoarea lor sunt suficient de vizibile.
Toate obiectele mobile care trebuie balizate vor fi balizate cu ajutorul culorilor sau
fanioanelor.
Semnalizarea prin culori:
Recomandare: Este recomandat ca un obiect să fie balizat printr-un caroiaj de culori dacă
prezintă suprafeţe aparent continue şi dacă proiecţia sa pe un plan vertical oarecare
măsoară 4,5 m sau mai mult pe ambele dimensiuni. Caroiajul trebuie să fie format din
suprafeţe rectangulare cu laturile de minim 1,5 m şi maxim 3 m, colţurile caroiajului
având culoarea cea mai închisă. Culorile caroiajului trebuie să contrasteze între ele, dar şi
cu fundalul. Este recomandată utilizarea alternativă a culorilor orange şi alb sau roşu şi
alb, exceptând cazul în care culorile se confundă cu fundalul.
Iluminarea obiectelor:
Prezenţa obiectelor care trebuie dotate cu balizaj luminos va fi indicată prin lumini de
obstacolare de joasă, medie sau înaltă intensitate sau printr-o combinaţie a acestora.
Notă. – Luminile de obstacolare de înaltă intensitate sunt destinate utilizării atât pe timp
de zi, cât şi pe timp de noapte. Este necesar a se avea în vedere ca aceste lumini să nu
producă orbire. Indicaţii despre proiectarea, amplasarea şi funcţionarea luminilor de
obstacolare de înaltă intensitate sunt prezentate în Manualul de proiectare a
aerodromurilor, Partea a 4-a.
Recomandare: Dacă utilizarea luminilor de obstacolare de joasă intensitate nu este
convenabilă sau dacă este necesară o avertizare specială prealabilă, este recomandată
utilizarea luminilor de obstacolare de medie sau înaltă intensitate.
Recomandare: Dacă obiectul este de întindere mare sau dacă înălţimea sa faţă de nivelul
solului este mai mare de 45 m, este recomandată utilizarea luminilor de obstacolare de
medie intensitate, fie singure, fie în combinaţie cu luminile de obstacolare de joasă
intensitate .
Notă. – Un grup de arbori sau clădiri este considerat un obiect cu o oarecare întindere.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 52
Recomandare: Este recomandată utilizarea luminilor de obstacolare de înaltă intensitate
de tip A pentru a indica prezenţa obiectelor a căror înălţime deasupra nivelului solului este
mai mare de 150 m dacă în urma unui studiu aeronautic se demonstrează că aceste lumini
sunt esenţiale pentru semnalizarea, pe timp de zi, a acestor obiecte.
Recomandare: Este recomandată utilizarea luminilor de obstacolare de înaltă intensitate
de tip B pentru a indica prezenţa pilonilor susţinători de fire, cabluri aeriene sau altele:
– dacă un studiu aeronautic demonstrează că aceste lumini sunt esenţiale pentru
semnalarea, pe timp de zi, prezenţei firelor, cablurilor, etc, ori
– dacă este imposibilă instalarea balizelor pe aceste fire, cabluri, etc.
Amplasarea luminilor de obstacolare
Cât mai aproape posibil de vârful obiectului vor fi plasate una sau mai multe lumini de
obstacolare. Luminile din partea superioară vor fi dispuse cel puţin în locurile unde vârful
obiectului are cota maximă faţă de suprafaţa de limitare a obstacolelor.
Recomandare: Este recomandat ca, în cazul unui coş de fum sau a altor construcţii de
aceeaşi natură, luminile din partea superioară să fie plasate suficient de jos faţă de cota
maximă, astfel încât să se reducă cât mai mult posibil contaminarea cu fum, etc.
Mijloace vizuale pentru observarea zonelor cu utilizare restricţionată
Marcajele de zonă închisă vor fi dispuse pe o pistă sau o cale de rulare ori numai pe o
porţiune a acestora, care este închisă permanent pentru toate aeronavele.
Recomandare: Este recomandat ca marcajele de zonă închisă să fie dispuse pe o pistă sau
o cale de rulare ori pe o porţiune a acestora care este închisă temporar; totuşi, aceste
marcaje pot fi omise când închiderea este de scurtă durată şi când serviciile circulaţiei
aeriene oferă un avertisment suficient în acest sens.
Amplasare:
Pe o pistă, un marcaj de zonă închisă va fi dispus la fiecare extremitate a pistei sau a părţii
de pistă declarată închisă iar între ele vor fi dispuse marcaje suplimentare astfel încât
intervalul dintre două marcaje succesive să nu depăşească 300 m. Pe o cale de rulare va fi
amplasat câte un marcaj de zonă închisă cel puţin la fiecare extremitate a căii de rulare sau
a părţii din aceasta care este închisă.
Caracteristici:
Marcajele de zonă închisă vor avea culoarea albă în cazul unei piste şi galbenă în cazul
unei căi de rulare.
Servicii în caz de urgenţă şi alte servicii
Planul de urgenţă:
Stabilirea unui plan de urgenţă al aerodromului este operaţiunea de determinare a
mijloacelor de a face faţă unei situaţii de urgenţă care survine pe aerodrom sau în
vecinătatea sa. Scopul planului de urgenţă al aerodromului este limitarea cât mai mult
posibil a efectelor unei situaţii de urgenţă, în special în ceea ce priveşte salvarea vieţilor
umane şi menţinerea la un nivel normal a operaţiunilor aeriene. Planul specifică
procedurile de coordonare a activităţilor diverselor servicii aeroportuare şi a serviciilor din
comunităţile învecinate care ar putea ajuta la rezolvarea situaţiilor de urgenţă. Indicaţiile
destinate ajutorării autorităţilor competente în stabilirea planurilor de urgenţă ale
aerodromului se găsesc în Manualul serviciilor de aeroport, Partea 7.
Planul de urgenţă va fi stabilit pentru tot aerodromul proporţional cu operaţiunile aeriene
şi celelalte activităţi pentru care este utilizat.
Planul de urgenţă al aerodromului va permite asigurarea coordonării măsurilor care vor fi
luate într-o situatie de urgenţă survenită pe aerodrom sau în vecinătatea sa.
Notă. – Printre situaţiile de urgenţă se pot cita: situaţiile critice care afectează aeronavele,
sabotajele, inclusiv ameninţările cu bombe, actele de piraterie aeriană, incidentele create
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 53
de mărfurile periculoase, incendii ale clădirilor şi catastrofele naturale.
Servicii antiincendiare şi de salvare:
Obiectivul principal al unui serviciu de salvare şi luptă împotriva incendiilor îl reprezintă
salvarea vieţilor umane. Din acest motiv, mijloacele de ajutorare în caz de accident sau
incident al unei aeronave pe aerodromuri sau în imediata lor vecinătate, îmbracă o
importanţă primordială deoarece mai ales în această zonă sunt cele mai mari şanse de
salvare a vieţilor umane. Trebuie deci prevăzute, în mod permanent, posibilitatea şi
necesitatea stingerii unui incendiu care se poate produce fie imediat după accidentul sau
incidentul aeronavei, fie în cursul operaţiunilor de salvare. Factorii cei mai importanţi
pentru salvarea efectivă în caz de accident al unei aeronave cu posibilităţi de supravieţuire
pentru ocupanţi sunt antrenamentul personalului, eficacitatea echipamentelor şi rapiditatea
intervenţiei personalului şi echipamentului de salvare şi luptă împotriva incendiilor.
Specificaţiile privind lupta împotriva incendiilor din clădiri şi depozitele de carburanţi sau
referitoare la împrăştierea spumei pe piste nu sunt luate în considerare.
Utilizare:
Aerodromurile vor fi dotate cu servicii şi echipamente de salvare şi luptă împotriva
incendiilor.
Nota 1. – Cu asigurarea serviciilor de salvare şi luptă împotriva incendiilor pot fi
însărcinate şi organismele publice sau private, convenabil situate şi echipate. Este de dorit
ca postul de luptă împotriva incendiilor care adăposteşte aceste organisme să se găsească
în principiu pe aerodrom, putând fi totuşi situat şi în afara aerodromului dacă sunt
respectaţi timpii de intervenţie.
Nota 2. – Este de dorit ca aerodromurile situate în apropierea apelor, a zonelor mlăştinoase
sau a altor zone dificile să fie dotate cu echipamente şi servicii de salvare corespunzătoare,
dacă o parte apreciabilă a operaţiunilor de apropiere sau de decolare se efectuează
deasupra acestor zone. Nu este indispensabilă folosirea unui echipament special de luptă
împotriva incendiilor în cazul vecinătăţii cu o apă; totuşi, acest echipament poate fi folosit
în acest caz dacă poate avea o utilitate practică, de exemplu dacă zonele în cauză prezintă
recifuri sau insule.
Nivelul de protecţie care trebuie asigurat:
Nivelul de protecţie care trebuie asigurat pe un aerodrom în ceea ce priveşte salvarea şi
lupta împotriva incendiilor va corespunde categoriei aerodromului determinată conform
principiilor enunţate în paragrafele 9.2.4 şi 9.2.5; totodată, dacă numărul de mişcări ale
aeronavelor de categoria cea mai mare care utilizează în mod normal aerodromul ca punct
de destinaţie sau ca punct de degajare este mai mic de 700 în timpul celor mai active trei
luni consecutive, nivelul de protecţie asigurat va fi la minimumul:
a) celui care corespunde categoriei determinate minus două, până la 31.12.1999;
b) celui care corespunde categoriei determinate minus una, începând de la 01.01.2000.
Notă. – O mişcare este constituită dintr-o decolare şi o aterizare.
Serviciul de administrare a platformei:
Recomandare: Dacă volumul traficului şi condiţiile de exploatare o justifică, este
recomandată crearea pe suprafaţa de trafic a unui serviciu corespunzător de gestionare a
suprafeţei de trafic, printr-un organ al ATS al aerodromului, printr-o altă administraţie
aeroportuară sau prin ambele organe în cooperare, pentru a asigura:
a) regularitatea mişcărilor în scopul prevenirii coliziunilor dintre aeronave sau dintre
aeronave şi obstacole;
b) regularitatea intrării aeronavelor pe suprafaţa de trafic şi, în legătură cu turnul de
control al aerodromului, coordonarea mişcărilor aeronavelor care părăsesc această
suprafaţă;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 54
c) securitatea şi rapiditatea mişcărilor vehiculelor pe această suprafaţă şi regularitatea
altor activităţi necesare.
Recomandare: În cazul în care turnul de control al aerodromului nu participă la serviciul
de gestionare a suprafeţei de trafic, este recomandată stabilirea unor proceduri în scopul
uşurării activităţii de transferare a aeronavelor între organul de gestionare a suprafeţei de
trafic şi turnul de control al aerodromului.
Notă. – Manualul serviciilor de aeroport, Partea a 8-a şi Manualul sistemelor de dirijare şi
control al circulaţiei de la sol (SMGCS) conţin indicaţii privind serviciul de gestionare a
suprafeţei de trafic.
Serviciul de gestionare a suprafeţei de trafic va fi utilat cu mijloace de comunicare
radiotelefonică.
În cazul în care sunt în vigoare procedurile aplicabile pe vizibilitate redusă, circulaţia
persoanelor şi a vehiculelor pe suprafaţa de trafic va fi limitată la strictul necesar.
Notă. – Manualul sistemelor de dirijare şi control al circulaţiei de la sol (SMGCS) conţine
indicaţii privind procedurile speciale corespunzătoare.
Un vehicul de urgenţă care intervine într-o situatie de urgenţă va avea prioritate asupra
oricărei alte circulaţii de la sol.
Un vehicul care se deplasează pe o suprafaţă de trafic:
a) va ceda trecerea unui vehicul de urgenţă, unei aeronave în mers sau care se pregăteşte
să circule la sol ori care este împinsă sau remorcată;
b) va ceda trecerea altor vehicule în conformitate cu reglementările locale.
Un post de staţionare a aeronavelor va fi supravegheat vizual cu scopul ca să fie asigurate
degajările recomandate pentru aeronavele care-l utilizează.
Operaţiunile de aprovizionare – service:
Un anumit personal dispunând de echipamente de stingere care pot permite cel puţin o
primă intervenţie în caz de incendiu al carburantului şi antrenat pentru utilizarea acestora
va fi gata să intervină imediat, dacă este cazul, în cursul operaţiunilor de aprovizionareservice
a unei aeronave aflată la sol; în plus, acest personal va dispune permanent de un
mijloc care să permită avertizarea rapidă a serviciului de salvare şi pompieri în caz de
incendiu sau de deversări importante de carburant.
Dacă operaţiunile de aprovizionare a aeronavelor sunt efectuate în timpul îmbarcării,
debarcării sau rămânerii la bordul aeronavei a pasagerilor, echipamentele de la sol vor fi
dispuse astfel încât să permită:
a) utilizarea unui număr suficient de ieşiri pentru asigurarea unei evacuări rapide; şi
b) stabilirea unui traseu de evacuare rapidă plecând de la fiecare ieşire utilizată în caz de
urgenţă.
Luminile la sol ale aerodromului şi culorile de marcaj ale suprafeţei
Culorile pentru luminile de la sol:
Ultimii 300 m ai liniei axiale a unui dispozitiv luminos de apropiere de precizie de
categoriile II şi III (adică primii 300 m, începând de la prag), se compun din barete cu
lumină albă, variabilă. În cazul în care pragul este decalat cu 300 m sau mai mult, linia
axială a dispozitivului poate fi compusă din surse luminoase punctiforme cu lumina albă,
variabilă. Baretele vor avea o lungime de cel pu]in 4 m. Dacă baretele sunt compuse din
surse luminoase cvasipunctiforme, luminile se vor monta la distanţe egale între ele, de cel
mult 1,5 m.
Dincolo de 300 m faţă de prag, fiecare lumină a liniei axiale va fi compusă din:
a) o baretă asemănătoare cu cele folosite pe ultimii 300 m; sau
b) două surse luminoase, pe distanţă intermediară de 300 m (a doua treime) şi din trei
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 55
surse luminoase, pe primii 300 m.
Toate aceste lumini vor fi de culoare albă, variabilă.
Fiecare lumină de descărcare a condensatorului va emite două semnale pe secundă,
începând cu lumina cea mai îndepărtată de prag şi continuând succesiv până la lumina cea
mai apropiată de prag. Circuitul electric va fi proiectat astfel încât aceste lumini să poată fi
comandate independent de celelalte lumini ale dispozitivului luminos de apropiere.
Şirurile laterale vor fi constituite din barete roşii. Lungimea unei barete a şirului lateral şi
distanţa dintre luminile acesteia vor fi egale cu cele ale baretelor zonei de contact a roţilor.
Luminile barelor transversale vor fi lumini fixe de culoare albă, variabilă şi vor avea spaţii
uniforme între ele, la distanţe de cel mult 2,7 m.
Intensitatea luminilor roşii va fi compatibilă cu cea a luminilor albe.
Culorile pentru marcajul suprafeţei:
Luminile marginale ale pistei (balizajul lateral):
Luminile marginale ale pistei vor fi dispuse pe pistele destinate a fi utilizate noaptea sau
pe pistele cu apropiere de precizie destinate a fi utilizate atât pe timp de zi cât şi pe timp de
noapte.
Recomandare: Pe pistele destinate decolărilor de zi cu un minim operaţional inferior unei
vizibilităţi la pistă de 800 m, este recomandată instalarea unor lumini marginale a pistei.
Luminile marginale ale pistei vor fi dispuse pe toată lungimea acesteia, în două şiruri
paralele, echidistante faţă de axul pistei.
Luminile marginale ale pistei vor fi dispuse de-a lungul marginilor suprafeţei utilizate ca
pistă sau în exteriorul acestei suprafeţe, la o distanţă maximă de 3 m faţă de margine.
Recomandare: Dacă lăţimea suprafeţei care poate fi utilizată ca pistă este mai mare de 60
m, este recomandat ca distanţa dintre şirurile de lumini să fie determinată ţinând cont de
natura exploatării, de caracteristicile repartiţiei intensităţii luminoase ale luminilor
marginale ale pistei şi de alte mijloace vizuale care deservesc pista.
Pe fiecare rând, luminile vor fi dispuse la intervale regulate de cel mult 60 m pentru o pistă
instrumentală, şi de cel mult 100 m pentru o pistă la vedere. Luminile celor două şiruri vor
fi simetrice două câte două în raport cu axul pistei. La intersecţiile pistelor, luminile
acestora pot fi distanţate inegal sau omise, cu condiţia ca indicaţiile furnizate piloţilor să
rămână clare şi să nu dea loc la confuzii.
Caracteristici:
Luminile marginale ale pistei vor fi lumini fixe, albe variabile; totodată:
a) în cazul pistelor cu prag decalat, luminile plasate între intrarea pe pistă şi prag vor fi
roşii, dacă sunt privite dinspre partea sistemului de apropiere; iar
b) în cazul tuturor pistelor, la extremitatea opusă celei unde începe rularea pentru
decolare, luminile pot fi galbene pe o distanţă de 600 m sau pe o treime a pistei, dacă
această treime este mai mică de 600 m.
Luminile marginale ale pistei trebuie să fie vizibile din toate azimuturile necesare dirijării
unui pilot care aterizează sau decolează, din ambele sensuri.
Balizele marginale (laterale) ale pistelor nepavate:
Utilizare:
Recomandare: Dacă limitele unei piste nepavate nu sunt indicate în mod clar prin
contrastul dintre suprafaţa lor şi terenul înconjurător, este recomandată instalarea balizelor.
Amplasare:
Recomandare: Dacă există lumini de pistă, este recomandat ca balizele să fie încorporate
în montura acestora. Dacă nu există lumini, este recomandată montarea unor balize plate,
de formă rectangulară sau a unora conice, astfel încât să delimiteze în mod clar pista.
Caracteristici:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 56
Recomandare: Este recomandat ca balizele rectangulare să aibă dimensiunile de cel puţin
1 m pe 3 m şi să fie plasate astfel încât dimensiunea cea mai mare să fie paralelă cu axul
pistei. Balizele conice nu trebuie să aibă o înălţime mai mare de 50 cm.
Recomandare: Este recomandat ca pe lateralele pistelor să fie plasate balize marginale
pentru piste înzăpezite, la intervale de cel mult 100 m, dispuse simetric în raport cu axul
pistei şi la o distanţă suficientă faţă de acesta astfel încât să se asigure garda necesară faţă
de extremităţile aripilor şi de grupurile motopropulsoare. Un număr suficient de balize
trebuie să fie plasat şi de-a lungul pragului şi la extremitatea pistei, perpendicular pe axul
acesteia.
Caracteristici:
Recomandare: Este recomandat ca balizele marginale pentru piste înzăpezite să fie
constituite din obiecte foarte vizibile, fie din conifere din vecinătate, cu o înălţime în jur de
1,5 m, fie din balize uşoare.
Balize marginale ale căilor de rulare:
Utilizare:
Recomandare: Este recomandată instalarea balizelor marginale ale căii de rulare, pe
marginile căilor de rulare a căror cifră de cod este 1 sau 2 şi dacă acestea nu dispun nici de
lumini axiale, nici de lumini marginale şi nici de balize axiale.
Amplasare:
Recomandare: Este recomandat ca, în anumite cazuri, balizele marginale ale căilor de
rulare să fie instalate cel puţin în locurile în care ar urma să fie plasate luminile marginale.
Caracteristici:
O baliză marginală pentru căile de rulare va avea culoarea albastră, reflectorizantă.
Recomandare: Este recomandat ca suprafaţa balizată văzută de pilot să fie de formă
rectangulară iar suprafaţa minimă aparentă să fie de cel puţin 150 cm2.
Balizele marginale ale căilor de rulare vor fi frangibile şi vor fi plasate suficient de jos
pentru a asigura garda necesară faţă de elice sau nacelele reactoarelor avioanelor cu
reacţie.
Balize de delimitare:
Utilizare:
Pe aerodromurile a căror suprafeţe de aterizare nu includ o pistă, vor fi instalate balize de
delimitare.
Amplasare:
Balizele de delimitare vor fi dispuse în lungul limitelor suprafeţei de aterizare, la intervale
de cel mult 200 m dacă sunt utilizate balize de tipul celor prezentate sau la intervale de
aproximativ 90 m în cazul balizelor conice precum şi la toate unghiurile.
Caracteristici:
Recomandare: Este recomandat ca balizele de delimitare să aibă, forma unui con de
revoluţie a cărui înălţime trebuie să fie de cel puţin 50 cm şi a cărui bază trebuie să aibă
cel puţin 75 cm în diametru. Balizele trebuie să fie colorate astfel încât să asigure un
contrast satisfăcător faţă de planul din spatele lor. Este recomandată fie utilizarea unei
singure culori, orange sau roşu, fie a două culori contrastante între ele, orange cu alb sau
roşu cu alb, cu excepţia cazului în care aceste culori se confundă cu planul din spatele
balizelor.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 57
Cap. 5 Doc.OACI 4444 – Regulile aerului şi Servicii de trafic aerian
Prevederi generale
Definiţii:
Apropiere finală: Parte a unei proceduri de apropiere după instrumente, care începe de la
reperul sau punctul de apropiere specificat sau, unde astfel de reper sau punct nu este
specificat :
a) la sfârşitul ultimului viraj standard, viraj de bază sau viraj al procedurii de aerodrom,
dacă procedurile sunt specificate; sau
b) la punctul de interceptare al ultimului traiect specificat în procedura de apropiere şi se
termină la un punct din vecinătatea aerodromului de la care:
– se poate efectua aterizarea; sau
– se iniţiază procedura de întrerupere a apropierii (ratarea);
Apropiere la vedere: Apropierea efectuată în condiţii IFR, în care nu se execută o parte
sau întreaga procedură de apropiere instrumentală, iar apropierea se efectuează cu vederea
solului în condiţii specificate;
Apropiere radar: Apropiere executată de o aeronavă conform instrucţiunilor controlului
radar;
Biroul meteorologic: Birou desemnat să asigure serviciul meteorologic pentru navigaţia
aeriană;
Cale aeriană: Regiune de control sau porţiune dintr-o regiune de control care se prezintă
sub forma unui culoar şi dotată cu mijloace de radionavigaţie;
Cale de rulare: Taxiway. Un drum definit pe suprafaţa unui aerodrom terestru destinat
rulării aeronavelor şi asigurării legăturii între părţi diferite ale aerodromului, incluzând:
a) Culoarul de rulare pentru parcare/Aircraft stand taxilane. O porţiune din platformă
desemnată ca o cale de rulare şi destinată numai asigurării accesului, numai către
locurile de parcare a aeronavelor.
b) Calea de rulare pe platformă/Apron taxiaway. O porţiune din sistemul căilor de rulare
situată pe o platformă şi destinată asigurării traversării suprafeţei respective.
c) Calea de rulare pentru degajare rapidă/Rapid exit taxiaway. O cale de rulare legată la o
pistă sub un unghi ascuţit şi proiectată astfel încât să permită avioanelor care au
aterizat să degajeze pista cu viteze mai mari decât cele permise de alte căi de rulare
pentru degajare, reducându-se astfel durata de ocupare a pistei;
Cale de rulaj: Drum definit pe suprafaţa unui aerodrom stabilit pentru rulajul aeronavelor
şi având scopul de a asigura legătura între o parte a aerodromului şi alta;
a) Cale de rulaj spre locul de parcare: porţiune a unei platforme desemnate a fi cale de
rulaj pentru a asigura numai accesul aeronavelor spre locul de parcare.
b) Cale de rulaj pe platformă: porţiune a sistemului de căi de rulaj pe platformă pentru a
asigura rulajul pe o rută de-a lungul platformei;
c) Cale de rulaj pentru degajare rapidă: cale de rulaj conectată la o pistă, în unghi ascuţit
şi destinată să permită aeronavelor, după aterizare, să degajeze pista la o viteză de rulaj
mare, obţinându-se prin aceasta un timp minim de ocupare a pistei;
Cap/ Heading; Direcţia în care este îndreptată axa longitudinală a aeronavei, exprimată de
obicei în grade faţă de nord (adevărat, magnetic, compas sau grilă);
Centru de informare a zborului: Organ însărcinat cu asigurarea serviciului de informare
asupra zborului şi serviciul de alertare;
Centrul regional de dirijare şi control: Organ stabilit să asigure serviciul de dirijare şi
control al traficului aerian, zborurilor controlate, în regiunea de control de sub jurisdicţia
sa;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 58
Comunicaţii aer-sol:Comunicaţii bilaterale între aeronave şi staţii sau amplasamente de pe
suprafaţa solului;
Condiţii meteorologice de zbor instrumental / Instrumental meteorological conditions
(IMC); Condiţii meteorologice exprimate în funcţie de vizibilitate, înălţimea norilor sau
plafonului, inferioare minimelor specificate pentru condiţiile meteorologice de zbor la
vedere;
Condiţii meteorologice de zbor la vedere / Visual meteorological conditions (VMC);
Condiţii meteorologice exprimate în funcţie de vizibilitate, înălţimea norilor sau
plafonului, superioare sau egale minimelor specificate;
Cota aerodrom: Cota celui mai înalt punct al unei zone de aterizare;
Detresfa: Expresie convenţională care indică “faza de pericol”;
Direcţie/traiect: Proiecţia pe suprafaţa pământului a traiectoriei unei aeronave, traiectorie
al cărei sens într-un punct oarecare este de obicei exprimat în grade faţă de nord (adevărat,
magnetic sau grilă);
Faza de alarmă: Situaţia în care există temere în ceea ce priveşte securitatea unei
aeronave şi a ocupanţilor săi;
Faza de dificultate: Expresia semnificând o fază de incertitudine, o fază de alarmă sau de
pericol, după caz;
Faza de incertitudine: Situaţia în care există o incertitudine privind securitatea aeronavei
şi a ocupanţilor ei;
IFR: Abreviaţie folosită pentru a desemna regulile de zbor instrumental;
IMC: Abreviaţie folosită pentru a desemna condiţii meteorologice de zbor după
instrumente;
Înălţime:
1. Distanţa pe verticală a unui punct sau a unui obiect considerat ca un punct, măsurată
de la o valoare de referinţă specificată.
2. Dimensiunea verticală a unui obiect;
Informaţie sigmet: Informaţii furnizate de un centru meteorologic de veghe, referitoare la
apariţia sau existenţa unor fenomene meteorologice pe rută, care pot afecta siguranţa
zborurilor;
Informaţii meteorologice: Rapoarte, analize, prevederi meteorologice şi orice alte date
referitoare la condiţiile meteorologice existente sau prevăzute;
Limita aprobării: Punctul până la care unei aeronave i s-a acordat o aprobare de către
organul controlului traficului aerian;
Nivel de croazieră: Nivel la care se menţine o aeronavă pe o parte apreciabilă din perioada
de zbor;
Nivel de tranziţie: Cel mai de jos nivel de zbor, disponibil a fi folosit pentru altitudinea de
tranziţie;
Nivel de zbor: Suprafaţă izobară, legată de o presiune de referinţă specificată, exemplu
1013,2 hPa (1013,2 mb) şi care este separată de alte suprafeţe analoge prin intervale de
presiune specificate;
Notam: Mesaj cuprinzând informaţii privind instalarea, starea sau schimbarea oricărui
mijloc, serviciu, procedură aeronautică sau un pericol pentru navigaţia aeriană, informaţii
a căror comunicare la timp este esenţială pentru personalul ce asigură executarea eficientă
şi în siguranţă a zborurilor;
Operator: Persoană, organizaţie sau întreprindere care efectuează sau se oferă să efectueze
servicii aeriene;
Ora estimată de punere în mişcare: Ora estimată la care aeronava va începe mişcarea în
vederea plecării;
Ora estimată (prevăzută) de sosire: Pentru zborurile IFR, ora la care se estimează că
aeronava va sosi deasupra unui punct determinat, definit printr-un mijloc de radionavigaţie
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 59
de la care se intenţionează să se execute începerea procedurii de apropiere după
instrumente. Dacă nu există un mijloc de radionavigaţie asociat unui aerodrom, ora la care
aeronava va sosi la verticala aerodromului;
Ora prevazută pentru apropiere: Ora la care organele ATC prevăd că o aeronavă, ca
urmare a unei întârzieri, va părăsi punctul de aşteptare pentru a executa apropierea în
vederea aterizării;
Organ de dirijare şi control al traficului aerian: Termen generic desemnând în mod
divers: centrul regional de dirijare şi control (ACC), organul controlului de apropiere
(APP, APP/TWR), turnul de control de aerodrom;
Organ de trafic aerian: Termen generic însemnând în mod variat: organul de dirijare şi
control al traficului aerian, sau organul de informare aeronautică;
Organul controlului de apropiere: Organ stabilit să asigure serviciul de dirijare şi control
al traficului aerian, zborurilor controlate, care execută apropierea sau îndepărtarea de la
unul sau mai multe aerodromuri;
Organul de informare aeronautică (biroul de pistă) al aeroportului: Organ însărcinat cu
primirea planurilor de zbor depuse de echipaje, redactarea şi înmânarea buletinului de
informare aeronautică către echipaje, precum şi cu primirea rapoartelor privind serviciile
traficului aerian;
Panta de aterizare: Profil de coborâre determinat, pentru evoluţia în plan vertical pe
timpul apropierii finale;
Personal de conducere al aeronavei: Membru al echipajului, titular al unei licenţe,
însărcinat să execute operaţiuni privind funcţionarea aeronavei pe tot parcursul zborului;
Pilot comandant de bord: Pilotul care răspunde de funcţionarea şi securitatea aeronavei,
pe timpul zborului;
Pista: Runway; Suprafaţă rectangulară definită pe un aerodrom, amenajată pentru
decolarea şi aterizarea aeronavelor;
Plan de zbor: Ansamblul de informaţii specifice unui zbor planificat sau a unei porţiuni
din acesta, transmise organelor, serviciilor de trafic aerian (navigaţie aeriană);
Plan de zbor depus: Planul de zbor aşa cum a fost depus de organul ATS de către pilot sau
de reprezentantul său legal, fără a include modificările ulterioare;
Plan de zbor în vigoare: Plan de zbor, cuprinzând eventualele modificări rezultate din
autorizările intervenite după întocmirea planului de zbor iniţial sau furnizate de organul de
trafic;
Plan de zbor repetitiv (RPL): Plan de zbor, cuprinzând o serie de zboruri individuale
asigurate regulat, deci care se repetă şi care cuprind aceleaşi caracteristici de bază, depus
de un exploatant pentru a fi păstrat şi utilizat, de manieră repetitivă de către organele
ATS.;
Plafon: Înălţimea bazei celui mai coborât strat de nori, care acoperă cerul într-un procent
mai mare de 50% sau, în caz de pâclă, ceaţă, ninsoare sau alte fenomene meteorologice,
distanţa verticală la care un obiect, ca de exemplu un balon meteorologic, încetează să mai
fie vizibil;
Procedura de apropiere după instrumente: Serie de manevre predeterminate, efectuate
numai după instrumente, respectând o limită specifică de protecţie deasupra obstacolelor
începând de la reperul apropierii iniţiale, sau unde există, de la începutul rutei de sosire
până la un punct de la care poate fi efectuată aterizarea şi de la care, în cazul când nu se
execută aterizarea, până la un punct la care se pot aplica regulile pentru executarea
aşteptării sau a zborului pe rută;
Procedura de aşteptare: Manevră predeterminată care menţine o aeronavă într-un spaţiu
aerian dat, în aşteptarea unei autorizări;
Procedura de întrerupere a apropierii: Procedură ce trebuie urmată, dacă o apropiere nu
poate fi continuată;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 60
Prognoza: Expunere a condiţiilor meteorologice prevăzute pentru o oră sau perioadă de
timp specificată, pentru o regiune sau porţiune a spaţiului aerian;
Publicaţia de informare aeronautică: Aeronautical Information Publication (AIP); O
publicaţie editată de către autoritatea de stat, conţinând informaţii aeronautice, cu caracter
de lungă durată, esenţiale pentru navigaţia aeriană;
Punct de luare a contactului: Punctul unde panta normală de coborâre interceptează pista;
Punct de raportare: Amplasament geografic determinat, faţă de care poate fi semnalată
poziţia unei aeronave;
Punct de transfer al controlului: Punct stabilit de-a lungul unei rute de zbor a aeronavei,
de la care responsabilitatea pentru asigurarea serviciului controlului traficului aerian al
aeronavei este transferată de la un organ de control la următorul organ de control;
Regiune de control: Control area; Spaţiu aerian situat deasupra unei limite determinate în
raport faţă de sol;
Spaţiul aerian controlat care se stabileşte pornind de la o limită specificată deasupra
suprafeţei pământului;
Spaţiul aerian controlat care se întinde, în plan vertical, începând de la o limită precizată
deasupra pământului;
Regiune de informare a zborului: Flight information region (FIR). Spaţiu aerian de
dimensiuni definite în interiorul căruia sunt asigurate serviciul de informare a zborului şi
serviciul de alertare;
Regiunea terminală de control: Regiunea de control stabilită în principiu la confluenţa
rutelor ATS din vecinătatea unuia sau mai multor aerodromuri importante;
Rulaj: Mişcarea aeronavelor pe suprafaţa unui aerodrom cu ajutorul motoarelor proprii,
excluzând decolarea şi aterizarea, dar incluzând în cazul elicopterelor rulajul aerian
(înălţimea de rulaj aerian este în funcţie de efectul de sol şi viteza de rulare);
Rută ATS: ATS route; Ruta stabilită pentru canalizarea traficului, corespunzător
posibilităţilor de asigurare a serviciilor traficului aerian;
Rută cu serviciu consultativ: Rută, în interiorul unei regiuni de informare asupra zborului,
de-a lungul căreia este asigurat serviciul consultativ al circulaţiei aeriene;
Serviciul de trafic aerian: Air traffic service (ATS). Un termen generic desemnând, după
caz, serviciul de informare a zborului, serviciul de alarmare, serviciul consultativ de trafic
aerian, serviciul de control al traficului aerian (serviciul de control regional, serviciul de
control de apropiere sau serviciul de control de aerodrom);
Termen generic desemnând în mod variat serviciul de informare a zborurilor, serviciul de
alarmare, serviciul consultativ al traficului aerian, serviciul de control regional, serviciul
controlului de apropiere sau serviciul controlului de aerodrom.
Serviciul de alarmare: Alerting service. Un serviciu furnizat pentru informarea
organizaţiilor şi autorităţilor desemnate, referitor la aeronavele care necesită acţiuni de
căutare şi salvare precum şi pentru a asista organizaţiile respective conform necesităţilor;
Serviciul asigurat pentru anunţarea organelor competente, despre aeronavele în dificultate
şi pentru furnizarea de informaţii necesare acestor organe în operaţiunile de căutare şi
salvare;
Serviciu de control de aerodrom: Aerodrome control service; Serviciu de control al
circulaţiei aeriene pentru circulaţia de aerodrom;
Serviciu de informare zbor: Serviciu asigurat pentru furnizarea avizelor şi informaţiilor
utile executării zborurilor sigur şi eficace;
Serviciul controlului de apropiere: Serviciul de dirijare şi control al traficului aerian care
asigură apropierea şi îndepărtarea zborurilor controlate;
Serviciul de control regional: Area control service; Serviciul de dirijare şi control al
traficului pentru zborurile controlate în regiunea de control;
Spaţii aeriene la care se furnizează servicii de trafic aerian; (Spaţii aeriene ATS): Air
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 61
traffic services airspaces. Spaţii aeriene de dimensiuni definite, identificate alfabetic, în
care pot fi operate anumite tipuri de zboruri şi pentru care sunt specificate serviciile de
trafic aerian şi regulile de operare.
Notă: Spaţiile ATS sunt împărţite în Clase de la A la G.
Spaţiu aerian de dimensiuni definite în interiorul căruia este asigurat serviciul de control al
circulaţiei aeriene pentru zborurile controlate;
Spaţiu aerian controlat: (instrumental şi la vedere) Spaţiu aerian controlat în interiorul
căruia sunt admise zboruri IFR şi VFR controlate, dar în care zborurile VFR nu sunt
supuse controlului;
Spaţiu aerian cu serviciu consultativ: Advisory airspace. Termen generic care desemnează
atât regiunile cu serviciu consultativ cât şi rutele cu serviciu consultativ;
Strat de tranziţie: Spaţiul aerian dintre altitudinea de tranziţie şi nivelul de tranziţie;
Suprafaţa de aterizare/decolare: Parte a suprafeţei de mişcare, destinată aterizării sau
decolării aeronavelor;
Suprafaţă de manevră: Maneouvring area; Parte a unui aerodrom folosită pentru decolări,
aterizări şi circulaţia la sol a aeronavelor, exclusiv suprafeţele de trafic;
Trafic aerian: Air trafic; Toate aeronavele în zbor şi cele care operează pe suprafaţa de
manevră a aerodromului;
Traficul de aerodrom: Aerodrome traffic; întregul trafic de pe suprafaţa de manevră a
aerodromului, precum şi toate aeronavele ce zboară în vecinătatea aceluiaşi aerodrom;
Transmisiune fără confirmarea recepţiei (în gol): Transmisiunea de la o staţie către o altă
staţie în situaţia în care o comunicaţie bilaterală nu poate fi stabilită, dar se crede ca staţia
chemată poate să recepţioneze transmisiunea;
Turn de control al aerodromului: Organ însărcinat cu asigurarea serviciului de control al
circulaţiei aeriene pentru circulaţia pe aerodrom (traficul de aerodrom);
Turul de pistă al aerodromului: O traiectorie determinată pentru a fi urmată de către
aeronavele ce evoluează în vecinătatea aerodromului;
Urcare de croazieră: Tehnica în zbor de croazieră prin care se realizează o creştere netă în
altitudine pe măsura scăderii greutăţii avionului;
V.M.C: Abreviaţie utilizată pentru desemnarea condiţiilor meteorologice de zbor la
vedere;
VFR: Abreviaţie utilizată pentru desemnarea regulilor de zbor la vedere;
Practici de operare ale serviciilor de trafic aerian:
Pentru ca un organ de trafic aerian să asigure serviciile de trafic aerian va trebui:
– să primească informaţii în permanenţă asupra mişcărilor aeronavelor pentru a cunoaşte
în permanenţă progresiunea zborului fiecărei aeronave în spaţiul aerian repartizat;
– să determine prin calcule de cinematică poziţiile aeronavelor după informaţiile primite
de la piloţi;
– să transmită autorizări şi informaţii pentru a preveni abordajele între aeronavele de sub
dirijarea sa, precum şi pentru a regulariza traficul aerian;
– să coordoneze activitatea sa cu cea a altor organe de trafic aerian interesate în vederea
autorizărilor ce vor trebui date pentru desfăşurarea traficului în deplină siguranţă.
Un organ de trafic aerian va asigura eşalonarea aeronavelor cel puţin prin una din
metodele următoare:
– eşalonarea verticală, acordând aeronavelor nivele de zbor diferite conform sistemului
de eşalonare semicircular;
– eşalonarea orizontală, care se obţine asigurând aeronavelor o eşalonare longitudinală
menţinând un interval de timp sau distanţă între aeronave care zboară pe aceeaşi rută,
iar pentru aeronavele care zboară pe rute diferite se asigură o eşalonare laterală.
Responsabilitatea pentru dirijarea şi controlul tuturor aeronavelor care operează într-o
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 62
anumită porţiune de spaţiu aerian revine unui singur organ de trafic.
Dirijarea şi controlul unei aeronave sau grup de aeronave pot fi delegate unui alt organ sub
rezerva executării unei coordonări prealabile între aceste organe.
Transferul dirijării controlului unei aeronave se efectuează la ora traversării limitei
comune dintre cele două regiuni de control sau la o oră stabilită de cele două organe prin
coordonare;
Dirijarea şi controlul unei aeronave nu vor fi transferate de la un organ de trafic aerian
către un alt organ de trafic aerian decât cu acceptul organului primitor.
Aprobarea planului de zbor şi informarea:
Formularele plan de zbor sunt puse la dispoziţia deţinătorilor de aeronave prin grija
organelor de trafic al aerodromului respectiv.
Formularele de plan sunt imprimate în limbile română şi engleză.
Planul de zbor va fi depus de către cel interesat cu minimum 30 minute înainte de ora
prevăzută de decolare la Biroul de informare aeronautică (Air traffic Services reporting
Office) al aerodromului de plecare.
Dacă aeronava întârzie la decolare cu peste 30 minute faţă de ora estimată de punere în
mişcare (estimated off-block time) prevăzută în planul de zbor transmis:
– se va amenda planul de zbor printr-un mesaj de întârziere (DLA) în cazul cunoaşterii
duratei de întârziere; sau
– se va anula planul de zbor în cazul necunoaşterii duratei de întârziere.
Prin autorizare pentru controlul traficului aerian se înţelege autorizarea transmisă unei
aeronave să procedeze conform condiţiilor specificate de către un organ de dirijare şi
control al traficului aerian.
Centrul regional de dirijare şi control va transmite autorizarea de zbor pe rută, în baza
planului de zbor primit privind aeronava în cauză chiar fără să aştepte cererea turnului de
control (TWR sau APP TWR).
Autorizarea de zbor pe rută trebuie să ajungă în posesia turnului de control (TWR sau APP
TWR) cu cel puţin 10 –12 minute înainte de decolarea aeronavei, astfel încât aprobarea de
pornire a motoarelor aeronavei să se bazeze şi pe această autorizare a centrului regional de
dirijare şi control.
Controlul fluxului de trafic aerian:
În cazul când un organ de trafic aerian consideră că cererea de trafic prevăzută depăşeşte,
pentru o perioadă mai mare de timp, capacitatea sistemului/aeroportului, iar traficul nu
poate fi dirijat în condiţii de securitate, va informa imediat celelalte organe de trafic şi
operatorii interesaţi despre perioada şi locul în care va introduce restricţii asupra fluxului
de trafic.
Emiterea de către organele de dirijare şi control a autorizărilor pentru controlul traficului
aerian constituie pentru echipaj aprobarea de a proceda numai conform elementelor
autorizate.
Autorizările au ca scop menţinerea unei eşalonări corespunzătoare pentru evitarea
abordajelor, precum şi regularizarea desfăşurării traficului aerian. Ele vor fi date numai în
limita reglementărilor generale sau special stabilite în acest scop.
Autorizările organelor de trafic aerian se vor referi numai la desfăşurarea traficului aerian
şi starea aerodromurilor. Autorizările primite nu absolvă pilotul comandant de bord de la
respectarea regulilor generale şi specifice de zbor ce-i revin.
Proceduri de calare a altimetrelor:
Pentru zborurile executate în zona de control de aerodrom (CTR), poziţia aeronavei în
plan vertical va fi exprimată prin altitudine (QNH) sau prin înălţime (QFE), dacă aeronava
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 63
se găseşte la nivelul de tranziţie sau deasupra acestuia. Pe timpul traversării stratului de
tranziţie, poziţia aeronavei în plan vertical va fi exprimată în nivel de zbor, dacă urcă, şi
prin altitudine, dacă coboară.
Pentru zborurile executate pe rută, poziţia aeronavei în plan vertical va fi exprimată în
nivele de zbor SDT – (FL).
Presiunea atmosferică QNH sau QFE va fi transmisă de către organele APP, APP/TWR
sau TWR, după caz, în cuprinsul autorizării de apropiere a aeronavei, de intrare în turul de
pistă, precum şi înainte de decolare în timpul rulajului la sol.
Presiunea atmosferică QNH se va transmite în hectopascali (milibari) fără zecimale.
Presiunea atmosferică QFE se va transmite în hectopascali cu zecimale.
La cererea pilotului se va transmite valoarea QFE şi în milimetri.
Informarea categoriei de turbulenţă de siaj:
Categoria turbulentei de siaj, este specificată în planul de zbor, şi se va înscrie cu un
caracter pe planul de zbor după cum urmează:
H – greu, pentru a indica un tip de aeronavă care are o masă de decolare de 136000 kg. sau
mai mult;
M – Mediu, pentru a indica un tip de aeronavă care are o masă de decolare sub 136000,
dar mai mare de 7000 kg.
L – Uşor, pentru a indica un tip de aeronavă care are o masă la decolare de 7000 kg. sau
mai puţin.
Pentru aeronavele din cadrul categoriei de turbulenţă de siaj “GREU” cuvântul “HEAVY”
va fi inclus de pilot imediat după indicativul aeronavei atunci când se execută de către
pilot prima chemare telefonică către turnul de control, înainte de decolare.
Rapoarte (AIREP)
Rapoartele AIREP sunt rapoarte speciale care se transmit de către pilot în zbor şi ulterior,
după aterizare, se completează un formular AIREP care se găseşte la organul de informare
a zborului.
Organul de trafic aerian care primeşte un raport special de zbor împreună cu un raport de
poziţie transmis de o aeronavă va transmite mesajul către formaţiunea meteorologică
locală.
Formularele AIREP completate de pilot vor fi predate la Organul de informare aeronautică
al aerodromului de aterizare, care le va transmite în cel mai scurt timp formaţiunii
meteorologice locale.
În cadrul raportului AIREP se vor consemna:
– temperatura aerului şi vântul;
– turbulenţa moderată, pentru avioanele în zbor subsonic, dacă a fost întâlnită în ultimele
10 minute de zbor;
– givrajul moderat, dacă a fost întâlnit în ultimele 10 minute de zbor;
– informaţii suplimentare precum şi înălţimile bazelor şi/sau vârfurile norilor care pot fi
determinate cu precizie, orajele de pe rută sau imediat în apropierea rutei, trecerea
fronturilor, etc.
Rapoartele regulate de zbor care conţin secţiunea 3, vor avea indicativul “ARP” (prezintă
informaţiile meteorologice).
Serviciul de Control Regional.
Serviciul de control regional: Area control service este reprezentat de Serviciul de dirijare
şi control al traficului pentru zborurile controlate în regiunea de control.
Separarea traficului dirijat în diferite clase de spaţiu aerian
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 64
Dirijarea şi controlul traficului aerian vor fi asigurate pentru zborurile ce se execută după
regulile IFR pe căile aeriene şi în TMA, precum şi pentru tot traficul de aerodrom de la
aerodromurile controlate.
Serviciile organelor de trafic prezentate la punctul anterior se asigură de către aceste
organe astfel:
a) Controlul regional:
– printr-un centru regional de dirijare şi control (ACC) pe căile aeriene, sau
– printr-un organ al controlului de apropiere (APP).
b) Controlul de apropiere:
– printr-un turn de control de aerodrom (APP/TWR) în zona de control de aerodrom
(CTR);
– printr-un organ separat al controlului de apropiere (APP), când necesităţile impun
crearea unui organ separat, în zona de control de aerodrom (CTR);
– printr-un centru regional de dirijare şi control (ACC), când este de dorit să fie
combinate sub responsabilitatea unui singur organ de trafic serviciile de dirijare şi
control de apropiere şi cele de rută.
c) Controlul de aerodrom:
– printr-un turn de control de aerodrom (TWR) într-o porţiune determinată a zonei de
control de aerodrom (CTR).
Responsabilitatea pilotului de a menţine separarea în VMC
În cazul zborurilor ce se execută conform regulilor VFR, responsabilitatea evitării
coliziunii între aeronavele în zbor VFR precum şi între acestea şi obstacolele de la sol
revine piloţilor comandanţi de bord.
Organul controlului de apropiere va furniza în măsura posibilului, informări de trafic
tuturor aeronavelor în zbor IFR sau VFR.
Proceduri de urgenţă şi la întreruperea comunicaţiilor folosite de pilot
Datorită diversităţii situaţiilor în care pot să apară cazuri de urgenţă, procedurile de
urgenţă vor da organelor de dirijare numai un cadru general după care să acţioneze.
Pentru a indica că se află în situaţia de dificultate, pilotul comandant va afişa, dacă
aeronava este echipată cu transponder SSR următoarele informaţii:
– Modul A codul 7700; sau
– Modul A codul 7500 pentru a indica, în mod specific, că este subiect al unui act ilicit
(deturnare).
Aeronava aflată în dificultate va avea prioritate faţă de celelalte aeronave.
Pentru a asigura securitatea zborului aeronavei deturnate, precum şi a celorlalte aeronave,
organul de trafic va lua măsurile:
– va transmite aeronavelor în zbor informaţiile necesare executării în condiţii de
securitate a zborului, fără a aştepta răspuns de la aeronava deturnată;
– va urmări şi marca pe ecranele radar progresiunea zborului deturnat, executând
coordonarea transferului controlului cu organele adiacente, chiar fără existenţa unor
transmisiuni de la aeronavă;
– va informa cât mai din timp posibil organele de trafic care ar putea fi interesate în
progresiunea zborului deturnat prin aceea că se aşteaptă penetrarea spaţiului asupra
căruia aceste organe au jurisdicţie;
– va anunţa situaţia creată, organelor competente, tinându-le la curent cu evoluţia
zborului şi cu mesajele transmise de la bord.
Întreruperea comunicaţiilor (legăturilor radio bilaterale) aer-sol.
În situaţia când legatura radio bilaterală cu o aeronavă dintr-o regiune de control sau o
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 65
zonă de control s-a întrerupt, organele de dirijare şi control ale traficului aerian vor lua
următoarele măsuri:
1. Se iau măsuri pentru a determina dacă aeronava poate recepţiona la bord emisiunile
radio ale organului de dirijare, cerându-i să execute manevre determinate, care pot fi
observate cu ajutorul radarului, sau cerându-i să transmită anumite semnale care să
ateste că are recepţie la bord;
2. Dacă nu există indicaţii că aeronava are recepţie la bord, organele de dirijare şi control
vor lua măsuri de eşalonare a celorlalte aeronave faţă de aceasta, cunoscând că:
a) în condiţii meteorologice de zbor la vedere (vmc) aeronava:
– va continua zborul în condiţii meteorologice de zbor la vedere pe ruta
prevazută în planul de zbor;
– va ateriza la cel mai apropiat aerodrom convenabil de pe rută sau din
apropierea acesteia;
– va comunica aterizarea sa, prin cel mai rapid mijloc de telecomunicaţii de la
aerodromul respectiv, organelor de dirijare şi control interesate.
b) în condiţii meteorologice de zbor instrumental (imc) aeronava:
– va continua zborul în conformitate cu planul de zbor în vigoare până la
mijlocul de radionavigatie al aerodromului de aterizare şi atunci când a sosit
mai devreme decât ora prevazută în planul de zbor, va executa zona de
asteptare la acest mijloc;
– va începe coborârea de la mijlocul de radionavigatie specificat, la ora sau cât
mai aproape de ora prevazută de apropiere (expected aproach time)
recepţionată şi confirmată de pilot.
Dacă nu a primit de la organul de dirijare şi control o oră prevazută de apropiere, va
începe coborârea la ora estimată de aterizare prevăzută în planul de zbor.
– va executa procedura de apropiere după instrumente prevazută în harta de
apropiere pentru mijlocul de radionavigaţie respectiv;
– va ateriza cât mai aproape de ora estimată de aterizare din planul de zbor în vigoare
dar nu mai târziu de 30 minute după această oră.
De îndată ce se cunoaşte că o aeronavă are legatura radio întreruptă, organul de dirijare şi
control în spaţiul în care se găseşte aeronava în cauză, va transmite informaţii privind
această situaţie tuturor organelor de trafic aerian interesate, de-a lungul rutei aeronavei
conform planului de zbor.
Organele de trafic interesate vor lua toate măsurile de a putea primi la aterizare aeronava
fără legatură radio bilaterală, cunoscând că este posibil ca pilotul comandant de bord să
aleagă unul din aceste aerodroame pentru aterizare, mai ales când condiţiile meteorologice
sunt vmc, sau mai bune decât la aerodromul de destinaţie şi cu mijloace de apropiere mai
perfecţionate.
Interceptarea aeronavelor civile.
Imediat ce este informat că o aeronavă este interceptată, organul de dirijare şi control care
are jurisdicţie asupra spaţiului în care are loc interceptarea va:
– încearcă să stabilească legătura radio bilaterală cu aeronava interceptată pe toate
frecvenţele disponibile, inclusiv 121,5 mhz, dacă legatura radio nu fusese stabilită
anterior;
– stabili un schimb de informaţii permanent cu organul care controlează interceptarea şi
care are legatură radio cu aeronava interceptoare, în scopul retransmiterii mesajelor
între aeronava interceptoare şi cea interceptată;
– lua toate măsurile necesare, în strânsă coordonare cu organul de control al
interceptării, pentru a asigura securitatea zborului aeronavei interceptate precum şi a
celorlalte aeronave în zbor în regiunea de control în cauză.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 66
Modul în care se execută interceptarea, semnalele vizuale şi expresiile folosite de aeronava
interceptoare şi cea interceptată sunt stabilite în AIP România, secţiunea Rac.
Serviciul de Control de Apropiere.
Proceduri în VMC pentru aeronavele care pleacă sau sosesc:
Proceduri în VMC pentru aeronavele care pleacă.
Autorizările controlului de apropiere al aerodromului respectiv trebuie să precizeze:
– direcţia de decolare;
– virajul după decolare şi altitudinea (înălţimea) de viraj;
– ruta de urmat pentru ajungerea la punctul de iesire din zona sau numărul rutei
predeterminate de plecare, dacă aceasta este stabilită la aeroportul respectiv;
– nivelul de atins la punctul de ieşire din zonă şi la diferite puncte de pe rută, ora,
punctul şi/sau rata la care schimbarea de nivel va avea loc;
– alte manevre necesare asigurării securităţii zborurilor din zona (regiunea terminală)
respectivă, dacă este cazul.
Organul controlului de apropiere (de aerodrom) este obligat să informeze pe deţinătorul de
aeronave (sau pe reprezentantul acestuia) dacă întârzierile de plecare, din cauza traficului
aerian depăşesc 30 de minute.
Aeronavele care zboară IFR vor fi informate înainte de decolare referitor la:
– direcţia şi viteza vântului la suprafaţa solului;
– vizibilitatea orizontală;
– vizibilitatea de-a lungul pistei (RVR);
– unde orografice însemnate;
– temperatura la sol;
– turbulenţa moderată sau puternică în zonă;
– vântul de forfecare;
– grindina;
– givraj moderat sau puternic;
– front de furtună;
– polei;
– prezenţa fenomenelor orajoase sau a norilor cumulonimbi în zonă;
– furtuni de nisip sau praf;
– transport puternic de zapadă.
Proceduri în VMC pentru aeronavele care sosesc:
Eşalonarea aeronavelor în timpul apropierii va fi stabilită de către organul controlului de
apropiere (APP) indiferent de condiţiile meteorologice (VMC sau IMC) existente în zona
de apropiere.
Eşalonarea longitudinală dintre două aeronave care aterizează se realizează astfel ca în
momentul când cea de-a doua aeronavă se găseşte la o distanţa de 4 km. faţă de punctul de
contact, pista să fie liberă.
Eşalonarea longitudinală dintre o aeronavă care decolează şi una care aterizează pe aceeaşi
pistă în serviciu este de minimum 3 minute.
În cazul când o aeronavă care soseşte la un aerodrom nu este autorizată să înceapă imediat
apropierea în vederea aterizării şi urmează a fi dirijată în zona de aşteptare, pilotul va fi
informat despre aceasta încă înainte de părăsirea nivelului de zbor pe calea aeriană,
comunicându-i-se ora prevăzută de începere a apropierii.
Pilotului i se vor transmite la începutul apropierii finale, următoarele informări:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 67
– modificările actuale semnificative privind direcţia şi viteza vântului (diferenţe mai mari
de 5 m/sec pentru vântul de faţă sau 1 m/sec pentru vântul de spate, respectiv 2,5 m/sec
pentru componenta laterală, faţă de valorile comunicate la intrarea în zonă);
– turbulenţa actuală sau vântul de forfecare pe ruta apropierii finale;
– modificări ale vizibilităţii orizontale şi valoarea actuală a vizibilităţii de-a lungul pistei
de decolare şi aterizare.
În timpul apropierii finale se vor transmite pilotului comandant de bord, fără întârziere,
atunci când are cunoştinţă, următoarele informări:
– apariţia unui pericol neaşteptat (ex: circulaţie de persoane, autovehicole neautorizate pe
pistă);
– modificări semnificative ale direcţiei şi tăriei vântului la suprafaţa solului, exprimate în
valori minime şi maxime;
– modificări ale stării suprafeţei pistei;
– schimbări survenite în funcţionarea mijloacelor de apropiere radiotehnice sau vizuale
necesare aterizării;
– modificări ale valorii vizibilităţii de-a lungul pistei.
Serviciul de Control de Apropiere.
Serviciul de control de apropiere (APPROACH CONTROL SERVICE) este serviciul de
dirijare şi control al traficului aerian care asigură apropierea şi îndepărarea zborurilor
controlate.
Organul controlului de apropiere va asigura eşalonarea verticală sau orizontală a
aeronavelor ce evoluează în spaţiul asupra căruia işi exercită responsabilitatea, astfel:
– eşalonarea între aeronavele ce execută zboruri conform regulilor IFR;
– eşalonarea aeronavelor ce execută zboruri conform regulilor IFR faţă de aeronavele ce
execută zboruri conform regulilor VFR;
– eşalonarea între toate aeronavele ce evoluează în vecinătatea aeodromului (prin
coordonarea zborurilor cu turnul de control de aerodrom).
Serviciul de Control de Aerodrom
Serviciu de control de aerodrom: Aerodrome control service este reprezentat de Serviciu
de control al circulaţiei aeriene pentru circulaţia de aerodrom.
Funcţiile turnurilor de control de aerodrom:
Turnul de control de aerodrom – TWR va emite informări şi autorizări aeronavelor în
scopul desfăşurării sigure, ordonate şi fluente a traficului aerian pe aerodrom şi în
vecinătatea acestuia în vederea prevenirii abordajelor şi ciocnirilor dintre:
– aeronavele aflate în zbor în vecinătatea aerodromului;
– aeronavele circulând pe suprafaţa de manevră;
– aeronavele în curs de aterizare sau decolare;
– aeronavele şi vehiculele circulând pe suprafaţa de manevră;
– aeronavele de pe suprafaţa de manevră şi obstacolele ce se află pe această suprafaţă.
Turnul de control de aerodrom are, de asemenea, obligaţia să semnaleze organelor de pază
contra incendiului orice început de incendiu din raza sa de vedere.
Operaţiuni VFR (zboruri VFR în zona de aerodrom):
Zborurile VFR ale aeronavelor în zona de control de aerodrom se vor putea desfăşura
numai prin coordonarea acestora cu cele ale aeronavelor de transport aerian public, în
scopul asigurării securităţiii întregului trafic de la aerodromul respectiv.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 68
Turnul de control de aerodrom poate interzice temporar executarea zborurilor VFR în zona
de aerodrom, atunci când asigurarea securităţii traficului aerian public impune acest lucru
datorită intensităţii zborurilor sau din alte motive.
Decolarea şi părăsirea zonei de aerodrom precum şi apropierea şi aterizarea aeronavelor în
zbor VFR se vor efectua conform procedurilor specifice fiecărui aerodrom, înscrise în
documentele de informare aeronautică.
Proceduri de trafic şi tur de pistă
Proceduri de trafic:
Turnul de control de aerodrom va supraveghea permanent toate zborurile care vor fi
văzute în vecinătatea şi deasupra aerodromului, precum şi aeronavele, vehicolele şi
persoanele de pe suprafaţa de manevră, controlând circulaţia aeriană şi cea de la sol,
urmărind respectarea tuturor reglementărilor de zbor din aviaţia civilă.
De regulă, aeronavele vor ateriza şi decola cu faţa în vânt, exceptându-se cazurile când
configuraţia pistei sau condiţiile de trafic aerian momentane fac preferabilă o altă direcţie
Dacă pista în serviciu stabilită nu este corespunzătoare pentru nevoile operaţionale, pilotul
comandant de bord poate solicita autorizarea de a folosi o altă pistă în serviciu.
Sistemul de iluminare al aerodromului va fi aprins:
– continuu, de la apusul la răsăritul soarelui, atunci când la aerodrom există un trafic
aerian intens şi permanent;
– ziua, atunci când vizibilitatea orizontală scade sub 2 km.;
– ori de câte ori pilotul comandant de bord în curs de apropiere solicită aprinderea
sistemului de iluminare.
Procedura turului de pistă după regulile de zbor IFR:
Procedura turului de pistă executată după regulile de zbor IFR are configuraţia unui
dreptunghi după cum urmează:
– după decolare, segmentul până la virajul 1 se numeşte latura cu vânt de faţă (upwind
leg) pe care urcă la cel puţin altitudinea minimă de sector;
– segmentul dintre virajele 1 şi 2 se numeşte latura cu vânt lateral (crosswing leg);
– segmentul dintre virajele 3 şi 4 se numeşte latura de bază (base leg);
– segmentul dintre virajul 4 şi aterizare se numeşte latura finală (final leg).
Procedura turului de pistă nu este o procedură instrumentală de apropiere. În scopul
aterizării, organul de control al traficului aerian, la autorizarea procedurii turului de pistă,
va indica şi procedura de apropiere pentru pista de serviciu.
În executarea turului de pistă pot fi omise segmentele 1 (upwing leg) sau/şi 2 (crosswing
leg), aeronava putând fi autorizată pentru alinierea la turul de pistă pe latura mare
(downind leg).
Procedura turului de pistă se execută în zboruri de şcoală sau antrenament. Pentru
aeronavele de transport, turnul de control de aerodrom va autoriza efectuarea unei
apropieri în vederea aterizării prin tur de pistă cu vederea solului atunci când apropierea
prin altă procedură la aerodromul respectiv nu este posibilă.
Organul de control al traficului aerian va autoriza concomitent în procedura turului de
pistă un număr corespunzător de aeronave cu condiţia ca acestea să aibă vitezele de zbor în
turul de pistă aproximativ egale şi să asigure eşalonarea aeronavelor în vederea aterizării.
Procedura turului de pistă la vedere (visual circuit):
Procedura turului de pistă la vedere se execută numai în zboruri de şcoală sau
antrenament, fiind o particularizare a procedurii turului de pistă IFR. Această procedură de
apropiere se execută cu menţinerea în permanenţă în câmpul vizual al zonei pistei la
înălţimi prevăzute în planul de antrenament, înălţimi ce vor fi communicate de pilot
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 69
turnului de control de aerodrom.
Organul de control al traficului aerian va autoriza concomitent în procedura turului de
pistă la vedere un număr corespunzător de aeronave cu condiţia ca acestea să aibă vitezele
de zbor în turul de pistă aproximativ egale şi să asigure eşalonarea aeronavelor în vederea
aterizării.
În cazul executării zborurilor de şcoală în tur de pistă cu instructor la bord, turnul de
control poate autoriza decolarea în continuarea aterizărilor numai dacă:
– instructorul de bord solicită acest lucru;
– lungimea pistei asigură decolarea în continuare; şi
– traficul aerian de transport public permite.
În cazul zborurilor de şcoală la primele 5 ture de pistă în simplă comandă,
instructorul de zbor se va afla în mod obligatoriu în turnul de control pentru a putea
interveni, la nevoie, în problemele de tehnică a pilotajului privind elevul aflat în zbor.
Informarea aeronavelor
Informaţiile de transmis aeronavelor de către turnul de control de aerodrom sunt:
– ora estimată de decolare, în scopul eliminării consumului neproductiv de combustibil,
la solicitarea pilotului de pornire a motorului;
Înainte de începerea rulajului turnul de control va transmite aeronavei următoarele:
– Pista în serviciu;
– Direcţia şi viteza actuală a vântului la sol, inclusiv variaţiile acestuia;
– Presiunea atmosferică QNH şi la cerere QFE, exprimată în hectopascali sau la cerere
în mm col.Hg.;
– Temperatura actuală a aerului la pistă;
– Vizibilitatea orizontală actuală dacă aceasta este sub 10 km, inclusiv vizibilitatea de-a
lungul pistei (RVR) dacă vizibilitatea orizontală este sub 2 km.
– Ora exactă.
Înainte de decolare turnul de control va transmite aeronavei următoarele:
– modificările importante ale direcţiei şi vitezei vântului la sol, temperatura aerului şi
vizibilitatea orizontală, inclusiv vizibilitatea de-a lungul pistei (RVR);
– condiţiile meteorologice importante de pe suprafaţa de manevră a aerodromului şi din
vecinătatea zonei de plecare (de îndepărtare).
La sosire înainte de intratrea în turul de pistă, turnul de control va transmite aeronavei
următoarele:
– Pista în serviciu;
– Direcţia şi viteza vântului la sol, inclusiv variaţiile semnificative ale acestora;
– Presiunea atmosferică QNH şi la cerere QFE, exprimată în hectopascali sau la cerere
în mm col.Hg.
Dirijarea traficului de aerodrom
Prin trafic de aerodrom se întelege circulaţia aeronavelor pe suprafaţa de manevră, precum
şi zborurile din vecinătatea aerodromului.
Ordinea de prioritate a aeronavelor la decolare este următoarea:
– aeronavele care decolează în misiuni urgente pentru salvarea de vieţi omeneşti sau
pentru preîntâmpinarea urmărilor unor calamităţi au prioritate faţă de toate celelalte
aeronave;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 70
– aeronavele care execută zboruri cu caracter special au prioritate faţă de celelalte
aeronave, cu excepţia celor de la alineatul de mai sus;
– aeronavele care execută zboruri după orar prestabilit au prioritate faţă de celelalte
aeronave care fac zboruri în afara unui orar, cu excepţia celor de la alineatele
anterioare.
De asemenea, vom avea priorităţi funcţie de caracteristicile constructive după cum
urmează:
– avioanele cu motoare cu reacţie au prioritate faţă de cele cu motoare cu piston;
– aeronavele având motoarele răcite cu lichid (apă) au prioritate faţă de cele răcite cu
aer;
– aeronavele cu viteză mai mare au prioritate faţă de cele cu viteze mai mici;
– aeronavele propulsate de un organ motor au prioritate faţă de cele cu viteze mici.
Ordinea de prioritate a aeronavelor la aterizare este următoarea:
– aeronavele care solicită aterizarea peste rând datorită unei situaţii speciale la bord, au
prioritate faţă de toate celelalte aeronave;
– aeronavele care aterizează în scopul salvării de vieţi omeneşti (transport bolnavi,
răniţi) sau pentru preîntâmpinarea urmărilor unor calamităţi au prioritate faţă de toate
celelalte aeronave, cu excepţia celor de la alineatul anterior;
– aeronavele care efectuează zboruri cu caracter special au prioritate faţă de toate
celelalte aeronave cu excepţia celor de la alineatele precedente;
– aeronavele care efectuează zboruri după un orar prestabilit au prioritate faţă de cele
care efectuează curse ocazionale.
De asemenea, vom avea priorităţi funcţie de caracteristicile constructive după cum
urmează:
– aeronavei care are o rezervă de combustibil mai mică;
– aeronavei care pe panta de aterizare se găseste în faţa, în stânga şi mai jos faţă de o altă
aeronavă aflată pe panta de aterizare;
– aeronavei echipată cu motor cu reacţie faţă de cea echipată cu motor cu piston;
– aeronavei cu tonaj superior;
– aeronavei nepropulsate de un organ motor faţă de cea propulsată de un organ motor.
Serviciul de Informare al Zborului şi Serviciul de Alarmare.
Servicii de informare a zborurilor:
Serviciul de informare a zborurilor constă în furnizarea de informaţii asupra următoarelor
elemente din cuprinsul regiunii de informare a zborurilor (FIR):
– condiţiile meteorologice semnificative pentru zbor pe rute şi la aerodromuri;
– modificarea stării aerodromurilor şi instalaţiilor acestora;
– oricare alte elemente interesând buna desfăşurare şi asigurare a securităţii zborului.
Servicii de alarmare:
Proceduri generale de asigurare a serviciului de alarmare:
Serviciul de alarmare se asigură de către:
f) organele de dirijare şi contol de aerodrom (APP, TWR sau APP/TWR) pentru
aeronavele aflate în dificultate pe suprafaţa, în zona respectivelor aerodromuri şi, în
cazul zborurilor VFR, în cuprinsul zonei de acoperire radio;
g) organul de trafic aerian însărcinat cu dirijarea şi controlul aeronavelor în regiunea
terminală de control Bucureşti (APP) pentru aeronavele aflate în dificultate în
porţiunea de spaţiu aerian respectivă;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 71
h) centrele regionale de dirijare şi control (ACC) pentru aeronavele aflate în dificultate în
cuprinsul regiunii de control respective;
i) organele de trafic ale unităţilor centrale deţinătoare de aeronave pentru aeronavele
aflate în dificultate în cuprinsul zonei de acoperire radio sau pentru care au fost
alarmate;
j) Centrul de informare a zborurilor Bucureşti pentru aeronavele aflate în dificultate,
indiferent de porţiunea de spaţiu aerian unde acestea se află.
Modul de asigurare a serviciului de alarmare:
Serviciul de alarmare va fi asigurat:
– pentru toate aeronavele cărora le este asigurat serviciul de dirijare şi control al
traficului aerian;
– în măsura posibilităţilor, pentru toate aeronavele pentru care s-a depus un plan de zbor
şi zboară în spaţiul aerian necontrolat, sau despre care au cunoştinţă organele de trafic
aerian;
– aeronavele cunoscute a fi, sau despre care se crede a fi supuse unui act ilicit.
Serviciul consultativ de trafic aerian.
Asigurarea serviciului consultativ de trafic aerian:
Sarcinile serviciului consultativ al traficului aerian sunt de a furniza avize şi informaţii
aeronavelor în zbor IFR în regiuni cu serviciul consultativ sau în lungul rutelor cu
serviciul consultativ în afara spaţiului controlat, asupra riscurilor de abordaj, aceste
informări fiind mai eficace decât dacă s-ar limita la serviciul de informare a zborului
(FIS).
Serviciul consultativ al traficului aerian furnizează informaţii consultative aeronavelor
numai acolo unde serviciile de trafic aerian nu sunt suficiente pentru asigurarea contolului
traficului aerian şi dacă informaţiile furnizate de serviciul de informare a zborurilor (FIS)
nu asigură totalitatea informaţiilor necesare.
Regiunile sau rutele cu serviciul consultativ sunt prevăzute în documentele de informare
aeronautică (AIP).
Obiective şi principii de bază.
Serviciul de informare a zborurilor va fi asigurat tuturor aeronavelor care solicită
informări sau la iniţiativa controlului de trafic astfel:
– aeronavelor cărora le este asigurat serviciul de dirijare şi control al zborului şi care se
află în cuprinsul spaţiului aerian controlat, sau
– aeronavelor din afara spaţiului aerian controlat, numai la cererea pilotului.
Serviciul de informare a zborurilor nu absolvă pe pilotul comandant de bord de
responsabilităţile sale. Obligaţia de a lua o decizie în ceea ce priveşte toate modificările
care îi sunt propuse sau care decurg din planul de zbor, revine pilotului comandant de
bord.
În situaţia când zborul este efectuat în spaţiul aerian controlat, pilotul va cere autorizarea
de modificare a planului a planului de zbor de la organul de trafic aerian sub a cărui
dirijare se află.
În cazul când organul de trafic aerian asigură în acelaşi timp şi serviciul de informare a
zborurilor, precum şi serviciul de dirijare şi control al traficului aerian, serviciul de dirijare
şi control asigurat va avea prioritate asupra serviciului de informare a zborurilor de fiecare
dată când situaţia impune acest lucru.
Elemente de informare ce se asigură aeronavelor.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 72
Serviciul de informare asigurat aeronavelor va cuprinde următorele elemente:
– informaţii meteorologice, inclusiv cele SIGMET;
– informaţii asupra modificărilor în starea de funcţionare a mijloacelor de navigaţie;
– informaţii asupra modificărilor în starea aerodromurilor, a instalaţiilor şi serviciilor
aferente, inclusiv asupra stării suprafeţelor de mişcare a aerodromurilor (suprafaţa de
manevră şi platformele), când caracteristicile acestora sunt afectate de zăpadă, gheaţă
sau o grosime apreciabilă a stratului de apă;
– informaţii privind existenţa baloanelor grele sau medii libere – nepilotate;
– alte informaţii care ar putea influenţa securitatea zborului.
Serviciul de informare a zborurilor ce se execută după regulile de zbor IFR include
suplimentar următoarele informaţii:
– condiţiile meteorologice observate sau prevăzute la aerodromurile de decolare, de
destinaţie şi de rezervă;
– pericolul de abordaj cu aeronavele care zboară în afara spaţiului aerian controlat;
– pentru zborurile de deasupra apei (mării) se vor transmite informaţii în măsura
posibilităţilor, la cererea pilotului asupra traficului aerian existent pe bază de observare
radar sau din alte surse de informare.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 73
Cap 6. REGLEMENTĂRI JAA (JAR-uri)
6.1. JAR -1 – Reglementare europeană JAR-1/Definiţii şi abrevieri.
Reglementarea europeană JAR-1/Definiţii şi abrevieri a fost adoptată prin Ordinul
ministrului transporturilor nr. 44 din 16.01.2002, publicat în MO nr. 76 din 31 ianuarie
2002.
Nu insistăm asupra prezentării definiţiilor şi abrevierilor din acestă reglementare având în
vedere că sunt preluate din reglementările OACI şi cele europene şi sunt prezentate pe
problematici în capitolele prezentului manual.
6.2. JAR FCL 1 – Licenţierea echipajelor de zbor/avioane.
JAR FCL 1 – Licenţierea echipajelor de zbor/avioane a fost adoptat prin Ordinul
ministrului transporturilor nr. 248 din 12 mai 1999, publicat în MO nr. 294 din 24 iunie
199915.
Vom prezenta în continuare în extras unele norme impuse prin acest ordin.
JAR-FCL Subpartea A – Cerinţe generale
1.025 – Valabilitatea licenţelor şi calificărilor
(a) Un detinator al unei licenţe nu va exercita privilegiile conferite de această licenţă sau
calitate emisă de un Stat Membru JAA decât dacă aceasta îşi menţine competenţa prin
îndeplinirea relevante din JAR – FCL.
(b) Valabilitatea licenţei este determinată de valabilitatea calificărilor înscrise în aceasta şi
de valabilitatea certificatului de aptitudine medicală.
(c) Licenţa va fi emisă pentru o perioada de maxim 5 ani. În această perioada de 5 ani,
licenţa va fi remisă de către Autoritate:
(1) după acordarea iniţială sau reînoirea unei calificări;
(2) când paragraful XII din licenţă este completat şi nu mai exista spaţiu disponibil;
(3) pentru motive administrative;
(4) la discreţia Autorităţii când o calificare este revalidată.
Calificarile valide vor fi transferate, de către Autoritate, în noua licenţă.
Pentru reemiterea licenţei, deţinătorul acesteia va face o cerere către Autoritate.
La cererea de preschimbare trebuie să se ataşeze toate documentele necesare.
1.035 – Aptitudinea medicală
(a) Aptitudine. Deţinătorul unui certificat de aptitudine medicală trebuie să fie apt fizic şi
mental pentru a exercita în siguranţă privilegiile licenţei respective.
(b) Cerinţe pentru certificatul medical. Pentru a cere sau a exercita privilegiile conferite de
o licenţă, solicitantul sau deţinătorul trebuie să deţină un certificat medical emis în
conformitate cu prevederile JAR – FCL Subpartea a 3-a (Cerinţe Medicale) şi
corespunzător privilegiilor licenţei.
(c) Rezolutia aeromedicală. După terminarea examinării solicitantul trebuie să fie informat
dacă este apt, inapt sau trimis pentru analiza la Autoritate. Examinatorul medical autorizat
(AME) trebuie să informeze solicitantul în legatura orice condiţii (medicale, operaţionale
sau de alt tip) care ar putea restricţiona pregătirea în zbor şi/sau privilegiile licenţei. În
cazurile în care se emite un certificat medical cu restricţii care limitează dreptul
deţinătorului să exercite privilegiile de pilot comandant numai când la bord se află un pilot
15 Tot prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 248 din 12 mai 1999, publicat în MO nr. 294 din 24 iunie
1999 au fost adoptate şi JAR FCL 2 – Licenţierea echipajelor de zbor/elicoptere şi JAR FCL 3 – Licenţierea
echipajelor de zbor/medical
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 74
de siguranţă, Autoritatea va emite circulare de informare pentru uzul piloţilor de siguranţă
în scopul stabilirii funcţiilor şi responsabilităţilor (a se vedea MEI FCL 1.035).
1.040 – Scăderea aptitudinii medicale
Deţinătorii de licenţă sau piloţii elevi nu vor exercita privilegiile licenţei pe care o deţin şi
a calificărilor sau autorizaţiilor asociate în cazurile în care se constata o diminuare a
aptitudinilor medicale care ar putea sa-i faca incapabili sa exercite, in conditii de siguranta,
aceste privilegii si trebuie sa informeze fara intarziere Autoritatea sau AME atunci cand:
– au fost spitalizati sau in tratament pentru o prioada mai mare de 12 ore;
– au suferit operatii chirurgicale sau proceduri de investigare interna;
– urmeaza un tratament medicamentos regulat;
– este nevoie sa poarte permanent lentile de corectie a vederii.
Oricare detinator al unui certificat medical emis in conformitate cu JAR – FCL Partea a
3-a (Cerinte Medicale) care constata:
(a) o accidentare semnificativa care implica incapacitatea de a exercita funcţia de membru
al unui echipaj de conducere; sau
(b) o îmbolnăvire care implică incapacitatea de a exercita funcţia de membru al unui
echipaj de conducere pentru o perioada de 21 de zile sau mai mult; sau
(c) că este însărcinată, trebuie să informeze Autoritatea despre aceasta în scris, imediat ce
s-a constatat, pentru (a) şi (c) şi de îndată ce a trecut o perioada de 21 de zile în cazul
îmbolnăvirilor. Certificatul medical este susceptibil de a fi suspendat în cazul unei
accidentări sau după o perioadă atât de mare de boală sau după confirmarea sarcinii, şi:
(1) în caz de accidentare sau în caz de boală, suspendarea va putea fi ridicată după
examinarea medicală a deţinatorului licenţei în conformitate cu cele stabilite de
către Autoritate şi după de aceasta va fi găsit apt pentru funcţia la bord pe care o
exercita, sau dacă Autoritatea, în funcţie de condiţiile pe care le considera
satisfăcătoare, va excepta deţinatorul de o noua examinare medicală; şi
(2) în cazul gravidităţii, suspendarea va putea fi ridicată de către Autoritate pentru o
anumită perioada şi în funcţie de condiţiile pe care aceasta le consideră potrivite şi
va înceta după ce deţinătoarea va fi examinată în conformitate cu cele stabilite de
către Autoritate după ce sarcina a luat sfârşit şi este considerată aptă de a-şi efectua
sarcinile ca membru al echipajului de conducere.
1.050 – Recunoaşterea experienţei de zbor
(a) Recunoasterea experientei de zbor
(1) În afara de cazurile în care este specificat altfel în JAR – FCL1, timpul de zbor care
poate fi echivalat pentru o licenţă sau calificare trebuie să fi fost efectuat pentru o
aeronavă din aceeaşi categorie pentru care este solicitată licenţa sau calificarea.
(2) Pilotul comandant sau pilotul în pregătire de comandant:
(i) Unui solicitant al unei licenţe sau calificari îi este recunoscută toată experienţa de
zbor căpătată în simplă comandă, instruire în dubla comandă sau ca pilot
comandant cerută de licenţa sau calificarea solicitată referitor la timpul total de
zbor;
(ii) Un absolvent al unui curs integrat de pregătire pentru un pilot de linie are dreptul
să i se recunoască până la 50 de ore de zbor instrumental ca elev – pilot -
comandant pentru timpul de zbor ca pilot comandant cerut în vederea obţinerii
licenţei de pilot de linie sau calificări pe clasă sau pe tip pentru avioane
multimotor;
(iii)Un absolvent al unui curs integrat de pregătire pentru CPL/IR are dreptul să i se
recunoască până la 50 de ore de zbor instrumental ca elev – pilot – comandant
pentru timpul de zbor ca pilot comandant cerut în vederea obţinerii licenţei de pilot
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 75
comercial sau calificării pe clasa sau pe tip pentru avioane multimotor.
(3) Copilot
(i) Deţinătorul unei licenţe de pilot care zboară pe post de copilot are dreptul să i se
recunoască 50% din experienţa de zbor acumulată pe post de copilot pentru timpul
total de zbor cerut de licenţele superioare.
(ii) Deţinătorul unei licenţe de pilot care acţionează pe post de copilot, dar care
efectuează îndatoririle şi funcţiile unui pilot comandant sub supravegherea unui
pilot comandant, i se va recunoaşte în totalitate timpul de zbor astfel efectuat
pentru timpul total de zbor cerut de o licenţă superioară în condiţiile în care metoda
de supraveghere este acceptată de Autoritate.
1.065 – Statul emitent al licenţei
(a) Un solicitant trebuie să demonstreze îndeplinirea satisfăcătoare a tuturor cerinţelor
necesare pentru emiterea unei licenţe de către Autoritatea din statul sub a cărei
autoritate s-au efectuat pregătirea şi testarea pentru acea licenţă. În urma emiterii
acestei licenţe, Statul respectiv va fi desemnat ca “Statul emitent al licenţei“ (a se
vedea JAR – FCL 1.010(c)).
(b) Orice calificări ulterioare pot fi obţinute în conformitate cu cerinţele JAR – FCL în
orice Stat Membru JAA emitent al licenţei.
(c) Pentru a facilita formalităţile administrative, cum ar fi revalidarea, deţinătorul unei
licenţe poate să transfere licenţa emisă de către Statul emitent al licenţei către alt Stat
Membru JAA dacă domiciliul de bază sau reşedinţa de serviciu este în acel stat (a de
vedea JAR – FCL 1.070). Acel Stat va deveni, ca urmare, Statul emitent al licenţei şi
îşi va asuma întreaga responsabilitate pentru emiterea licenţei după cum este prevăzut
în punctul (a) de mai sus. Un solicitant nu poate deţine, în acelaşi timp, decât o singură
licenţă JAR – FCL 1 (avion).
JAR-FCL Subpartea B – Pilotul elev
1.085 – Cerinţe
– Un pilot elev trebuie să îndeplinească cerinţele specificate de Autoritatea din Statul în
care elevul intenţionează să se pregătească. Autoritatea trebuie să stabilească aceste
cerinţe astfel încât privilegiile acordate elevului pilot să nu conducă la crearea unui
pericol pentru navigaţia aeriană.
– Un pilot elev nu trebuie să zboare în simplă comandă decât dacă este autorizat de către
un instructor calificat de zbor.
1.090 – Vârsta minimă
Un pilot elev trebuie să aibă vârsta de cel puţin 18 ani împliniţi înainte de primul zbor în
simplă comandă.
1.095. – Aptitudinea medicală
Un pilot elev nu trebuie să zboare în simplă comandă decât dacă deţine un certificat
medical Clasa 1 sau 2 în termen de valabilitate.
JAR-FCL Subpartea C – Licenţa de pilot particular
1.100 – Vârsta minimă
Un solicitant de PPL(A) trebuie să aibă vărsta de cel puţin 18 ani.
1.105. – Aptitudinea medicală
Un solicitant de PPL(A) trebuie să deţină un certificat medical Clasa 1 sau Clasa 2 în
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 76
termen de valabilitate. Pentru a exercita privilegiile acordate de PPL(A), posesorul licenţei
trebuie să deţină un certificat medical Clasa 1 sau Clasa 2 în termen de valabilitate.
1.110 – Privilegii şi condiţii
(a) Privilegii. Sub rezerva îndeplinirii oricăror altor condiţii specificate în JAR-uri,
privilegiile acordate deţinătorului unei PPL(A) sunt de a acţiona în calitate de pilot
comandant sau în calitate de copilot pe orice avion care efectuează zboruri
necomerciale, fără a fi remunerat pentru această activitate.
(b) Condiţii.
(1) Un solicitant de PPL(A) care a îndeplinit condiţiile specificate în JAR-FCL
1.100, 1.105, 1.120, 1.125(a) şi (b), 1.130 şi 1.135 trebuie să fi îndeplinit cerinţele
pentru emiterea unei PPL(A) incluzând cel puţin calificarea de clasă/tip pentru
avionul utilizat în susţinerea testului de îndemânare.
(2) Dacă privilegiile licenţei vor fi exercitate pe timp de noapte, deţinătorul trebuie să
fi îndeplinit cerinţele specificate în JAR-FCL 1.125(c).
1.115 – Calificări pentru scopuri speciale
Lăsat liber în mod intenţionat.
1.120 – Experienţa totală şi recunoaşterea experienţei de zbor
Un solicitant de PPL(A) trebuie să fi efectuat cel puţin 45 de ore de zbor ca pilot pe
avioane; un total de 5 ore din aceste 45 de ore pot să fi fost efectuate într-un FNPT sau pe
un simulator de zbor. Deţinătorii licenţei de pilot sau deţinătorii unor privilegii echivalente
pentru elicoptere, [elicoptere ultrauşoare, giroplane şi avioane ultrauşoare] cu aripi fixe şi
suprafeţe de control aerodinamic care se pot mişca în toate cele trei dimensiuni spaţiale,
ca şi pentru planoare şi motoplanoare, pot fi creditaţi cu 10% din timpul total de zbor
acumulat ca pilot comandant pe asemenea aeronave, dar nu mai mult de 10 ore de zbor din
timpul total cerut pentru PPL(A).
1.125 – Cursul de pregătire
(a) Prevederi generale. Solicitantul unei PPL(A) trebuie să parcurgă instruirea cerută în
conformitate cu programa din Anexa 1 la JAR-FCL 1.125 în cadrul unei FTO sau la o
facilitate înregistrată. Cerinţele privind înregistrarea unei facilităţi sunt redate în
Anexele 2 şi 3 la JAR-FCL 1.125.
(b) Instruirea în zbor. Solicitantul unei PPL(A) trebuie să fi efectuat pe avioane care au
certificate de navigabilitate emise sau acceptate de către Statele membre JAA, cel
puţin 25 de ore de zbor în dublă comandă şi cel puţin 10 ore de zbor în simplă
comandă sub supraveghere, incluzând cel puţin 5 ore de zbor în raid în simplă
comandă cu cel puţin un zbor în raid de minimum 270 km (150 NM) în timpul căruia
trebuie să fie efectuate două aterizări cu oprire completă pe două aerodromuri diferite
de aerodromul de plecare. În cazul în care solicitantului i-a fost echivalat timpul de
zbor ca pilot comandant efectuat pe alte aeronave în conformitate cu JAR-FCL 1.120,
cerinţa privind instruirea în dublă comandă pe avioane poate fi redusă, dar nu poate fi
mai mică de 20 de ore.
(c) Calificarea pentru zbor de noapte. Dacă privilegiile licenţei vor fi exercitate pe timp
de noapte, solicitantul trebuie să efectueze suplimentar cel puţin 5 ore de zbor pe timp
de noapte pe avioane cuprinzând 3 ore de zbor în dublă comandă, în care să fie incluse
cel puţin o oră de zbor în raid, 5 decolări în simplă comandă şi 5 aterizări cu oprire
completă în simplă comandă. Această calificare va fi înscrisă în licenţă.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 77
1.130 – Examinarea cunoştinţelor teoretice
Solicitantul unei PPL(A) trebuie să demonstreze Autorităţii un nivel al cunoştinţelor
teoretice corespunzător privilegiilor acordate deţinătorului unei PPL(A). Cerinţele şi
procedurile privind examinarea cunoştinţelor teoretice sunt redate în Anexa 1 la JAR-FCL
1.130 & 1.135.
Notă: Pentru a se analiza în detaliu cursurile de pregătire se va analiza Anexa 1 la JARFCL
1.130 & 1.135
1.135 – Testarea îndemânării
Solicitantul unei PPL(A) trebuie să demonstreze Autorităţii abilitatea sa de a îndeplini, în
calitate de pilot comandant al unui avion, procedurile relevante şi manevrele descrise în
[Anexa 1 la JAR-FCL 1.130 & 1.135] cu un grad de competenţă corespunzător
privilegiilor acordate deţinătorului unei PPL(A). Testul de îndemânare trebuie promovat în
intervalul de 6 luni de la încheierea instruirii în zbor (a se vedea JAR-FCL 1.125(a)).
Notă: Pentru a se analiza în detaliu cursurile de pregătire se vor analiza anexele JAR-FCL
1.125(a), Anexa 1 la JAR-FCL 1.130 & 1.135, Anexa 2 la JAR-FCL 1.135 şi Anexele 1 şi
3 la JAR-FCL 1.240)
JAR-FCL Subpartea E – Calificarea Instrumentală
1.175 – Cazuri In care este cerută calificarea de zbor instrumental (Avion) – IR(A)
(a) [Deţinătorul unei licenţe de pilot (avion)] nu are voie să piloteze un avion după reguli
de zbor instrumental (IFR) decât dacă deţine o calificare de zbor instrumental
[(IR(A)) emisă în conformitate cu JAR-FCL, corespunzătoare categoriei respective de
avion]. Fac excepţie cazurile în care pilotul se află în timpul efectuării unui test de
îndemânare sau al unui antrenament în dublă comandă.
(b) [Într-un Stat membru JAA unde legislaţia naţională cere efectuarea zborurilor IFR în
situaţii specifice (de exemplu pe timp de noapte), deţinătorul licenţei de pilot poate să
zboare după reguli IFR cu condiţia să deţină o calificare corespunzătoare situaţiei
respective, spaţiului aerian şi condiţiilor de zbor în care se desfăşoară zborul.
Calificările naţionale care permit piloţilor să zboare după reguli IFR, altele decât în
VMC, fără să posede o calificare de zbor instrumental (IR(A)) în termen de
valabilitate, vor fi restricţionaţi la efectuarea de zboruri exclusiv în spaţiul aerian al
Statului emitent al licenţei.]
JAR-FCL Subpartea F – Calificările de tip şi de clasă
1.215. – Impărţirea pe calificări de clasă
(a) Clasificare. Calificările de clasă sunt stabilite pentru avioanele mono-pilot care nu
necesită o calificare de tip, după cum urmează:
(1) toate avioanele monomotor cu piston;
(2) toate hidroavioanele monomotor cu piston;
(3) toate motoplanoarele de turism;
(4) fiecare marcă (producător) de avioane monomotor turboprop;
(5) fiecare marcă (producător) de hidroavioane monomotor turboprop;
(6) toate avioanele multi-motor cu piston
(7) toate hidroavioanele multi-motor cu piston
(b) Lista. Calificările de clasă pentru avioane [vor fi emise în conformitate cu lista
claselor avioanelor (a se vedea AMC FCL 1.215). Pentru a trece la alt tip sau variantă
de avion în cadrul aceleaşi calificări de clasă, este necesară o instruire de diferenţă sau
de familiarizare (a se vedea AMC FCL 1.215).
(c) Cerinţele privind emiterea şi revalidarea / reînnoirea calificării de clasă pentru
hidroavioane rămân la latitudinea Autorităţii.]
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 78
Notă: Pentru a se analiza în detaliu cursurile de pregătire se va analiza anexa AMC FCL
1.215.
1.225 – Cazuri în care este cerută calificarea de tip sau de clasă
Deţinătorul unei licenţe de pilot poate să acţioneze în calitate de pilot pe un avion doar
dacă deţine o calificare de clasă sau o calificare de tip corespunzătoare, în termen de
valabilitate, cu excepţia cazului când pilotul se află în timpul efectuării testului de
îndemânare sau în timpul în care este instruit în zbor. În cazul în care este emisă o
calificare de clasă sau tip care limitează privilegiile doar la exercitarea funcţiei de copilot
sau ca urmare a oricăror altor condiţii agreate în cadrul JAA, asemenea limitări vor fi
ataşate calificării respective.
1.245 – Calificările de tip şi clasă – Valabilitatea, revalidarea şi reînoirea licenţelor
[Pentru zboruri non-profit în scopuri speciale], ca de exemplu controlul avionului în zbor,
Autoritatea poate elibera în scris deţinătorului licenţei o autorizaţie specială în locul
emiterii unei calificări de clasă sau de tip în conformitate cu JAR-FCL 1.225. Această
autorizaţie va avea termenul de valabilitate limitat: doar pănă la terminarea sarcinii
specificate.
(a) Calificările de clasă pentru avioane multi-motor şi calificările de tip pentru avioane -
Valabilitate. Calificările de clasă pentru avioane multi-motor şi calificările de tip
pentru avioane au un termen de valabilitate de un an de la data emiterii sau – dacă au
fost revalidate în interiorul perioadei de valabilitate – până la data expirării.
(b) Calificările de clasă pentru avioane multi-motor şi calificările de tip pentru avioane -
Revalidare. Pentru revalidarea calificărilor de clasă pentru avioane multi-motor şi a
calificărilor de tip pentru avioane, solicitantul trebuie să efectueze:
(1) un test de verificarea competenţei în conformitate cu Anexa 1 la JAR-FCL 1.240
pentru tipul sau clasa relevant(ă) de avion, susţinut în interiorul perioadei de 3
luni imediat următoare datei de expirare a calificării; şi
(2) cel puţin zece sectoare de rută ca pilot pe tipul sau clasa relevant(ă) de avion, sau
un sector de rută ca pilot pe tipul sau clasa relevant(ă) de avion care a fost
efectuat cu un examinator [în perioada de valabilitate a calificării.]
(3) [demonstrarea cunoştinţelor teoretice la un nivel corespunzător licenţei deţinute,
la disciplinele “Reglementări aeronautice şi proceduri ATC” şi “Proceduri
operaţionale”.]
(4) [revalidarea unei IR(A), dacă aceasta este deţinută, ar trebui combinată cu testul
de verificarea competenţei pentru calificarea de tip / clasă în conformitate cu
Anexa 1 la JAR-FCL 1.240 & 1.295.]
(c) Calificările de clasă pentru avioane mono-pilot mono-motor – Valabilitate şi
revalidare. [Calificările de clasă pentru avioane mono-pilot mono-motor au un termen
de valabilitate de doi ani de la data emiterii sau - dacă au fost revalidate în interiorul
perioadei de valabilitate - până la data expirării.]
(1) Calificările de clasă pentru toate avioanele mono-motor cu piston şi calificările
pentru toate motoplanoarele de turism – Revalidare. Pentru revalidarea
calificărilor de clasă pentu avioane mono-pilot mono-motor cu piston şi/sau a
calificărilor de clasă pentru motoplanoare de turism solicitantul trebuie să
efectueze pe avioane mono-motor cu piston şi/sau motoplanoare de turism:
(i) în interiorul perioadei de trei luni care precede data de expirare a calificării
trebuie să promoveze un test de verificarea competenţei cu un examinator
autorizat pe un avion mono-motor cu piston sau pe un motoplanor de turism;
sau
(ii) în interiorul perioadei de 12 luni care precede data de expirare a calificării:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 79
(A) [să efectueze 12 ore de zbor în clasa respectivă] incluzând 6 ore ca pilot
comandant şi 12 decolări şi 12 aterizări; şi
(B) să efectueze un zbor de instruire de minimum 1 oră, cu un instructor de
zbor. Acest zbor poate fi înlocuit cu orice alt test de verificarea
competenţei sau test de îndemânare pentru o calificare de clasă sau de
tip.
(iii) [demonstrarea cunoştinţelor teoretice la un nivel corespunzător licenţei
deţinute, la disciplinele “Reglementări aeronautice şi proceduri ATC” şi
“Proceduri operaţionale”.]
(2) Calificările pentru avioane mono-pilot mono-motor turboprop – Revalidare.
Pentru revalidarea calificării de clasă pentru avioane mono-motor turboprop
solicitantul trebuie ca în interiorul perioadei de 3 luni care precedă data la care
expiră valabilitatea calificării să promoveze un test de verificarea competenţei cu
un examinator autorizat, pe clasa de avioane relevantă. [În vederea revalidării,
solicitantul trebuie de asemenea să demonstreze Autorităţii ca posedă cunoştinţe
teoretice la un nivel corespunzător licenţei deţinute la disciplinele “Reglementări
aeronautice şi proceduri ATC” şi “Proceduri operaţionale”.]
(d) [Un solicitant care nu promovează toate secţiunile testului de verificarea competenţei
şi examinările teoretice înainte de data expirării calificării de tip sau de clasă nu
trebuie să exercite privilegiile acelei calificări până în momentul promovării în
întregime a testului de verificarea competenţei.
(e) Extinderea perioadei de valabilitate sau revalidarea calificărilor în situaţii speciale:
(1) Când privilegiile unei calificări de tip, clasă sau instrumentală sunt exercitate
numai pe avioane înregistrate într-un Stat non-JAA, Autoritatea poate, în funcţie
de decizia sa, să extindă perioada de valabilitate a calificării sau, cu condiţia
îndeplinirii cerinţelor din acel Stat non-JAA - să revalideze calificarea.
(2) Când privilegiile unei calificări de tip, clasă sau instrumentală sunt exercitate pe
un avion înmatriculat într-un Stat JAA care este operat de un operator dintr-un
Stat non-JAA sub incidenţa clauzelor Articolului 83 bis al Convenţiei de la
Chicago, Autoritatea poate, în funcţie de decizia sa, să extindă perioada de
valabilitate a calificării sau, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor din acel Stat non-
JAA - să revalideze calificarea.
(3) Orice calificare revalidată sau cu perioadă de valabilitate extinsă în conformitaste
cu prevederile paragrafelor (1) şi (2) de mai sus trebuie să fie revalidate în
conformitate cu JAR-FCL 1.245(b) sau (c) şi, dacă este aplicabil, JAR-FCL 1.185
înainte ca privilegiile să fie exercitate pe avioane înmatriculate într-un Stat
membru JAA şi operate de către un operator dintr-un Stat membru JAA.
(4) O calificare emisă sau utilizată într-un Stat non-JAA poate, în funcţie de decizia
Autorităţii, să rămână într-o licenţă JAR-FCL, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor
acelui Stat şi calificarea să fie restricţionată la avioanele înmatriculate în acel
Stat.]
(f) [Expirarea calificărilor ]
(1) Dacă a expirat o calificare de tip sau o calificare de clasă multi-motor, solicitantul
trebuie [să îndeplinească orice cerinţe de reîmprospătarea cunoştinţelor care sunt
stabilite de Autoritate şi să promoveze un examen teoretic şi un test de verificarea
competenţei în conformitate cu Anexele 1, 2 şi 3 la JAR-FCl 1.240. Calificarea]
va avea termenul de valabilitate începând cu data îndeplinirii în totalitate a
cerinţelor de reînnoire.
Dacă a expirat o calificare de clasă mono-pilot mono-motor, solicitantul trebuie să
promoveze un examen teoretic şi testul de îndemânare din Anexele 1 şi 3 la JAR-FCL
1.240.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 80
JAR-FCL Subpartea H – Calificările de instructor
1.300 – Instruirea – generalităţi
(a) O persoană are dreptul să acorde instruirea de zbor cerută pentru emiterea unei licenţe
de pilot sau a unei calificări numai dacă acea persoană posedă:
(1) o licenţă de pilot care conţine o calificare de instructor; sau
(2) o autorizaţie specifică acordată de un Stat membru JAA în cazul când:
(i) este introdus un tip nou de avion; sau
(ii) sunt înregistrate avioane de epocă sau avioane de construcţie specială, pentru
care nici o persoană nu posedă calificare de instructor; sau
(iii) pregătirea este condusă în afara [unui Stat membru JAA de către instructori
care nu deţin o licenţă JAR-FCL (a se vedea Anexa 1 la JAR-FCL 1.300).]
(b) O persoană nu are dreptul să acorde instruire de zbor sintetic decât dacă deţine o
calificare FI(A), [TRI(A), IRI(A), CRI(A) sau o autorizaţie SFI(A). Paragraful (a)(2)
de mai sus este de asemenea valabil şi pentru instruirea de zbor sintetic.]
JAR-FCL 1.305 Calificări şi autorizaţii pentru instructori – Scopuri
Sunt recunoscute cinci categorii de instructori.
(a) Calificare de instructor de zbor – avion (FI(A)).
(b) Calificare de instructor pentru calificarea de tip – avion (TRI(A)).
(c) Calificare de instructor pentru calificarea de clasă – avion (CRI(A)).
(d) Calificare de instructor pentru calificarea instrumentală – avion (IRI(A)).
(e) Autorizaţie de instructor pentru zbor sintetic – avion (SFI(A)).
JAR-FCL 1.310 Calificări de instructor – Prevederi generale
(a) Cerinţe preliminare. Toţi instructorii trebuie să deţină cel puţin licenţa, calificarea şi
experienţa corespunzătoare instruirii acordate (dacă nu se specifică altfel) şi trebuie să
fie împuternicit să acţioneze ca pilot comandant al avionului în timpul unei asemenea
instruiri.
(b) Roluri multiple. Cu condiţia îndeplinirii cerinţelor privind calificarea şi experienţa
specificate în această Subparte pentru fiecare din rolurile asumate, instructorii nu sunt
limitaţi la un singuir rol ca instructori de zbor (FI), instructori pentru calificarea de tip
(TRI), instructori pentru calificarea de clasă (CRI) sau instructori pentru calificarea
instrumentală (IRI).
(c) Echivalare în scopul obţinerii ulterioare a unor calificări suplimentare. Solicitanţilor
unor calificări de instructor suplimentare li se poate recunoaşte aptitudinea de a preda
(metodologia instruirii) care a fost deja demonstrată pentru calificarea de instructor
deţinută.
6.3. Reglementarea europeană JAR-OPS 1 – Transportul aerian comercial (avioane).
Reglementarea europeană JAR-OPS 1 – Transportul aerian comercial (avioane) a fost
adoptat prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 437 din 16 august 1999, publicat în MO
nr. 460 din 22 septembrie 199916.
Prin aceste reglementări se stabilesc condiţiile ce trebuiesc respectate pentru ca un
operator aerian să poată desfăşura activităţi comerciale de transport călători sau marfă în
România.
16 Tot prin acest ordin a fost adoptată şi reglementarea JAR – OPS 3 – Transportul aerian comercial
(elicoptere).
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 81
6.4. Reglementarea europeană JAR 26 – Cerinţe adiţionale de navigabilitate pentru
operare, care cuprinde cerinţe specifice de navigabilitate pentru certificarea
operatorilor aerieni conform dispoziţiilor reglementărilor europene JAR OPS 1 -
Transport aerian comercial (avioane) şi JAR OPS 3 – Transport aerian comercial
(elicoptere).
Această reglementare a fost aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 82 din 23
ianuarie 2001 şi publicat în MO nr. 107 din 1 martie 2001
6.5. Reglementarea tehnică europeană JAR MMEL/MEL – Lista master a
echipamentului minim şi Lista echipamentului minim, necesare pentru operarea în
condiţii de siguranţă a aeronavelor civile de transport aerian public.
Reglementarea tehnică europeană JAR MMEL/MEL a fost aprobată prin Ordinul
ministrului transporturilor nr. 267 din 7 martie 2001, publicat în MO nr. 151 din 28 martie
2001.
Prin această reglementare, se stabilesc, în considerarea procesului de implementare în
Europa a unui cod unic de reglementări privind siguranţa zborului, condiţiile ce trebuiesc
îndeplinite de aeronavele operatorilor aerieni pentru a putea oprera în spaţiul aerian
european.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 82
Cap. 7. REGLEMENTĂRI NAŢIONALE
Prin Legea nr. 157 din 24 mai 2005, publicată în MO nr. 465 din 1 iunie 2005, pentru
ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei,
Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei,
Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia,
Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta,
Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză,
Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul
Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi
Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la
Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, statul român s-a
angajat s-ă armonizeze toate normele la legislaţia comunităţii.
Pentru îndeplinirea acestui deziderat, statul român a procedat la adoptarea unor acte
normative prin care să implementeze în legislaţia naţională normele OACI şi UE.
Deşi prin ratificarea convenţiilor internaţionale şi totodată aderarea la organismele
internaţionale care administrează activitatea aeronautică, statul român a adaptat legisţatia
naţională la cea internaţională, apreciem ca fiind necesar a cunoaşte şi normele naţionale
specifice activităţii aeronautice, având în vedere că pentru fiecare stat naţional există
condiţii specifice care nu sunt implementate la nivel global.
7.1. Enumerăm în continuare câteva din normele naţionale prin care sunt în
stânsă legătură cu Anexele OACI s-au prin care s-au implementat în România
prevederile Anexelor OACI:
Anexa 1 Licenţe de personal
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 248 din 12 mai 1999 pentru aprobarea aplicării
reglementărilor europene JAR FCL 1 – Licenţierea echipajelor de zbor/avioane, JAR FCL
2 – Licenţierea echipajelor de zbor/elicoptere şi JAR FCL 3 – Licenţierea echipajelor de
zbor/medical , publicat în MO nr. 294 din 24 iunie 1999
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 544 din 4 octombrie 1999 pentru aprobarea
Reglementărilor aeronautice civile române privind licenţierea personalului tehnic
aeronautic/RACR – LPTA, publicat în MO nr. 57 din 7 februarie 2000;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 630 din 27 martie 2007, privind modul de
reglementare a domeniului aeronauticii civile cu aeronave ultrauşoare din România,
publicat în MO nr. 265 din 19 aprilie 2007;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 1038 din 3 iulie 2003, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR – LPAN2/Licenţierea personalului
aeronautic navigant (piloţi planoare/piloţi baloane libere), ediţia 2/2003, publicat în MO
nr. 579 din 13 august 2003;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 1116 din 22 iunie 2006, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR – LPN 5 privind licenţierea unor categorii
de personal aeronautic civil navigant, ediţia 2/2006, publicat în MO nr. 571 din 3 iulie
2006;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 1288 din 14 iulie 2006, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR-LDOZ “Licenţierea dispecerilor
operaţiuni zbor”, ediţia 01/2006, publicat în MO nr. 812 din 3 octombrie 2006;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 650 din 5 aprilie 2004, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind licenţierea personalului meteorologic
aeronautic RACR – LMET, publicat în MO nr. 969 din 21 octombrie 2004;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 83
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 1997 din 30 octombrie 2006, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR – LPAN P/”Licenţierea personalului
aeronautic navigant paraşutist”, ediţia 1/2006, publicat în MO nr. 997 din 14 decembrie
2006;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 262 din 28 mai 2007, privind exercitarea de către
Aeroclubul României a unor atribuţii de certificare în domeniul aviaţiei civile, publicat în
MO nr. 375 din 1 iunie 2007;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 69 din 23 ianuarie 2003, pentru aprobarea Ediţiei
2/2003 a Reglementărilor aeronautice civile române privind licenţierea personalului tehnic
aeronautic/RACR – LPTA, publicat în MO nr. 101 din 18 februarie 2003;
Anexa 2 Regulile aerului
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 21 din 12 ianuarie 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR-RA, Regulile aerului, ediţia 02/2006,
publicat în MO nr. 71 din 30 ianuarie 2007;
Anexa 3 Meteorologie
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 1289 din 14 iulie 2006, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind asistenţa meteorologică a activităţilor
aeronautice RACR – ASMET, ediţia 3.0/2006, publicat în MO nr. 741 din 30 august 2006;
Anexa 4 Hărţi aeronautice
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 663 din 5 mai 2005, pentru aprobarea
Reglementării Aeronautice Civile Române privind hărţile aeronautice RACR – HA, ediţia
1.0/2005, publicat în MO nr. 424 din 19 mai 2005;
Anexa 6 Exploatarea operativă a aeronavelor
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 1280 din 9 septembrie 2002, privind aprobarea
Reglementării Aeronautice Civile Române RACR-31/Baloane libere pilotate, publicat în
MO nr. 716 din 2 octombrie 2002;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 274 din 26 februarie 2003, privind utilizarea
echipamentelor, instalaţiilor, utilajelor şi mijloacelor tehnice de aerodrom şi de protecţia
navigaţiei aeriene, precum şi a sistemelor şi echipamentelor de securitate aeronautică în
desfăşurarea de activităţi aeronautice civile, publicat în MO nr. 207 din 31 martie 2003;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 267 din 7 martie 2001, privind aprobarea aplicării
Reglementării tehnice europene JAR MMEL/MEL – Lista master a echipamentului minim
şi Lista echipamentului minim, necesare pentru operarea în condiţii de siguranţă a
aeronavelor civile de transport aerian public, publicat în MO nr. 151 din 28 martie 2001;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 416 din 20 martie 2002, pentru aprobarea
Reglementărilor aeronautice civile române privind autorizarea operatorilor aerieni/RACR
– AOA, ediţia 2/2002, publicat în MO nr. 463 din 28 iunie 2002;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 437 din 16 august 1999, pentru aprobarea aplicării
reglementărilor europene JAR – OPS 1 – Transportul aerian comercial (avioane) şi JAR -
OPS 3 – Transportul aerian comercial (elicoptere), publicat în MO nr. 460 din 22
septembrie 1999;
Anexa 7 Marca de naţionalitate şi însemnele de înmatriculare
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 286 din 13 aprilie 2000, pentru aprobarea
Reglementărilor aeronautice civile române privind înmatricularea aeronavelor
civile/RACR-47, publicat în MO nr. 445 din 8 septembrie 2000;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 84
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 636 din 18 iulie 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR – 47 “Înmatricularea aeronavelor civile”,
ediţia 3/2007, publicat în MO nr. 558 din 15 august 2007;
Anexa 8 Certificatele de navigabilitate a aeronavelor
HG Nr. 1074 din 5 septembrie 2007, privind interzicerea operării pe aeroporturile din
România a avioanelor civile care nu îndeplinesc standardele specificate în partea a II-a
cap. 3 volumul I din anexa 16 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, publicat în
MO nr. 628 din 13 septembrie 2007;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 806 din 31 august 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR-AZAC “Admisibilitatea la zbor a unor
categorii de aeronave civile”, ediţia 01/2007, publicat în MO nr. 637 din 18 septembrie
2007;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 82 din 23 ianuarie 2001, privind aprobarea
aplicării Reglementării europene JAR 26 – Cerinţe adiţionale de navigabilitate pentru
operare, care cuprinde cerinţe specifice de navigabilitate pentru certificarea operatorilor
aerieni conform dispoziţiilor reglementărilor europene JAR OPS 1 – Transport aerian
comercial (avioane) şi JAR OPS 3 – Transport aerian comercial (elicoptere), a căror
aplicare a fost aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 437/1999, publicat în
MO nr. 107 din 1 martie 2001;
Anexa 9 Facilităţi
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 438 din 16 august 1999, pentru aprobarea
reglementărilor aeronautice civile române referitoare la cerinţele privind facilităţile tehnice
destinate combustibililor de aviaţie şi procedurile operaţionale de alimentare a aeronavelor
cu combustibili pe aerodromuri/RACR – AD – FTPCA, publicat în MO nr. 464 din 24
septembrie 1999;
Anexa 11 Servicii de circulaţie aeronautică
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 524 din 12 aprilie 2005, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind serviciile de trafic aerian RACR-ATS,
ediţia 1.0/2005, publicat în MO nr. 354 din 26 aprilie 2005;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 617 din 29 martie 2004, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind evaluarea şi reducerea riscului în
managementul traficului aerian – RACR ESARR 4, publicat în MO nr. 316 din 9 aprilie
2004;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 625 din 27 martie 2007, pentru scutirea de la plata
serviciilor de navigaţie aeriană terminală a anumitor categorii de aeronave care operează
în spaţiul aerian naţional, publicat în MO nr. 236 din 5 aprilie 2007;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 1647 din 12 septembrie 2006, pentru aprobarea
Reglementării Aeronautice Civile Române privind supervizarea şi desemnarea furnizorilor
de servicii de navigaţie aeriană, RACR-SSNA, ediţia 01/2006, publicat în MO nr. 864 din
23 octombrie 2006;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 295 din 20 februarie 2004, pentru aplicarea în
România a Cerinţei EUROCONTROL “ESARR 2″, ediţia 2.0/2000, referitoare la
raportarea şi evaluarea evenimentelor privind siguranţa în managementul traficului aerian
ATM, publicat în MO nr. 200 din 5 martie 2004
Anexa 13 Anchetarea accidentelor de aviaţie
OG Nr. 51 din 19 august 1999, privind investigaţia tehnică a accidentelor şi incidentelor
din aviaţia civilă,
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 85
publicat în MO nr. 420 din 31 august 1999;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 159 din 10 februarie 2006, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind raportarea evenimentelor de aviaţie civilă
– RACR – REAC, ediţia 01/2005, publicat în MO nr. 180 din 24 februarie 2006;
Anexa 14 Aerodromuri
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 1022 din 10 decembrie 2003, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind amenajarea şi utilizarea terenurilor
temporare de aeronautică civilă – RACR – AD – AUTT, ediţia 1/2003, publicat în MO nr.
35 din 16 ianuarie 2004;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 493 din 19 iunie 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind stabilirea servituţilor aeronautice civile şi
a zonelor cu servituţi aeronautice civile RACR – SACZ, ediţia 03/2007, publicat în MO nr.
437 din 28 iunie 2007;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 100 din 9 mai 2007, privind împrejmuirea
aerodromurilor, publicat în MO nr. 331 din 16 mai 2007;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 1924 din 7 noiembrie 2005, privind emiterea
permiselor de acces în zonele cu acces limitat şi în cele cu acces limitat securizate din
cadrul aeroporturilor civile, publicat în MO nr. 1032 din 21 noiembrie 2005;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 879 din 6 mai 2004, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind metode şi echipamente de
degivrare/antigivrare a avioanelor la sol, RACR-AD-MEDA, ediţia 1/2004, publicat în
MO nr. 442 din 18 mai 2004;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 101 din 9 mai 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind accesul pe piaţa serviciilor de handling la
sol pe aeroporturi – RACR-APSH, ediţia 03/2007, publicat în MO nr. 334 din 17 mai
2007;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 1371 din 17 august 2005, privind unele măsuri
pentru implementarea Programului naţional de securitate aeronautică, publicat în MO nr.
792 din 31 august 2005;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 465 din 11 septembrie 1998, pentru aprobarea
Reglementării privind securitatea operatorului aerian – RACR – SECO, publicat în MO nr.
511 din 30 decembrie 1998;
– HG nr. 1869 din 22 decembrie 2005, pentru aprobarea Programului naţional de asigurare
a calităţii în domeniul securităţii aeronautice – PNAC-SECA, publicat în MO nr. 42 din 17
ianuarie 2006;
– HG nr. 443 din 12 mai 2005, pentru aprobarea Programului naţional de securitate
aeronautică, publicat în MO nr. 461 din 31 mai 2005;
– HG nr. 1448 din 28 noiembrie 2007, privind modificarea anexei la Hotărârea Guvernului
nr. 443/2005 pentru aprobarea Programului naţional de securitate aeronautică, publicat în
MO nr. 820 din 3 decembrie 2007;
Anexa 15 Serviciile de informare aeronautică
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 664 din 5 mai 2005, pentru aprobarea
Reglementării Aeronautice Civile Române privind serviciile de informare aeronautică
RACR – AIS, ediţia 1.0/2005, publicat în MO nr. 424 din 19 mai 2005;
Anexa 16 Protecţia mediului înconjurător
– Ordinul ministrului transporturilor Nr. 1261 din 30 noiembrie 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR – PM “Protecţia mediului”, ediţia 3/2007,
publicat în MO nr. 847 din 10 decembrie 2007;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 86
Anexa 17 Protecţia aviaţiei civile internaţionale contra actelor de intervenţie ilicită
LEGE nr. 257 din 22 mai 2001,republicată privind modul de acţiune împotriva
aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian al Românie, publicat în MO nr. 684
din 29 iulie 2005;
LEGE nr. 461 din 2 noiembrie 2004, pentru modificarea şi completarea Legii nr.
257/2001 privind modul de acţiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat
spaţiul aerian al României, publicat în MO nr. 1057 din 15 noiembrie 2004;
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 1132 din 17 iunie 2004, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române – RACR – ROAII – ESAC – Raportarea
obligatorie a actelor de intervenţie ilicită şi a evenimentelor care privesc securitatea
aviaţiei civile, publicat în MO nr. 784 din 26 august 2004;
Anexa 18 Transportul în siguranţă al mărfurilor periculoase
– Ordinul ministrului transporturilor nr. 186 din 8 aprilie 1998 pentru aprobarea
reglementărilor aeronautice civile române – RACR – Transportul aerian al bunurilor
periculoase – TABP, ediţia 1998, publicat în MO nr. 188 din 21 mai 1998
– Ordinul ministrului transporturilor Nr. 1925 din 18 decembrie 2001, pentru înlocuirea
anexei la Ordinul ministrului transporturilor nr. 186/1998 pentru aprobarea reglementărilor
aeronautice civile române – RACR – Transportul aerian al bunurilor periculoase – TABP,
ediţia 1998, publicat în MO nr. 835 din 27 decembrie 2001
7.2. RACR-11 “Elaborarea şi emiterea reglementărilor aeronautice civile române
şi a procedurilor de aplicare a acestora”
Pentru ca normele destinate activităţii aeronautice să aibă un caracter unitar, s-a adoptat
Reglementarea aeronautică civilă română RACR-11 “Elaborarea şi emiterea
reglementărilor aeronautice civile române şi a procedurilor de aplicare a acestora”, prin
Ordinul ministrului transporturilor nr. 977 din 19 mai 2004, publicat în MO nr. 565 din 25
iunie 2004.
Prezentăm în extras dispoziţiile stipulate în RACR-11:
RACR 11.001 Definitii si abrevieri
RACR 11.001(a) Definitii
Atunci când sunt folositi în prezenta reglementare, termenii de mai jos au urmăoarele
înţelesuri :
(1) Activităţi aeronautice civile – totalitatea activităţilor legate de proiectarea, construcţia,
atestarea, reparaţia, întreţinerea şi operarea aeronavelor civile, a aerodromurilor şi a altor
obiective din infrastructura aeronauticii civile, de dirijare şi control al traficului aerian, de
informare aeronautică şi meteorologică a operatorilor aerieni, de pregătire şi perfecţionare
a personalului aeronautic civil, precum şi a activităţilor aeronautice civile conexe acestora;
(2) Activităţi aeronautice civile conexe – totalitatea serviciilor care contribuie direct la
asigurarea desfăşurării activităţilor aeronautice civile;
(3) Agent aeronautic civil – orice persoană fizică sau juridică autorizată să desfăşoare
activităţi aeronautice civile;
(4) Autoritate delegată – organism tehnic specializat, delegat de către autoritatea de stat în
domeniul aviaţiei civile, pentru elaborarea şi/sau punerea în aplicare a reglementărilor
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 87
aeronautice civile în domeniile de competenţă delegate;
(5) Autoritate de elaborare – autoritatea emitentă sau autoritatea delegată, după caz, care
elaborează reglementări aeronautice civile române şi amendamente la acestea;
(6) Autoritate emitentă – organ de specialitate al administraţiei publice centrale sau
organism abilitat ca, în exercitiul autorităţii de stat, să emită reglementări aeronautice
civile şi să ia măsuri obligatorii în domeniul său de competenţă;
(7) Autoritatea de stat în domeniul aviaţiei civile – organ de specialitate al administraţiei
publice centrale însarcinat cu administrarea aviaţiei civile, denumită pe întreg cuprinsul
prezentei reglementări „autoritatea de stat”;
(8) Compartiment responsabil cu standardizarea reglementărilor aeronautice civile
române – compartiment din cadrul unei autorităţi de elaborare, care este responsabil cu
verificarea şi monitorizarea conformării şi/sau armonizării reglementărilor aeronautice
civile naţionale cu reglementările aeronautice civile europene şi internaţionale emise de
organizaţiile sau organismele la care România a aderat, denumit pe întreg cuprinsul
prezentei reglementări „compartiment de standardizare”;
(9) Derogare – acceptarea aplicării parţiale sau în condiţii modificate a unei prevederi
cuprinse într-o reglementare aeronautică civilă, fără ca aceasta să conducă la diminuarea
siguranţei zborului şi a securităţii aeronautice;
RACR 11.005 Scopul
Scopul prezentei reglementări îl reprezintă stabilirea cerinţelor privind elaborarea,
emiterea şi amendarea actelor normative specifice care conţin reguli cu caracter
obligatoriu aplicabile în domeniul aviaţiei civile şi care sunt emise de către autoritatea
emitentă ca documente dezvoltătoare ale prevederilor legilor, Codului Aerian şi
Hotarârilor Guvernului României, în vederea armonizării lor cu strategiile, conceptele şi
dezvoltările internaţionale şi asigurării conformării cu standardele, cerinţele,
recomandările şi practicile OACI, EASA, ECAC, JAA, EUROCONTROL, etc.
RACR 11.010 Domeniul de aplicabilitate
Prezenta reglementare se aplică în procesul de elaborare, emitere, amendare şi publicare a
reglementărilor aeronautice civile române şi a procedurilor dezvoltătoare ale acestora,
aplicabile tuturor activitătilor aeronautice civile şi activităţilor aeronautice conexe, precum
şi tuturor persoanelor fizice sau juridice care desfăşoară activităţi aeronautice civile în
spaţiul aerian naţional şi pe teritoriul României.
RACR 11.011 Prevederi generale
(1) În elaborarea reglementărilor aeronautice civile române trebuie respectate următoarele
principii:
(i) proiectul de reglementare/amendament trebuie să fie corelat cu prevederile actelor
normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se afla în conexiune;
(ii) proiectul de reglementare/amendament întocmit pe baza unui act normativ de nivel
superior, nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate
contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia;
(iii) proiectul de reglementare/amendament trebuie să fie corelat cu reglementările
comunitare, cu prevederile acordurilor şi conventiilor internaţionale la care România a
aderat sau este parte, precum şi ierarhizarea actelor normative din domeniu în conformitate
cu sistemul de reglementare al aviaţiei civile din Romania (Figura următoare).
(2) Cerinţele specifice impuse pentru reglementarea unui domeniu de activitate din aviaţia
civilă trebuie prevăzute numai în Reglementări Aeronautice Civile Române, directive de
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 88
aeronautică civilă şi acte normative de nivel superior acestora, dacă nu este altfel stabilit
de către autoritatea de stat în domeniul aviaţiei civile.
(3) Aprobarea oricărei Reglementări Aeronautice Civile Române şi a amendamentelor la
aceasta se face numai prin ordin al conducătorului autorităţii de stat, în calitate de
autoritate emitentă unică.
(4) În cazul în care complexitatea activităţilor aeronautice civile reglementate presupune
colaborarea cu alte ministere, organe sau organisme din afara domeniului aviaţiei civile,
sau când respectiva colaborare este prevăzută în mod expres prin lege sau alte acte
normative, autoritatea emitentă trebuie să obţină avizele necesare din partea unor astfel de
instituţii pentru proiectul de reglementare/amendament în cauză.
Sistemul de reglementare al aviaţiei civile române
LEGEA
TRANSPORTURILOR
CODUL AERIAN
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI
ORDINE
ale CONDUCATORULUI AUTORITATII DE STAT în
domeniul aviatiei civile, privind reglementarea activitatilor
de aviatie civilă
DIRECTIVE DE AERONAUTICA CIVILA
emise de Autoritatea Aeronautica Civila Româna
în domeniile:
Operatiuni aeriene
Navigabilitate
Servicii de Navigatie Aeriana
Aeroporturi si facilitati aeronautice
Licentiere personal aeronautic civil
Protectia mediului în aviatia civila
DECIZII
ale conducatorului
Autoritatii Aeronautice Civile Române
privind aprobarea procedurilor si instructiunilor pentru punerea în aplicare
a reglementarilor aeronautice civile Sistemul legislativ national
PUBLICATII AERONAUTICE
emise de Autoritatea Aeronautica Civila Româna:
•AIP – ROMANIA
•NOTAM;
•Circulare de aeronautica
civila•
•Buletine de informare
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 89
RACR 11.015 Iniţierea procesului de emitere/amendare a Reglementărilor
Aeronautice Civile Române
(1) Iniţierea procesului de emitere/amendare a Reglementărilor Aeronautice Civile
Române se poate face de către autoritatea emitentă sau de către autoritatea delegată, de
regulă din proprie iniţiativă, în vederea organizării operative a executării prevederilor
legale şi pentru conformarea şi/sau armonizarea cu:
(i) standardele şi practicile recomandate emise de OACI;
(ii) cerinţele, standardele, regulile, recomandările şi procedurile emise de ECAC, JAA,
EUROCONTROL, EASA, etc. şi practicile conexe acestora;
(iii) prevederile convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România a aderat sau
este parte;
(iv) recomandările comisiilor de investigare a accidentelor şi incidentelor de aviaţie
civilă;
(v) necesităţile de reglementare ale aviaţiei civile din România.
(2) Atunci când iniţiază procesul de emitere/amendare a Reglementărilor Aeronautice
Civile Române, din proprie initiaţivă, autoritatea în cauză ia în considerare atât
recomandările altor organizaţii şi organisme din România, cât şi punctele de vedere ale
persoanelor fizice sau juridice interesate.
(3) Iniţierea procesului de emitere/amendare a Reglementărilor Aeronautice Civile
Române se poate face, de asemenea, şi ca urmare a solicitării unei persoane fizice sau
juridice interesate.
Notă : În cazul în care iniţierea procesului de emitere/amendare a Reglementărilor
Aeronautice
Civile Române se face de către autoritatea delegată, prevederile RACR 11.020 şi RACR
11.025 nu se aplica.
RACR 11.020 Cererea privind emiterea/amendarea Reglementarilor Aeronautice
Civile Române
(1) Orice persoană fizică sau juridică poate să înainteze către autoritatea emitentă o cerere
justificată, cu argumente şi dovezi în susţinere, prin care să solicite emiterea/amendarea
unei Reglementări Aeronautice Civile Române.
(2) Cererea adresată conducătorului autorităţii emitente trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
(i) să conţină numele şi adresa solicitantului;
(ii) să expună clar, pe scurt, conţinutul reglementării sau amendamentului propus;
(iii) să conţină informaţiile, punctele de vedere, argumentele şi dovezile la îndemâna
solicitantului care să sprijine cererea din punct de vedere al interesului public,
precum şi argumentele pertinente prin care se demonstrează că emiterea/amendarea
în sensul solicitării conduce la creşterea siguranţei zborului sau cel putin la
menţinerea nivelului existent al acesteia;
(iv) să explice interesele solicitantului în acţiunea propusă;
(v) să fie însoţită de un rezumat al solicitării, căruia i se va asigura publicitate de către
autoritatea emitentă.
RACR 11.035 Elaborarea proiectului de reglementare/amendament
RACR 11.035(a) Declanşarea procedurii de elaborare a unei reglementări sau a unui
amendament
În cazul în care conducătorul autorităţii emitente decide elaborarea unei reglementări sau
amendarea uneia existente, acesta dispune declanşarea procedurii de elaborare/amendare
prin:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 90
(i) desemnarea unui grup de lucru, responsabil cu elaborarea proiectului de reglementare /
amendament, format din specialişti în domeniu, sau
(ii) transmiterea deciziei privind elaborarea/amendarea reglementării în cauză către
autoritatea delegată. În acest caz conducătorul acesteia desemnează grupul de lucru
responsabil cu elaborarea proiectului de reglementare/amendament.
Nota : În cazul în care decizia privind elaborarea/amendarea unei Reglementări
Aeronautice Civile Române se ia la nivelul autorităţii delegate, din proprie iniţiativă,
conducătorul acesteia desemnează grupul de lucru responsabil cu elaborarea proiectului de
reglementare/amendament, în conformitate cu RACR 11.035 (b)
RACR 11.035(e) Informarea şi consultarea agenţilor aeronautici care ar putea fi
afectaţi de prevederile reglementării/amendamentului
(1) Autoritatea de elaborare informează şi consultă, după caz, agenţii aeronautici civili
care ar putea fi afectaţi de prevederile reglementării/amendamentului în cauză, solicitândule
observaţii pertinente, într-un termen stabilit care, de regula, nu va depăsi 30 de zile.
(2) În acest sens, autoritatea de elaborare trebuie să pună la dispoziţia agentilor aeronautici
civili interesaţi proiectul de reglementare/ amendament în cauză.
(3) În cazul în care agenţii aeronautici civili nu transmit observaţii şi puncte de vedere
până la expirarea termenului stabilit conform RACR 11.035(e)(1), se consideră că aceştia
nu au obiecţii faţă de prevederile respectivului proiect.
(4) Toate observaţiile şi propunerile primite trebuie analizate, sintetizate şi păstrate în
cadrul autorităţii de elaborare, astfel încât să se asigure trasabilitatea întregului proces de
elaborare şi aprobare a reglementării/amendamentului în cauză.
RACR 11.035(f) Participarea persoanelor interesate la procesul de elaborare a
reglementării / amendamentului
(1) Orice persoană fizică sau juridica interesată este îndreptăţită să participe la procesul de
elaborare/ amendare a Reglementărilor Aeronautice Civile Române prin transmiterea, în
scris, de informaţii, puncte de vedere sau propuneri.
(2) Autoritatea de elaborare poate permite persoanelor interesate să-şi susţină propunerile
în cadrul şedintelor de lucru sau să folosească orice alt mijloc de participare, atunci când
consideră că aceasta este în folosul procesului de elaborare/amendare a Reglementărilor
Aeronautice Civile Române.
RACR 11.050 Tratarea cererilor de exceptare sau derogare de la prevederile
reglementărilor aeronautice civile române
(1) Pot fi admise exceptări sau derogări de la prevederile reglementărilor aeronautice
civile române numai în cazurile prevăzute de legile aferente aeronauticii civile sau de
Hotarârile Guvernului în vigoare şi numai în condiţiile în care prin aceasta nu se afectează
siguranţa zborului, securitatea aeronautică sau interesul public.
(2) Cererea de exceptare sau derogare se înaintează conducatorului autorităţii emitente sau
conducătorului autorităţii delegate pentru punerea în aplicare a reglementării în cauză,
după caz, şi se aprobă de către acesta, după consultarea compartimentelor de specialitate.
(3) Exceptările şi derogările sunt nediscriminatorii, iar derogările au caracter temporar.
(4) În termen de 30 de zile, solicitantul trebuie să fie informat asupra deciziei luate şi în
cazul respingerii, asupra motivelor care au condus la aceasta.
RACR 11.055 Contestaţii
(1) În cazurile în care cererea referitoare la elaborarea/amendarea Reglementărilor
Aeronautice Civile Române sau solicitările de exceptare/derogare de la acestea au fost
soluţionate nefavorabil sau fără respectarea prevederilor prezentei reglementări,
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 91
solicitantul poate face contestaţie în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(2) Contestaţiile trebuie să fie adresate conducatorului autorităţii în cauză, care poate
dispune reanalizarea cererii. În termenul prevăzut de lege, solicitantul trebuie să fie
informat asupra deciziei luate şi a motivelor care au condus la aceasta.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 92
7.3. CODUL AERIAN17
Domeniul de aplicare
Art. 1: Prevederile prezentului cod aerian se aplică activităţilor aeronautice civile şi
persoanelor fizice sau juridice care desfăşoară aceste activităţi în spaţiul aerian naţional şi
pe teritoriul României, precum şi celor care, prin activităţile desfăşurate, pot pune în
pericol siguranţa zborurilor şi securitatea aeronautică.
Termeni şi definiţii
Art. 3: În sensul prezentului cod aerian, termenii şi definiţiile utilizate au următorul
înţeles:
3.1. accident – eveniment legat de operarea/utilizarea unei aeronave, care se produce între
momentul în care o persoană se îmbarcă la bordul acesteia, cu intenţia şi cu dreptul legal
de a efectua un zbor, şi momentul în care toate persoanele aflate la bord sunt debarcate şi
în cursul căruia:
a) o persoană este rănită grav sau mortal, datorită faptului că se găseşte:
– în aeronavă;
– în contact direct cu orice parte a aeronavei, inclusiv cu bucăţile care se detaşează
din aceasta;
– expusă direct jetului (aspiraţiei sau suflului motoarelor ori elicelor), cu excepţia
cazurilor în care rănile se datorează unor cauze naturale, autorănirilor sau sunt
produse de altă persoană ori a cazurilor în care rănirile sunt produse în afara zonei
ce este în mod normal disponibilă pasagerilor sau membrilor echipajului;
b) aeronava suferă deteriorări sau o cedare de structură, care alterează caracteristicile de
rezistenţă structurală, de performanţă şi de zbor şi care, în mod normal, necesită o
reparaţie importantă sau înlocuirea componentelor afectate, cu excepţia defectării
motorului ori deteriorării, când deteriorarea este limitată la motor, capote sau la
accesoriile sale ori când este vorba despre deteriorări limitate la elice, la extremităţile
aripii, pneuri, frâne, carenaje sau mici înfundări ori perforaţii în înveliş;
c) aeronava a dispărut sau este total inaccesibilă;
3.2. act de intervenţie ilicită – act produs în mod ilicit, cu intenţie, constând în:
a) violenţă împotriva uneia sau mai multor persoane la bordul unei aeronave la sol şi în
zbor, dacă acel act poate să pericliteze siguranţa aeronavei respective;
b) distrugere a unei aeronave în serviciu sau provocare de avarii unei astfel de aeronave,
care o fac indisponibilă pentru zbor ori care îi pot periclita siguranţa în zbor;
c) amplasare sau favorizare a amplasării prin orice mijloace a unui dispozitiv ori a unei
substanţe care poate distruge o aeronavă aflată în serviciu sau îi poate provoca avarii
care să o facă indisponibilă pentru zbor ori care îi poate periclita siguranţa în zbor;
d) distrugere sau avariere a mijloacelor de navigaţie aeriană ori de intervenţie în
funcţionarea lor, dacă un asemenea act poate periclita siguranţa aeronavelor în zbor;
e) comunicare intenţionată a unor informaţii false, punând astfel în pericol siguranţa unei
aeronave în zbor;
f) folosirea ilegală a oricărui dispozitiv, substanţă sau armă pentru:
– producerea unui act de violenţă împotriva uneia sau mai multor persoane, care
provoacă rănirea gravă ori moartea acestora, pe un aeroport care deserveşte aviaţia
civilă;
– distrugerea sau avarierea gravă a facilităţilor care aparţin aviaţiei civile sau a
aeronavelor care nu sunt în serviciu, dar se află pe acel aeroport, ori pentru
17 Codul Aerian al României a fost adoptat prin Ordonanţta nr. 29/1997 şi republicat în MO nr.
45/26.01.2001, şi ulterior modificat prin Legea nr. 399/2005.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 93
întreruperea serviciilor aeroportului, dacă un asemenea act pune în pericol sau
poate periclita siguranţa aeroportului;
3.3. activităţi aeronautice civile – totalitatea activităţilor legate de proiectarea, construcţia,
atestarea, reparaţia, întreţinerea şi operarea aeronavelor civile, a aerodromurilor şi a altor
obiective de infrastructură de aeronautică civilă, de serviciile de navigaţie aeriană, de
pregătirea personalului aeronautic civil, precum şi a activităţilor aeronautice civile conexe
acestora;
3.4. activităţi aeronautice civile conexe – totalitatea serviciilor care contribuie direct la
asigurarea desfăşurării activităţilor aeronautice civile;
3.5. administrator al aerodromului – persoana fizică sau juridică care conduce şi
gestionează un aerodrom aflat în proprietatea publică ori în proprietatea privată a unor
persoane fizice ori juridice;
3.6. aerodrom – suprafaţa delimitată pe pământ sau pe apă, care cuprinde, eventual, clădiri,
instalaţii şi echipamente, destinată să fie utilizată, în totalitate ori în parte, pentru sosirea,
plecarea şi manevrarea la sol a aeronavelor. Aerodromul utilizat exclusiv pentru elicoptere
se numeşte heliport;
3.7. aeronavă – aparatul care se poate menţine în atmosferă cu ajutorul altor reacţii ale
aerului decât cele asupra suprafeţei pământului;
3.8. aeronave de stat – aeronavele folosite pentru servicii militare, vamale sau de poliţie;
3.9. aeroport – aerodromul certificat pentru operaţiuni de transport aerian public;
3.10. aeroport internaţional – aeroportul nominalizat ca aeroport de intrare şi de plecare,
destinat traficului internaţional al aeronavelor, şi în care sunt asigurate facilităţile de
control pentru trecerea frontierei de stat, pentru controlul vamal, de sănătate publică,
pentru controlul veterinar şi fitosanitar, precum şi pentru alte facilităţi similare;
3.11. agent aeronautic civil – orice persoană fizică sau juridică certificată să desfăşoare
activităţi aeronautice civile;
3.12. autorizare – confirmare oficială dată printr-un document eliberat în conformitate cu
prevederile reglementărilor aeronautice române, prin care se atestă capacitatea
deţinătorului de a desfăşura activităţile aeronautice civile menţionate în acest document;
3.13. autorizaţie de operator aerian – documentul care certifică faptul că un operator
aerian poate să efectueze activităţi de lucru aerian sau de aviaţie generală;
3.14. bloc de spaţiu aerian – un volum de spaţiu aerian de dimensiuni definite în spaţiu şi
timp, în cadrul căruia se furnizează servicii de navigaţie aeriană;
3.15. bloc funcţional de spaţiu aerian – un bloc de spaţiu aerian care are la bază cerinţe
operaţionale şi care reflectă necesitatea asigurării unui management al spaţiului aerian la
un nivel mai integrat, fără a ţine seama de graniţele existente;
3.16. certificare – recunoaşterea faptului că un serviciu, un produs, o piesă sau un
echipament, o organizaţie sau o persoană se conformează cerinţelor aplicabile, precum şi
eliberarea unui certificat relevant care atestă această conformare; certificarea poate avea ca
rezultat şi conferirea unui drept, potrivit reglementărilor în vigoare;
3.17. certificat – documentul emis ca rezultat al certificării în conformitate cu
reglementările specifice aplicabile;
3.18. certificat de operator aerian – documentul care certifică faptul că un operator aerian
are capacitatea de a efectua activităţile de transport aerian public prevăzute în acesta;
3.19. certificat de navigabilitate/autorizaţie – document individual prin care se atestă
navigabilitatea unei aeronave;
3.20. certificat de înmatriculare/identificare – document individual care atestă
înregistrarea unei aeronave, conferindu-i acesteia naţionalitatea;
3.21. certificat de tip – documentul care defineşte proiectul de tip al unei aeronave şi atestă
faptul că acest proiect de tip se conformează cerinţelor de navigabilitate aplicabile;
3.22. drept de trafic – dreptul unui operator aerian certificat de a transporta pasageri,
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 94
bagaje, mărfuri şi/sau poştă pe o rută aeriană care deserveşte două sau mai multe
aeroporturi interne ori internaţionale;
3.23. eveniment de aviaţie civilă – întrerupere operaţională, defect, greşeală sau orice altă
circumstanţă care are sau poate avea influenţă asupra siguranţei zborului şi care nu are ca
rezultat un accident sau un incident grav;
3.24. facilităţi – totalitatea serviciilor şi baza materială asociată acestora, asigurate pe un
aerodrom în legătură cu intrarea şi ieşirea aeronavelor, persoanelor, bagajelor, mărfurilor
şi altele asemenea, în traficul aerian intern şi internaţional;
3.25. forţă majoră – evenimentul de aviaţie civilă, incidentul sau orice circumstanţă
imprevizibilă şi inevitabilă care generează imposibilitatea temporară sau definitivă de a
respecta cerinţele autorizării acordate;
3.26. incident – eveniment, altul decât un accident, asociat cu exploatarea unei aeronave,
care afectează sau poate afecta siguranţa exploatării aeronavei;
3.27. incident grav – un incident ale cărui circumstanţe arată că un accident ar fi fost pe
cale să se producă;
3.28. investigaţie tehnică – activitatea concretă de identificare, de strângere şi de analiză a
informaţiilor pentru determinarea cauzelor unui incident sau accident de aviaţie civilă,
emiterea concluziilor şi, pe baza lor, stabilirea unor recomandări privind siguranţa
zborurilor, precum şi formularea unor propuneri şi recomandări de îmbunătăţire a
activităţilor în vederea prevenirii accidentelor şi incidentelor de aviaţie;
3.29. licenţă de lucru în perimetrul infrastructurii aeroportuare – document individual
prin care se acordă unui agent economic dreptul de a desfăşura activităţi în perimetrul
infrastructurii aeroportuare;
3.30. licenţă de transport aerian – document individual prin care unui operator aerian,
deţinător al unui certificat, i se acordă dreptul de a efectua operaţiunile de transport aerian
public prevăzute în acesta;
3.31. misiune – activitatea unui membru al echipajului din momentul în care acesta intră în
serviciu, după o perioadă de odihnă corespunzătoare, dar înaintea începerii unui zbor sau a
unei serii de zboruri, până în momentul în care acel membru al echipajului iese din
serviciu după încheierea acelui zbor sau a seriei de zboruri;
3.32. navigabilitate – caracteristica aeronavei pregătite pentru zbor, constând în
conformarea acesteia la reglementările de admisibilitate la zbor;
3.33. operator aerian – persoană fizică sau juridică angajată în operarea aeronavelor;
3.34. reglementări specifice – acte normative, proceduri sau standarde specifice unui
domeniu de activitate;
3.35. securitate aeronautică – ansamblu de măsuri, resurse materiale şi forţe umane,
coordonate, mobilizate şi utilizate în scopul protecţiei aeronauticii civile împotriva actelor
de intervenţie ilicită;
3.36. serviciu de navigaţie aeriană – termen generic ce include serviciile de trafic aerian,
serviciile de comunicaţii aeronautice, navigaţie şi supraveghere în domeniul aeronautic,
serviciile meteorologice aeronautice şi serviciile de informare aeronautică, definite
conform reglementărilor specifice aplicabile;
3.37. servicii de trafic aerian – serviciile de control al traficului aerian (serviciile de
control regional, de apropiere şi de aerodrom), serviciile de informare a zborului, serviciile
consultative de trafic aerian şi serviciile de alarmare, definite conform reglementărilor
specifice aplicabile;
3.38. servitute aeronautică – condiţii, restricţii, obligaţii impuse de reglementările
naţionale şi/sau internaţionale, în interesul siguranţei zborului;
3.39. siguranţa zborului – capacitate a activităţii aeronautice constând în evitarea afectării
sănătăţii sau pierderii de vieţi omeneşti, precum şi a producerii de pagube materiale;
3.40. supervizarea siguranţei zborului – activitate constând în acordarea de certificate,
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 95
supravegherea continuă a menţinerii condiţiilor asociate certificatelor respective, precum
şi a îndeplinirii obiectivelor şi nivelurilor de siguranţă, potrivit reglementărilor specifice
aplicabile;
3.41. supraveghere continuă – procesele de verificare a îndeplinirii în mod continuu şi
sistematic a condiţiilor asociate acordării unui certificat pe parcursul perioadei sale de
valabilitate, precum şi de luare a măsurilor de siguranţă necesare;
3.42. tehnică aeronautică – tehnică folosită în aeronautică, care intră sub incidenţa
normelor privind siguranţa zborului;
3.43. trafic aerian – ansamblu de aeronave care, la un moment dat, se află în zbor într-un
spaţiu aerian determinat sau operează pe suprafaţa de manevră a unui aerodrom;
3.44. trafic aerian general – toate mişcările aeronavelor civile, precum şi toate mişcările
aeronavelor de stat, inclusiv cele ale aeronavelor militare, de vamă şi poliţie, care se
efectuează în conformitate cu procedurile Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale;
3.45. trafic aerian operaţional – toate mişcările aeronavelor civile şi de stat care se
efectuează în conformitate cu reglementările naţionale, altele decât în conformitate cu
procedurile Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale;
3.46. transportator aerian – operator aerian deţinător al unui certificat de operator aerian
în termen de valabilitate şi, după caz, al unei licenţe de transport aerian;
3.47. zbor V.F.R. – zbor efectuat după regulile zborului la vedere.
Spaţiul aerian naţional
Generalităţi
Art. 6:
(1) Spaţiul aerian naţional reprezintă coloana de aer situată deasupra teritoriului de
suveranitate al României, până la limita inferioară a spaţiului extraatmosferic.
(2) În spaţiul aerian naţional se desfăşoară atât trafic aerian general, cât şi trafic aerian
operaţional.
Art. 7:
În spaţiul aerian naţional se pot stabili, în conformitate cu reglementările specifice
aplicabile:
a) spaţii aeriene rezervate, destinate unor activităţi aeronautice militare, de şcoală, de
sport aeronautic, de încercare şi omologare a aeronavelor, precum şi altor activităţi
stabilite prin reglementări specifice;
b) spaţii aeriene restricţionate, constituite din zone periculoase, zone restricţionate sau
zone interzise.
Art. 8:
(1) Sunt asimilate din punct de vedere al furnizării serviciilor de navigaţie aeriană cu
spaţiul aerian naţional:
a) spaţiul aerian de deasupra zonei internaţionale a Mării Negre alocat României de
Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, în baza acordurilor regionale de navigaţie
aeriană;
b) spaţiul aerian al altor ţări, în care a fost delegată României, permanent sau pe termen
limitat, prin tratate internaţionale, furnizarea serviciilor de navigaţie aeriană.
(2) Spaţiul aerian naţional poate fi integrat din punct de vedere al furnizării serviciilor de
navigaţie aeriană în unul sau mai multe blocuri funcţionale de spaţiu aerian stabilite prin
tratate încheiate de România cu alte state, în baza reglementărilor specifice aplicabile.
Art. 9:
Clasificarea spaţiului aerian naţional din punct de vedere al asigurării serviciilor de trafic
aerian se stabileşte în conformitate cu standardele elaborate de organizaţiile internaţionale
de aviaţie civilă la care România este parte contractantă.
Art. 10:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 96
În timp de pace Ministerul Transporturilor, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale,
organizează spaţiul aerian naţional şi stabileşte principiile şi regulile de folosire a acestuia
pentru activităţile aeronautice civile sau militare, după caz.
Utilizarea spaţiului aerian naţional
Art. 11:
(1) Orice zbor în spaţiul aerian naţional trebuie să fie autorizat. Procedura de autorizare a
zborurilor se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
(2) Decolarea şi aterizarea aeronavelor civile se efectuează pe aerodromuri certificate în
acest scop, potrivit reglementărilor specifice, precum şi pe alte terenuri sau suprafeţe de
apă, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(3) Aeronavele de stat care operează într-o porţiune de spaţiu aerian aflată sub controlul
serviciilor de trafic aerian civile trebuie să opereze ca trafic aerian general, respectând
reglementările specifice aviaţiei civile, cu excepţia cazului în care se prevede altfel, prin
procedurile de coordonare stabilite între unităţile civile şi militare ale serviciilor de trafic
aerian, în conformitate cu prevederile art. 10 din prezentul cod aerian.
(4) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, respectiv Ministerul Apărării
Naţionale, poate restricţiona sau interzice temporar desfăşurarea traficului aerian general
într-o porţiune ori în întreg spaţiul aerian naţional din motive privind apărarea, ordinea
publică şi siguranţa naţională, conform atribuţiilor ce le revin.
Art. 111: În spaţiul aerian naţional este interzisă operarea aeronavelor:
a) care sunt echipate cu sau care transportă arme nucleare, chimice ori alte arme de
distrugere în masă, cu excepţia celor prevăzute de tratatele la care România este parte;
b) la viteze supersonice, la altitudini mai mici de 10.000 m, cu excepţia zborurilor
aeronavelor militare române sau ale statelor aliate executate pentru îndeplinirea
misiunilor de luptă;
c) care execută activităţi de publicitate, folosind mijloace sonore.
Art. 112
(1) Aeronavele civile cu capabilitate de flotabilitate, pe timpul cât se deplasează pe
porţiuni din apele teritoriale, care sunt organizate ca aerodromuri, se supun reglementărilor
specifice aplicabile aeronavelor care operează pe aerodromuri.
(2) Aeronavele civile cu capabilitate de flotabilitate, pe timpul cât se deplasează pe ape,
care nu sunt organizate ca aerodromuri, se supun reglementărilor specifice aplicabile
navelor maritime, fluviale sau ambarcaţiunilor pentru apele interioare.
(3) Aeronavele civile care operează pe navele maritime ori fluviale, pe timpul cât sunt pe
nave, se supun reglementărilor specifice aplicabile navelor.
Art. 113:
(1) Orice activitate care nu intră în categoria activităţilor aeronautice civile, având drept
efect ajungerea în spaţiul aerian a diverselor corpuri materiale care pot constitui un pericol
pentru siguranţa zborurilor aeronavelor, poate fi efectuată numai în condiţiile autorizării.
(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) şi modul de autorizare a acestora se stabilesc prin
reglementări specifice comune ale Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului şi Ministerului Apărării Naţionale.
Serviciile de navigaţie aeriană
Art. 12:
(1) Serviciile de navigaţie aeriană se furnizează traficului aerian numai de către agenţi
aeronautici certificaţi şi desemnaţi în acest scop, potrivit reglementărilor specifice
aplicabile.
(2) Porţiunile de spaţiu aerian naţional unde se furnizează servicii de trafic aerian civile se
stabilesc în conformitate cu prevederile prezentului cod aerian şi cu reglementările
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 97
specifice aplicabile.
(3) Furnizarea serviciilor de navigaţie aeriană într-un bloc funcţional de spaţiu aerian, care
include şi spaţiul aerian naţional, parţial sau integral, se face în conformitate cu
prevederile tratatului internaţional referitor la acesta.
Art. 13:
(1) Toate aeronavele care operează în spaţiul aerian naţional au obligaţia achitării unor
tarife pentru utilizarea serviciilor de navigaţie aeriană.
(2) Tarifele prevăzute la alin. (1) sunt nediscriminatorii pentru aceleaşi categorii de zboruri
civile, indiferent de naţionalitatea operatorilor aerieni şi de statul de înmatriculare a
aeronavei utilizate.
(3) Sunt scutite de la plata tarifelor pentru servicii de navigaţie aeriană de rută următoarele
categorii de aeronave numai în cazul în care costurile acestor scutiri nu sunt aplicate
celorlalţi utilizatori care nu beneficiază de astfel de facilităţi:
a) aeronave care efectuează zboruri V.F.R.;
b) aeronave militare româneşti care efectuează zboruri militare, iar în cazul aeronavelor
militare străine care efectuează zboruri militare, pe bază de reciprocitate;
c) aeronave utilizate pentru intervenţii în zone calamitate;
d) aeronave care efectuează zboruri exclusiv pentru transportul în misiune oficială al
monarhilor domnitori şi al membrilor apropiaţi ai familiei, al şefilor de stat, al şefilor
de guvern şi al miniştrilor. În toate cazurile misiunile oficiale vor fi confirmate prin
indicatorul de statut corespunzător pe planul de zbor;
e) aeronave care efectuează zboruri de căutare şi salvare autorizate de un organ
competent de căutare şi salvare (SAR);
f) aeronave care efectuează zboruri ce se termină la aerodromul de la care aeronava a
decolat şi în timpul cărora nu s-a efectuat nici o aterizare intermediară;
g) aeronave a căror masă maximă certificată la decolare este strict mai mică de două tone;
h) aeronave care efectuează zboruri-şcoală executate exclusiv în cadrul examinărilor în
vederea obţinerii licenţei sau a unei calificări pentru echipajul de comandă şi, pentru
aceasta, este confirmată prin menţiunea corespunzătoare pe planul de zbor;
i) aeronave care efectuează zboruri exclusiv în scopul verificării sau testării
echipamentelor folosite ori care se intenţionează să fie folosite ca mijloace de sol
pentru navigaţia aeriană;
j) alte categorii de aeronave prevăzute de lege.
(4) Pot fi scutite, total sau parţial, de la plata tarifelor prevăzute la alin. (1) şi alte categorii
de aeronave, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
(5) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului poate interzice temporar
accesul în spaţiul aerian naţional al aeronavelor operatorilor aerieni care înregistrează
restanţe la achitarea tarifelor pentru utilizarea serviciilor de navigaţie aeriană.
Personalul aeronautic civil
Prevederi generale
Art. 32:
În aeronautica civilă funcţionează personal aeronautic civil, precum şi alte categorii de
personal.
Art. 33
(1) Personalul aeronautic civil cuprinde:
– personal aeronautic civil navigant;
– personal aeronautic civil nenavigant.
(2) Drepturile şi obligaţiile personalului aeronautic civil se stabilesc prin reglementări
specifice, în condiţiile legii.
Art. 34:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 98
Personalul aeronautic civil navigant cuprinde:
a) personalul care constituie echipajul de conducere de la bordul aeronavelor civile:
piloţi, navigatori, mecanici şi/sau ingineri de bord şi operatori radionaviganţi;
b) personalul de cabină, tehnic sau care îndeplineşte alte funcţii la bordul aeronavelor
civile, calificat pentru categoria respectivă de aeronavă civilă, care, neparticipând la
conducerea acestora, exercită la bord activităţi cu privire la pasageri şi mărfuri,
activităţi de control tehnic în vederea constatării stării de navigabilitate, activităţi de
verificare în zbor a funcţionării mijloacelor serviciilor de comunicaţii, navigaţie şi
supraveghere, precum şi alte activităţi aeronautice civile, potrivit reglementărilor
specifice aplicabile;
c) personalul de inspecţie în zbor a operaţiunilor aeriene;
d) paraşutiştii.
Art. 35:
Personalul aeronautic civil nenavigant cuprinde:
a) personalul tehnic calificat care lucrează direct la planificarea şi pregătirea operaţională
a zborurilor, la proiectarea, certificarea, fabricaţia, inspecţia, întreţinerea, reparaţia şi
operarea tehnicii aeronautice;
b) personalul care furnizează şi/sau asigură serviciile de navigaţie aeriană;
c) inspectorii aeronautici care exercită activităţi de supervizare a siguranţei zborului;
d) personalul de aerodrom care execută activităţi specifice, cu impact asupra siguranţei
zborului.
Comandantul şi echipajul aeronavei civile
Art. 36:
(1) Echipajul aeronavei civile este constituit din personal certificat în mod corespunzător,
care desfăşoară activităţi la bord în conformitate cu reglementările specifice aplicabile.
(2) Membrii echipajului aeronavei au obligaţia ca, pe întreaga perioadă a misiunii, să aibă
asupra lor documentele de certificare individuale obligatorii prevăzute de reglementările
specifice aplicabile.
(3) Echipajul se află în subordinea comandantului de aeronavă civilă.
(4) Comandantul aeronavei civile este desemnat de operatorul aerian, pentru fiecare zbor,
cu excepţia cazului când prin reglementări specifice se prevede altfel.
Art. 37:
(1) Funcţia de comandant de aeronavă civilă este îndeplinită de pilotul comandant,
certificat pentru categoria, clasa sau tipul aeronavei civile respective şi având licenţa
corespunzătoare în termen de valabilitate.
(2) Persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) are funcţia de comandant de
aeronavă din momentul începerii misiunii şi până în momentul terminării acesteia.
(3) Comandantul aeronavei civile care remorchează alte aeronave este comandantul
acestora până la declanşarea lor.
Art. 38:
(1) Comandantul aeronavei civile răspunde de pregătirea şi executarea în siguranţă a
fiecărui zbor, precum şi de comportamentul şi disciplina echipajului la bord şi la sol, cu
respectarea prevederilor prezentului cod aerian şi ale reglementărilor specifice aplicabile.
(2) Acesta va refuza decolarea atunci când constată nereguli cu ocazia îndeplinirii
sarcinilor ce îi revin, în conformitate cu reglementările specifice în vigoare.
Art. 39:
(1) În timpul misiunii sale comandantul de aeronavă civilă poate delega atribuţii, dar nu
poate să îşi delege responsabilităţile.
(2) În cazul în care acesta este împiedicat din orice cauză, în cursul zborului sau la sol, să
îşi îndeplinească funcţia, în lipsa desemnării prealabile a unei alte persoane pentru a-l
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 99
înlocui, funcţia de comandant de aeronavă civilă va fi exercitată de unul dintre ceilalţi
membri ai echipajului de conducere, în ordinea stabilită prin reglementările specifice
aplicabile.
Art. 40:
(1) Comandantul unei aeronave civile aflate în zbor are jurisdicţie asupra întregului
personal aeronautic civil aflat la bord.
(2) Dispoziţiile date de comandantul de aeronavă civilă în timpul zborului, în scopul
asigurării siguranţei zborului, sunt obligatorii pentru toate persoanele aflate la bord.
(3) Comandantul de aeronavă civilă poate debarca orice membru al echipajului şi orice
pasager la o escală intermediară, pentru motive determinate de siguranţa zborului şi de
păstrarea ordinii în aeronava civilă.
(4) În caz de pericol, comandantul de aeronavă civilă va lua măsurile necesare pentru
salvarea pasagerilor, a echipajului, a încărcăturii, precum şi a aeronavei, după caz.
(5) În cazul unui accident, comandantul de aeronavă civilă îşi menţine toate prerogativele
până în momentul când autoritatea în drept îl eliberează de atribuţiile ce îi revin în legătură
cu operarea aeronavei.
Art. 43:
(1) Prin derogare de la prevederile art. 37, operatorul poate desemna în funcţia de
comandant de aeronavă civilă şi o altă persoană decât pilotul comandant.
(2) Obligaţiile şi răspunderile pentru executarea misiunii se împart între comandantul de
aeronavă civilă şi pilotul comandant, după cum urmează:
a) pilotul comandant răspunde, de la începerea şi până la terminarea operaţiunii de zbor
cu aeronava civilă, de conducerea tehnică şi de siguranţă a aeronavei, putând lua orice
măsuri pentru realizarea siguranţei zborului;
b) comandantul de aeronavă răspunde, în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod
aerian de executarea misiunii în bune condiţii, pentru toate celelalte aspecte care nu
privesc conducerea tehnică şi operarea în siguranţă a aeronavei.
Operaţiuni aeriene civile
Generalităţi
Art. 44:
Operaţiunile aeriene civile care pot fi efectuate pe teritoriul României se clasifică astfel:
a) operaţiuni de transport aerian public;
b) operaţiuni de aviaţie generală;
c) operaţiuni de lucru aerian.
Operaţiuni de transport aerian public
Art. 45:
Operaţiunile de transport aerian public sunt transporturile de pasageri, bagaje, mărfuri
şi/sau poştă, efectuate pe baze comerciale, prin curse regulate sau neregulate, de către
transportatorii aerieni. Transporturile aeriene publice executate în spaţiul aerian naţional
sunt supuse tratatelor internaţionale la care România este parte.
Art. 46:
(1) Transporturile aeriene publice se execută pe bază de contract de transport încheiat între
transportatorul aerian şi beneficiarul transportului.
(2) Prin contractul de transport aerian, transportatorul aerian se obligă să ducă la destinaţie
pasagerii, bagajele, marfa şi/sau poşta, iar beneficiarul să plătească preţul transportului.
Art. 47:
(1) Transportatorul aerian răspunde pentru orice prejudiciu produs prin decesul sau
vătămarea sănătăţii pasagerilor ori avarierea sau pierderea bagajelor, a mărfii şi/sau a
poştei transportate.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 100
(2) Regimul răspunderii transportatorului aerian este, pentru transporturile aeriene publice
internaţionale, reglementat în conformitate cu tratatele internaţionale la care România este
parte, iar pentru transporturile aeriene publice interne, în conformitate cu prevederile
dreptului comun, în măsura în care nu s-a stabilit altfel printr-o lege specială sau printr-un
tratat internaţional la care România este parte.
Art. 48: Transporturile aeriene publice efectuate prin curse regulate sunt transporturile
aeriene executate după orare publicate şi rute prestabilite, destinate să asigure legătura
între două sau mai multe aeroporturi şi în care capacitatea comercială disponibilă este pusă
la dispoziţie publicului contra cost.
Art. 49:
(1) Transporturile aeriene publice, altele decât cele prevăzute la art. 48, se efectuează prin
curse neregulate.
(2) Transporturile aeriene publice prin curse neregulate includ şi zborurile care nu implică
transportul pasagerilor între două sau mai multe aerodromuri, efectuate pe baze
comerciale, cu unul sau mai mulţi pasageri la bord.
Art. 50:
(1) Transportatorii aerieni români pot efectua transporturi aeriene publice pe rute interne
sau internaţionale, prin curse regulate sau neregulate, numai în condiţiile deţinerii unui
certificat de operator aerian în termen de valabilitate şi a unei licenţe de transport aerian
eliberate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
(2) Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc de Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului prin reglementări specifice.
(3) Transportatorii aerieni străini pot efectua transporturi aeriene publice în spaţiul aerian
naţional, în conformitate cu drepturile de trafic acordate de Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului sau în condiţiile stabilite prin tratatele internaţionale la care
România este parte.
Operaţiuni de lucru aerian şi aviaţie generală
Art. 51:
(1) Operaţiunile de aviaţie generală cuprind:
a) transporturile aeriene în interes propriu;
b) zborurile în interes propriu;
c) zborurile particulare;
d) zborurile şcoală.
(2) Transporturile aeriene în interes propriu reprezintă operaţiunile de aviaţie generală
executate de o persoană juridică, fără perceperea unui tarif sau a echivalentului acestuia în
bunuri ori servicii, utilizându-se aeronave civile proprii sau închiriate, care constituie
accesoriul unei alte activităţi economice executate de persoana respectivă, beneficiarul
transportului.
(3) Zborurile în interes propriu reprezintă operaţiunile de aviaţie generală, altele decât
transporturile în interes propriu, efectuate de persoane fizice sau juridice, cu aeronave
civile proprii sau închiriate, pentru şi în susţinerea nevoilor activităţilor proprii, fără
perceperea de tarife. Zborurile în interes propriu includ şi zborurile efectuate exclusiv în
scop sportiv.
(4) Zborurile particulare reprezintă operaţiunile de aviaţie generală efectuate de deţinătorii
de aeronave civile, persoane fizice, exclusiv în scop necomercial.
(5) Zborurile şcoală reprezintă operaţiunile aeriene civile organizate de persoane fizice sau
juridice în scopul pregătirii personalului aeronautic civil navigant.
Art. 52: Operaţiunile de lucru aerian sunt operaţiunile aeriene civile efectuate pentru
nevoile industriei, agriculturii, silviculturii, sănătăţii publice şi protecţiei mediului, de
căutare şi salvare, cercetare ştiinţifică, fotografiere, monitorizare, publicitate, precum şi în
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 101
alte scopuri de către operatori aerieni certificaţi de Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului.
Art. 53: Regimul răspunderii operatorilor aerieni care efectuează operaţiuni aeriene de
aviaţie generală sau de lucru aerian pe teritoriul României este reglementat în conformitate
cu prevederile dreptului comun, în măsura în care nu s-a stabilit altfel printr-o lege
specială sau printr-un tratat internaţional la care România este parte.
Protecţia mediului
Art. 54: În sensul prezentului cod aerian, protecţia mediului reuneşte toate activităţile ce
au ca scop reducerea impactului aviaţiei civile asupra mediului, datorat zgomotului produs
de aeronavele civile, emisiilor motoarelor de aviaţie, substanţelor folosite în cadrul
activităţilor aeronautice civile şi reziduurilor rezultate în urma desfăşurării acestor
activităţi.
Art. 55: Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului stabileşte, împreună cu
autoritatea de mediu, politici şi reglementări specifice în domeniul protecţiei mediului.
Art. 56: În scopul protecţiei mediului, Ministerul Transporturilor poate restricţiona
operarea aeronavelor civile pe aeroporturile din România sau în spaţiul aerian naţional.
Art. 57: Ministerul Transporturilor, cu avizul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei
Mediului, stabileşte aeroporturile din România care, în urma derulării activităţilor
specifice, au un impact semnificativ asupra mediului, în vederea implementării de
programe de protecţie a mediului.
Art. 59: Ministerul Transporturilor, la solicitarea administratorului aeroportului, poate
aproba măsuri temporare şi derogări ce permit operarea aeronavelor civile, care au impact
semnificativ asupra mediului.
Art. 60: Prevederile art. 56 nu se aplică următoarelor categorii de aeronave civile:
a) aeronavele de stat româneşti;
b) aeronavele româneşti care execută misiuni oficiale, prezidenţiale sau guvernamentale,
iar în cazul celor străine, pe bază de reciprocitate;
c) aeronavele ce operează în folosul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Crucii Roşii şi
Semilunii Roşii;
d) aeronavele civile care efectuează misiuni de căutare şi de salvare ori care transportă
personal sau materiale în cadrul acestor misiuni;
e) aeronavele care efectuează misiuni umanitare şi de ajutorare urgentă;
f) aeronavele care sunt nevoite să aterizeze din cauze tehnice, din cauza condiţiilor
meteorologice nefavorabile sau a unor situaţii de forţă majoră;
g) aeronavele care aterizează din dispoziţia Ministerului Transporturilor şi/sau a
Ministerului Apărării Naţionale.
Siguranţa zborului
Generalităţi
Art. 61:
(1) Siguranţa zborului reprezintă o cerinţă obligatorie şi, totodată, un criteriu de
performanţă fundamental pentru orice activitate aeronautică civilă.
(2) Siguranţa zborului se realizează prin:
a) emiterea de reglementări specifice, inclusiv stabilirea obiectivelor de siguranţă,
precum şi a nivelurilor de siguranţă cerute sau minim acceptabile;
b) asigurarea cadrului de implementare a reglementărilor, obiectivelor şi nivelurilor de
siguranţă;
c) exercitarea funcţiei de supervizare a siguranţei zborului.
Art. 62:
(1) Funcţia de supervizare a siguranţei zborului în aviaţia civilă la nivel naţional se
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 102
îndeplineşte prin desemnare şi delegare de competenţă din partea Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în condiţiile art. 5, de către un organism
tehnic specializat care funcţionează separat de agenţii aeronautici civili supuşi
supervizării.
(2) Organismul tehnic specializat prevăzut la alin. (1) are personalitate juridică proprie,
este autonom din punct de vedere administrativ şi financiar şi îşi exercită în mod
independent atribuţiile de natură tehnică stabilite.
(3) Până la 31 decembrie 2005, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului va
desemna organismul tehnic specializat, prevăzut la alin. (1), şi va stabili atribuţiile acestuia
prin ordin.
Art. 621:
(1) Organismul tehnic specializat prevăzut la art. 62 poate interzice temporar sau poate
restricţiona efectuarea de zboruri în spaţiul aerian naţional de către aeronavele civile
străine despre care sunt deţinute informaţii că operarea ori întreţinerea acestora nu
corespunde standardelor minime de siguranţă stabilite în baza prevederilor Convenţiei de
la Chicago.
(2) În cazul în care astfel de neconformităţi cu standardele minime de siguranţă stabilite în
baza prevederilor Convenţiei de la Chicago sunt sesizate cu ocazia inspecţiilor la sol
efectuate pe aerodromurile din România, conform reglementărilor specifice aplicabile, iar
măsurile corective subsecvente nu sunt aplicate înaintea efectuării zborului următor sau
sunt necorespunzătoare, organismul tehnic specializat prevăzut la art. 62 poate decide
reţinerea la sol a aeronavei civile respective, până la remedierea deficienţelor semnalate,
urmând a informa imediat autorităţile competente române şi pe cele ale statului de
înmatriculare a aeronavei reţinute, precum şi operatorul implicat.
(3) Măsurile necesare pentru reţinerea la sol a aeronavei civile prevăzute la alin. (2) vor fi
luate de administratorul aerodromului, la solicitarea organismului tehnic specializat
prevăzut la art. 62 sau a reprezentantului său autorizat.
Certificarea agenţilor aeronautici civili
Art. 63: În scopul realizării siguranţei zborului, următoarele categorii de agenţi aeronautici
civili sunt supuşi certificării şi supravegherii continue de către organismul tehnic prevăzut
la art. 62 alin. (1):
a) operatorii aerieni corespunzător cu operaţiunile aeriene civile pe care le desfăşoară;
b) agenţii aeronautici civili care au ca obiect de activitate proiectarea, fabricaţia şi
întreţinerea aeronavelor, motoarelor, elicelor, pieselor şi echipamentelor asociate,
precum şi cei care au ca obiect de activitate procesele specializate, inclusiv încercările
de tip, testările specializate şi distribuirea produselor aeronautice;
c) agenţii aeronautici civili care desfăşoară activităţi de proiectare, construcţii, montaj,
reparaţii pentru elemente de infrastructură şi echipamente care concură direct la
siguranţa zborului;
d) agenţii aeronautici civili care au ca obiect de activitate furnizarea serviciilor de
navigaţie aeriană, precum şi activităţile aeroportuare;
e) agenţii aeronautici civili care se ocupă cu pregătirea personalului aeronautic civil;
f) alte categorii de agenţi aeronautici civili, potrivit reglementărilor specifice aplicabile.
Certificarea personalului aeronautic civil
Art. 66:
(1) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului stabileşte, prin reglementări
specifice, categoriile de personal aeronautic civil supus certificării, precum şi documentele
de certificare obligatorii pentru exercitarea activităţilor aeronautice civile.
(2) Oricare persoană care face dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute în reglementările
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 103
specifice aplicabile poate solicita certificarea ca personal aeronautic civil.
Art. 67: Certificatele personalului aeronautic civil sunt documente nominale individuale,
obligatorii pe întreaga durată a desfăşurării activităţii ca personal aeronautic civil.
Art. 69: În condiţiile în care tratatele internaţionale la care România este parte nu prevăd
altfel, documentele de certificare emise de alte state pot fi recunoscute sau validate în
România numai dacă criteriile în baza cărora au fost eliberate se situează cel puţin la
nivelul standardelor şi practicilor recomandate de Organizaţia Aviaţiei Civile
Internaţionale şi în condiţiile îndeplinirii cerinţelor reglementărilor naţionale specifice
aplicabile.
Art. 70: Examinarea medicală a candidaţilor care solicită certificarea ca personal
aeronautic civil poate fi efectuată numai de către o instituţie medicală autorizată, potrivit
reglementărilor specifice aplicabile.
Certificarea aeronavelor civile
Art. 71:
(1) Aeronavele civile care se înmatriculează în România, motoarele şi elicele acestora vor
deţine un certificat de tip emis potrivit reglementărilor specifice aplicabile, care să acopere
produsul, inclusiv toate piesele şi echipamentele instalate pe acesta.
(2) În certificatul de tip se înscriu condiţiile şi limitările care sunt cerute în interesul
siguranţei zborului.
Art. 72: Piesele şi echipamentele pot deţine un certificat specific în urma demonstrării că
acestea sunt conforme cu specificaţiile detaliate de navigabilitate stabilite.
Art. 73:
(1) Fiecare aeronavă civilă trebuie să deţină un certificat de navigabilitate individual,
eliberat în urma demonstrării că aeronava civilă este conformă cu proiectul de tip aprobat
în certificatul de tip şi că întreaga documentaţie, inspecţiile şi încercările relevante
demonstrează că aeronava este în condiţie de operare în siguranţă.
(2) În certificatul de navigabilitate, care trebuie să se afle în permanenţă la bordul
aeronavei, se înscriu categoriile de activităţi pentru care aeronava civilă poate fi folosită,
precum şi alte condiţii şi limitări impuse de siguranţa zborului.
Art. 74:
(1) Ministerul Transporturilor emite reglementări aeronautice specifice privind certificarea
aeronavelor civile.
(2) Ministerul Transporturilor poate stabili categorii de aeronave şi paraşute care, prin
excepţie de la prevederile art. 73, pot efectua zboruri fără să deţină certificat de tip şi/sau
de navigabilitate.
Zone supuse servituţilor de aeronautică civilă
Art. 76: În scopul asigurării siguranţei zborului se stabilesc, în conformitate cu
reglementările specifice emise de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,
zone supuse servituţilor de aeronautică civilă aferente aerodromurilor civile şi
echipamentelor serviciilor civile de navigaţie aeriană.
Art. 77: În zonele supuse servituţilor de aeronautică civilă pot fi construite şi amplasate
construcţii, instalaţii şi echipamente noi numai cu avizul Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului, iar în cazul aerodromurilor exploatate în comun, cu avizul
Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, împreună cu Ministerul
Apărării Naţionale.
Art. 78: Administratorii aerodromurilor civile, ai echipamentelor aferente serviciilor de
navigaţie aeriană, cât şi proprietarii terenurilor, clădirilor şi amenajărilor aflate în zonele
supuse servituţilor de aeronautică civilă sunt obligaţi să respecte restricţiile impuse prin
reglementările specifice referitoare la aceste zone, precum şi prin avizul prevăzut la art.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 104
77.
Transferul responsabilităţilor de supraveghere a siguranţei zborului
Art. 781: În cazul unei aeronave înmatriculate într-un alt stat şi operate de un operator
aerian român, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului poate încheia,
conform Convenţiei de la Chicago şi potrivit atribuţiilor ce îi revin prin prezentul cod
aerian, acorduri bilaterale cu autorităţile aeronautice din acel stat, prin care se preiau, în
totalitate sau în parte, funcţiile şi obligaţiile ce revin statului de înmatriculare a aeronavei.
Art. 782: În cazul unei aeronave înmatriculate în România şi operate de un operator aerian
dintr-un alt stat, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului poate încheia,
conform Convenţiei de la Chicago şi potrivit atribuţiilor ce îi revin prin prezentul cod
aerian, acorduri bilaterale cu autorităţile aeronautice din acel stat prin care se transferă, în
totalitate sau în parte, funcţiile şi obligaţiile ce revin statului român în calitate de stat de
înmatriculare a aeronavei.
Securitatea aeronautică
Art. 79: Protecţia aviaţiei civile împotriva actelor de intervenţie ilicită se realizează pe
baza Programului Naţional de Securitate Aeronautică, elaborat de Ministerul
Transporturilor şi aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Art. 80: Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat responsabilă pentru dezvoltarea,
implementarea şi aplicarea programului prevăzut la art. 79.
Facilităţi aeronautice
Art. 81: Facilităţile aeronautice se realizează în conformitate cu procedurile, standardele şi
practicile recomandate, emise de organizaţiile internaţionale de aviaţie civilă la care
România este parte, precum şi cu legislaţia europeană şi naţională specifică în vigoare.
Art. 82: Administratorii aerodromurilor civile au obligaţia să asigure condiţiile pentru
implementarea şi asigurarea funcţionării sistemului de facilităţi aeronautice la
aerodromurile pe care le administrează.
Căutarea şi salvarea aeronavelor civile
Art. 83: În spaţiul aerian naţional, precum şi pe teritoriul României operaţiunile de căutare
şi salvare a aeronavelor civile aflate în primejdie şi a supravieţuitorilor unui accident de
aviaţie se realizează în conformitate cu legislaţia naţională referitoare la managementul
situaţiilor de urgenţă.
Art. 85: Asistenţa de căutare şi de salvare se acordă tuturor aeronavelor civile şi
supravieţuitorilor unui accident de aviaţie.
Art. 86: Toate autorităţile publice, precum şi persoanele fizice şi juridice solicitate au
obligaţia de a acorda asistenţă în cazul operaţiunilor de căutare şi de salvare, urmărindu-se
prioritar salvarea vieţilor omeneşti, precum şi prevenirea amplificării daunelor şi
conservarea dovezilor esenţiale pentru anchetarea adecvată a accidentelor.
Investigaţia tehnică a incidentelor şi accidentelor de aviaţie
Art. 87: Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului este autoritatea de stat
pentru reglementarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor privind investigaţia tehnică
a incidentelor şi a accidentelor din aviaţia civilă.
Art. 88:
(1) Scopul investigaţiei tehnice îl reprezintă stabilirea faptelor, cauzelor şi împrejurărilor
care au condus la producerea incidentului sau a accidentului de aviaţie civilă, precum şi
identificarea măsurilor preventive corespunzătoare.
(2) Obiectivul investigaţiei tehnice îl reprezintă creşterea siguranţei zborului prin emiterea
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 105
de recomandări în vederea prevenirii producerii unor incidente sau accidente similare în
aviaţia civilă.
Art. 89:
(1) Investigaţia tehnică este independentă de ancheta penală sau disciplinară.
(2) Stabilirea responsabilităţilor, a persoanelor vinovate, a gradului de vinovăţie, precum şi
aplicarea sancţiunilor sunt de competenţa organelor abilitate prin lege.
Art. 90:
(1) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului emite reglementări specifice cu
privire la raportarea, colectarea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor referitoare la
evenimentele de aviaţie civilă, în conformitate cu recomandările organizaţiilor
internaţionale de aviaţie civilă.
(2) Agenţii aeronautici civili au obligaţia să informeze Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului asupra producerii incidentelor şi accidentelor de aviaţie civilă.
(3) Confidenţialitatea surselor de informare în timpul investigaţiei tehnice, inclusiv
raportările voluntare ale personalului aeronautic civil, care stau la baza începerii sau
desfăşurării unei investigaţii, este garantată în condiţiile legii.
Art. 91: Echipajele aeronavelor civile, precum şi orice persoană fizică sau juridică sunt
obligate să furnizeze, la cererea comisiei de investigare, pe durata investigaţiei tehnice,
toate informaţiile şi relaţiile care le sunt cunoscute.
Sancţiuni
Art. 92: Încălcarea prevederilor prezentului Cod aerian atrage, după caz, răspunderea
disciplinară, civilă, contravenţională sau penală a persoanelor vinovate.
Art. 93:
(1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit
legii, să constituie infracţiuni, următoarele fapte:
a) lipsa de la bordul aeronavei a documentelor obligatorii prevăzute la art. 17 alin. (2),
art. 36 alin. (2) şi la art. 73 alin. (2);
b) refuzul comandantului unei aeronave civile de a prezenta persoanelor împuternicite, în
condiţiile legii, documentele obligatorii prevăzute la art. 17 alin. (2), art. 36 alin. (2) şi
la art. 73 alin. (2);
c) neinformarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului cu privire la
producerea incidentelor şi accidentelor de aviaţie civilă, de către cei care au această
obligaţie în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (2);
d) desfăşurarea de activităţi în perimetrul infrastructurii aeroportuare fără licenţa
prevăzută la art. 29 alin. (3);
e) efectuarea activităţilor aeronautice civile prevăzute la art. 63, fără deţinerea unui
certificat valabil, de către persoane fizice sau juridice;
f) efectuarea de operaţiuni de transport aerian public fără deţinerea licenţei de transport
aerian şi/sau a certificatului de operator prevăzute la art. 50 alin. (1);
g) amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi echipamentelor în zonele supuse servituţilor
de aeronautică civilă fără obţinerea avizului Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului, prevăzut la art. 77;
h) nerespectarea restricţiilor impuse prin reglementările specifice referitoare la zonele
supuse servituţilor aeronautice sau prin avizele emise de Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului, de către persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 78;
i) operarea unei aeronave civile cu nerespectarea condiţiilor şi limitărilor înscrise în
certificatul de navigabilitate conform prevederilor art. 73 alin. (2);
j) efectuarea serviciului de către personalul aeronautic civil sub influenţa băuturilor
alcoolice sau a altor substanţe interzise de autoritatea de reglementare. Se consideră
sub influenţa băuturilor alcoolice personalul care are o îmbibaţie alcoolică în sânge de
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 106
până la 0,8 la mie.
(2) Prin hotărâre a Guvernului se pot stabili şi alte fapte contravenţionale din domeniul
aviaţiei civile.
Art. 94:
Contravenţiile prevăzute la art. 93 alin. (1) se sancţionează după cum urmează:
a) contravenţiile prevăzute la lit. a) – c), cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b) contravenţiile prevăzute la lit. d) – f), cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei;
c) contravenţiile prevăzute la lit. g) – j), cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei.
Art. 97:
(1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 93, precum şi aplicarea amenzilor se fac,
cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, de către persoanele împuternicite în acest
scop de ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 93 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 98:
Încălcarea de către personalul aeronautic civil a îndatoririlor de serviciu sau neîndeplinirea
lor, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa zborului, se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani.
Art. 99:
(1) Încredinţarea comenzilor aeronavei civile de către pilotul comandant unei persoane
neautorizate se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Părăsirea fără aprobare a postului de către orice membru al echipajului de conducere
sau de către personalul ce asigură direct informarea, dirijarea şi controlul traficului aerian,
dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa zborului, se pedepseşte cu închisoare
de la 2 la 7 ani.
Art. 101:
(1) Săvârşirea faptei prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. j), dacă aceasta este de natură să pună
în pericol siguranţa zborului, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Efectuarea serviciului în stare de ebrietate de către personalul aeronautic civil se
pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită de personalul aeronautic navigant,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Este considerat în stare de ebrietate personalul care are o îmbibaţie alcoolică în sânge
mai mare de 0,8 la mie.
Art. 102:
(1) Pilotarea unei aeronave de către o persoană care nu deţine documentele de certificare
prevăzute de reglementările în vigoare pentru pilotarea aeronavei respective se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă prin fapta prevăzută la alin. (1) s-a pus în pericol siguranţa altor zboruri,
sănătatea publică sau protecţia mediului, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.
Art. 103:
(1) Se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă următoarele fapte:
a) exploatarea unei aeronave fără ca aceasta să posede un certificat de
înmatriculare/identificare şi un certificat/autorizaţie de navigabilitate ori documente
echivalente;
b) nerespectarea restricţiilor impuse prin reglementările specifice referitoare la zonele
supuse servituţilor aeronautice sau prin avizele emise de Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului, de către persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 78,
dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa zborului;
c) efectuarea de operaţiuni de transport aerian public fără deţinerea licenţei de transport
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 107
aerian şi/sau a certificatului de operator prevăzute la art. 50 alin. (1), dacă fapta este de
natură să pună în pericol siguranţa zborului;
d) inscripţionarea neconformă cu certificatul de înmatriculare/identificare sau suprimarea
mărcilor de inscripţionare.
(2) Fapta prevăzută la lit. a), săvârşită după refuzul eliberării certificatului de înmatriculare
sau a certificatului de navigabilitate, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani.
Art. 104: În înţelesul prevederilor prezentului capitol:
a) o aeronavă se consideră a fi în serviciu din momentul în care personalul de la sol sau
echipajul începe să o pregătească în vederea unui anumit zbor până la expirarea unui
termen de 24 de ore după orice aterizare; perioada de serviciu cuprinde în orice caz
întregul timp în care aeronava se află în zbor, în sensul prevederilor lit. b);
b) o aeronavă se consideră a fi în zbor din momentul în care, îmbarcarea fiind terminată,
toate uşile exterioare au fost închise şi până în momentul în care una dintre aceste uşi a
fost deschisă în vederea debarcării; în caz de aterizare forţată se consideră că zborul se
continuă până când autoritatea competentă preia în sarcină aeronava, persoanele şi
bunurile de la bord.
Art. 106: Comunicarea de informaţii, ştiind că acestea sunt false, dacă prin acest fapt se
periclitează siguranţa zborului, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. Dacă fapta se
săvârşeşte în scopul devierii itinerarului de zbor, pedeapsa este de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Art. 107:
(1) Săvârşirea, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme sau al unei substanţe, a unui act de
violenţă împotriva unei persoane aflate într-un aeroport civil, dacă fapta pune în pericol
sau este de natură a pune în pericol siguranţa şi securitatea în acest aeroport, se pedepseşte
cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Săvârşirea oricărui act de violenţă fizică sau psihică asupra unei persoane aflate la
bordul unei aeronave civile în zbor sau în pregătire de zbor se pedepseşte cu închisoare de
la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 108:
(1) Distrugerea sau deteriorarea gravă, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme sau al unei
substanţe, a instalaţiilor unui aeroport civil ori a unei aeronave care nu este în serviciu, dar
se află pe un aeroport, precum şi întreruperea serviciilor de aeroport, dacă fapta
compromite sau este de natură a compromite siguranţa şi securitatea în acest aeroport, se
pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.
(2) Distrugerea sau deteriorarea instalaţiilor ori a serviciilor de navigaţie aeriană sau
perturbarea funcţionării acestora, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa
zborului, se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (2) se sancţionează şi distrugerea unei aeronave în
serviciu sau cauzarea de deteriorări care o fac indisponibilă de zbor ori care sunt de natură
să îi pună în pericol siguranţa în zbor.
(4) Plasarea sau înlesnirea plasării pe o aeronavă civilă, prin orice mijloc, a unui dispozitiv
sau a unei substanţe capabile să distrugă acea aeronavă sau să îi producă deteriorări care o
fac inaptă de zbor ori care sunt de natură să pericliteze siguranţa acesteia în zbor se
pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 109: Preluarea fără drept a unei aeronave, prin orice mijloace, precum şi exercitarea
fără drept a controlului asupra aeronavei se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi.
Art. 110: Dacă faptele prevăzute în prezentul capitol au avut ca urmare decesul uneia sau
al mai multor persoane, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25
de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 111:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 108
(1) Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepseşte.
(2) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor,
precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în prezentul
capitol.
Art. 112: Cercetarea faptelor prevăzute la art. 98 – 111, precum şi punerea în mişcare a
acţiunii penale sunt de competenţa procurorului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază
teritorială au fost săvârşite acestea.
7.4. Procedura de autorizare a zborurilor cu aeronave civile şi de stat în spaţiul
aerian naţional
Procedura de autorizare a zborurilor cu aeronave civile şi de stat în spaţiul aerian naţional
a fost adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1172/2003, publicată în MO nr. 724 din 16
octombrie 2003 şi ulterior modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr.
583/2007.
Prezentăm în extras norme din acestă hotărâre:
Art. 1:
(1) Orice activitate de zbor în spaţiul aerian naţional necesită o autorizare.
(2) Prezenta hotărâre stabileşte procedura de autorizare a zborurilor aeronavelor civile şi
de stat în spaţiul aerian naţional.
(3) Prevederile prezentei hotărâri se aplică tuturor persoanelor fizice şi juridice care
efectuează operaţiuni aeriene cu aeronave civile şi de stat în spaţiul aerian naţional,
indiferent de cetăţenia, respectiv de naţionalitatea acestor persoane şi indiferent de
categoria de aeronavă utilizată.
Art. 2:
(1) În sensul prezentei hotărâri, termenii utilizaţi au următorul înţeles:
a) operator al aeronavei – persoană fizică sau juridică care efectuează operaţiuni aeriene
cu o aeronavă civilă sau de stat; în cazul operaţiunilor aeriene civile de aviaţie
generală, operator al aeronavei este considerat pilotul aflat la comanda aeronavei; în
cazul operaţiunilor aeriene civile de lucru aerian sau de transport aerian public,
operator al aeronavei este considerată persoana deţinătoare a autorizaţiei sau
certificatului de operator aerian care stă la baza efectuării operaţiunii respective;
b) zone dens populate – zonele cu ansambluri de clădiri situate în localităţi, precum şi
orice terenuri pe care se adună un număr mare de persoane în scop recreaţional sau
pentru participarea la diverse manifestaţii în aer liber;
c) forţă majoră – eveniment imprevizibil şi inevitabil care generează imposibilitatea
temporară sau definitivă de executare a unui zbor în conformitate cu autorizarea
acordată;
d) rută ATS publicată – rută publicată în AIP – România, definită conform anexei nr. 2 la
Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie
1944, şi pe care se asigură servicii de control al traficului aerian.
(2) Termenii spaţiu aerian naţional şi operaţiuni aeriene civile au înţelesul din Ordonanţa
Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, republicată.
Art. 3:
(1) Un zbor cu o aeronavă civilă în spaţiul aerian naţional este autorizat dacă pentru zborul
respectiv s-a solicitat şi s-a obţinut o aprobare de zbor emisă de Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului, direct sau prin organisme tehnice cărora li se deleagă
competenţe în acest sens.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 109
(2) Procedura de solicitare şi de acordare de către Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului a aprobării de zbor pentru executarea zborurilor cu aeronave
civile în spaţiul aerian naţional este prevăzută în anexa nr. 1.
Art. 4:
(1) Fac excepţie de la prevederile art. 3 următoarele categorii de zboruri:
a) zborurile interne şi internaţionale executate cu aeronave civile înmatriculate în
România, care nu se încadrează în categoria zborurilor tehnice;
b) zborurile internaţionale executate cu aeronave civile înmatriculate în alt stat, care
tranzitează spaţiul aerian naţional fără escală comercială, care nu transportă trupe, tehnică
de luptă, armament, muniţii, explozivi, materiale radioactive şi alte materiale periculoase
sau care nu se încadrează în categoria zborurilor tehnice;
c) zborurile interne şi internaţionale cu aeronave civile înmatriculate în alt stat, cu
aterizare pe şi decolare de pe teritoriul României, încadrate în categoria operaţiunilor
aeriene civile de aviaţie generală.
(2) Categoriile de zboruri prevăzute la alin. (1) se consideră autorizate dacă pentru acestea
s-a depus un plan de zbor pe o rută ATS publicată, iar aeronavele utilizate sunt asigurate
pentru daune produse terţilor la sol.
(3) Aeronavele utilizate în zborurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c), precum şi aeronavele
prevăzute la lit. b), care efectuează escale tehnice pe teritoriul României, vor avea la bord
copii legalizate ale documentelor de asigurare pentru daune produse terţilor la sol, care vor
fi prezentate, la cerere, în cazul efectuării unui control la aeronavă de către autorităţile
competente.
Art. 5:
(1) Fac, de asemenea, excepţie de la prevederile art. 3 zborurile interne şi internaţionale
executate cu aeronave civile înmatriculate sau identificate în România, operate parţial ori
în totalitate în afara rutelor ATS publicate, care se consideră autorizate dacă pentru
respectivele zboruri operatorul aeronavei, direct sau prin intermediar, a efectuat o
planificare confirmată de către Ministerul Apărării Naţionale/Statul Major al Forţelor
Aeriene.
(2) În excepţia prevăzută la alin. (1) nu sunt incluse zborurile tehnice executate cu
aeronave civile, pentru care este necesară obţinerea unei aprobări de zbor în conformitate
cu prevederile art. 3.
Art. 6:
(1) În plus faţă de cerinţele prevăzute la art. 3 – 5, următoarele categorii de zboruri pot fi
efectuate în spaţiul aerian naţional numai în condiţiile obţinerii unui aviz prealabil sau a
autorizării din partea Ministerului Apărării Naţionale, acordate conform procedurii din
anexa nr. 2:
a) zborurile pentru transportul trupelor, tehnicii de luptă, armamentului, muniţiilor,
explozivilor, materialelor radioactive şi al altor materiale periculoase, executate cu
aeronave civile înmatriculate în alt stat;
b) zborurile specifice activităţilor de filmare, de fotografiere aeriană sau determinări
topogeodezice, executate cu aeronave civile înmatriculate în România ori în alt stat;
c) zborurile deasupra municipiului Bucureşti la înălţimi mai mici de 3.000 m, executate cu
aeronave civile înmatriculate în România sau în alt stat, cu excepţia zborurilor executate în
limita zonei de aerodrom (CTR) Băneasa şi a zborurilor de îndepărtare după decolare şi de
apropiere pentru aterizare pe Aeroportul Internaţional Bucureşti – Băneasa, care urmează
să fie efectuate sau au fost efectuate pe rute ATS publicate.
(2) Zborurile cu aeronave civile în zona de frontieră pot fi executate numai după
informarea corespunzătoare a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, conform
legislaţiei în vigoare.
Art. 7:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 110
(1) Zborurile cu aeronave de stat în spaţiul aerian naţional se consideră autorizate, dacă:
a) pentru aeronavele de stat româneşti – a fost depus un plan de zbor sau s-a efectuat o
planificare de zbor la Ministerul Apărării Naţionale;
b) pentru aeronavele de stat străine – a fost obţinută o autorizare de survol din partea
Ministerului Apărării Naţionale.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a) zborurile cu aeronave de stat româneşti
pentru transportul trupelor, tehnicii de luptă, armamentului, muniţiilor, explozivilor,
materialelor radioactive şi al altor materiale periculoase, zborurile specifice activităţilor de
filmare, de fotografiere aeriană sau determinări topogeodezice, precum şi zborurile
deasupra municipiului Bucureşti la înălţimi mai mici de 3.000 m, care pot fi executate
numai în condiţiile obţinerii unei autorizări de survol din partea Ministerului Apărării
Naţionale.
(3) Procedura de solicitare şi de acordare de către Ministerul Apărării Naţionale a
autorizărilor de survol/avizelor prealabile pentru efectuarea zborurilor cu aeronave civile
sau de stat în spaţiul aerian naţional este prevăzută în anexa nr. 2.
Art. 8:
(1) Planificările prevăzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 7 alin. (1) lit. a) se comunică de către
operatorul aeronavei, direct sau prin intermediar, Ministerului Apărării Naţionale/Statul
Major al Forţelor Aeriene, în fiecare zi până la ora 20,00, pentru zborurile din ziua
următoare.
(2) În cazuri neprevăzute comunicarea planificării se poate face cu cel puţin o oră înainte
de ora prevăzută pentru decolare sau de intrare în spaţiul aerian naţional, dacă decolarea se
face de pe un aerodrom situat în alt stat.
(3) Pentru zborurile din categoriile urgenţe medicale, intervenţii în zone calamitate şi
operaţiuni de căutare-salvare se admite comunicarea planificării imediat după decolare (în
maximum 5 minute).
(4) Comunicarea planificărilor de zbor va cuprinde tipul aeronavei (numărul şi tipul
aeronavelor în cazul zborului în formaţie), scopul zborului, traiectul sau zona de zbor,
nivelul (înălţimea) de zbor, ora decolării şi a aterizării (ora primei decolări şi a ultimei
aterizări în cazul zborurilor în zonă).
(5) Zborurile planificate nu vor putea fi executate decât după primirea confirmării din
partea Ministerului Apărării Naţionale/Statul Major al Forţelor Aeriene. În cazul în care, o
dată cu confirmarea, se comunică eventuale modificări aduse unor elemente tehnice de
execuţie, zborurile vor fi executate potrivit comunicării.
(6) Confirmarea prevăzută la alin. (5) va fi dată cu cel puţin 45 de minute înainte de ora
prevăzută pentru decolare.
(7) Modificarea planificărilor de zbor va putea fi făcută de către operatorul aeronavei
numai cu acordul Ministerului Apărării Naţionale/Statul Major al Forţelor Aeriene.
Art. 9:
(1) Aeronavele civile care execută zboruri internaţionale spre/dinspre România sunt
obligate să efectueze prima aterizare pe teritoriul României şi ultima decolare de pe
teritoriul României numai pe aerodromuri deschise traficului internaţional, autorizate
conform reglementărilor în vigoare.
(2) Dacă, din cauze de forţă majoră sau din alte motive întemeiate, aterizarea şi decolarea
prevăzute la alin. (1) nu pot fi executate pe unul dintre aerodromurile deschise traficului
internaţional, controlul pentru trecerea frontierei se efectuează la locul de aterizare sau de
decolare, conform prevederilor legale.
(3) Aeronavele civile care efectuează zboruri interne sunt obligate să decoleze şi să
aterizeze numai pe aerodromuri autorizate conform reglementărilor în vigoare, cu
respectarea restricţiilor şi limitărilor tehnice şi operaţionale ale aeronavelor, stabilite
potrivit reglementărilor aplicabile.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 111
(4) Lista aerodromurilor autorizate se publică de către Regia Autonomă “Autoritatea
Aeronautică Civilă Română” în Publicaţia de informare aeronautică a României (AIP -
România).
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), aeronavele civile care execută zboruri interne,
încadrate în categoria operaţiunilor aeriene civile de lucru aerian sau aviaţie generală, pot
ateriza pe şi, respectiv, pot decola de pe terenuri, altele decât aerodromurile autorizate,
care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt stabilite cu avizul organului administraţiei publice locale pe a cărui rază se află
terenul respectiv;
b) satisfac cerinţele minime stabilite de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului pentru astfel de terenuri, prin reglementări specifice.
(6) Cererea pentru obţinerea avizului prevăzut la alin. (5) lit. a) se adresează organului
administraţiei publice locale al localităţii pe a cărei rază se găseşte terenul respectiv, de
către operatorul aeronavei, cu cel puţin 7 zile înainte de data prevăzută pentru începerea
activităţii de zbor. Cererea va conţine informaţii privind terenul ales pentru operare, tipul
aeronavei, înălţimea de zbor, zilele şi intervalul orar de operare, precum şi o declaraţie de
asumare de către operatorul aeronavei a responsabilităţii pentru eventualele daune cauzate
ca urmare a activităţii de zbor.
(7) În cazul în care operatorul aeronavei solicită desfăşurarea de operaţiuni aeriene civile
pe terenuri amplasate la mai puţin de 500 de metri de obiective ale organelor de stat cu
atribuţii referitoare la siguranţa naţională, la acordarea avizului prevăzut la alin. (5) lit. a),
organul administraţiei publice locale are obligaţia de a solicita acordul conducătorului
obiectivului respectiv.
(8) Organele administraţiei publice locale informează Regia Autonomă “Autoritatea
Aeronautică Civilă Română” cu privire la amplasamentul terenurilor stabilite conform
alin. (5) şi perioada pentru care a fost acordat avizul în scopul utilizării acestora pentru
activităţi de zbor, în termen de 48 de ore de la acordarea avizului.
(9) Răspunderea pentru desfăşurarea activităţii de zbor pe terenurile prevăzute la alin. (5),
cu respectarea reglementărilor aeronautice în vigoare privind siguranţa, precum şi
răspunderea în cazul producerii de daune ca urmare a activităţii de zbor desfăşurate pe
astfel de terenuri revin în totalitate operatorului aeronavei.
Art. 10:
Pot ateriza pe şi, respectiv, pot decola de pe alte terenuri decât cele prevăzute la art. 9, cu
respectarea procedurilor aplicabile în astfel de situaţii:
a) aeronavele civile aflate în situaţii de forţă majoră;
b) aeronavele civile nepropulsate de un organ motor;
c) aeronavele civile care execută zboruri din categoriile urgenţe medicale, intervenţii în
zone calamitate şi operaţiuni de căutare-salvare;
d) aeronavele civile care aterizează din dispoziţia Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului sau a Ministerului Apărării Naţionale.
Art. 11. Aprobările de zbor, autorizările de survol şi avizele prevăzute în prezenta hotărâre
pot fi acordate, iar planificarea poate fi efectuată pentru fiecare zbor, pentru o serie de
zboruri sau pentru perioade determinate de timp.
Art. 12:
(1) Operatorul unei aeronave care intenţionează să execute un zbor în spaţiul aerian
naţional este obligat ca înainte de începerea acestuia să se informeze cu privire la cerinţele,
limitările şi restricţiile aplicabile zborului respectiv, prevăzute în Publicaţia de informare
aeronautică a României (AIP – România), în circularele de informare aeronautică şi în
avizele pentru navigatori (NOTAM), şi este direct răspunzător de respectarea acestora.
(2) Operatorul aeronavei este obligat să respecte cu stricteţe ruta/traiectul sau zona de zbor
pentru care a primit aprobare de zbor, autorizare de survol ori aviz sau pentru care şi-a
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 112
făcut planificarea, conform prevederilor prezentei hotărâri, precum şi condiţionările,
restricţiile sau limitările care i-au fost impuse la acordarea aprobării de zbor, autorizării de
survol sau avizului respectiv ori la confirmarea planificării.
Art. 13:
(1) Zborurile deasupra zonelor dens populate sunt interzise:
a) aeronavelor civile monomotor, la înălţimi mai mici de 300 de metri;
b) aeronavelor civile care, conform legislaţiei şi reglementărilor în vigoare, sunt
exceptate de la obligativitatea deţinerii unui certificat de navigabilitate.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a) zborurile din categoriile urgenţe medicale,
intervenţii în zone calamitate şi operaţiuni de căutare-salvare.
Art. 14: Prevederile prezentei hotărâri nu exonerează operatorul unei aeronave care a
obţinut o aprobare de zbor, autorizare de survol sau aviz ori care a efectuat planificarea
zborului de obligaţia de a respecta şi a îndeplini condiţiile impuse prin alte reglementări
naţionale în vigoare, aplicabile zborului respectiv.
Art. 15: Aeronavelor civile înmatriculate în alt stat, pentru care statul de înmatriculare a
transferat statului român anumite obligaţii şi funcţii, conform art. 83 bis din Convenţia
privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, la care
România a aderat prin Decretul nr. 194 din 24 aprilie 1965, şi care sunt incluse în
certificatul sau în autorizaţia unui operator aerian român, li se va aplica aceeaşi procedură
de autorizare ca şi aeronavelor înmatriculate în România.
Art. 16: Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) executarea unui zbor în spaţiul aerian naţional, parţial sau în totalitate în afara rutelor
ATS publicate, cu o aeronavă civilă înmatriculată în România, fără efectuarea
planificării conform prevederilor art. 8;
b) executarea unui zbor în spaţiul aerian naţional, în afara rutelor ATS publicate, cu o
aeronavă civilă înmatriculată în alt stat, fără deţinerea unei aprobări de zbor acordate
conform prevederilor art. 3;
c) aterizarea unei aeronave civile pe alt aerodrom sau teren decât cele stabilite la art. 9, cu
excepţia cazurilor prevăzute la art. 10;
d) executarea unui zbor în spaţiul aerian naţional cu o aeronavă civilă pentru care nu s-a
încheiat un contract de asigurare pentru acoperirea răspunderii faţă de terţi şi, după
caz, pasageri, bagaje sau marfă, în condiţiile stabilite de legislaţia naţională în vigoare
şi de regulamentele comunitare aplicabile;
e) executarea zborurilor de către aeronavele civile în spaţiul aerian naţional cu încălcarea
prevederilor art. 12 alin. (2), cu excepţia cazurilor în care încălcarea s-a datorat unor
cauze de forţă majoră sau a avut loc la solicitarea unităţilor de trafic aerian;
f) executarea zborurilor în spaţiul aerian naţional cu încălcarea prevederilor art. 13, cu
excepţia cazurilor în care încălcarea s-a datorat unor cauze de forţă majoră.
Art. 17:
(1) Contravenţiile prevăzute la art. 16 lit. a), b), e) şi f) se sancţionează cu amendă de la
75.000.000 lei la 100.000.000 lei, iar cele prevăzute la art. 16 lit. c) şi d), cu amendă de la
30.000.000 lei la 60.000.000 lei.
(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) se aplică operatorului aeronavei.
(3) Constatarea faptelor contravenţionale şi aplicarea amenzilor se fac, cu respectarea
dispoziţiilor legale, de către persoanele desemnate de Regia Autonomă “Autoritatea
Aeronautică Civilă Română”.
Art. 18: Contravenţiilor prevăzute la art. 16 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
Art. 20:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 113
(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri art. 16 – 35 şi art. 70 – 78 din Hotărârea
Consiliului de Miniştri nr. 793/1974 privind aprobarea Regimului de zbor în spaţiul aerian
al României, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 98 din 11 iulie 1974, cu
modificările ulterioare, se abrogă.
Anexele privind procedurile de efectuat pentru executarea zborurilor pot fi consultate de
cei interesaţi prin consultarea oricăruu program legislativ.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 114
7.5. REGULILE AERULUI
Regulile aerului, prevăzute în Anexa 2 OACI au fost introduse în legislaţia României prin
Ordinul ministrului transporturilor, nr. 21 din 12 ianuarie 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR-RA, Regulile aerului, ediţia 02/2006,
publicată în MO nr. 71 din 30 ianuarie 200718.
Conţinutul ediţiei a doua a reglementării aeronautice RACR-RA are la bază numai
standardele prevăzute în Anexa 2 OACI „Regulile aerului”, ediţia 10 iulie 2005, cu
amendamentele ulterioare. În acelaşi timp, la elaborarea acestei reglementări s-a ţinut
seama de prevederile reglementărilor europene JAR, precum şi de faptul că pentru
problemele referitoare la serviciile de trafic aerian, cuprinse în prima ediţie a
reglementării, au fost emise alte reglementări specifice.
Reglementarea aeronautică RACR-RA, ediţia 02/2006, stabileşte reguli echivalente
standardelor şi practicilor recomandate de OACI, aplicabile aeronavelor civile care
efectuează zboruri în spaţiul aerian naţional, în scopul realizării siguranţei zborului, prin
aceasta asigurându-se alinierea la cerinţele regulamentare ale Uniunii Europene privind
obligaţia conformării cu procedurile OACI în contextul conceptului „Cer European Unic”.
Pentru uşurinţa studiului, la finalul cursului prezentăm Reglementarea aeronautică
RACR-RA, ediţia 02/2006, apreciind că studiul şi cunoaşterea acesteia are o
importanţă foarte mare în activitatea de zbor.
18 Iniţial, Regulile aerului au fost introduse în România prin Regulamentul de zbor al aviaţiei civile, completat prin
Instrucţiunile de zbor ale aviaţiei sportive, iar în anul 2001 a fost adoptată
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 115
7.6. Reglementarea aeronautică civilă română RACR – 47 “Înmatricularea
aeronavelor civile”
Reglementarea aeronautică civilă română RACR – 47 “Înmatricularea aeronavelor civile”,
ediţia 3/2007, publicată în Mo nr. 558 din 15 august 2007, astfel cum este prevăzut în art.
1 din Ordin, stabileşte cerinţele de înmatriculare aplicabile aeronavelor civile române,
reglementare prevăzută în anexa care face parte integrantă din ordin.
Reglementarea RACR – 47 cuprinde norme şi proceduri specifice activităţilor de registru
şi înmatriculare a aeronavelor civile şi a fost elaborată în conformitate cu prevederile
Codului aerian civil, Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională şi anexei nr. 7 la
aceasta.
Prezentăm în extras reglementarea:
RACR 47.01 Aplicabilitate
a) Prezenta reglementare se aplică aeronavelor civile prezentate în anexa (Clasificarea
aeronavelor) care face parte integrantă din aceasta.
b) Prezenta reglementare nu se aplică baloanelor utilizate exclusiv în scopuri
meteorologice, baloanelor libere nepilotate, fără încărcătură utilă, şi nici vehiculelor
aeriene fără pilot la bord, cu masa mai mică de 25 kg.
RACR 47.02 Cerinţe generale
a) O aeronavă civilă română poate zbura în spaţiul aerian naţional numai dacă posedă un
certificat de înmatriculare, emis conform prezentei reglementări, iar însemnul de
naţionalitate şi marca de ordine sunt inscripţionate pe aeronavă.
b) Se exceptează de la prevederile lit. a) aeronavele civile care fac obiectul prevederilor
cap. VI.
c) Prin înmatricularea unei aeronave civile în Registrul unic de înmatriculare a
aeronavelor civile, aeronava respectivă capătă naţionalitatea română.
d) O aeronavă civilă înmatriculată în România nu poate fi înmatriculată şi în alt stat.
e) Aeronavele care se înmatriculează în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor
civile trebuie să posede un certificat de tip şi/sau de navigabilitate, emis potrivit
reglementărilor aplicabile, cu excepţia acelor categorii de aeronave stabilite prin ordin
al ministrului transporturilor, care pot fi înmatriculate fără a poseda un certificat de
navigabilitate.
f) O aeronavă poate fi înmatriculată în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor
civile dacă întruneşte următoarele condiţii:
1. nu este înmatriculată în alt stat; şi
2. nu este utilizată pentru servicii militare, vamale sau de poliţie; şi
3. satisface cerinţele reglementărilor naţionale privind nivelul de zgomot şi de emisii
toxice; şi
4. se află în una dintre următoarele situaţii:
4.1. aparţine unei persoane fizice sau juridice române ori unui cetăţean străin cu
domiciliul sau reşedinţa permanentă în România ori unei persoane juridice
străine constituite în mod legal care desfăşoară activităţi economice în
conformitate cu legislaţia română, iar aeronava civilă respectivă îşi are baza
principală de operare în România; sau
4.2. aparţine unei persoane fizice sau juridice a unui stat străin cu care România a
încheiat o convenţie prin care cele două state îşi acordă reciproc tratamentul
naţional în ceea ce priveşte regimul de înmatriculare a aeronavelor civile; şi
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 116
5. autoritatea de înmatriculare constată îndeplinirea cerinţelor aplicabile ale prezentei
reglementări.
RACR 47.05 Dovada dreptului real asupra aeronavei
a) Dovada dreptului real asupra aeronavei se face de către proprietarul aeronavei sau de
către deţinătorul legal al acesteia, prin:
1. titlul de proprietate – care poate fi un contract de vânzare-cumpărare valabil
încheiat, o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă sau orice alt act juridic
prin care se transmite, în condiţiile legii, proprietatea asupra aeronavei;
2. titlul de deţinere – titlul prin care se transmite, în condiţiile legii, dreptul de posesie
şi de folosinţă asupra aeronavei.
b) Înmatricularea unei aeronave civile în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor
civile şi certificatul de înmatriculare nu constituie dovada deţinerii legale sau a
proprietăţii asupra aeronavei civile în nicio acţiune juridică în care deţinerea sau
proprietatea aeronavei respective este în litigiu.
c) Documentele redactate în limba română prin care se dovedeşte dreptul real asupra
aeronavei se prezintă fie în forma originală, fie în copie legalizată conform legii.
d) Documentele redactate într-o limbă străină prin care se dovedeşte dreptul real asupra
aeronavei se prezintă în copie, însoţite de traducerea legalizată a întregului document
ori a extrasului din document care se referă la dreptul real asupra aeronavei,
cuprinzând cel puţin părţile, obiectul, termenul contractului şi, după caz, acordul
proprietarului cu privire la înmatricularea aeronavei.
RACR 47.06 Însemne de înmatriculare
a) Însemnele de înmatriculare ale unei aeronave civile române se compun din însemnul
de naţionalitate şi marca de ordine.
b) Marca de ordine se dispune în continuarea însemnului de naţionalitate, la dreapta
acestuia, fiind despărţită de însemnul de naţionalitate printr-o cratimă.
RACR 47.07 Însemnul de naţionalitate
Însemnul de naţionalitate este constituit din grupul de litere “YR”.
Însemnul de naţionalitate a fost notificat Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale şi este
conform cu prevederile art. 2.3 din anexa nr. 7 la Convenţia privind aviaţia civilă
internaţională.
RACR 47.08 Marca de ordine
a) Marca de ordine este constituită dintr-un grup de litere sau cifre, după cum urmează:
1. pentru aerodine, cu excepţia planoarelor, marca de ordine este constituită dintr-un
număr de 3 litere;
2. pentru planoare şi aerostate, marca de ordine este constituită dintr-un număr de 4
cifre.
b) Marca de ordine este alocată de către autoritatea de înmatriculare.
c) Nu pot fi alocate următoarele grupuri de litere sau grupuri de cifre:
1. care au fost acordate altor aeronave civile române ce au fost radiate din Registrul
unic de înmatriculare a aeronavelor civile cu mai puţin de 5 ani înaintea primirii
cererii de înmatriculare; fac excepţie aeronavele care se înmatriculează cu aceeaşi
marcă avută înaintea radierii, indiferent de intervalul de timp;
2. care fac parte din grupurile de litere care reprezintă semnale de pericol sau ajutor,
încep cu litera Q sau pot conduce la confuzii de identificare (spre exemplu, SOS,
XXX, PAN, TTT);
3. care încep cu cifra 0 (zero).
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 117
RACR 47.09 Plăcuţe de identificare
a) Aeronavele civile române care sunt înmatriculate în Registrul unic de înmatriculare a
aeronavelor civile trebuie, în afara însemnelor de înmatriculare, să fie prevăzute cu o
plăcuţă de identificare.
b) Plăcuţa de identificare trebuie confecţionată dintr-un material rezistent la foc şi trebuie
să conţină informaţiile următoare:
1. însemnul de naţionalitate şi marca de ordine;
2. tipul aeronavei;
3. seria şi data fabricaţiei;
4. proprietarul şi deţinătorul, dacă acesta din urmă nu este şi proprietar.
c) Marcarea informaţiilor pe plăcuţă trebuie făcută printr-o metodă (ştanţare, gravare,
atac chimic etc.) care să asigure rezistenţa la foc.
d) Plăcuţa de identificare trebuie fixată pe aeronavă într-un loc vizibil, în apropierea
intrării principale, iar fixarea trebuie să fie suficient de sigură pentru a preîntâmpina
scoaterea, pierderea sau ştergerea acesteia în timpul operării normale sau în urma unui
accident soldat cu incendiu la bord.
e) În cazul baloanelor libere nepilotate cu încărcătură utilă, plăcuţa de identificare trebuie
fixată la exteriorul încărcăturii. Dimensiunile plăcuţei se stabilesc de către autoritatea
de înmatriculare, în funcţie de dimensiunile încărcăturii.
RACR 47.11 Certificatul de înmatriculare
a) Certificatul de înmatriculare este documentul care se emite pentru fiecare aeronavă
civilă în parte, prin care se certifică înscrierea acesteia în Registrul unic de
înmatriculare a aeronavelor civile.
b) Certificatul de înmatriculare este un document obligatoriu la bordul aeronavei pe tot
timpul activităţii de zbor.
c) Certificatul de înmatriculare conţine următoarele rubrici:
1. numărul certificatului;
2. însemnele de naţionalitate şi marca de ordine;
3. constructorul aeronavei şi tipul;
4. numărul de fabricaţie al aeronavei dat de constructor;
5. numele proprietarului şi, după caz, al deţinătorului;
6. adresa deţinătorului şi, în cazul în care deţinătorul nu este şi proprietar, a
proprietarului;
7. declaraţia privind baza legală pentru înscrierea în Registrul unic de înmatriculare a
aeronavelor civile;
8. data emiterii;
9. semnătura emitentului.
d) În cazul în care proprietarul şi deţinătorul aeronavei sunt persoane fizice sau juridice
diferite, numele şi domiciliul sunt înscrise separat pentru fiecare dintre aceştia.
e) Forma certificatului de înmatriculare se stabileşte de către autoritatea de înmatriculare
conform modelului specificat în anexa nr. 7 la Convenţia privind aviaţia civilă
internaţională. Certificatul de înmatriculare este redactat în limbile română şi engleză.
RACR 47.17 Înmatricularea aeronavei
a) Înmatricularea aeronavei constă în înscrierea aeronavei în Registrul unic de
înmatriculare a aeronavelor civile şi confirmarea efectuării acestei operaţiuni prin
emiterea certificatului de înmatriculare.
b) După emiterea certificatului de înmatriculare, acesta i se eliberează solicitantului.
c) Certificatul de înmatriculare se preia de către solicitant de la autoritatea de
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 118
înmatriculare sub semnătură de primire.
RACR 47.19 Inscripţionarea însemnelor de înmatriculare
a) Însemnele de înmatriculare inscripţionate pe aeronavă trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiţii:
1. să fie vopsite pe aeronavă sau aplicate pe aceasta prin orice alte mijloace care să
asigure un grad similar de permanenţă;
2. să nu aibă ornamentaţii;
3. să contrasteze în culoare cu fondul; şi
4. să fie lizibile.
b) Însemnele de înmatriculare trebuie să fie menţinute curate şi vizibile în mod
permanent pe aeronavă.
RACR 47.20 Poziţionarea însemnelor de înmatriculare pe aerostate
a) Pe dirijabile, însemnele de înmatriculare trebuie să fie inscripţionate pe înveliş sau pe
ampenaj:
1. dacă marcarea se face pe înveliş, însemnele de înmatriculare trebuie să fie
inscripţionate de-a lungul ambelor feţe laterale. De asemenea, marcarea trebuie să fie
inscripţionată şi pe faţa superioară a dirijabilului, pe linia de simetrie;
2. dacă marcarea se face pe ampenaj, însemnele de înmatriculare trebuie să fie
inscripţionate atât pe ampenajul vertical, cât şi pe cel orizontal. Marcarea pe ampenajul
orizontal trebuie să fie dispusă pe extradosul jumătăţii din dreapta şi pe intradosul
jumătăţii din stânga, baza literelor sau cifrelor fiind către bordul de fugă; marcarea pe
ampenajul vertical trebuie să fie dispusă pe jumătatea inferioară a ambelor feţe ale
ampenajului, literele şi cifrele fiind scrise de-a lungul orizontalei.
b) Pe balonul sferic, însemnele de înmatriculare trebuie să fie inscripţionate pe două feţe
diametral opuse, în apropierea circumferinţei maxime orizontale.
c) Pe balonul alungit, însemnele de înmatriculare trebuie să fie inscripţionate pe ambele
feţe laterale. Marcarea trebuie să fie dispusă în apropierea secţiunii maxime orizontale
şi paralel cu aceasta, imediat sub linia punctelor de prindere a cablurilor de suspensie a
nacelei.
d) Pentru toate aerostatele, însemnele de înmatriculare dispuse pe feţele laterale ale
aerostatelor trebuie să fie vizibile la fel de bine atât lateral, cât şi de pe sol.
e) Pentru baloanele libere nepilotate, însemnele de înmatriculare trebuie să fie
inscripţionate numai pe plăcuţa de identificare, dimensiunile acestora stabilindu-se în
funcţie de dimensiunile plăcuţei de identificare.
RACR 47.21 Poziţionarea însemnelor de înmatriculare pe aerodine
a) Pe avioane, planoare şi alte aerodine cu o structură exterioară asemănătoare, însemnele
de înmatriculare trebuie să fie inscripţionate pe aripi şi pe fuselaj.
b) Pe aripi, însemnele de înmatriculare trebuie să fie inscripţionate pe intrados, de-a
lungul anvergurii, însemnul de naţionalitate (YR), cratima (-) şi marca înscriindu-se pe
aripa stângă. Dispunerea lor trebuie să fie astfel făcută, încât însemnele de
înmatriculare să poată fi citite de la stânga la dreapta când se priveşte de la sol, opus
sensului de zbor al aeronavei. Însemnele de înmatriculare trebuie să fie aplicate la
aceeaşi distanţă de bordul de atac şi de bordul de fugă al aripilor. În cazul când
aeronava este prevăzută cu mai multe rânduri de aripi, însemnele de înmatriculare
trebuie să fie inscripţionate numai pe intradosul aripii inferioare stânga.
c) Pe fuselaj, însemnele de înmatriculare trebuie să fie inscripţionate pe cele două feţe
laterale ale acestuia, între bordul de fugă al aripilor şi ampenaj, la mijlocul distanţei
respective. În cazul în care însemnele de înmatriculare nu pot fi inscripţionate pe
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 119
fuselaj din cauza configuraţiei acestuia, ele trebuie să fie înscrise pe jumătăţile
superioare ale ambelor feţe ale ampenajului vertical. Dacă ampenajul vertical este cu
derive multiple, însemnele de înmatriculare trebuie să fie inscripţionate pe suprafeţele
exterioare ale derivelor extreme, în jumătatea superioară.
RACR 47.22 Dimensiunile caracterelor însemnelor de înmatriculare
a) Caracterele (litere şi cifre) conţinute în acelaşi grup de însemne de înmatriculare
trebuie să aibă aceeaşi înălţime.
b) Înălţimea caracterelor inscripţionate pe aerostate trebuie să fie de minimum 50 cm.
c) Înălţimea caracterelor inscripţionate pe aerodine se stabileşte după cum urmează:
1. minimum 50 cm, când acestea sunt inscripţionate pe aripă, şi maximum 2/3 din
coarda medie geometrică a aripii respective;
2. minimum 30 cm, când acestea sunt inscripţionate pe fuselaj şi pe ampenajul
vertical, şi maximum 2/3 din înălţimea medie a suprafeţei laterale a fuselajului,
respectiv ampenajului vertical.
RACR 47.23 Tipuri de caractere utilizate la inscripţionarea însemnelor de
înmatriculare
a) Inscripţionarea însemnelor de înmatriculare pe corpul aeronavei trebuie să se efectueze
utilizând litere de tipar majuscule ale alfabetului latin şi cifre arabe.
b) Trăsătura cu care sunt inscripţionate pe corpul aeronavei însemnele trebuie să fie plină.
c) Proporţiile caracterelor trebuie să fie următoarele:
1. literele sau cifrele – cu excepţia literelor I, J, M, W şi cifrei 1 – trebuie să aibă o
lăţime egală cu 2/3 din înălţimea acestora, iar linia cu care vor fi scrise pe corpul
aeronavei trebuie să fie o linie plină, având lăţimea egală cu 1/6 din înălţimea
literei sau cifrei. Fiecare literă, cifră sau cratimă trebuie să fie separată de cea
precedentă printr-un spaţiu egal cu 1/6 din înălţimea literelor sau cifrelor
respective;
2. litera I trebuie să aibă o lăţime egală cu 1/6 din înălţime; litera M trebuie să aibă o
lăţime egală cu 7/8 din înălţime; litera W trebuie să aibă baza mare egală cu
înălţimea şi baza mică egală cu 2/5 din înălţime, iar litera J şi cifra 1 trebuie să aibă
o lăţime egală cu 1/2 din înălţime;
3. cratima trebuie să aibă o lungime egală cu lăţimea unei litere.
RACR 47.33 Aeronave exceptate de la înmatriculare
a) Următoarele categorii de aeronave pot efectua zboruri în spaţiul aerian naţional fără a
fi înmatriculate în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile, fiind exceptate
în conformitate cu prevederile Codului aerian civil:
1. aeronave prototip;
2. aeronave de serie nou-construite;
3. aeronave care au fost radiate din registrele altor state şi sunt supuse unor zboruri în
vederea stabilirii stării de navigabilitate;
4. aeronave stabilite prin ordin al ministrului transporturilor.
b) Aeronavele care efectuează zboruri în spaţiul aerian naţional fără a fi înmatriculate
trebuie să fie identificate în conformitate cu prevederile conţinute în acest capitol.
ANEXA 1
la reglementare
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 120
Balon Balon liber sferic
liber Balon liber nesferic
Nemotorizate
balon
Aeronave mai
Balon
Balon captiv sferic
uşoare decât
aerul
captiv Balon captiv nesferic
Dirijabil rigid
Motorizate
Dirijabile Dirijabil semirigid
Dirijabil nerigid
AERONAVE
Nemotorizate Planor Planor terstru
Hidroplanor
Avion terestru
Aeronave mai Avion Hidroavion
grele decât Amfibiu
aerul
Autogir terestru
Autogir
Hidroavion
Aeronavă cu
Autogir amfibiu
Motorizate aripă rotativă
Elicopter terestru
Elicopter Hidroelicopter
Elicopter amfibiu
Ornitopter terestru
Ornitopter Hidroornitopter
Ornitopter amfibiu
7.7. Norme specifice privind licenţierea personalului aeronavigant.
Dacă pentru licenţierea echipajelor de zbor/avioane şi elicoptere au fost adoptate
reglementări prin care s-au preluat şi implementat reglementările europene (vezi
rglementările JAA, respectiv JAR FCL 1, JAR FCL 2 şi JAR FCL 3), pentru celelalte
categorii de operaţiunii aeriene s-au adoptat reglementări aeronautice naţionale, în
conformitate cu prevederile OACI, reglementări pe care le vom prezenta în extras în
continuare.
Pentru îndeplinirea operaţiunilor de licenţiere, pentru o mare parte din aceste categorii, a
fost delegat Aeroclubul României, respectiv:
– prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 262/2007, publicat în MO nr.
375/01.06.2007, art. 1 alin. (1) se acordă competenţe Aeroclubului României,
următoarele atribuţii:
a) certificarea de navigabilitate a planoarelor şi planoarelor motorizate;
b) certificarea de navigabilitate a aerostatelor;
c) licenţierea piloţilor de planoare, planoare motorizate şi de baloane libere;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 121
d) supravegherea operaţională a activităţilor desfăşurate cu aeronavele menţionate la
lit. a) şi b).
– prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 637/2007, publicat în MO nr.
521/01.08.2007, art. 1, alin. (1) se acordă competenţe Aeroclubului României,
următoarele atribuţii:
a) certificarea funcţionării aparatelor de lansare la zbor;
b) certificarea funcţionării turnurilor de paraşutism.
– prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 630/2007, publicat în MO nr.
265/19.04.2007, art. 7, alin. (1) se acordă competenţe Aeroclubului României,
următoarele atribuţii “Atribuţiile autorităţii de certificare, prevăzute în reglementările
RACR – LPAN ULM (Licenţierea personalului aeronautic civil navigant – aeronave
ultrauşoare motorizate) şi RACR – CCO ULM (Cerinţele de certificare şi operaţionale
pentru aeronavele ultrauşoare motorizate), se exercită de către Aeroclubul României,
în condiţiile specifice stabilite de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului pentru evaluarea şi autorizarea Aeroclubului României de către Regia
Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română”.”
– prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 1997/2006, publicat în MO nr.
997/14.12.2006, art. 2, se acordă competenţe Aeroclubului României, următoarele
atribuţii: “Până la nominalizarea de către Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică
Civilă Română” a organismelor recunoscute conform prevederilor prezentei
reglementări, activitatea de licenţiere a personalului aeronautic navigant paraşutist va
fi efectuată în continuare de către Aeroclubul României,(…….)”.
7.8. Reglementarea aeronautică civilă română RACR – LPAN2/Licenţierea
personalului aeronautic navigant (piloţi planoare/piloţi baloane libere), ediţia
2/2003
Reglementarea aeronautică civilă română RACR – LPAN2/Licenţierea personalului
aeronautic navigant (piloţi planoare/piloţi baloane libere), ediţia 2/2003 a fost aprobată
prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 1038 din 3 iulie 2003 şi publicat în MO nr. 579
din 13 august 2003.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 din Ordin, AACR a stabilit normele de aplicare a
reglementării RACR – LPAN2, respectiv PIAC-LPAN 2, care va fi prezentată în
continuare în extras:
PIAC-LPAN 2.1.100 Statut, bază şi aplicabilitate.
Prezentele proceduri stabilesc modul de acordare, de revalidare sau reînnoire a
documentelor nominale de atestare a calificării pentru piloţii civili de planoare şi
baloane libere.
Baza emiterii prezentei reglementări o constituie prevederile Ordinului Ministrului
Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr.1283/10.09.2002, publicat în
Monitorul Oficial Partea I-a nr.433/09IX/1999, care stipulează că Autoritatea
Aeronautică Civilă Română emite “Procedurile specifice de aplicare a reglementării
RACR LPAN 2”.
PIAC-LPAN 2.1.105. Licenţe pentru piloţii civili de planoare şi baloane libere.
Autoritatea Aeronautică Civilă Română eliberează următoarele tipuri de licenţe, în
conformitate cu prevederile RACR LPAN 2:
a) Licenţă de pilot planor; Specimenul licenţei este prezentat în Anexa nr.1
b) Licenţă de pilot balon liber; Specimenul licenţei este prezentat în Anexa nr.2
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 122
PIAC-LPAN 2.1.110. Calificări de clasă
a) Calificările de clasă pentru piloţii de planoare şi baloane libere sunt obligatorii
pentru a avea privilegiul de a opera categoria respectivă.
b) Calificările de clasă pentru piloţii de planoare sunt:
1. planor
2. planor motorizat
c) Calificările de clasă pentru piloţii de baloane libere sunt:
1. baloane cu gaz
2. baloane cu aer cald
3. baloane cu gaz şi arzător aeropurtat
PIAC-LPAN 2.1.115. Alte calificări
În plus faţă de calificările de clasă, se pot acorda calificări superioare şi calificări pentru
metoda de lansare:
pentru planor:
1. Calificări superioare:
– instructor
– pilot încercare
2. Calificări pentru metoda de lansare:
– remorcaj automosor
– remorcaj avion
– autolansare
pentru baloane libere
Calificări superioare
– instructor
– pilot încercare
PIAC-LPAN 2.1.117. Autorizaţii
Pentru categoriile de piloţi planor şi balon liber se pot acorda următoarele autorizări:
– Pilot planor Anexa nr.3
1. autorizare zbor de noapte
2. autorizare zbor în nori
3. autorizare zbor acrobatic
4. autorizare zbor recepţie şi control
– Pilot balon liber Anexa nr.4
1. autorizare zbor de noapte
PIAC-LPAN 2.1.135. Recunoaşterea experienţei de zbor
Experienţa de zbor a personalului aeronautic navigant este recunoscută de Autoritatea
Aeronautică Civilă Română în baza “Carnetului de zbor pentru personal navigant”
semnat după completare de persoana responsabilă cu managementul operaţiunilor de
zbor a operatorului aerian sau a unităţii de aviaţie unde s-a desfăşurat activitatea.
PIAC-LPAN 2.1.140. Pregătirea teoretică
Pregătirea teoretică de formare, de antrenament ciclic, de împrospătare a cunoştinţelor, de
calificare superioară şi de conversie este recunoscută numai dacă este efectuată la
operatori aerieni, în unităţi sau în centre de pregătire recunoscute şi autorizate în baza
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 123
programelor aprobate pentru acestea de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română
pentru aceste activităţi.
Pentru clasa planor motorizat, cursul de pregătire practică, la sol şi în zbor, are o durată
minimă recomandată majorată cu 50% faţă de cerinţele RACR-LPAN 2.
Dacă privilegiile licenţei de pilot de planor urmează a fi exercitate folosind o altă metodă
de lansare decît metoda de bază în care a fost instruit conform RACR-LPAN 2.2055 (a) şi
(b), solicitantul trebuie să efectueze suplimentar, sub supravegherea unui instructor:
(i) minimum 15 decolări, la trecerea de la remorcajul de automosor/avion la cel de
avion/automosor;
(ii) minimum 20 decolări, la trecerea de la remorcajul de automosor/avion la
autolansare şi invers;
Dacă privilegiile licenţei de pilot de planor urmează a fi exercitate pe timp de noapte,
solicitantul trebuie să efectueze suplimentar faţă de prevederile RACR-LPAN 2.2055 (a) şi
(b) cel puţin 2 ore de zbor pe timp de noapte, din care 1 oră în simplă comandă, incluzând
cel puţin 15 decolări si 15 aterizări, sub supravegherea unui instructor autorizat
corespunzător de Autoritate;
Dacă privilegiile licenţei de pilot de planor urmează a fi exercitate în cursul zborurilor
acrobatice sau zborurilor în nori, solicitantul trebuie să efectueze suplimentar faţă de
prevederile RACR-LPAN 2.2055 (a) şi (b) o pregătire specifică teoretică şi practică, la sol
şi în zbor, sub supravegherea unui instructor şi să deţină o experienţă de zbor pe planoare
de minim 70 de ore.
Dacă privilegiile licenţei de pilot de planor urmează a fi exercitate în cursul zborurilor de
recepţie şi control solicitantul trebuie să efectueze suplimentar faţă de prevederile RACRLPAN
2.2060 (a) şi (b) o pregătire specifică teoretică şi practică, la sol şi în zbor, sub
supravegherea unui instructor şi să deţină o experienţă de zbor pe planoare de minim 500
de ore.
PIAC-LPAN 2.1.145. Discipline de examinare teoretică
a) Disciplinele de examinare teoretică sunt stabilite astfel pentru acordarea licenţei de:
1) pilot planor, în RACR LPAN 2.2040(c);
2) pilot balon liber, în LPAN 2.3040(c);
b) Disciplinele de examinare pentru revalidarea licenţei sunt stabilite astfel:
1) pilot planor, în RACR LPAN 2.2070(c);
2) pilot balon liber, în LPAN 2.3070(c);
c) Disciplinele de examinare pentru reînnoirii licenţei sunt stabilite astfel:
1) pilot planor, în RACR LPAN 2.2085(c);
2) pilot balon liber, în LPAN 2.3085(c);
d) Personalul aeronautic navigant care deţine calificarea de instructor va fi examinat
teoretic la nivelul prevăzut pentru reînnoirea calificării dacă în ultimele 12 luni nu a
executat misiuni de instruire.
f) Personalul aeronautic navigant care deţine autorizarea de examinator în zbor va fi
examinat teoretic la nivelul prevăzut pentru acordarea autorizării dacă în ultimile 12
luni nu a executat astfel de misiuni.
g) Piloţii care nu au realizat baremurile specificate vor fi examinaţi teoretic la nivelul
prevăzut pentru reînnoirea calificării.
PIAC-LPAN 2.1.155. Organizarea examenelor teoretice şi subiectele de
examinare
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 124
a) Autoritatea Aeronautică Civilă Română organizează sesiuni de examinare teoretică în
funcţie de cererile tip care îi sunt depuse în acest scop de cei interesaţi.
b) Participarea la examinările teoretice se face după înregistrarea cererilor completate,
semnate de cei în drept şi însoţite, după caz, de documentele care atestă plata
tarifelor legale corespunzătoare şi de documentele care atestă îndeplinirea
cerinţelor din prezenta procedură referitoare la studii, pregătire de specialitate,
instruire teoretică, instruire în zbor, identitate.
c) Subiectele pentru probele scrise şi orale la examenele teoretice se elaborează de către
specialiştii Autorităţii Aeronautice Civile Române, folosind banca de date şi se aprobă
înaintea fiecărei sesiuni de examene de către preşedintele comisiei de examinare.
d) Subiectele de examinare la probele scrise sunt, de regulă, sub formă de chestionar
cuprinzând întrebări cu mai multe răspunsuri posibile sau probleme la care se cere
rezolvarea prin calcule sau desene (schiţe).
e) Pentru unele discipline de examinare, Autoritatea Aeronautică Civilă Română poate
stabili subiecte de examinare cu caracter descriptiv. In acest caz identificarea
lucrărilor rămâne secretă, prin sigilare corespunzătoare, până în momentul
înregistrării notărilor în fişele de examinare.
PIAC-LPAN 2.1.160. Responsabilităţile examinaţilor
La sesiunile organizate pentru examinarea teoretică, personalul aeronautic navigant
civil are obligaţii după cum urmează:
a) să se prezinte la sesiunea de examene programată la ora şi în locul stabilit pentru
aceasta;
b) să se identifice în faţa comisiei printr-un act de identitate;
c) să prezinte comisiei documentele nominale de calificare, precum şi alte documente
cerute în mod expres de comisia de examinare şi care au fost comunicate în timp
util acestuia;
d) să aibă instrumentele de scris şi după caz, instrumentele de calcul necesare.
PIAC-LPAN 2.1.165. Baremuri de trecere a examenelor teoretice
Baremul general de trecere a examenelor teoretice pentru piloţii de planoare şi
baloane libere este 75%, prevăzut în RACR – LPAN 2.2040, respectiv RACRLPAN2.3040.
Dacă candidatul obţine la mai mult de două discipline baremuri sub cel de trecere va
fi declarat respins pentru întreaga sesiune. Pentru o nouă examinare candidatul va
efectua un stagiu de pregătire teoretică şi va plăti tariful integral.
PIAC-LPAN 2.1.170. Rezultatele examinării teoretice şi perioada de valabilitate
a) Rapoartele de examinare teoretică, după înregistrarea rezultatelor la fiecare
disciplină şi semnarea lor de către examinatori respectivi, se completează, cu
rezultatul “ADMIS” sau “RESPINS” şi semnează de preşedintele de comisie, iar
fişele se aprobă de către Şeful Serviciului Licenţe Personal Aeronautic.
b) Comunicarea rezultatelor examinărilor teoretice se va face în termen de două zile de la
data susţinerii examenului teoretic pentru examenele de calificare iniţială şi superioară.
c) Rezultatele examinărilor teoretice de revalidare sau reînnoire a calificării se
comunică de regulă în ziua terminării sesiunii.
d) Valabilitatea examenului teoretic pentru piloţii planor în vederea obţinerii
calificărilor iniţiale, de bază, superioare de clasă este de 36 luni.
e) Valabilitatea examenului teoretic pentru piloţii de balon liber în vederea revalidării
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 125
calificărilor iniţiale, de bază, superioare de clasă este de 36 luni.
f) Valabilitatea examenului teoretic pentru piloţii care deţin calificări de clasă
asociate cu autorizări speciale este de 36 luni.
g) Personalului aeronautic civil care nu obţine calificativul de trecere la una sau mai
multe discipline de examinare pentru acordarea calificării superioare sau de
revalidare a licenţei va fi programat.
h) Programarea reexaminărilor pentru disciplinele (maximum două) la care nu s-a
obţinut baremul de trecere se organizează nu mai devreme de două săptămâni de la
susţinerea examenului teoretic anterior.
j) Specimenele formularelor de cerere şi raport de examinare teoretică sunt stabilite în:
i. Anexa 5 la PIAC-LPAN 2 pentru pilot de planor;
ii. Anexa 6 la PIAC-LPAN 2 pentru pilot de balon liber.
PIAC-LPAN 2.1.175. Organizarea şi programarea examinărilor practice
a) Examinarea practică pentru acordarea licenţei se planifică şi se efectuează numai după
obţinerea calificativelor de trecere la examinarea teoretică şi cu certificarea aptitudinii
medicale în termen de valabilitate.
b) Personalul navigant cu calificări de instructor va fi examinat practic în zbor
specific de instrucţie pe aeronavă dacă în ultimile 12 luni nu a executat astfel de
misiuni.
PIAC-LPAN 2.1.190. Aptitudinea medicală.
Nici o persoană nu poate exercita funcţia de pilot comandant sau orice altă functie la
bordul aeronavelor civile române ca membru al echipajului dacă nu posedă un certificate
medical în termen de valabilitate. Clasa certificatului de aptitudine medicală este
prevăzută în prezentul regulament la capitolele specifice fiecărei calificări.
PIAC-LPAN Capitolul 3. AUTORIZAREA ORGANIZAŢIILOR DE
PREGĂTIRE
PIAC-LPN 2.301. Cerinţe
O organizaţie de pregătire care doreşte să ofere o pregătire aprobată pentru a satisface
cerinţeleRACR LPAN 2 trebuie să obţină aprobarea AACR, cu îndeplinirea următoarelor
condiţii:
(a) sediul înregistrat şi locul principal de desfăşurare a activitatilor să fie situat în
România;
(b) Organizaţia de pregătire să fie proprietatea şi continuă să fie în proprietatea directă sau
majoritară a unor cetăţeni români;
(c) Organizaţia de pregătire să satisfaca toate cerinţele RACR LPAN 2, cap. 2, partea VI,
respectiv cap. 3, partea VI.
PIAC-LPN 2.305 OBŢINEREA APROBĂRII
(a) O organizaţie de pregătire care doreşte o aprobare trebuie să trimită la Autoritate
manualele de operaţiuni, pregătire şi calitate, prevăzute RACR LPAN2.2210, respectiv
RACR LPAN 2.32210. Organizaţia de pregătire trebuie să stabilească proceduri acceptate
de Autoritate care să garanteze conformarea cu toate cerinţele RACR LPAN 2 relevante.
Procedurile trebuie să includă un sistem de calitate în organizaţia de pregătire care să
detecteze rapid orice deficienţe şi să le înlăture ea însăşi. După luarea în considerare a
cererii organizaţia de pregătire va fi inspectată în vederea asigurarii că aceasta satisface
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 126
cerinţele stabilite. Dacă rezultatele inspecţiei sunt satisfacătoare, aprobarea va fi acordata
iniţial pe o perioada de un an, iar revalidarea aprobării poate fi acordată în continuare pe
perioade până la trei ani.
(b) Toate cursurile de pregătire trebuie să fie aprobate de AACR.
(c) Autoritatea va monitoriza standardele cursurilor şi va proba zborurile de pregătire cu
cursanţi. În timpul acestor inspecţii organizaţia de pregătire va asigura accesul la
înregistrările referitoare la pregătire, formularele de autorizare, jurnalele tehnice,
prelegerile, notele de studiu şi informări şi orice alte materiale relevante. O copie a
raportului rezultat ca urmare a inspecţiei va fi pus la dispozitia organizaţiei de pregătire
respective de către AACR.
(d) Aprobarea va fi modificată, suspendată sau revocată de către Autoritate dacă oricare
din cerinţele sau standardele aprobate încetează a fi menţinute la nivelul minim aprobat.
Dacă organizaţia de pregătire doreşte să facă modificări în cursurile sau manualele de
pregătire sau operaţiuni aprobate trebuie să obţină aprobarea pentru acestea de la AACR
înainte ca modificările să fie efectuate. Organizaţia de pregătire nu trebuie să anunţe
Autoritatea privind schimbările minore în operaţiunile de zi-cu-zi.
(e) Organizaţia de pregătire poate să aibă colaborări în activităţile de pregătire cu alte
organizaţii de pregătire sau să folosească aerodromuri de bază alternative ca parte a
procesului ei general de instruire, în funcţie de aprobarea dată de AACR.
(f) Specimenul autorizaţiei de organizaţie de pregătire, precum şi cererea aferentă sunt
prezentate în Anexa X, rspectiv Y.
PIAC-LPN 2.310 RESURSE FINANCIARE
Organizaţia de pregătire trebuie să convingă AACR că poate să dispună de suficiente
fonduri care să-i pemită să efectueze pregătirea în zbor la standardele aprobate.
PIAC-LPN 2.315 CONDUCEREA ŞI PERSONALUL
(a) Structura de conducere trebuie să asigure supravegerea tuturor categoriilor de personal
prin persoane cu experienţă şi calităţi necesare pentru asigurarea menţinerii unor standarde
ridicate. Detaliile structurii de conducere, cu indicarea responsabilităţilor individuale,
trebuie incluse în Manualul Operaţional al organizaţiei de pregătire.
(b) Organizaţia de pregătire trebuie să convingă AACR că un număr adecvat de personal
calificat şi competent este întrebuintat. Pentru cursurile integrate, trei persoane din
personalul unităţii trebuie angajate cu normă întreagă, în urmatoarele posturi:
– Şeful activităţilor de pregătire, are responsabilitatea globală pentru asigurarea integrării
satisfacătoare a pregătirii în zbor şi a pregătirii teoretice şi pentru supravegherea
progresului individual al cursanţilor. Această persoană trebuie să aibă o experienţă vastă în
pregătire ca instructor de zbor în vederea licenţierii piloţilor şi să posede o evidentă
capacitate de conducere. Acesta trebuie să deţină sau să fi deţinut, trei ani anterior numirii
ca şef al activităţilor de pregătire, licenţa de pilot profesionist şi calificarea (calificările)
emisă în conformitate cu Anexa 1 OACI, referitoare la conducerea cursurilor de pregătire
în zbor
– Instructor şef de zbor, este responsabil pentru supravegherea instructorilor de zbor şi
pentru standardizarea întregii instruiri în zbor. Acesta trebuie:
(a) să deţină cea mai înaltă licenţă de pilot corespunzătoare cursurilor de instruire în zbor
pe care le conduce;
(b) să deţină calificările corespunzătoare cursurilor de instruire în zbor pe care le conduce;
(c) să deţină calificarea de instructor de zbor pentru cel puţin un tip de aeronavă folosită
pentru cursuri; şi
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 127
să aibă 1000 ore de zbor ca pilot comandant şi adiţional minimum 1000 ore având
responsabilităţi în zborul de instrucţie corespunzatoare cursurilor de instruire în zbor pe
care le conduce.
– Instructor şef de sol, este responsabil pentru supravegherea tuturor instructorilor de sol şi
pentru standardizarea instruirii teoretice. Instructorul de sol şef trebuie să aibă experienţa
practică în domeniul aviaţiei şi trebuie să fi absolvit un curs de instruire tehnică sau să fi
avut experianţă anterioară în instruirea teoretică.
(d) Pentru cursurile de pregătire modulare, aceste posturi pot fi combinate şi ocupate de
una sau două persoane, angajate cu normă întreagă sau parţială, depinzând de amploarea
pregătirii oferite. Cel puţin una din aceste persoane trebuie să fie angajată cu normă
întreagă.
(e) Numărul instructorilor cu normă parţială angajaţi în funcţie de amploarea instruirii
oferite trebuie să fie acceptat de către AACR.
PIAC-LPN 2.320 INSTRUCTORII DE ZBOR
Instructorii trebuie să deţină:
(a) licenţă de pilot şi calificările corespunzătoare cursurilor de pregătire în zbor pe care
sunt numiţi să le conducă;
(b) o calificare de instructor corespunzătoare părţii din curs pe care o va conduce
PIAC-LPN 2.325 INSTRUCTORII TEORETICI
Instructorii de sol trebuie să aibă experienţa necesară în domeniul aviaţiei şi trebuie,
înaintea acceptării, să dea dovadă de competenţă prin susţinerea unui test bazat pe
materialele ce vor fi prezentate la cursurile de instruire.
PIAC-LPN 2.335 PROGRAMA DE INSTRUIRE
Câte o programă de instruire trebuie dezvoltată pentru fiecare tip de curs oferit. Această
programă trebuie să includă o defalcare a instruirii teoretice şi de zbor pe saptămâni sau
faze, o listă a exerciţiilor standard şi un sumar al programei. Detaliat, pregătirea sintetică
de zbor şi instruirea teoretică trebuie să fie împarţită de aşa manieră încât să asigure
cursanţilor abilitatea de a folosi pregătirea teoretică asimilată la sol pentru exerciţiile de
zbor. Programa trebuie întocmită de aşa natură încât să conducă la rezolvarea tuturor
problemelor apărute pe parcursul instruirii. Conţinutul şi succesiunea fazelor de instruire
ale programei trebuie să fie acceptate de către AACR.
PIAC-LPN 2.340 AERONAVE DE INSTRUIRE
(a) Structura flotei de instruire trebuie să fie corespunzătoare cu scopul propus.
(b) Vor fi folosite doar aeronavele aprobate de către AACR pentru instruire.
PIAC-LPN 2.345 AERODROMURI
Aerodromul de bază cât şi orice aerodrom alternativ de pe care se desfăşoară instruirea de
zbor trebuie să fie dotate cu cel puţin următoarele facilităţi:
(a) cel puţin o pistă sau o suprafaţă de decolare care să permită avioanelor de instrucţie să
efectueze decolări sau aterizări normale la masele maxime admisibile pentru decolare
sau aterizare:
(i) în condiţii de vânt calm (nu mai mult de 4 noduri) şi de temperatură egală cu media
temperaturilor cele mai înalte din cea mai călduroasă lună anului pentru zona de
operare;
(ii) în condiţiile existenţei unei neobstacolări a pantei de decolare de cel puţin 50 ft;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 128
(iii) în condiţiile operării cu respectarea regimurilor motorului(elor) şi configuraţiei
trenului de aterizare şi flapsurilor recomandate de constructor; şi
(iv) în condiţiile unei treceri line de la regimul de urcare către viteza ascensională
maximă fără a necesita manevre deosebite;
(b) indicatorul de direcţie a vântului la sol trebuie să fie vizibil de la orice capăt al pistei;
(c) iluminarea electrică permanentă a pistei pentru cazurile de instruire de noapte;
(d) un serviciu de control al traficului aerian, exceptând cazul când urmare a unei aprobări
a AACR, cerinţele de instruire pot fi satisfăcute în condiţii de sigurantă a zborului prin
alte mijloace de comunicare sol/aer.
PIAC-LPN 2.350 INFRASTRUCTURA PENTRU OPERAŢIUNI DE ZBOR
În mod normal pentru operaţiunile de zbor sunt necesare următoarele:
(a) O încăpere operaţională dotată cu facilităţi pentru controlul operaţiunilor de zbor.
(b) O încăpere destinată planificarii zborului având urmatoărele facilităţi:
− hărţi geografice şi de navigaţie actualizate;
− informaţii AIS actualizate;
− informaţii meteorologice actualizate;
− sală de comunicaţii cu serviciile de control al traficului aerian (ATC) şi
operaţional;
− hărţi cuprinzând raidurile standard;
− hărţi cuprinzând zonele interzise, periculoase şi restricţionate;
− orice alte materiale referitoare la siguranţa zborului.
(c) Săli destinate operaţiunilor de briefing adecvate ca dimensiuni şi număr.
(d) Birouri pentru personalul de supraveghere şi camere pentru instructorii de zbor
necesare completării rapoartelor privind cursanţii şi a efectuării înregistrărilor, etc.
(e) Birouri/camere mobilate pentru instructori şi cursanţi.
PIAC-LPN 2.355 MANUALELE ORGANIZAŢIEI DE PREGĂTIRE
O organizaţie de pregătire trebuie să întocmească şi să menţină la zi un Manual de
Instruire, un Manual Operaţional şi un Manual de Calitate conţinând informaţiile şi
instrucţiunile care să permită personalului să-şi îndeplinească sarcinile şi să ofere
cursanţilor un ghid util pentru îndeplinirea cerinţelor de instruire. Organizaţia de pregătire
trebuie să pună la dispoziţia personalului şi, dacă este necesar cursanţilor, informaţiile
conţinute în aceste manuale, aprobate în prealabil de AACR, precum şi în orice altă
documentatie aprobată a sa. Procedurile de amendare şi aducere la zi trebuie să fie
controlate şi precizate în mod adecvat.
PIAC-LPN 2.360 FACILITĂŢI PENTRU INSTRUIREA TEORETICĂ
Pentru instruirea teoretică sunt necesare a fi accesibile următoarele facilităţi:
(a) Săli de clasă adecvat dotate pentru instruirea cursanţilor înscrisi.
(b) Echipament şi materiale de ajutor pentru instruirea teoretică.
(c) Dotări pentru instruire şi testare pentru radiotelefonie;
(d) Bibliotecă cuprinzând bibliogarfie de referintă acoperitoare pentru programa oferită.
(e) Birouri pentru personalul de instruire.
PIAC-LPN 2.365 CERINŢE DE ADMITERE LA CURSURI
Un cursant acceptat pentru instruire trebuie să posede un certificat medical adecvat pentru
licenţa de zbor solicitată şi trebuie să satisfacă cerinţele de admitere stabilite de către
organizaţia de pregătire, aşa cum au fost aprobate de către AACR.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 129
7.9. RACR – LPAN ULM, ediţia 1/2007, Licenţierea personalului aeronautic civil
navigant – aeronave ultrauşoare motorizate.
RACR – LPAN ULM, ediţia 1/2007, Licenţierea personalului aeronautic civil navigant -
aeronave ultrauşoare motorizate a fost aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr.
630 din 27 martie 2007 privind modul de reglementare a domeniului aeronauticii civile cu
aeronave ultrauşoare din România constituind Aexa 2 la ordin.
Reglementarea este prezentată în extras.
7.10. RACR – LPAN AUN, ediţia 1/2007, Licenţierea personalului aeronautic civil
navigant – aeronave ultrauşoare nemotorizate, prevăzută în anexa nr. 4
RACR – LPAN AUN, ediţia 1/2007, Licenţierea personalului aeronautic civil navigant -
aeronave ultrauşoare motorizate a fost aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr.
630 din 27 martie 2007 privind modul de reglementare a domeniului aeronauticii civile cu
aeronave ultrauşoare din România constituind Aexa 4 la ordin.
Reglementarea este prezentată în extras.
7.11. RACR – LPAN P/”Licenţierea personalului aeronautic navigant paraşutist”,
ediţia 1/2006, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 1997/2006,
publicat în MO nr. 997/14.12.2006.
Prezentăm în extras reglementarea respectivă:
Definiţii şi abrevieri
RACR – LPAN P.1005 Definiţii
Atunci când următorii termeni sunt folosiţi în prezenta reglementare referitoare la
licenţierea personalului aeronautic navigant paraşutist, ei vor avea următorul înţeles:
1. Autoritate de Stat: Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în calitate de
autoritate de stat în domeniul transporturilor.
2. Autoritate de certificare: Autoritatea Aeronautică Civilă Română.
3. Aprobat corespunzător: aprobat de Autoritatea de certificare
4. Certificare: recunoaşterea faptului că un serviciu, un produs, o piesă sau un echipament,
o organizaţie sau o persoană se conformează cerinţelor aplicabile, precum şi eliberarea
unui certificat relevant care atestă această conformare; certificarea poate avea ca rezultat şi
conferirea unui drept, potrivit reglementărilor în vigoare.
5. Certificat medical corespunzător: certificat sau fişă medicală tip pe care s-au consemnat
rezultatele unei vizite medicale efectuată la unităţile sanitare teritoriale, cu precizarea
aptitudinii de zbor de către un medic examinator autorizat.
6. Organism recunoscut: Persoană juridică care efectuează activităţi de licenţiere în
numele autorităţii de certificare conform Codului Aerian
7. Revalidare: procedeu administrativ, efectuat în interiorul perioadei de valabilitate a unei
calificări/autorizări, prin care se permite deţinătorului continuarea exercitării privilegiilor
calificării/autorizării respective pentru o perioadă specificată, în urma îndeplinirii
cerinţelor din reglementările aplicabile.
8. Reînnoire: procedeu administrativ, efectuat după ce o calificare/autorizare a expirat,
prin care se reînnoiesc privilegiile calificării/autorizării respective pentru o perioadă
specificată, în urma îndeplinirii cerinţelor din reglementările aplicabile.
9. Validare: recunoaşterea unei licenţe emisă de un alt stat, prin emiterea unui document
specific, ca urmare a constatării de către Autoritatea de certificare a îndeplinirii tuturor
condiţiilor impuse de prezenta reglementare, în vederea alinierii la privilegiile acordate de
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 130
o licenţă similară emisă în România.
NOTĂ: Sunt acceptate ca “certificat medical corespunzător” următoarele documente: un
Certificat Medical Clasa 1 sau Clasa 2, emis în conformitate cu standardele şi practicile
OACI specifice aplicabile sau echivalente, precum şi certificate medicale
recunoscute/echivalate de către un medic examinator autorizat.
RACR – LPAN P.1010 Abrevieri
Atunci când următoarele abrevieri sunt folosite în prezenta reglementare referitoare la
licenţierea personalului aeronautic navigant paraşutist, ele vor avea următorul înţeles:
OACI- Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale
CMO – Conţinut Minim Obligatoriu
TPR – Timp de Pregătire Recomandat
LRCL – Lucru Relativ în Cădere Liberă
LRC – Lucru Relativ pe Cupolă
IAD/SL – Instructor pentru Deschidere Asistată/Deschidere Automată
AFF – Cădere Liberă Accelerată
FAI – Federaţia Aeronautică Internaţională
Licenţierea paraşutiştilor
I. Generalităţi
RACR – LPAN P.2000 Aplicabilitate
(a) Prevederile prezentului capitol se aplică personalului aeronautic navigant care
desfăşoară activităţi de paraşutism (zboruri/salturi);
(b) Prezentul capitol conţine cerinţele specifice aplicabile pentru:
(i) obţinerea, revalidarea şi reînnoirea licenţei de paraşutist şi calificărilor de clasă;
(ii) obţinerea, revalidarea şi reînnoirea calificării de instructor;
(iii) obţinerea, revalidarea şi reînnoirea calificării de recepţie şi control;
(iv) obţinerea, revalidarea şi reînnoirea calificării de încercător;
(v) obţinerea şi menţinerea autorizărilor speciale specifice licenţei de paraşutist;
(vi) autorizarea examinatorilor care organizează şi efectuează examinările teoretice şi
practice, la sol şi în zbor/salt;
(vii) obţinerea altor calificări/autorizări/certificate/atestate suplimentare specifice
licenţei de paraşutist;
(viii) validarea licenţelor de paraşutist şi a calificărilor/autorizărilor specifice emise de
alte autorităţi străine competente, în vederea desfăşurării activităţilor de
paraşutism;
(ix) recunoaşterea licenţelor de paraşutist şi a calificărilor/autorizărilor specifice
emise de autorităţi competente din alte state;
RACR – LPAN P.2015 Licenţe naţionale de paraşutist
(a) O persoană este autorizată să acţioneze ca paraşutist în România, numai dacă deţine o
licenţă în termen de valabilitate, emisă de autoritatea de certificare în conformitate cu
cerinţele specificate în prezenta reglementare şi corespunzătoare atribuţiilor pe care
persoana în cauză trebuie să le îndeplinească;
(b) Deţinătorul unei licenţe de paraşutist este obligat să poarte asupra sa licenţa şi
certificatul medical asociat ori de câte ori se află la locul desfăşurării unei activităţi de
paraşutism în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice care-i revin;
(c) Până la obţinerea licenţei de paraşutist, elevul este autorizat să acţioneze ca paraşutist
numai sub autoritatea şi supravegherea paraşutistului instructor cu care îşi desfăşoară
pregătirea practică de zbor/salt conform prevederilor RACR – LPAN P.2065, dacă:
(i) are vârsta de 18 ani împliniţi, sau
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 131
(ii) are vârsta de 16 ani împliniţi cu consimţământul părinţilor sau al tutorilor;
(iii) este deţinătorul unui certificat medical corespunzător, în termen de valabilitate;
(iv) salturile/zborurile le desfăşoară astfel încât acestea să nu constituie un factor de
risc asupra traficului aerian.
RACR – LPAN P.2020 Licenţe străine de paraşutist
(a) O persoană, deţinătoare a unei licenţe de paraşutist emisă de autoritatea naţională
competentă dintr-un alt stat, este autorizată să desfăşoare activităţi de paraşutism în
România, dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii:
(i) existenţa unei înţelegeri între autorităţile responsabile ale celor două state sau
(ii) licenţa este recunoscută de autoritatea de certificare
(iii) persoana deţine un certificat de validare emis de autoritatea de certificare, în
termen de valabilitate, care este corespunzător atribuţiilor pe care trebuie să le
îndeplinească.
(b) Deţinătorul certificatului de validare specificat în RACR – LPAN P.2020 (a) este
obligat să îl poarte asupra sa împreună cu licenţa de bază şi certificatul medical
asociat, la locul unde desfăşoară activităţi de paraşutism în România.
RACR – LPAN P.2025 Calificări şi autorizări specifice licenţei de paraşutist
(a) Pentru a avea privilegiul de a opera una din clasele categoriei paraşută, deţinătorul
unei licenţe de paraşutist este obligat să fie calificat pentru clasa respectivă de
paraşută. Aceste calificări asociate se obţin odată cu licenţa de paraşutist şi sunt
următoarele:
(i) Calificări de clasă:
– paraşută rotundă;
– paraşută aripă;
(b) În plus faţă de calificările de clasă, se pot acorda calificări superioare, precum şi
autorizări speciale, după cum urmează:
(i) Calificări superioare:
– instructor;
– recepţie şi control;
– încercător;
(ii) Autorizări speciale:
– lucru relativ în cădere liberă;
– lucru relativ pe cupolă;
– instructor IAD/SL (instructor-assisted deployment/static line);
– instructor TANDEM;
– instructor AFF (accelerated freefall);
– instructor turn;
– lansare din turnul de paraşutism;
– plior paraşute;
(c) Autoritatea de certificare poate emite şi alte calificări/autorizări/certificate/atestate
suplimentare specifice licenţei de paraşutist, acordate conform RACR – LPAN P.2415
şi procedurii dezvoltătoare a prezentei reglementări;
(d) Deţinătorul unei licenţe de paraşutist îşi poate exercita privilegiile conferite de
calificările/autorizările/certificatele/atestatele deţinute numai în cazul în care acestea
sunt în termen de valabilitate.
RACR – LPAN P.2030 Valabilitate
(a) Valabilitatea licenţei de paraşutist şi a calificărilor specifice menţionate în RACR -
LPAN P.2025 este de 36 luni de la data examinării teoretice sau de la data expirării
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 132
dacă au fost revalidate în perioada de valabilitate, sub rezerva deţinerii unui certificat
medical corespunzător în termen de valabilitate;
(b) Valabilitatea certificatului de validare sau a recunoaşterii efectuate, emis de autoritatea
de certificare, pentru licenţa/calificarea/autorizarea eliberată de o autoritate străină
competenţă, nu poate depăşi termenul de valabilitate a licenţei/calificării/autorizării de
bază şi este condiţionată de perioada de valabilitate a certificatului medical deţinut;
(c) Valabilitatea examinărilor teoretice şi a testelor de îndemânare şi competenţă în
zbor/salt este de 12 luni de la data susţinerii acestora, dacă nu este specificat altfel în
cuprinsul prezentei reglementări;
(d) Autoritatea de certificare poate acorda prelungirea cu 90 zile a termenului de
valabilitate a licenţelor/calificărilor/autorizărilor/certificatelor/atestatelor emise în
conformitate cu prevederile prezentei reglementări.
RACR – LPAN P.2035 Privilegii
Deţinătorul licenţei de paraşutist, certificatului de validare sau a recunoaşterii efectuate,
emis în conformitate cu prevederile prezentei reglementări are dreptul să exercite
privilegiile specifice în limita calificărilor şi a autorizărilor deţinute.
RACR – LPAN P.2040 Coerciţie
Autoritatea de certificare poate, în orice moment, să limiteze privilegiile acordate, să
suspende sau să revoce orice licenţă de paraşutist, calificare/autorizare/certificare/atestare
specifică, orice validare sau recunoaştere efectuată în conformitate cu prevederile
prezentei reglementări, dacă se constată că solicitantul sau deţinătorul:
– nu a îndeplinit sau nu mai îndeplineşte condiţiile relevante menţionate în prezenta
reglementare;
– a încălcat prevederile legale specifice aplicabile sau
– a fost implicat în acţiuni de natură a afecta siguranţa zborului/saltului.
Obţinerea, revalidarea şi reînnoirea licenţei de paraşutist şi calificărilor de clasă
A. Obţinerea licenţei de paraşutist şi calificărilor de clasă
RACR – LPAN P.2045 Condiţii generale
Pentru obţinerea licenţei de paraşutist/calificării de clasă, solicitantul trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii generale:
(a) să aibă vârsta de 18 ani împliniţi sau
(b) să aibă vârsta de 16 ani împliniţi la data începerii pregătirii practice în zbor/salt, cu
consimţământul părinţilor sau tutorelui;
(c) să fie deţinător al unui certificat medical corespunzător, în termen de valabilitate;
RACR – LPAN P.2050 Condiţii specifice
Pentru obţinerea licenţei de paraşutist/calificării de clasă, suplimentar faţă de condiţiile
generale specificate în RACR – LPAN P.2045, solicitantul trebuie să:
(a) demonstreze că a absolvit, în ultimele 24 luni faţă de data înregistrării cererii de
obţinere, un curs (program) de pregătire teoretică specifică, aprobat corespunzător,
desfăşurat sub conducerea şi supravegherea unui paraşutist deţinător al calificării de
instructor;
(b) demonstreze că a absolvit, în ultimele 12 luni faţă de data înregistrării cererii de
obţinere, un curs (program) de pregătire practică specifică, la sol şi în zbor/salt,
aprobat corespunzător, desfăşurat sub conducerea şi supravegherea unui paraşutist
deţinător al calificării de instructor;
(c) obţină minim 75% la examinarea teoretică scrisă la fiecare din disciplinele menţionate
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 133
în RACR – LPAN P.2060 (a), susţinută cu un examinator autorizat conform RACR -
LPAN P, capitolul 2, VII;
(d) fie declarat “ADMIS” în urma testului de îndemânare practică, la sol şi în zbor/salt, de
către un examinator autorizat conform RACR – LPAN P, capitolul 2, VII.
RACR – LPAN P.2055 Examinarea teoretică şi examinarea practică – licenţa de
paraşutist şi calificarea de clasă
(a) Examinarea teoretică şi examinarea practică în vederea obţinerii licenţei de paraşutist
şi a calificării de clasă este organizată de autoritatea de certificare ulterior îndeplinirii
cerinţelor specificate în RACR – LPAN P.2050, respectiv punctele (a) şi (b);
(b) Examinarea teoretică se desfăşoară înaintea examinării practice, la sol şi în zbor/salt;
(c) Promovarea examinării teoretice condiţionează desfăşurarea examinării practice, la sol
şi în zbor/salt.
RACR – LPAN P.2075 Abilităţi
Solicitantul, pentru obţinerea licenţei de paraşutist/calificării de clasă, trebuie să
demonstreze abilitatea de a efectua toate procedurile şi manevrele specificate în RACR -
LPAN P.2065 (b) cu un grad de competenţă corespunzător privilegiilor acordate
deţinătorului acestei licenţe/calificări, operând paraşuta în limitele impuse şi menţinându-i
controlul în orice moment, astfel încât să nu existe dubii asupra finalizării cu succes a
procedurilor sau manevrelor executate.
RACR – LPAN P.2080 Privilegii
Deţinătorul licenţei de paraşutist are dreptul să exercite, în limita calificărilor şi a
autorizărilor deţinute, funcţia de paraşutist comandant al oricărei paraşute.
RACR – LPAN P.2085 Valabilitate
Valabilitatea licenţei de paraşutist şi a calificărilor de clasă este de 36 luni, cu condiţia
respectării prevederilor RACR – LPAN P.2030.
B. Revalidarea licenţei de paraşutist şi a calificărilor de clasă
RACR – LPAN P.2090 Condiţii generale
Pentru revalidarea licenţei de paraşutist/calificării de clasă, solicitantul trebuie să deţină
certificatul medical corespunzător în termen de valabilitate.
RACR – LPAN P.2095 Condiţii specifice
Revalidarea licenţei de paraşutist/calificării de clasă se face pentru o perioadă de maxim
36 de luni, cu respectarea prevederilor RACR – LPAN P.2030 şi P.2090, dacă solicitantul
demonstrează autorităţii de certificare, conform procedurii dezvoltătoare a prezentei
reglementări, că:
(a) a efectuat, în ultimele 12 luni faţă de data expirării valabilităţii licenţei, minimum 6
salturi cu paraşuta din clasa pentru care se solicită revalidarea;
(b) a promovat, în ultimele 12 luni faţă de data expirării valabilităţii licenţei, examinarea
teoretică scrisă la disciplinele menţionate în RACR – LPAN P.2060 (a) punctele (i) şi
(vi), susţinută cu un examinator autorizat conform RACR – LPAN P, capitolul 2, VII.
Baremul de promovare este de 75%, pentru fiecare disciplină;
(c) a promovat, ulterior îndeplinirii cerinţelor RACR – LPAN P.2095 (b), un test de
verificare a competenţei în zbor/salt cu un examinator autorizat conform RACR -
LPAN P, capitolul 2, VII.
Obţinerea, revalidarea şi reînnoirea calificării de instructor pentru paraşutişti
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 134
Obţinerea calificării de instructor
RACR – LPAN P.2120 Condiţii generale
Pentru obţinerea calificării de instructor, solicitantul trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii generale:
(a) să aibă vârsta de 22 ani împliniţi;
(b) să fie deţinător al unui Certificat Medical Clasa 1 sau 2, în termen de valabilitate, emis
în conformitate cu standardele şi practicile OACI specifice aplicabile.
RACR – LPAN P.2125 Condiţii specifice
Pentru obţinerea calificării de instructor pentru o clasă de paraşută, suplimentar faţă de
condiţiile generale specificate în RACR – LPAN P.2120, solicitantul trebuie să:
(a) deţină licenţă de paraşutist pentru clasa solicitată, în termen de valabilitate;
(b) aibă o experienţă minimă de 500 salturi în care să fi realizat minim 1 oră de cădere
liberă, să execute complexul de figuri acrobatice, să fie deţinătorul autorizaţiei de plior
şi a uneia din autorizaţiile de LRC sau LRCL;
(c) demonstreze că a absolvit, în ultimele 24 luni faţă de data înregistrării cererii de
obţinere a calificării de instructor, un curs (program) de pregătire teoretică, aprobat
corespunzător, specific pentru calificarea de instructor, organizat de autoritatea de
certificare sau de o persoană fizică sau juridică română care desfăşoară activităţi de
paraşutism şi efectuat sub supravegherea unui instructor stabilit prin documentele de
aprobare a cursului (programului) respectiv;
(d) demonstreze că a absolvit, în ultimele 12 luni faţă de data înregistrării cererii de
obţinere a calificării de instructor, un curs (program) de pregătire practică, la sol şi în
zbor/salt, aprobat corespunzător, specific pentru calificarea de instructor, organizat de
autoritatea de certificare sau de o persoană fizică sau juridică română care desfăşoară
activităţi de paraşutism şi efectuat sub supravegherea unui instructor stabilit prin
documentele de aprobare a cursului (programului) respectiv;
(e) obţină minim 75% la examinarea teoretică scrisă la disciplinele menţionate în RACR -
LPAN P.2060 (a) punctele (i), (ii), (iii), (vi) şi (vii), la care se adaugă disciplina
“Metodologia instruirii la sol şi în zbor/salt”, susţinută cu un examinator autorizat
conform RACR – LPAN P, capitolul 2, VII;
(f) fie declarat “ADMIS” în urma testului de îndemânare practică, la sol şi în zbor/salt, de
către un examinator autorizat conform RACR – LPAN P, capitolul 2, VII.
RACR – LPAN P.2130 Examinarea teoretică şi examinarea practică – Calificarea de
instructor
(a) Examinarea teoretică şi examinarea practică, în vederea obţinerii calificării de
instructor, este organizată de autoritatea de certificare ulterior îndeplinirii cerinţelor
RACR – LPAN P.2125 (c) şi (d);
(b) Examinarea teoretică se desfăşoară înaintea examinării practice, la sol şi în zbor/salt;
(c) Promovarea examinării teoretice condiţionează desfăşurarea examinării practice, la sol
şi în zbor/salt;
RACR – LPAN P.2135 Pregătirea teoretică specifică
(a) Cursul (programul) de pregătire teoretică specifică în vederea obţinerii calificării de
instructor cuprinde:
(i) toate disciplinele, corespunzătoare clasei considerate, specificate în RACR – LPAN
P.2060 (a), având pentru fiecare disciplină acelaşi CMO aprofundat corespunzător
calificării de instructor şi TPR mărit cu 40%;
(ii) disciplina “Metodologia instruirii la sol şi în zbor/salt”
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 135
(1) tehnici în instruirea aplicată;
(2) conceptele antrenării;
(3) procesul de învăţare;
(4) procesul de predare;
(5) evaluarea şi testarea elevilor;
(6) conducerea şi derularea programului de antrenament;
(7) performanţe şi limite umane relevante în procesul de instruire în zbor/salt;
(8) riscuri existente în cazul cedării sistemelor şi funcţionării defectuoase a
paraşutei în zbor/salt;
(b) Cursul (programul) de pregătire teoretică specifică în vederea obţinerii calificării de
instructor are o durată minimă de 90 de ore;
(c) Absolvenţii cursului (programului) de pregătire teoretică specifică în vederea obţinerii
calificării de instructor primesc un certificat/atestat corespunzător, într-o formă
stabilită prin procedura dezvoltătoare a prezentei reglementări.
RACR – LPAN P.2140 Pregătirea practică specifică
(a) Cursul (programul) de pregătire practică specifică, la sol şi în zbor/salt, în vederea
obţinerii calificării de instructor, cuprinde un număr minim de 25 de salturi;
(b) Pe parcursul desfăşurării cursului (programului) de pregătire practică specifică, la sol
şi în zbor/salt, în vederea obţinerii calificării de instructor solicitantul trebuie să
acumuleze experienţă cel puţin în următoarele domenii:
(i) practicarea tehnicilor specifice de instruire la sol şi în zbor/salt, inclusiv
recunoaşterea şi corectarea greşelilor comune ale elevilor paraşutişti;
(ii) practicarea tehnicilor de instruire în timpul executării manevrelor şi procedurilor
pentru învăţarea cărora se intenţionează acordarea instruirii în zbor/salt;
(c) Absolvenţii cursului (programului) de pregătire practică specifică, la sol şi în zbor/salt,
în vederea obţinerii calificării de instructor primesc un certificat/atestat corespunzător,
într-o formă stabilită prin procedura dezvoltătoare a prezentei reglementări.
Reînnoirea calificării de instructor
RACR – LPAN P.2180 Condiţii generale
Pentru reînnoirea calificării de instructor, solicitantul trebuie să deţină un Certificat
Medical Clasa 1 sau 2, în termen de valabilitate, emis în conformitate cu standardele şi
practicile specifice aplicabile OACI.
RACR – LPAN P.2185 Condiţii specifice
Reînnoirea calificării de instructor pentru clasa de paraşută solicitată se face pentru o
perioadă de maximum 36 de luni, cu respectarea prevederilor RACR – LPAN P.2030 şi
P.2180, dacă solicitantul demonstrează autorităţii de certificare, conform procedurii
dezvoltătoare a prezentei reglementări, că:
(a) a parcurs, cu cel mult 12 luni înainte de data înregistrării cererii de reînnoire, cu un
paraşutist, deţinător al calificării de instructor, un curs (program) de pregătire teoretică
pentru reîmprospătarea cunoştinţelor, aprobat corespunzător;
(b) a parcurs, cu cel mult 12 luni înainte de data înregistrării cererii de reînnoire, cu un
paraşutist, deţinător al calificării de instructor, un curs (program) de reantrenare
practică, la sol şi în zbor/salt, aprobat corespunzător;
(c) a promovat, ulterior îndeplinirii cerinţelor RACR – LPAN P.2185 (a), examinarea
teoretică scrisă la disciplinele menţionate în RACR – LPAN P.2060 (a) punctele (i),
(vi) şi (vii), la care se adaugă şi punctul (ii) în cazul în care perioada de întrerupere a
fost mai mare de 36 de luni, susţinută cu un examinator autorizat conform RACR -
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 136
LPAN P, capitolul 2, VII. Baremul de promovare este de 75%, pentru fiecare
disciplină;
(d) a promovat, ulterior îndeplinirii cerinţelor RACR – LPAN P.2185 (b) şi (c), un test de
verificare a competenţei în zbor/salt cu un examinator autorizat conform RACR -
LPAN P, capitolul 2, VII.
RACR – LPAN P.2190 Cursul (programul) pentru reînnoirea calificării de instructor
– Durată şi conţinut
(a) Durata şi conţinutul cursului (programului) de reîmprospătare a cunoştinţelor pentru
reînnoirea calificării de instructor sunt stabilite de către autoritatea de certificare, de la
caz la caz, funcţie de perioada de întrerupere, dar nu mai puţin de 30 ore şi fără a
depăşi durata şi conţinutul cursului (programului) de pregătire teoretică specifică
pentru obţinerea calificării de instructor conform cerinţelor RACR – LPAN P.2135 (a);
(b) Durata şi conţinutul cursului (programului) de reantrenare practică, la sol şi în
zbor/salt, pentru reînnoirea calificării de instructor sunt stabilite de către autoritatea de
certificare, de la caz la caz, funcţie de perioada de întrerupere şi cuprind minimum 4
salturi, incluzând minim 2 salturi pentru fiecare clasă solicitată pentru reînnoire;
(c) Paraşutistul, deţinător al calificării de instructor, sub a cărui supraveghere s-a finalizat
cursul (programul) de reîmprospătare a cunoştinţelor sau cel de reantrenare practică,
pentru reînnoirea calificării de instructor, eliberează absolvenţilor un certificat/atestat
corespunzător, într-o formă stabilită prin procedura dezvoltătoare a prezentei
reglementări.
Organizaţii de pregătire
RACR – LPAN P.2440 Generalităţi
Organizaţia de pregătire este o persoană fizică sau juridică, autorizată de către autoritatea
de certificare, care operează într-un mediu corespunzător şi care oferă instruire teoretică şi
practică, la sol şi în zbor, după caz, pe baza unor programe specifice în scopul obţinerii,
revalidării şi reînnoirii licenţelor de paraşutist şi a calificărilor sau autorizărilor
corespunzătoare.
RACR – LPAN P.2445 Condiţii de autorizare
Organizaţia de pregătire care solicită autorizarea va prezenta autorităţii de certificare, spre
aprobare, următoarele documente, după caz:
(a) Manualul operaţional/Procedurile operaţionale corespunzătoare;
(b) Programele de instruire (teoretică şi practică); şi
(c) Sistemul de calitate.
aferente autorizării solicitate.
RACR – LPAN P.2450 Tipuri de organizaţii de pregătire autorizate
Organizaţiile de pregătire pot fi autorizate de către autoritatea de certificare pentru:
(a) pregătire teoretică şi practică, la sol şi în zbor;
(b) pregătire teoretică;
(c) pregătire practică, la sol şi în zbor.
RACR – LPAN P.2455 Valabilitatea autorizaţiei
(a) Autorizarea iniţială se acordă pentru o perioadă de 12 luni;
(b) Autorizările ulterioare se acordă pentru o perioadă de maxim 36 de luni;
(c) Autorizarea va fi modificată, suspendată sau revocată de către autoritatea de certificare
dacă oricare din cerinţele de autorizare sau standardele impuse încetează să mai fie
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 137
menţinute la nivelul minim aprobat.
7.12.Reglementarea aeronautică civilă română RACR-LDOZ “Licenţierea
dispecerilor operaţiuni zbor”, ediţia 01/2006.
Reglementarea aeronautică civilă română RACR-LDOZ “Licenţierea dispecerilor
operaţiuni zbor”, ediţia 01/2006, a fost aprobată prin Ordinul nr. 1288 din 14 iulie 2006,
publicat în MO nr. 812 din 3 octombrie 2006
În anexa la ordin se prevăd normele privitoare la licenţierea dispecerilor operaţiuni zbor,
pe care le prezentăm în extras:
RACR-LDOZ 005 Domeniul de aplicabilitate
(1) Prezenta reglementare stabileşte cerinţele minime ce trebuie îndeplinite de către
solicitanţii licenţei de dispecer operaţiuni zbor din punctul de vedere al vârstei minime,
pregătirii teoretice, experienţei practice la locul de muncă, precum şi al cunoştinţelor
profesionale şi aptitudinilor pe care trebuie să le posede şi să le dovedească prin
examinare.
(2) Această reglementare stabileşte, de asemenea, cerinţele ce trebuie îndeplinite în
vederea acordării/revalidării/reînnoirii licenţei de dispecer operaţiuni zbor.
(3) Prevederile prezentei reglementări au caracter obligatoriu şi se aplică solicitanţilor şi
deţinătorilor de licenţă de dispecer operaţiuni zbor, operatorilor aerieni deţinători ai unui
certificat de operator aerian şi organizaţiilor de pregătire a personalului în scopul obţinerii,
revalidării şi reînnoirii licenţei de dispecer operaţiuni zbor.
Licenţa de dispecer operaţiuni zbor
RACR-LDOZ 020 Pregătirea teoretică/practică în vederea acordării licenţei de
dispecer operaţiuni zbor
(1) Solicitantul unei licenţe trebuie să dovedească autorităţii de licenţiere că îndeplineşte
condiţia de experienţă menţionată în RACR-LDOZ 015 (iv).
(2) Durata cursului de formare dispeceri operaţiuni zbor fără experienţă anterioară în
aviaţie, conform RACR-LDOZ 015 (iv) c), este de minimum 270 de ore. Valabilitatea
cursului de pregătire teoretică este de 24 de luni.
(3) Pentru personalul care posedă experienţă anterioară în aviaţie, se recomandă efectuarea
unui curs de reconversie. Durata cursului de reconversie cu experienţă ca personal
aeronautic, conform prevederilor RACR-LDOZ 015 (iv) a) pct. (a-1.1) – (a-1.3) şi b), este
de minimum 60 de ore.
(4) Prin curs de reconversie se înţelege un curs desfăşurat în ţară sau în străinătate, ale
cărui cadru de desfăşurare, lectori, durată şi programă analitică sunt aprobate sau
recunoscute de autoritatea de licenţiere.
(5) Pentru a acoperi diferitele niveluri de pregătire a cursanţilor, cursul de formare este
împărţit în două faze, după cum urmează:
(i) faza I, cunoştinţe de bază. La încheierea acestei faze cursantul posedă cunoştinţele
necesare pentru a efectua faza a II-a a instruirii. Faza I este descrisă în anexa la
prezenta reglementare;
(ii) faza a II-a, instruirea practică aplicată. Faza a II-a este descrisă în anexa la prezenta
reglementare.
RACR-LDOZ 010 Prevederi generale
(1) Exercitarea atribuţiilor specifice dispecerilor operaţiuni zbor în cadrul
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 138
compartimentelor de tip dispecerat zbor al operatorilor aerieni este permisă numai
persoanelor care deţin o licenţă corespunzătoare, emisă de autoritatea de licenţiere în
conformitate cu cerinţele conţinute în prezenta reglementare.
(2) Licenţa de dispecer operaţiuni zbor conferă deţinătorului următoarele atribuţii şi
responsabilităţi:
(i) să asiste pilotul comandant în pregătirea zborului şi să furnizeze informaţiile relevante
solicitate;
(ii) să asiste pilotul comandant la întocmirea planurilor de zbor operaţionale şi ATS, să
semneze, dacă este cazul, şi să depună planul de zbor ATS la unitatea de trafic aerian
corespunzătoare;
(iii)să furnizeze în timpul zborului, prin mijloace adecvate, informaţii relevante privind
siguranţa zborului;
(iv) în situaţii de urgenţă, să iniţieze procedurile specificate în manualul de operaţiuni al
operatorului aerian.
(3) Un dispecer operaţiuni zbor trebuie să evite să ia măsuri care ar intra în conflict cu
procedurile stabilite pentru furnizarea:
(i) serviciului de control al traficului aerian;
(ii) serviciului meteorologic aeronautic;
(iii) serviciului de comunicaţii.
(4) Valabilitatea unei licenţe de dispecer operaţiuni zbor, acordată de către autoritatea de
licenţiere în conformitate cu prevederile cuprinse în prezenta reglementare, este de 24 de
luni.
RACR-LDOZ 015 Condiţii de obţinere a licenţei de dispecer operaţiuni zbor
(1) Solicitantul unei licenţe de dispecer operaţiuni zbor trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
(i) limita minimă de vârstă este de 21 de ani;
(ii) studii medii (diplomă de bacalaureat);
(iii) cunoaşterea limbii engleze la un nivel care să asigure buna desfăşurare a activităţii
de dispecer operaţiuni zbor;
(iv) să aibă următoarea experienţă:
a) 2 ani de serviciu, în total, în oricare dintre funcţiile specificate la pct. (a-1.1) – (a-
1.3) inclusiv sau în orice combinaţie a acestor funcţii, cu condiţia ca în caz de
experienţă combinată, durata de serviciu în cel puţin una dintre funcţii să fie de
minimum un an:
(a-1.1) membru al echipajului de conducere de la bordul aeronavelor civile (piloţi,
navigatori, mecanici şi/sau ingineri de bord şi operatori radionaviganţi); sau
(a-1.2) meteorolog într-o organizaţie care oferă servicii specifice în transportul
aerian; sau
(a-1.3) un controlor de trafic aerian sau supraveghetor tehnic al dispecerului
operaţiuni zbor;
sau
b) cel puţin un an de serviciu în calitate de asistent al dispecerului operaţiuni zbor în
transportul aerian;
sau
c) să facă dovada absolvirii unui curs de pregătire teoretică iniţială în cadrul unei
organizaţii de pregătire recunoscută/autorizată de autoritatea de licenţiere conform
cap. IV, denumit în continuare curs de formare dispeceri operaţiuni zbor. Prin curs
de pregătire teoretică iniţială se înţelege un curs desfăşurat în ţară sau în
străinătate, ale cărui cadru de desfăşurare, lectori, durată şi programă analitică sunt
aprobate sau recunoscute de către autoritatea de licenţiere;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 139
(v) să facă dovada că este deţinător al unui certificat de aptitudine medicală în termen de
valabilitate conform reglementărilor aplicabile.
(2) Cunoştinţele teoretice vor fi verificate în cadrul unui examen teoretic, de către o
comisie de examinatori a autorităţii de licenţiere, la disciplinele specificate în RACRLDOZ
025.
(3) Îndeplinirea condiţiei prevăzute la RACR-LDOZ 015 (1) (iii) se va proba printr-un
atestat corespunzător.
(4) Pentru acordarea licenţei, solicitantul, după promovarea examinării teoretice, trebuie să
facă dovada exercitării prerogativelor funcţiei de dispecer operaţiuni zbor timp de
minimum 90 de zile lucrătoare, sub îndrumarea şi pregătirea unui deţinător al licenţei de
dispecer operaţiuni zbor agreat de autoritatea de licenţiere în acest scop. Perioada de
activitate sub supraveghere trebuie să fie efectuată în decurs de cel mult 6 luni de la data
depunerii solicitării pentru licenţiere.
RACR-LDOZ 035 Revalidarea licenţei de dispecer operaţiuni zbor
(1) Condiţii necesare în vederea revalidării licenţei de dispecer operaţiuni zbor:
(i) să aibă licenţa de dispecer operaţiuni zbor în termen de valabilitate;
(ii) să aibă un certificat de aptitudine medicală, în termen de valabilitate, eliberat de o
instituţie medicală recunoscută de autoritatea de licenţiere;
(iii) să dovedească în faţa comisiei de examinare a autorităţii de licenţiere cunoştinţele
teoretice cerute pentru exercitarea prerogativelor conferite de deţinerea licenţei de
dispecer operaţiuni zbor la următoarele discipline de examinare teoretică:
a) Legislaţie şi reglementări aeronautice;
b) Documente şi proceduri operaţionale;
c) Meteorologie aeronautică, interpretarea şi aplicarea hărţilor şi prognozelor de
meteorologie aeronautică; coduri şi abrevieri.
(2) Autoritatea de licenţiere va detalia prin proceduri mai ample disciplinele de examinare
menţionate mai sus.
RACR-LDOZ 040 Reînnoirea licenţei de dispecer operaţiuni zbor
(1) Pentru reînnoirea licenţei de dispecer operaţiuni zbor solicitantul trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
(i) termenul de valabilitate a licenţei de dispecer operaţiuni zbor să fie expirat;
(ii) să facă dovada că este deţinător al unui certificat de aptitudine medicală, în termen
de valabilitate, eliberat de o instituţie medicală recunoscută de autoritatea de
licenţiere;
(iii) să facă dovada absolvirii unui curs teoretic de pregătire acceptat sau aprobat de
autoritatea de licenţiere
(iv) să dovedească în faţa comisiei de examinare a autorităţii de licenţiere cunoştinţele
teoretice cerute pentru exercitarea prerogativelor conferite de deţinerea licenţei de
dispecer operaţiuni zbor.
(2) Discipline de examinare teoretică:
(i) Legislaţie şi reglementări aeronautice;
(ii) Documente şi proceduri operaţionale;
(iii) Meteorologie aeronautică;
(iv) Proceduri de comunicaţii aeronautice şi cunoştinţe de limba engleză de aviaţie.
(3) Autoritatea de licenţiere va detalia prin proceduri mai ample disciplinele de examinare
menţionate mai sus.
RACR-LDOZ 045 Modificarea licenţei de dispecer operaţiuni zbor
(1) Licenţa de dispecer operaţiuni zbor, în termen de valabilitate, se modifică atunci când
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 140
se schimbă datele conţinute în licenţa deţinută.
(2) Solicitantul trebuie să facă dovada parcurgerii, în cadrul noului operator aerian, a unui
curs intern de pregătire teoretică în vederea familiarizării cu noua poziţie de lucru.
Organizaţii de pregătire
RACR-LDOZ 060 Generalităţi
Organizaţia de pregătire, în sensul prezentei reglementări, este o organizaţie recunoscută
sau autorizată de autoritatea de licenţiere, dotată cu personal şi echipament specifice care
operează într-un mediu corespunzător şi care oferă instruire pe baza unor programe
specifice, în scopul obţinerii, revalidării şi reînnoirii licenţei de dispecer operaţiuni zbor.
RACR-LDOZ 065 Condiţii de autorizare
Organizaţia de pregătire care solicită autorizarea va prezenta autorităţii de licenţiere, spre
aprobare, după caz, următoarele documente aferente autorizării solicitate: (i) manualul de
instruire şi (ii) manualul de calitate, aferente autorizării solicitate.
RACR-LDOZ 070 Valabilitatea autorizaţiei
(i) Autorizarea iniţială se acordă pentru o perioadă de 12 luni şi poate fi prelungită cu
perioade de maximum 24 de luni.
(ii) Autorizarea poate fi modificată, suspendată sau revocată de autoritatea de licenţiere,
dacă oricare dintre cerinţele iniţiale de autorizare sau standardele impuse încetează să mai
fie menţinute la nivelul minim aprobat.
7.13. Reglementarea aeronautică civilă română RACR – LPN 5 privind licenţierea
unor categorii de personal aeronautic civil navigant, ediţia 2/2006
Reglementarea aeronautică civilă română RACR – LPN 5 privind licenţierea unor categorii
de personal aeronautic civil navigant, ediţia 2/2006 a fost aprobată prin Ordinul
ministrului transporturilor nr. 1116 din 22 iunie 2006, publicat în MO nr. 571
bis/03.07.2006.
În conformitate cu paragraful RACR-LPN 5.200 Scopul şi aplicabilitatea reglementării
este :
(a) Prezenta reglementare stabileşte modul de organizare a examinării şi cerinţele pentru
licenţierea următoarelor categorii de personal aeronautic navigant civil:
(1) navigatori aerieni;
(2) mecanici naviganţi;
(3) operatori radionaviganţi;
(4) însoţitori de bord;
(5) ingineri de recepţie şi control aeronave;
(6) ingineri de recepţie şi control mijloace PNA-Tc.
(b) Prevederile RACR-LPN 5 stabilesc cerinţe privind examinarea, instruirea, testarea şi
în vederea emiterii, revalidarii, reînnoirii şi validarii de licente, calificări şi autorizări,
pentru categoriile de personal aeronautic navigant civil enumerate la punctul (a),
precum şi condiţiile de obţinere a autorizaţiilor speciale de pilot de încercare şi control
tehnic în zbor a aeronavelor şi autorizarea Organizaţiilor de pregătire a categoriilor
prevazute mai sus.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 141
7.14. Reglementarea aeronautică civilă română privind licenţierea personalului
tehnic aeronautic/RACR – LPTA, ediţia 2/2003,
Reglementarea aeronautică civilă română privind licenţierea personalului tehnic
aeronautic/RACR – LPTA, ediţia 2/2003, a fot aprobată prin Ordinul ministrului
transporturilor nr. 69 din 23 ianuarie 2003, publicat în MO nr. 101 din 18.02.2003.
Astfel cum este prevăzut în art. 2 din Ordin, AACR emite procedurile de aplicare a
ordinului, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din “Prezentul ordin se aplică cu
respectarea prevederilor Ordinului ministrului transporturilor nr. 8/2000 pentru aprobarea
aplicării Reglementării europene JAR – 66 – Personal de certificare a întreţinerii, publicat
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 24 februarie 2000.”
7.15. Reglementarea aeronautică civilă română privind licenţierea personalului
meteorologic aeronautic RACR – LMET.
Reglementarea aeronautică civilă română privind licenţierea personalului meteorologic
aeronautic RACR – LMET, a fost aprobată prin Ordinul nr. 650 din 5 aprilie 2004,
publicat în MO nr. 969 din 21 octombrie 2004
Prin aceste reglementări s-au armonizat dispoziţiile naţionale privind licenţierea
personalului meteorologic aeronautic conform reglementărilor europene.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 142
7.16.Norme specifice desfăşurării activităţii de zbor în Aeroclubul României
prevăzute în Manualul Operaţional al AR pentru activităţile specifice de zbor
fără motor şi paraşutism, preluate şi adaptate din Instrucţiunile de Zbor ale
Aviaţiei Sportive.
Terenuri pentru decolare şi aterizare folosite de Aeroclubul României
Decolările si aterizările planoarelor şi planoarelor motorizate se vor executa de pe şi pe
terenurile Aerocluburilor Teritoriale ale Aeroclubului Romaniei, definite şi poziţionate
în conformitate cu Anexa 2 a HG 567 / 1991, republicată şi modificată.
Prin derogare de la prevederile anterioare planoarele şi planoarele motorizate pot
ateriza şi decola şi de pe alte terenuri decât aerodromurile Aeroclubului României, fie
în cazul executării unor misiuni specifice (concursuri sau cantonamente de
planorism, zboruri de performanţă, depanări din terenuri neomologate, etc.), fie în
cazul aterizărilor în afara aerodromului executate în alte condiţii decât cele prevăzute
în ordinul de misiune, ca urmare a pierderii posibilităţii de plutire datorită condiţiilor
meteorologice nefavorabile sau periculoase, aterizări ce nu se consideră a fi aterizări
forţate.
Obligaţiile şi răspunderile personalului aeronautic civil navigant angajat şi a
personalului legitimat la Aeroclubul României
Obligatiile şi răspunderile pilotului amator (particular) şi ale elevului pilot
Elevii piloţi şi piloţii amator (particular)
Elevul pilot este cursantul declarat admis în urma unui concurs pentru ocuparea
locurilor de pregătire gratuită sau cursantul care a încheiat un contract de pregătire cu
Aeroclubul României, şi care este legitimat la Aeroclubul României. Pilotul amator
(particular) este pilotul posesor de licenţă de zbor în termen de valabilitate care
desfăşoară activitate de zbor în cadrul Aeroclubului României şi care este legitimat la
Aeroclubul României. Elevul pilot sau pilotul amator (particular) este subordonat
nemijlocit instructorului de zbor la care a fost repartizat. Pe timpul staţionării pe alt
aerodrom decât cel de bază, elevul pilot sau pilotul amator (particular) este
subordonat comandantului aerodromului respectiv din punctul de vedere al oricărei
activităţi legată direct de zbor sau de exploatarea aeronavei pe care execută
pregătirea.
Elevul pilot sau pilotul amator (particular) este obligat să execute în bune
condiţii misiunea primită, să respecte toate dispoziţiile primite şi să fie disciplinat
la sol si în zbor.
Elevul pilot sau pilotul amator (particular) trebuie:
– să cunoască funcţionarea tehnica a aeronavei precum şi instrucţiunile de
exploatare a acesteia la sol şi în zbor;
– să stăpânească tehnica de pilotaj şi de navigaţie aeriană;
– să ştie să analizeze corect situaţia meteorologică înaintea şi în timpul zborului;
– să poată să aprecieze corect posibilitatea de a ateriza fără pericol cu planorul pe
terenuri alese din aer, aşa cum este indicat în CPZ planor;
– în simplă comandă, pe timpul circulaţiei la sol şi al zborului, să menţina o
legătură permanentă radio cu organul de dirijare şi control, pentru a executa
întocmai dispoziţiile acestuia;
– să raporteze instructorului de zbor toate datele care survin pe timpul executării
misiunii şi care prezintă interes pentru îndeplinirea în siguranţă a acesteia şi a
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 143
zborului în general.
Elevul pilot sau pilotul legitimat la Aeroclubul României ca sportiv, atunci când
execută zboruri în simplă comandă, poartă răspunderea pentru:
– luarea în primire – la zborul în simplă comandă – a aeronavei şi a instalaţiilor
acesteia în perfectă stare de funcţionare şi cu documentele de bord având
valabilitatea la zi;
– buna pregătire şi executare a misiunii primite;
– respectarea prevederilor reglementărilor referitoare la executarea zborurilor în
zonele alocate activităţii aeronautice precum şi în afara acestora;
– respectarea regimului propriu de odihnă şi hrană înainte de zbor;
– respectarea centrajului aeronavei (unde este cazul).
Elevul pilot
Elevul pilot trebuie:
– să-şi însuşească în cel mai înalt grad cunoştinţele teoretice ce i se predau de către
instructor;
– să depună interes în formarea deprinderilor practice pe timpul zborului în dublă
comandă;
– să cunoască şi să aplice toate documentele care reglementează activitatea sa la sol
şi în zbor;
– să ştie să analizeze corect situaţia meteorologică înaintea şi în timpul zborului;
– să raporteze instructorului sau de zbor toate faptele care survin pe timpul zborului
şi care prezintă interes pentru executarea acestuia şi a zborului în general;
– să fie exemplu de disciplină şi să dea dovada de o înaltă pregătire specifică şi o
corectă conduită morală;
– să raporteze instructorlui de zbor dacă constată ca nu îndeplineşte condiţiile de
pregătire sau psiho-fizice pentru zbor.
Admiterea la zbor a personalului aeronautic civil navigant profesionist precum şi a
elevilor piloţi / piloţilor legitimaţi sportivi
Personalul aeronautic civil navigant profesionist şi piloţii/paraşutiştii legitimaţi la
Aeroclubul României vor fi admişi la zbor astfel:
– după obţinerea licenţei de zobr în conformitate cu prevederile JAR FCL
pentru piloţii avion, şi conform prevederilor RACR pentru celelate
categorii de piloţi sau paraşutişti.
– la începutul perioadei intense de zbor a fiecărui an de către comandantul
detaşamentului de specialitate sau de către un inspector din cadrul Aeroclubului
României, ca urmare a controlului periodic în zbor (la maxim 6 luni);
– la întreruperi de la zbor mai mari de 30 de zile, în urma controlului practic în
zbor executat de către un inspector de zbor abilitat.
Elevii piloţi/paraşutişti vor fi admisi la zbor astfel:
– anual, prin decizia Directorului General al Aeroclubului României, ca urmare a
aprobării de zbor, a încheierii contractului comercial de pregătire sau a
selecţionării în loturile judeţene sau naţionale ale Aeroclubului României;
– la întreruperi mai mari de 30 zile de la zbor, în urma unui control practic în zbor
executat de către un instructor de zbor abilitat;
– zilnic, de către instructorul de zbor la care a fost repartizat, pe baza rezultatului
obţinut în cadrul controlului pregătirii pentru zbor (short briefing), precum şi a
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 144
stării psiho-fizice înainte de zbor.
Pe timpul zborului de control de verificare a pregătirii personalului navigant
profesionist şi legitimat, executat pe avioane, planoare şi planoare motorizate,
responsabilitatea pentru îndeplinirea misiunii revine persoanei care execută
controlul. Pilotul care execută controlul devine automat şi comandantul
aeronavei, revenindu-i sarcinile, îndatoririle, responsabilităţile şi drepturile ce
decurg din această funcţie, în conformitate cu Codul Aerian şi RACR –
Regulile Aerului.
Rezultatele tuturor controalelor teoretice şi practice executate asupra pregătirii
personalului navigant se vor înscrie în mod obligatoriu în fişele de control şi în
carnetele individuale de zbor.
Oprirea de la zbor a personalului aeronautic civil navigant din Aeroclubul
Romaniei.
Personalul aeronautic civil navigant profesionist (angajat cu contract de muncă
de colaborare sau de voluntariat la Aeroclubul României) şi legitimat (piloţi
sportivi şi elevi piloţi) din aviaţia sportivă (activitatea aeronautică desfăşurată
de Aeroclubul României) poate fi oprit de la exercitarea funcţiilor sale la
bordul aeronavelor de sport în cazul:
a) neprezentării sau nereuşitei la examenul anual de revalidare a licenţei;
b) nereuşitei la controlul periodic în zbor executat în cadrul Aeroclubului
României;
c) neprezentării sau nereuşitei la examinările medicale periodice;
d) nereuşitei la controlul zilnic asupra pregătirii în vederea zborului (short
briefing);
e) comiterii unor abateri grave de la regulile de zbor (nerespectarea fără motive
întemeiate a indicaţiilor Conducătorului de Zbor, survolarea spaţiilor aeriene
interzise etc.) sau de la cele de conduită.
În cazurile de la literele a, b, c şi d oprirea de la zbor va fi efectivă până la
promovarea respectivelor examene / controale.
În cazul de la litera e, oprirea va putea avea o durata de:
a) pentru piloţii legitimaţi şi pentru elevii piloţi:
– până la o zi, dacă sancţiunea este dată de instructorul de zbor;
– până la 5 zile, dacă este dată de comandantul Aeroclubului Teritorial;
– până la 15 zile, dacă este dată de comandantul detaşamentului respectiv
din cadrul Aeroclubului României;
– nelimitat, până la definitiv, dacă este dată de Directorul General al
Aeroclubului României.
b) pentru instructorii de zbor şi piloţii profesionişti:
– până la o zi, dacă este dată de comandantul de aeroclub;
– până la 5 zile dacă este dată de comandantul de detaşament respectiv din
cadrul Aeroclubului României;
– până la 15 zile dacă este dată de Directorul pentru Zbor al Aeroclubului
României;
– până la 30 zile, dacă este dată de Directorul General al Aeroclubului
României.
Pregatirea echipajului pentru zbor
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 145
Pregătirea pentru zbor se desfăşoară, de regulă, în două etape : pregătirea
preliminară (long briefing) şi pregătirea nemijlocită sau imediată (short briefing)
înainte de efectuarea unei/unor misiuni de zbor:
Pregătirea preliminară (long briefing) se efectuează pentru o perioadă de maxim
30 de zile calendaristice având durată stabilită de comandantul de aeroclub
funcţie de specificul activităţii de zbor planificate. Ea se efcctuează în prima
fază cu personalul navigant profesionist şi factorii de conducere din aeroclub;
pregătirea este continuată pe grupe de instruire şi echipaje de către instructorii
de zbor şi/sau comandanţii de aeronave. Pregătirea preliminară se poate
executa şi cumulat cu pregătirea nemijlocită dar numai pentru elevii piloţi sau
piloţii amatori (particulari).
Pregatirea nemijlocită a zborului (short briefing) se efectuează unitar cu tot
personalul care participă la activitate în perioada imediat următoare a zilei şi de
către fiecare instructor de zbor cu grupa sa. Pentru misiunile de zbor izolate
(transport avion, zboruri speciale, etc.), pregătirea nemijlocită se efectuează de
către comandantul echipajului sau de către un instructor de zbor ce participă la
sau supervizează acel zbor.
Pregătirea nemijlocită se face cu cel mult 1 oră înaite de executarea misiunii
de zbor. In cazul în care începerea misiunii este amânată cu mai mult de 1 oră,
se va face o revizuire a pregătirii.
Fiecare zbor trebuie să fie precedat de o pregătire rninuţioasă şi temeinică a
echipajului. Pregătirea pentru zbor (short briefing) se organizează şi se execută
astfel încât să uşureze munca echipajului în aer şi la sol, şi să asigure securitatea,
precizia şi economicitatea misiunii respective.
Personalul navigant, indiferent de calificare sau grad de antrenament, va fi
autorizat să execute o misiune de zbor dacă este apt din punct de vedere medical,
aptitudine rezultată din licenţa medicală Clasa I sau II în termen de valabilitate şi
după ce s-a pregătit corespunzător pentru misiunea respectivă şi dacă a respectat
condiţiile de sănătate conform Partea A, Cap. 6.
Pentru organizarea unei misiuni precise şi coordonate, pregătirea pentru zbor se
face cu participarea întregului echipaj (tuturor elevior piloti şi/sau piloţilor
amatori (particulari) repartizaţi sub conducerea pilotului comandant de bord sau
instructorul de zbor.
Consemnarea activităţii de pregătire pentru zbor se face în registrele de
pregătire şi organizare a zborului prin grija fiecărui comandant de aeroclub.
Pregătirea preliminară se consemnează obligatoriu de către elevii piloţi sau
piloţii amatori (particulari) şi personalul navigant profesionist angajat sau
voluntar care execută misiunile cuprinse în programul propriu de calificare
iniţială sau superioară, în caietul de pregătire personală. Pregătirea nemijlocită
(short briefing) se consemnează în mod obligatoriu de către elevii piloţi sau
piloţii amatori (particulari), prin grija instructorului de zbor al fiecărei grupe
de pregătire în caietul de pregătire personală. Succesiunea şi conţinutul datelor
înscrise în registrele de pregătire şi organizare a zborului şi în caietele de pregătire
personală se stabilesc de către Directorul General al Aeroclubului României prin
decizie, şi conţin, în principal, informaţiile specificate la punctul următor.
De regulă, pregătirea pentru zbor se execută în ajunul fiecărei zile de zbor,
revăzându-se înaintea zborului în scopul actualizării elementelor variabile. Totuşi,
pregătirea pentru executarea unei teme de instruire în zbor (turul de pistă, de
exemplu) se va putea executa – la aprecierea comandantului de aeroclub – odată
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 146
pe săptămână, revăzându-se însa în fiecare zi de zbor în scopul actualizării
elementelor variabile. Trecerea la o nouă temă de instruire în zbor va fi precedată,
în mod obligatoriu, de o pregătire corespunzătoare a echipajelor.
Cu ocazia pregătirii preliminare şi/sau nemijlocite pentru zbor, se procedează şi
la analiza activităţii anterioare.
Controlul pregătirii pentru zbor se execută :
– de către comandantul adjunct, şeful sectorului de zbor sau de un instructor de
zbor desemnat în acest sens, pentru personalul navigant profesionist;
– de către instructorul de zbor, pentru elevi piloti sau piloti amatori (particulari) şi
personalul navigant profesionist ce îi este repartizat în grupă, se instruieşte sau este
examinat în zbor, în baza unui program aprobat.
Organizarea şi instalarea startului
Startul se va organiza şi instala în fiecare zi de zbor, cu cel puţin 30 minute înainte de
ora prevăzută pentru prima decolare.
Organizarea şi instalarea startului se vor efectua în conformitate cu prevederile
reglementărilor în vigoare, în funcţie de direcţia vântului şi activitatea de zbor din ziua
respectivă.
Controlul organizării şi instalării startului se execută de către conducătorul de zbor
desemnat. Nicio decolare nu va putea fi efectuată dacă în prealabil nu a fost executat
controlul asupra instalării startului.
Planificarea şi desfăşurarea simultană a mai multor activităţi de zbor diferite pe acelaşi
teren în acelaşi start se execută sub conducerea unui singur conducător de zbor şi cu
respectarea Instrucţiunilor de Exploatare ale fiecărui Aeroclub Teritorial sau a
procedurilor temporare stabilite de comandantul de aeroclub, când acestea se impun.
Se interzic la start activităţi care pot sustrage atenţia de la zbor a instructorului sau a
elevilor piloţi si piloţi amatori (particulari), cum ar fi ascultarea aparatelor
portative de radio, jocuri cu mingea, citirea de ziare, reviste, cărţi, discuţii pe alte teme
decât cele legate de executarea zborurilor respective.
Dirijarea sl controlul zborurilor
Conducerea zborurilor este obligatorie şi se asigură de către personalul autorizat în
acest sens prin Decizia Directorului General al Aeroclubului României, în conformitate
cu HG 567 / 1991 republicată, decizie care se emite la începutul fiecărui an de activitate,
unde sunt nominalizaţi piloţii angajaţi ai Aeroclubului României care au dreptul să
conducă activitatea de zbor pe anul în curs.
Conducerea zborurilor se asigură prin legătura radio bilaterală. În cadrul activităţilor
competiţionale unde regulamentul de desfăşurare interzice sau limitează folosirea
staţiilor radio de la bord, precum şi în cazuri excepţionale (defectarea staţiei radio, etc.)
conducerea zborului se efectuează cu ajutorul semnelor şi semnalelor specifice,
conform CPZ-urilor.
Echipajele aeronavelor sunt obligate să menţină legatura radio bilaterală cu
conducătorul de zbor sau organele de dirijare şi control dând rapoarte şi primind
autorizări:
– pe timpui rulajului pentru decolare şi după aterizare;
– pe timpul zborului în zona de aerodrom, pentru părăsirea acesteia şi pentru traversarea
unei zone a unui aerodrom (la zborurile din afara acestuia) cu minim 5 minute înaintea
atingerii limitelor acestei zone.
Pe timpul zborurilor în afara zonei de aerodrom, legătura radio se va păstra cu
organele de trafic ce au în jurisdicţie porţiunile de spaţiu aerian survolate pentru a da
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 147
rapoartele şi a primi autorizările necesare, precum şi pentru darea şi primirea de
informaţii asupra traficului şi condiţiilor de zbor şi meteo de pe traiect. Expresiile ce
trebuiesc folosite în convorbirile radio sunt cele specifice comunicaţiilor radio de
aviaţie, conform reglementărilor în vigoare.
Asigurarea meteorologică a zborurilor
Asigurarea meteorologică a zborurilor se realizează prin informarea promptă şi
permanentă a echipajelor şi organului de dirijare şi control al zborurilor asupra
elementelor meteorologice reale şi prevăzute, cum sunt:
– direcţia şi tăria vântului;
– vizibilitatea;
– înălţimea plafonului de nori;
– nebulozitatea;
– umiditatea atmosferică;
– prognoze pe termen scurt (1-3 ore);
– posibile fenomene meteo periculoase zborului.
Informaţiile meteorologice sunt furnizate de Aeroporturile în proximitatea cărora se
află terenurile de zbor ale Aerocluburilor Teritoriale (pentru Arad, Oradea, Baia
Mare, Satu Mare, Cluj, Sibiu, Targu Mures, Suceava, Iaşi, Craiova, Bucureşti,
Ploieşti), se culeg de la staţiile meteorologice fixe (Bucureşti, Ploieşti, Deva, Iaşi,
Piteşti) sau mobile (Craiova, Brasov) ale Aeroclubului României. Informaţiile se
transmit şi se centralizează la sediul Aeroclubului României, Serviciul Navigaţie
Aeriană, care face informarea meteorologică pentru activitatea proprie şi pentru terţi.
Asigurarea meteorologică a zborurilor se realizează cu ajutorul aparaturii
meteorologice din dotarea aerodromurilor, şi prin legatură existentă între aerocluburi
şi organele (staţii, centre) meteorologice existente pe aerodromuri sau aeroporturi sau
în apropierea acestora precum şi prin informaţiile furnizate de echipajul care a
executat sondajul metorologic şi de toate celelalte echipaje, imediat după aterizare.
Informarea meteorologică este în sarcina Serviciului de Navigaţie Aeriană şi, în
teritoriul, prin intermediul Controlorilor de Informare Trafic Aerian.
Asigurarea meteorologică a zborurilor se efectuează potrivit normelor elaborate de
A.A.C.R (RACR – ASMET).
Asigurarea medicală a zborurilor
Asigurarea medicală a zborurilor este obligatorie şi se realizează:
a) pentru personalul navigant profesionist prin controlul asupra capacităţii
psihofizice de zbor la termenele reglementate de către unităţi medicale autorizate
conform JAR-FCL-3.
b) pentru elevi piloţi sau piloti amatori (particulari), prin controlul asupra
capacităţii psihofizice de zbor executat de către policilnicile teritoriale ce va fi
efectuat conform normativelor A.A.C.R, şi avizat de către o unitate medicală
agreată, avizată sau autorizată de către A.A.C.R.
Controlul medical este obligatoriu pentru personalul care a produs sau a suferit un
accident sau incident de aviaţie. Acest control se execută de către o unitate medicală
autorizată conform JAR-FCL-3.
Activitatea echipajului după aterizare
După aterizare, la terminarea misiunii de zbor primite, echipajul este obligat:
– să se prezinte la comandantul care a ordonat misiunea, raportând executarea
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 148
acesteia;
– să raporteze organului de dirijare şi control al zborului condiţiile meteorologice
întâlnite pe timpul zborului şi alte elemente semnificative;
– să predea, la terminarea zilei de zbor, aeronava personalului tehnic de sol
specificând în documontele stabilite, felul cum a funcţionat aceasta, agregatele şi
instalaţiile de la bord. Predarea-primirea aeronavelor între personalul navigant şi
personalul tehnic de sol se va face cu respectarea prevederilor reglementărilor în
vigoare;
– situaţiile deosebite apărute pe parcursul desfăşurării misiunii de zbor se vor
specifica într-un raport scris, întocmit imediat după zbor care se va înainta
comandantului de aeroclub.
Analiza zborurilor
Comandanţii de aerocluburi sunt obligaţi să organizeze cu personalul navigant
subordonat, după fiecare zi de zbor sedinţe de analiză a modului de desfăşurare şi
asigurare a activităţii de zbor.
În cazul şedinţelor de analiza se vor urmări în mod consecvent ridicarea nivelului de
disciplină a echipajelor şi înlăturarea tuturor cauzelor ce pot duce la scăderea
indicelui de securitate şi precizie a zborurilor.
Analiza trebuie să scoată în evidenţă nu numai lipsurile în organizarea, asigurarea,
conducerea şi desfăşurarea zborurilor, ci trebuie totodată să sublinieze şi să
generalizeze experienţa pozitivă pe linia îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi a
respectării prevederilor reglementărilor aeronautice în vigoare.
Analiza zborurilor va urmări evidenţierea tuturor corecţiilor ce trebuiesc aduse
elementelor de executare a misiunilor de zbor, pentru fiecare pilot în parte, evitânduse
în mod categoric generalizările.
Analiza unei zile de zbor trebuie făcute fie în aceaşi zi, dupa terminarea activităţii de
zbor, fie cel târziu a doua zi, înainte de începerea activităţii de zbor, pentru ca
elementele să fie cât mai exacte şi cât mai recente în memoria personalului.
7.17. Informarea personalului navigant
Generalităţi
Pentru uşurinţa executării zborurilor, penrsonalul navigant din aviaţia civilă trebuie să aibă
posibilitatea de a se informa în permanenţă şi cu uşurinţă în ce priveşte condiţiile de
efectuare a zborurilor la momentul efectuării acestora.
Pentru a cunoaşte condiţiile existente momentului efectuării zborului, în cadrul pregătirii
zborului, pilotul se deplasează la Serviciul Briefing al aeroportului/aerodromului de
plecare, unde va studia documentele necesare.
Deoarece aceste reglementări se pot modifica în permanenţă prin modificarea condiţiilor
de operare a aerodromurilor aflate pe ruta de zbor, pilotul trebuie să aibă posibilitatea de a
se informa în timp util privind modificările existente.
În acest sens, la nivel mondial, se emit periodic anumite documente care au rolul de a
prezenta tocmai aceste modificări.
Aceste documente sunt:
– Publicaţia de informare aeronautică (AIP) care reprezintă o publicaţie cu rol de a
prezenta modificările survenite în operarea aeroporturilor sau a rutelor de zbor pe o
perioadă de timp mare. De asemenea, în acest document se prezintă şi alte elemente
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 149
care interesează zborul. Se publică prin grija AACR la toate unităţile aeronautice
(operatorii aerieni).
– NOTAM este o publicaţie care se emite în momentul în care apar modificări de scurtă
durată în operarea unui element din structura unui aeroport sau a unei căi aeriene. De
exemplu, se emite acest document în momentul când pista unui aeroport este acoperită
cu gheaţă sau zăpadă. Se difuzează de către AACR prin cele mai rapide mijloace de
telecomunicaţie la toate unităţile aeronautice.
– Document de informare aeronautică (AID) emis de unităţile deţinătoare de
aerodromuri pentru a se cunoaşte elementele funcţionale ale unui aerodrom. Se obţine
de cei interesaţi de la unitatea deţinătoare a aerodromului respectiv.
Publicaţia de informare aeronautică
(A.I.P. – AERONAUTICAL INFORMATION PUBLICATION)
A.I.P. este documentul de bază pentru informarea tuturor operatorilor în vederea efectuării
activităţii de zbor pe teritoriul României.
A.I.P. este structurat pe trei părţi:
1. Generalităţi (GEN).
2. Informări de zbor EN – ROUTE (ENR).
3. Aerodromuri (AD).
Partea 1 – Generalităţi (GEN)
Partea 1 constă din 5 secţiuni conţinând informaţiile descrise pe scurt în continuare:
GEN 0 – Prefaţă: Înregistrarea Amendamentelor AIP, Înregistrarea Suplimentelor
AIP, Lista de control a paginilor AIP, Lista amendamentelor de mână la AIP şi Tabelul de
conţinut a părţii 1.
GEN 1 – Reglementări şi cerinţe naţionale – Autorităţi desemnate; Intrarea,
tranzitul şi plecarea aeronavelor; intrarea, tranzitul şi plecarea pasagerilor şi echipajului;
importul, tranzitul şi exportul mărfurilor; instrumentele, echipamentul şi documentele de
zbor ale aeronavelor; sumar al reglementărilor naţionale şi al înţelegerilor/convenţiilor
internaţionale; şi Diferenţele faţă de Standardele, Practicile Recomandate şi Procedurile
OACI.
GEN 2 – Tabele şi coduri – Sistemul de măsură, marcarea aeronavelor, zile libere;
abreviaţii utilizate în publicaţiile AIS; simboluri de hartă; indicatori de localitate; lista
mijloacelor de radio-navigaţie; tabele de conversie; şi tabele de răsăritul/apusul soarelui.
GEN 3 – Servicii – Servicii de informare aeronautică; hărţi aeronautice; servicii de
trafic aerian; servicii de comunicaţii; servicii meteorologice; şi căutare şi salvare.
GEN 4 – Tarifele pentru aerodromuri / eliporturi şi servicii de navigaţie aeriană -
tarifele aerodrom/eliport; şi tarifele serviciilor de navigaţie aeriană.
Partea 2 – EN-ROUTE (ENR)
Partea 2 constă din 7 secţiuni conţinând informaţiile descrise pe scurt în continuare.
ENR 0 – Prefaţă: înregistrarea amendamentelor AIP; înregistrarea suplimentelor
AIP; lista de control a paginilor AIP; lista amendamentelor de mână la AIP şi tabelul de
conţinut al părţii 2.
ENR 1 – Reguli şi proceduri generale – reguli generale; reguli de zbor la vedere;
reguli de zbor instrumental; clasificarea ATS a spaţiului aerian; proceduri de aşteptare,
apropiere şi plecare; servicii şi proceduri radar; proceduri de calibrare a altimetrului;
proceduri suplimentare regionale; managementul fluxurilor de trafic aerian; planul de
zbor; adresarea mesajelor planului de zbor; interceptarea aeronavelor civile; aeronave
supuse acţiunilor ilicite; şi incidente de trafic aerian.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 150
ENR 2 – Spaţiul aerian al serviciilor de trafic aerian – Descrierea detaliată a
regiunilor de informare a zborurilor (FIR); regiunile superioare de informare a zborurilor
(UIR); regiunile de control de apropiere (TMA); şi alt spaţiu aerian reglementat.
ENR 3 – Rute ATS – Descrierea detaliată a rutelor din spaţiul aerian inferior; rutele
din spaţiul aerian superior; rute RNAV; rute pentru elicoptere; alte rute; şi proceduri de
aşteptare pe rută.
Notă: Alte tipuri de rute (SID/STAR) care sunt specificate în legătură cu procedurile de
trafic în zona de aerodrom sunt descrise în secţiunile şi subsecţiunile relevante ale Părţii
3 – Aerodromuri.
ENR 4 – Mijloace/siteme de radionavigaţie – Mijloace de radionavigaţie de rută;
sisteme de navigaţie speciale; nume-cod pentru punctele semnificative; şi lumini de sol
aeronautice – rută.
ENR 5 – Avertismente pentru navigaţie – Zone reglementate şi zone periculoase;
zone de exerciţii şi antrenament militar; alte activităţi de natură periculoasă; obstacolele
navigaţiei aeriene pe rută; activităţi aeriene sportive şi de agrement; şi migraţia păsărilor şi
zone cu faună sensibilă.
ENR 6 – Hărţi de rută – OACI şi indexul hărţilor.
Partea 3 – Aerodromuri (AD)
Partea 3 este constituită din 4 secţiuni conţinând informaţiile descrise pe scurt în
continuare:
AD 0 – Prefaţă; înregistrarea amendamentelor AIP; înregistrarea suplimentelor
AIP; lista de control a paginilor AIP; lista amendamentelor de mână la AIP; şi tabelul de
conţinut al părţii 3.
AD 1 – Aerodromuri/Eliporturi – Introducere – Orele de operare ale
aerodromurilor/eliporturilor; serviciul de salvare şi luptă contra incendiilor şi planul de
dezăpezire; indexul aerodromurilor şi eliporturilor; şi gruparea
aerodromurilor/eliporturilor.
AD 2 – Aerodromuri – Informaţii detaliate despre aerodromuri, incluzând zonele de
aterizare pentru elicoptere, dacă sunt pe aerodrom, listate în 24 de subsecţiuni.
AD 3 – Eliporturi – Informaţii detaliate despre eliporturi (care nu sunt amplasate pe
aerodrom), listate în 23 subsecţiuni.
Document de informare aeronautică (AID)
Acest document conţine date şi informaţii referitoare la modul de operare pe
aerodromurile aparţinând unor operatori aeronautici (unităţi de aeronautică civilă).
Aeroclubul României a editat acest document de informare pentru aerodromurile
pe care activează aerocluburile subordonate.
Aceste documente conţin pentru fiecare aerodrom următoarele informaţii:
– Denumirea aerodromului;
– Punctul de referinţă (coordonatele geografice);
– Distanţa faţă de cea mai apropiată localitate;
– Cota aerodromului;
– Pista sau pistele în serviciu cu direcţiile de decolare-aterizare;
– Frecvenţa de lucru a organului de control şi dirijare a zborurilor în zona de
aerodrom;
– Minimele meteo admise în zonă, precum şi regulile de zbor care se utilizează în
zonă;
– Informaţiile ce se pot asigura pe aerodrom;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 151
– Serviciile care se asigură la cerere (lucrări de reparaţii, întreţinere, alimentări
cu carburanţi, etc;
– Orele de operare a organelor de dirijare şi control;
– Obstacolele existente pe direcţia de decolare-aterizare;
– Taxe pentru aserviciile asigurate;
– Hărţile cu zona de aerodrom în care sunt marcate culoarele de intrare şi ieşire
din zonă.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 152
ANEXA: RACR-RA, Regulile aerului, ediţia 02/2006
Regulile aerului, prevăzute în Anexa 2 OACI au fost introduse în legislaţia României prin
Ordinul ministrului transporturilor, nr. 21 din 12 ianuarie 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR-RA, Regulile aerului, ediţia 02/2006,
publicată în MO nr. 71 din 30 ianuarie 2007.
CAPITOLUL 1. DEFINIŢII
RACR-RA 1.010. În textul acestei reglementări termenul “serviciu” este utilizat ca o
noţiune abstractă pentru a desemna funcţii sau un serviciu furnizat; termenul “unitate” este
utilizat pentru a desemna o entitate administrativă care asigură un serviciu.
RACR-RA 1.020. Semnificaţia RR în aceste definiţii indică o definiţie extrasă din
Regulamentele de Radio ale Uniunii Internaţionale de telecomunicaţii (UIT) (vezi
Manualul Cerinţelor pentru Spectrul Frecvenţelor Radio pentru Aviaţia Civilă incluzând
declaraţia strategiilor aprobate ale ICAO (Doc 9718)).
RACR-RA 1.030. Termenii şi definiţiile utilizate în prezenta reglementare au următorul
înţeles:
1. Acord ADS. Un plan de raportare care stabileşte condiţiile de raportare a datelor ADS-C
(de exemplu: datele solicitate de unitatea de trafic aerian şi frecvenţa rapoartelor ADS-C
care trebuie să fie agreate înaintea utilizării ADS-C în furnizarea serviciilor de trafic
aerian)
NOTĂ: Termenii acordului care se vor schimba între sistemul de la sol şi aeronavă se
stabilesc prin intermediul unui contract sau o serie de contracte. (în forma modificată prin
Ordinul ministrului transporturilor nr. 25/2008).
2. Aerodrom. O suprafaţă delimitată pe pământ sau pe apă, inclusiv clădirile, instalaţiile şi
echipamentele, destinată să fie utilizată, în totalitate sau în parte, pentru sosirea, plecarea şi
manevrarea la sol a aeronavelor. Un aerodrom utilizat exclusiv pentru elicoptere se
numeşte heliport.
3. Aerodrom controlat. Un aerodrom la care se furnizează serviciu de control al traficului
aerian traficului de aerodrom.
Termenul “aerodrom controlat” indică faptul că se furnizează traficului de aerodrom
serviciul de control al traficului aerian, dar aceasta nu implică în mod necesar existenţa
unei zone de control de aerodrom.
4. Aerodrom de rezervă. Un aerodrom la care o aeronavă se poate îndrepta atunci când
devine imposibil sau nerecomandabil să se îndrepte către sau să aterizeze la aerodromul la
care intenţiona să aterizeze. Aerodromurile de rezervă include următoarele:
Aerodrom de rezervă la decolare. Un aerodrom de rezervă la care o aeronavă poate ateriza
în caz că acest lucru devine necesar la scurt timp după decolare şi nu se poate utiliza
aerodromul de plecare.
Aerodrom de rezervă pe rută. Un aerodrom la care o aeronavă ar putea ateriza în urma
apariţiei unei situaţii anormale sau de urgenţă în timpul zborului pe rută.
Aerodrom de rezervă pe rută ETOPS. Un aerodrom de rezervă convenabil şi adecvat la
care o aeronavă ar putea ateriza în urma cedării unui motor sau a apariţiei unei alte situaţii
anormale sau de urgenţă în timpul zborului pe rută într-o operaţiune ETOPS (Extendedrange
twin-engine operations).
Aerodrom de rezervă la destinaţie. Un aerodrom de rezervă la care o aeronavă se poate
îndrepta atunci când devine imposibil sau nerecomandabil să aterizeze la aerodromul la
care intenţiona să aterizeze.
Aerodromul de plecare poate constitui, de asemenea, aerodrom de rezervă pe rută sau de
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 153
rezervă la destinaţie pentru acel zbor.
5. Aeronavă. Orice aparat care se poate menţine în atmosferă cu ajutorul altor reacţii ale
aerului decât cele asupra suprafeţei pământului.
6. Altitudine. – Distanţa verticală a unui nivel, punct sau obiect considerat ca punct,
măsurată de la nivelul mediu al mării (MSL – Mean Sea Level).
7. Altitudine barometrică. O presiune atmosferică exprimată în termeni de altitudine care
corespunde acelei presiuni din Atmosfera Standard (aşa cum este definită în Anexa 8
OACI).
8. Altitudine de tranziţie. Altitudinea la care sau sub care poziţia în plan vertical a unei
aeronave este controlată prin referinţă la altitudini.
9. Autoritatea ATS corespunzătoare. Autoritatea corespunzătoare, desemnată de către
statul român ca responsabilă în ceea ce priveşte furnizarea serviciilor de trafic aerian în
spaţiul aerian în cauză.
Notă: Utilizarea în prezenta reglementare a sintagmei „autoritate ATS corespunzătoare”
poate face referire, în funcţie de context, la organismele sau organizaţiile care deţin
responsabilităţi privind furnizarea serviciilor de trafic aerian în FIR Bucureşti, precum
autoritatea de stat în domeniul aviaţiei civile (conf. Codului Aerian şi Legii
Transporturilor), Administraţia Serviciilor de trafic aerian din România (potrivit
desemnării de competenţe prin Hotărâre a guvernului) sau, la nivel de detaliu, o unitate
de trafic aerian care furnizează efectiv servicii în spaţiul aerian la care se face referire în
textul respectiv, în baza unei autorizaţii/ certificări corespunzătoare obţinută potrivit
prevederilor regulamentare aplicabile (o unitate de trafic aparţinând ROMATSA sau o
unitate de trafic aerian pentru zborurile VFR în spaţiile aeriene de clasă
inferioară).
10. Autoritate competentă.
a) Pentru zborurile deasupra mării libere: Autoritatea relevantă a statului de înmatriculare.
b) În alte cazuri decât cele deasupra mării libere: Autoritatea relevantă a statului care are
suveranitate asupra teritoriul survolat.
11. Autorizare ATC (Autorizare pentru controlul traficului aerian). Autorizare acordată
unei aeronave de a proceda potrivit condiţiilor specificate de o unitate de control al
traficului aerian.
Nota 1: Pentru simplificare, expresia “autorizare pentru controlul traficului aerian” se
abreviază în mod frecvent ca “autorizare” atunci când este folosită în contextul
corespunzător.
Nota 2: Termenul abreviat “autorizare” poate fi completat prin cuvintele “de rulare”,
“de decolare”, “de plecare”, “de rută”, “de apropiere” sau “de aterizare” pentru a
indica la care anume porţiune a zborului se referă autorizarea ATC.
12. Avion. O aeronavă mai grea decât aerul, cu aripa fixă, propulsată de motor, care se
susţine în zbor datorită reacţiunilor dinamice ale aerului asupra aripilor sale.
13. Balon liber nepilotat. O aeronavă mai uşoară decât aerul, nepilotată, fără mijloc
propriu de propulsie, aflată în zbor liber. Baloanele libere nepilotate sunt clasificate în
categoriile grea, medie sau uşoară în conformitate cu specificaţiile cuprinse în Anexa 4 a
prezentei reglementări.
14. Birou de raportare al serviciilor de trafic aerian (sau Birou de raportare ATS).
O unitate stabilită cu scopul de a primi rapoarte privind serviciile de trafic aerian şi planuri
de zbor depuse înainte de decolare.
Notă: Un birou de raportare ATS poate fi o unitate separată sau combinat cu o altă
unitate deja existentă, de exemplu cu o altă unitate de trafic aerian sau o unitate a
serviciilor de informare aeronautică.
15. Cale aeriană. Un spaţiu aerian controlat sau o porţiune din acesta definită sub forma
unui culoar aerian.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 154
16. Cale de rulare. Un drum definit pe suprafaţa unui aerodrom terestru destinat rulării
aeronavelor şi asigurării legăturii între părţi diferite ale aerodromului, incluzând:
a) Culoarul de rulare pentru parcare./Aircraft stand taxilane. O porţiune din platformă
desemnată ca o Cale de rulare şi destinată asigurării accesului numai către locurile de
parcare a aeronavelor.
b) Calea de rulare pe platformă./Apron taxiway. O porţiune din sistemul căilor de rulaj
situată pe o platformă şi destinată asigurării traversării suprafeţei respective.
c) Calea de rulare pentru degajare rapidă./Rapid exit taxiway. O Cale de rulare legată la o
pistă sub un unghi ascuţit şi proiectată astfel încât să permită avioanelor care au aterizat să
degajeze pista cu viteze mai mari decât cele permise de alte căi de rulaj pentru degajare,
reducându-se astfel durata de ocupare a pistei.
17. Cap. Direcţia spre care este orientată axa longitudinală a unei aeronave, exprimată
de obicei în grade faţă de direcţia Nord (adevărat, magnetic, compas sau grilă).
18. Centru regional de control (ACC). O unitate stabilită în scopul de a furniza serviciul
de control al traficului aerian zborurilor controlate în cuprinsul unor regiuni de control
aflate în responsabilitatea sa.
19. Centru de informare a zborurilor (FIC). O unitate stabilită în scopul de a furniza
serviciul de informare a zborurilor şi serviciul de alarmare.
20. Comunicaţii controlor-pilot prin data link (CPDLC). Un mijloc de comunicaţie între
controlor şi pilot care utilizează data link pentru comunicaţiile ATC.
21. Comunicaţii prin data link. Formă de comunicaţii în care schimbul de mesaje se
realizează prin data link.
22. Condiţii meteorologice de zbor instrumental (IMC). Condiţii meteorologice exprimate
în termeni de vizibilitate, distanţă faţă de nori şi plafon, inferioare minimelor specificate
pentru condiţiile meteorologice de zbor la vedere
23. Condiţii meteorologice de zbor la vedere (VMC). Condiţii meteorologice exprimate în
termeni de vizibilitate, distanţă faţă de nori şi plafon, egale cu sau superioare unor minime
specificate.
24. Contract ADS-C. Un mijloc prin care termenii unui acord ADS-C vor fi schimbaţi
între sistemul de la sol şi aeronavă, prin data link, specificând condiţiile în care rapoartele
ADS-C vor fi iniţiate şi ce date vor conţine rapoartele. (în forma modificată prin Ordinul
ministrului transporturilor nr. 25/2008).
25. Drum. Proiecţia pe suprafaţa pământului a traiectoriei unei aeronave, a cărei direcţie
într-un punct oarecare este de obicei exprimată în grade faţă de Nord (adevărat, magnetic
sau grilă).
26. Durata totală estimată. În cazul zborurilor IFR, timpul estimat necesar unei aeronave
de la decolare până la ajungerea la verticala unui punct, definit prin referinţă la mijloace
de navigaţie, de la care se intenţionează începerea unei proceduri de apropiere
instrumentală sau dacă la aerodromul de destinaţie nu există nici un mijloc de navigaţie,
timpul estimat necesar pentru a ajunge la verticala aerodromului de destinaţie. În cazul
zborurilor VFR, timpul estimat necesar de la decolare pentru a ajunge la verticala
aerodromului de destinaţie.
27. Folosirea substanţelor psihoactive. Folosirea uneia sau mai multor substanţe
psihoactive de către personalul aeronautic care să:
a) constituie un risc direct pentru consumator sau pune în pericol vieţile, sănătatea sau
bunăstarea altora; şi/sau
b) creează probleme, înrăutăţeşte sau împiedică desfăşurarea activităţilor sociale, mentale
sau fizice.
28. IFR. Abreviere folosită pentru a desemna regulile de zbor instrumental.
29. IMC. Abreviere folosită pentru a desemna condiţii meteorologice de zbor instrumental.
30. Indicaţie de evitare a traficului. Indicaţie emisă de o unitate de control a traficului
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 155
aerian prin care se specifică manevre în scopul de a asista pilotul să evite o coliziune.
31. Informare de trafic. Informaţie/ informaţii emise de o unitate a serviciilor de trafic
aerian în scopul alertării unui pilot despre alt trafic aerian cunoscut sau observat, care
poate fi în proximitatea poziţiei sale sau a rutei de zbor intenţionate, precum şi ajutării
pilotului să evite o coliziune.
32. Înălţime (H). Distanţa verticală a unui nivel, punct sau un obiect considerat drept un
punct, măsurată de la un punct de referinţă specificat.
33. Limita autorizării. Punctul până la care unei aeronave i-a fost acordată o autorizare
ATC.
34. Membru al echipajului de zbor. Un membru al echipajului, posesor al unei licenţe
corespunzătoare, căruia îi revin sarcini esenţiale pentru operarea aeronavei pe durata unei
perioade de timp de serviciu în zbor.
35. Nivel. Termen generic referitor la poziţia pe verticală a unei aeronave în zbor şi care
înseamnă, după caz, înălţime, altitudine sau nivel de zbor.
36. Nivel de croazieră. Un nivel menţinut pe parcursul unei porţiuni semnificative a
zborului.
37. Nivel de zbor. O suprafaţă de presiune atmosferică constantă care este raportată la o
suprafaţă de referinţă de presiune specifică, 1013.2 hPa, şi care este despărţită de alte
asemenea suprafeţe prin intervale de presiune specifice.
Nota 1: Un altimetru barometric calibrat în conformitate cu Atmosfera Standard:
a) va indica altitudinea atunci când este „calat pe QNH”;
b) va indica înălţimea deasupra unui element referit prin QFE atunci când este „calat pe
QFE”;
c) poate fi utilizat pentru a indica nivelurile de zbor atunci când este calat pe presiunea
standard 1013.2 hPa.
Nota 2: Termenii înălţime şi altitudine mai sus indică înălţimi şi altitudini altimetrice, nu
geometrice.
38. Ora prevăzută pentru apropiere (EAT). Ora la care serviciile de trafic aerian prevăd că
o aeronavă, care soseşte ca urmare a unei întârzieri, va părăsi punctul de aşteptare pentru a
efectua apropierea pentru aterizare.
Ora reală de părăsire a punctului de aşteptare va depinde de autorizarea ATC pentru
apropiere.
39. Ora estimată de plecare de la locul de staţionare. Ora estimată la care aeronava va
începe să se deplaseze cu mijloace proprii în vederea plecării.
40. Ora estimată de sosire (ETA). În cazul zborurilor IFR, ora la care se estimează că
aeronava va sosi la verticala unui punct desemnat, definit prin referinţă la mijloace de
navigaţie, de la care se intenţionează iniţierea unei proceduri de apropiere instrumentale
sau dacă aerodromul nu are mijloace de navigaţie, ora la care aeronava va sosi la verticala
aerodromului. În cazul zborurilor VFR, ora la care se estimează că aeronava va sosi la
verticala aerodromului.
41. Personal critic pentru siguranţa zborului. Persoane care pot periclita siguranţa
zborului dacă execută în mod inadecvat îndatoririle şi funcţiile lor. Această definiţie
include atât membrii echipajelor cât şi personalul de întreţinere al aeronavelor şi
controlorii de trafic aerian.
42. Pilot comandant. Pilotul desemnat de către operator sau, în cazul aviatiei generale, de
către proprietarul aeronavei, ca fiind la comandă şi însărcinat cu conducerea în siguranţă a
aeronavei pe durata zborului.
43. Pistă. Suprafaţă dreptunghiulară definită, pe un aerodrom terestru, pregătită pentru
aterizarea şi decolarea aeronavelor.
44. Plafon. Înălţimea deasupra solului si a apei a bazei celui mai de jos strat de nori sub
6000 m (20000 ft) care acoperă mai mult de jumătate din suprafaţa cerului.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 156
45. Plan de zbor. Informaţii specificate furnizate unităţilor serviciilor de trafic aerian cu
privire la zborul sau la o porţiune din zborul pe care o aeronavă intenţionează să îl
efectueze.
46. Plan de zbor curent (CPL). Planul de zbor, inclusiv modificările, dacă există, aduse
prin autorizări ulterioare.
Notă:Când este folosit cuvântul „mesaj” ca prefix la acest termen, denotă conţinutul şi
formatul datelor din planul de zbor curent, transmise de o unitate către alta.
47. Plan de zbor depus (FPL). Planul de zbor aşa cum a fost depus la o unitate ATS de
către pilot sau un reprezentant desemnat, fără nici o modificare ulterioară.
Notă: Când este folosit cuvântul „mesaj” ca prefix la acest termen, el denotă conţinutul şi
formatul datelor din planul de zbor depus, aşa cum au fost transmise.
48. Plan de zbor repetitiv (RPL). Un plan de zbor referitor la o serie de zboruri individuale
operate regulat, repetate frecvent cu caracteristici de bază identice, ce este depus de către
un operator spre a fi reţinut şi utilizat repetat de către unităţile ATS.
49. Platformă. Suprafaţă definită, pe un aerodrom terestru, destinată aeronavelor în scopul
îmbarcării sau debarcării pasagerilor, încărcării sau descărcării mărfurilor şi poştei,
alimentării cu combustibil, parcării sau lucrărilor de întreţinere.
50. Poziţie de aşteptare la pistă. O poziţie marcată destinată să protejeze pista, o suprafaţă
în care există limitări de obstacolare sau o zonă critică/sensibilă ILS/MLS la care
aeronavele şi vehiculele care rulează trebuie să oprească şi să aştepte, cu excepţia cazurilor
când sunt autorizate altfel de către turnul de control de aerodrom.
51. Procedură de apropiere instrumentală. O succesiune de manevre predeterminate
având ca referinţă indicaţiile instrumentelor de bord, cu o protecţie minimă specificată faţă
de obstacole, (Minimum Obstacle Clearance/MOC) începând cu reperul apropierii iniţiale
sau, acolo unde este aplicabil, începând cu punctul iniţial al unei rute de sosire definite,
până la un punct din care aterizarea poate fi efectuată sau, în caz că aterizarea nu se
efectuează, până la o poziţie în care se pot aplica criteriile de trecere a obstacolelor în
procedura de aşteptare sau în zbor pe rută.
52. Publicaţia de Informare Aeronautică a României (AIP). O publicaţie emisă de către
sau în numele statului şi care conţine informaţii aeronautice de durată, esenţiale pentru
navigaţia aeriană.
53. Punct de raport. O locaţie geografică precizată faţă de care poate fi raportată poziţia
unei aeronave.
54. Punct de schimbare a frecvenţei. Punctul la care o aeronavă care navighează pe un
segment de rută ATS definit prin referinţă la mijloace de navigaţie VOR trebuie, în
principiu, să transfere referinţa de navigaţie de la mijlocul de navigaţie rămas în spatele
aeronavei la următorul mijloc de navigaţie.
Notă: Punctele de schimbare a frecvenţei se stabilesc astfel încât să se asigure echilibrul
optim din punctul de vedere al intensităţii şi calităţii semnalelor de la mijloacele de
navigaţie, la toate nivelurile de zbor utilizate, precum şicu scopul de a se asigura o sursă
comună de orientare în azimut pentru toate aeronavele ce evoluează în lungul aceleiaşi
porţiuni de segment de rută.
55. Radiotelefonie. O formă de radiocomunicaţie prevăzută, în principal, pentru schimbul
de informaţii prin voce.
56. Regiune de control. Un spaţiu aerian controlat care se întinde în sus de la o limită
specificată deasupra pământului.
57. Regiune de control terminal. Regiune de control stabilită în mod normal la intersecţia
rutelor ATS din vecinătatea unuia sau mai multor aerodromuri importante.
58. Regiunea de informare a zborurilor (FIR). Spaţiu aerian de dimensiuni definite în
cuprinsul căruia se furnizează serviciul de informare a zborurilor şi serviciul de alarmare.
59. Rulare. Mişcarea unei aeronave pe suprafaţa unui aerodrom cu ajutorul mijloacelor
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 157
proprii, excluzând decolarea şi aterizarea.
60. Rulare aeriană. Mişcarea unui elicopter sau a unei aeronave cu decolareaterizare
verticală (VTOL) deasupra suprafeţei unui aerodrom, efectuată în mod normal în efect de
sol şi cu o viteză faţă de sol mai mică decât 37 km/h (20 kt).
Notă: Înălţimea poate varia iar unele elicoptere pot necesita efectuarea rulării aeriene la
peste 8 m (25 ft) deasupra solului pentru a reduce turbulenţa datorată efectului de sol sau
pentru a asigura siguranţa unor sarcini suspendate.
61. Rută ATS. O rută specificată, proiectată în scopul direcţionării fluxului de trafic după
cum este necesar în furnizarea serviciilor de trafic aerian.
Nota 1: Termenul “rută ATS” se utilizează pentru a desemna, după caz, o cale aeriană, o
rută consultativă, o rută controlată sau necontrolată, o rută de sosire sau de plecare, etc.
Nota 2: O rută ATS este definită prin specificaţii de rută care includ un indicativ de rută
ATS, drumul spre sau de la puncte semnificative (puncte de drum), distanţa între puncte
semnificative, cerinţe de raportare şi altitudinea de siguranţă cea mai coborâtă, aşa cum
a fost determinată de autoritatea ATS corespunzătoare.
.
62. Rută consultativă. Rută identificată de-a lungul căreia este disponibil serviciul
consultativ de trafic aerian.
63. Serviciu de alarmare. Un serviciu furnizat în scopul înştiinţării unor organizaţii
desemnate cu privire la aeronave care necesită acţiuni de căutare şi salvare, precum şi în
scopul de a asista astfel de organizaţii potrivit necesităţilor.
64. Serviciu consultativ de trafic aerian. Serviciu furnizat în cuprinsul unui spaţiu aerian
consultativ în scopul asigurării eşalonării, în măsura posibilului, între aeronavele care
operează după planuri de zbor IFR.
65. Serviciu de control de aerodrom. Serviciul de control al traficului aerian furnizat
traficului de aerodrom.
66. Serviciu de control de apropiere. Serviciul de control al traficului aerian furnizat
zborurilor controlate care sosesc sau care pleacă.
67. Serviciu de control regional. Serviciu de control al traficului aerian furnizat zborurilor
controlate în regiuni de control.
68. Serviciul de control al traficului aerian. Un serviciu furnizat în scopul:
a) de a preveni coliziunile:
1) între aeronave, şi
2) pe suprafaţa de manevră între aeronave şi obstacole; şi
b) de a grăbi şi a menţine un flux ordonat de trafic aerian.
69. Serviciu de informare a zborurilor (FIS). Un serviciu furnizat în scopul de a da
indicaţii şi informaţii care sunt utile pentru desfăşurarea în siguranţă şi cu eficienţă a
zborurilor.
70. Serviciu de trafic aerian (ATS). Un termen generic desemnând, după caz, serviciul de
informare a zborului, serviciul de alarmare, serviciul consultativ de trafic aerian, serviciul
de control al traficului aerian (serviciul de control regional, serviciul de control de
apropiere sau serviciul de control de aerodrom).
71. Sistem de bord pentru evitarea coliziunilor (ACAS). Un sistem al aeronavei bazat pe
semnalele de transponder SSR şi care operează independent de echipamentele de la sol, cu
scopul de a furniza pilotului indicaţii asupra aeronavelor echipate cu transpondere SSR şi
care pot intra în conflict cu aeronava sa.
72. Slot de decolare. Ora planificată pentru decolarea aeronavei, emisă de către autoritatea
ATS competentă. Orei calculate de decolare îi este asociat un interval de timp, necesar
unităţii ATC pentru rezolvarea eventualelor aglomerări create la aerodromul de plecare.
73. Spaţii aeriene în care se furnizează servicii de trafic aerian (Spaţii aeriene ATS).
Spaţii aeriene de dimensiuni definite, desemnate alfabetic, în cuprinsul cărora pot opera
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 158
tipuri specifice de zboruri şi pentru care sunt specificate servicii de trafic aerian şi reguli
de operare.
Notă: Spaţiile aeriene ATS se clasifică, de la Clasa A până la Clasa G, potrivit
prevederilor Anexei 4 la RACR-ATS, în conformitate cu prevederile Anexei 11 OACI.
74. Spaţiu aerian consultativ. Un spaţiu aerian de dimensiuni definite sau o rută desemnată
în cuprinsul cărora este disponibil serviciul consultativ de trafic aerian.
75. Spaţiu aerian controlat. Spaţiu aerian de dimensiuni definite în interiorul căruia se
furnizează serviciul de control al traficului aerian în conformitate cu clasa spaţiului aerian
respectiv.
Notă: Expresia generică „spaţiu aerian controlat” acoperă Clasele de spaţiu aerian ATS
A, B, C, D şi E, potrivit prevederilor reglementării RACR-ATS.
76. Statutul zborului. O indicaţie care specifică dacă o anumită aeronavă necesită sau nu
servicii speciale din partea unităţilor de trafic aerian.
77. Staţie aeronautică. O staţie terestră în serviciul mobil aeronautic. In anumite cazuri, o
staţie aeronautică poate fi amplasată, de exemplu, la bordul unui vas sau pe o platformă
marină.
78. Staţie radio de control aer-sol. O staţie radio de telecomunicaţii aeronautice a cărei
destinaţie principală este efectuarea comunicaţiilor aferente operării aeronavelor precum şi
a controlului acestora într-o anumită zonă .
79. Substanţe psih-oactive. Alcool, opioide, canabinoide, sedative şi hipnotice, cocaina,
alte psihostimulante, halucinogene şi solvenţi volatili; cafeaua şi tutunul sunt excluse.
80. Suprafaţa de aterizare. Acea parte a suprafeţei de mişcare destinată aterizării şi
decolării aeronavelor.
81. Suprafaţa de manevră. Acea parte a unui aerodrom a fi utilizată pentru decolarea,
aterizarea şi rularea aeronavelor, excluzând platformele.
82. Suprafaţa de mişcare. Acea parte a unui aerodrom destinată a fi utilizată pentru
decolarea, aterizarea şi rularea aeronavelor, constând din suprafaţa de manevră şi
platforma/platformele.
83. Supraveghere dependentă automată (ADS). Tehnică de supraveghere în care aeronava
furnizează automat, prin data link, date provenite de la sistemele de bord pentru navigaţie
şi determinare a poziţiei, inclusiv identitatea aeronavei, poziţia sa cvadri-dimensională şi
alte date suplimentare, după caz.
84. Trafic aerian. Toate aeronavele aflate în zbor sau care operează pe suprafaţa de
manevră a unui aerodrom.
841. Supraveghere dependentă automată – ADS-B (broadcast-emisiune). Un mijloc prin
care o aeronavă, vehicule de aerodrom şi alte obiecte pot transmite şi/sau recepţiona
automat date, precum: identificarea, poziţia, şi date adiţionale, după caz, într-o emisiune
prin data link. (introdus prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 25/2008)
85. Trafic de aerodrom. Tot traficul aflat pe suprafaţa de manevră a unui aerodrom şi toate
aeronavele care zboară în vecinătatea aerodromului.
Notă: Se consideră că o aeronavă este în vecinătatea aerodromului atunci când ea este în
tur de pistă ori când intră sau iese din tur de pistă.
86. Turn de control de aerodrom. O unitate stabilită pentru a furniza serviciul de control al
traficului aerian traficului de aerodrom.
87. Unitate de control de apropiere (unitate APP). O unitate stabilită pentru a furniza
serviciul de control al traficului aerian zborurilor controlate care sosesc la sau pleacă de la
unul sau mai multe aerodromuri.
88. Unitate de control al traficului aerian (Unitate ATC). Un termen generic desemnând,
după caz, centru de control regional, centru de control al apropierii sau turn de control de
aerodrom.
89. Unitate de trafic aerian (Unitate ATS). Un termen generic desemnând, după caz,
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 159
unitate de control al traficului aerian, centru de informare a zborului sau birou de raportare
al serviciilor de trafic aerian (ARO).
90. Urcare de croazieră. O metodă de urcare în zborul de croazieră, care are ca rezultat o
creştere netă în altitudine pe măsură ce masa aeronavei scade.
91. VFR. Abrevierea utilizată pentru a se indica regulile zborului la vedere.
92. Vizibilitate.Vizibilitatea orizontală în domneniul aeronautic este cea mai mare valoare
dintre:
a) Distanţa maximă la care poate fi observat şi recunoscut un obiect negru de dimensiuni
potrivite, situat în apropierea solului, atunci când este observat pe un fond luminos;
b) Distanţa maximă la care pot fi observate şi recunoscute lumini de aproximativ 1000 de
candele, atunci când sunt observate pe un fond întunecat.
Cele două distanţe au valori diferite pentru acelaşi coeficient de transmitere şi cea de la b)
variază cu iluminarea fondului. Cea de la a) reprezintă distanţa optică meteorologică
(MOR).
93. Vizibilitate la sol. Vizibilitatea la un aerodrom, aşa cum este raportată de un
observator autorizat.
94. Vizibilitate în zbor. Vizibilitatea spre înainte stabilită din cabina de pilotaj a unei
aeronave aflate în zbor.
95. VMC. Abrevierea utilizată pentru indicarea condiţiilor meteorologice de zbor la
vedere.
96. Zbor acrobatic. Manevre efectuate intenţionat de către o aeronavă, implicând
schimbarea bruscă a atitudinii, sau o variaţie anormală a vitezei.
97. Zbor controlat. Orice zbor care este supus unei autorizări pentru controlul traficului
aerian.
98. Zbor IFR. Un zbor desfăşurat în conformitate cu regulile zborului instrumental.
99. Zbor VFR. Un zbor desfăşurat în conformitate cu regulile zborului la vedere.
100. Zbor VFR special. Un zbor VFR care este autorizat de controlul traficului aerian să
opereze într-o zonă de control în condiţii meteorologice inferioare VMC.
101. Zbor VFR de operaţiuni speciale. Un zbor VFR autorizat în prealabil de către AACR
şi după caz de către MapN, pentru care s-a solicitat operarea la înălţimi de siguranţă şi/sau
vizibilităţi în afara limitelor stabilite de prezenta reglementare, precum şi/sau în zone
aglomerate.
102. Zonă de control. Spaţiu aerian controlat care se întinde de la suprafaţa pământului în
sus până la o limită superioară specificată.
103. Zonă interzisă. O porţiune de spaţiu aerian de dimensiuni definite, deasupra
teritoriului sau apelor teritoriale ale unui Stat, în interiorul căruia zborul aeronavelor este
interzis.
104. Zonă periculoasă. O porţiune de spaţiu aerian de dimensiuni definite în care activităţi
periculoase zborului aeronavelor pot exista în perioade de timp specificate.
105. Zonă restricţionată. O porţiune de spaţiu aerian de dimensiuni definite, deasupra
teritoriului sau apelor teritoriale ale unui Stat, în interiorul căruia zborul aeronavelor se
poate efectua în condiţii specificate.
106. Zonă cu semnale. O suprafaţă pe un aerodrom pe care sunt dispuse semnale de sol.
107. Zona de trafic de aerodrom. Un spaţiu aerian de dimensiuni definite stabilit în jurul
unui aerodrom pentru protecţia traficului de aerodrom.
CAPITOLUL 2 DOMENIUL DE APLICARE AL REGULILOR AERULUI
RACR-RA 2.010. Aplicarea teritorială a regulilor aerului
1. Prevederile prezentei reglementări sunt obligatorii pentru toate aeronavele civile şi
militare care operează în spaţiul aerian naţional rezervat aviaţiei civile.
2. Aeronavele civile române se vor conforma, oriunde s-ar afla, regulilor şi regulamentelor
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 160
aplicabile zborului şi manevrării aeronavelor ale statului care are jurisdicţie asupra
teritoriului survolat.
3. Deasupra mării libere, acolo unde nu există acorduri regionale, regulile aplicabile sunt
cele stabilite în Anexa 2 OACI.
4. Aeronavele civile române trebuie să respecte prevederile acordurilor regionale de
navigaţie aeriană, cu excepţia cazurilor în care există o notificare contrară, adresată OACI,
din partea statului pe care îl survolează sau pe al cărui teritoriu se află.
Pentru survolul acelor părţi din marea liberă unde un stat contractant OACI a acceptat, în
conformitate cu un acord regional de navigaţie aeriană, responsabilitatea asigurării
serviciilor de trafic aerian, “autoritatea ATS corespunzătoare” la care se referă această
reglementare este autoritatea relevantă desemnată de către statul responsabil pentru
asigurarea acestor servicii.
RACR-RA 2.020. Conformarea cu regulile aerului
Operarea unei aeronave fie în zbor, fie pe suprafaţa de mişcare a unui aerodrom, se va
conforma regulilor generale şi în plus, când este în zbor, cu:
− regulile de zbor la vedere; sau
− regulile de zbor instrumental.
Nota 1. – Tabelul 2-1 (Tabel conform RACR-ATS ediţia 2005) din acest capitol conţine
informaţii referitoare la serviciile asigurate operării aeronavelor în conformitate cu
regulile VFR şi IFR în cele şapte clase de spaţii aeriene ATS.
Nota 2. – Pilotul poate să decidă să zboare în conformitate cu regulile de zbor
instrumental (IFR) în condiţii meteorologice de zbor la vedere (VMC), sau aceasta poate
să-i fie cerută de către unitatea ATS.
RACR-RA 2.030. Responsabilitatea conformării cu regulile aerului
1. Responsabilitatea pilotului comandant
Pilotul comandant, fie că manevrează comenzile de zbor sau nu, este responsabil pentru
operarea aeronavei în conformitate cu regulile aerului, exceptând cazul în care, în interesul
siguranţei zborului, pilotul comandant se abate de la aceste reguli în circumstanţe care fac
absolut necesară aceasta.
2. Pregătirea zborului
Înainte de începerea zborului, pilotul comandant se va familiariza cu toate informaţiile
disponibile corespunzătoare operării ce se intenţionează a fi efectuate. Pentru zborurile în
afara vecinătăţii unui aerodrom şi pentru toate zborurile IFR, pregătirea preliminară a
zborului va include un studiu atent al rapoartelor şi prognozelor meteorologice curente
disponibile, luând în considerare cerinţele referitoare la combustibil şi o rută alternativă
dacă zborul nu poate fi executat aşa cum a fost planificat.
RACR-RA 2.040. Autoritatea pilotului comandant
Pilotul comandant, pe timpul cât are această responsabilitate, are autoritatea finală de a
decide în legătură cu aeronava.
RACR-RA 2.050. Folosirea substanţelor psiho-active
Toate persoanele care exercită funcţii de importanţă capitală din punctul de vedere al
siguranţei zborului (personal hotarâtor pentru siguranţa zborului) nu îşi vor exercita acele
funcţii în timpul cât sunt sub influenţa oricărei substanţe psiho-active deoarece acestea
afectează în mod negativ performanţele umane. Este interzis acestor persoane să se
implice în folosirea substanţelor psiho-active.
TABELUL 2-1 CLASIFICAREA SPAŢIILOR AERIENE ATS
– serviciile furnizate şi cerinţele privind zborul
Necesitatea
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 161
Clasa Tip
zbor
Separarea
asigurată
Serviciul furnizat Viteza
limită*
Cerinţele de
radiocomunicaţie
unei
autorizări
ATC
A numa
i IFR
toate
aeronavele
Serviciul de control al
traficului aerian
nu se aplică Continuă,în
ambele
sensuri
Da
IFR toate
aeronavele
Serviciul de control al
traficului aerian
nu se aplică Continuă,în
ambele
sensuri
Da B
VFR toate
aeronavele
Serviciul de control al
traficului aerian
nu se aplică Continuă,în
ambele
sensuri
Da
IFR IFR de IFR
IFR de VFR
Serviciul de control al
traficului aerian
nu se aplică Continuă,în
ambele
sensuri
Da C
VFR VFR de IFR 1) Serviciul de control al
traficului aerian pentru
separarea de IFR
2) Informări de trafic despre
zborurile VFR/VFR (şi
indicaţii pentru evitarea
traficului aerian, la cerere)
250 kt IAS
sub 10 000
ft (3 050 m)
AMSL
Continuă, în
ambele
sensuri
Da
IFR IFR de IFR Serviciul de control al
traficului aerian, informări de
trafic despre zborurile VFR (şi
indicaţii pentru evitarea
traficului aerian, la cerere)
250 kt IAS
sub 10 000
ft (3 050 m)
AMSL
Continuă, în
ambele
sensuri
Da D
VFR Nu Informări de trafic despre
zborurile IFR/VFR şi
VFR/VFR (şi indicaţii pentru
evitarea traficului aerian, la
cerere)
250 kt IAS
sub 10 000
ft (3 050 m)
AMSL
Continuă, în
ambele
sensuri
DA
IFR IFR de IFR Serviciul de control al
traficului aerian şi, în măsura
posibilităţilor, informări de
trafic despre zborurile VFR
250 kt IAS
sub 10 000
ft (3 050 m)
AMSL
Continuă, în
ambele
sensuri
Da E
VFR Nu Informări de trafic, în măsura
posibilităţilor
250 kt IAS
sub 10 000
ft (3 050 m)
AMSL
Nu Nu
IFR IFR de IFR
în măsura
posibilităţilo
r
Serviciul consultativ de trafic
aerian; serviciul de informare
a zborurilor
250 kt IAS
sub 10 000
ft (3 050 m)
AMSL
Continuă, în
ambele
sensuri
NU F
VFR Nu Serviciul de informare a
zborurilor
250 kt IAS
sub 10 000
ft (3 050 m)
AMSL
Nu NU
IFR Serviciul de informare a
zborurilor
250 kt IAS
sub 10 000
ft (3 050 m)
AMSL
Continuă, în
ambele
sensuri
NU G
VFR Serviciul de informare a
zborurilor
250 kt IAS
sub 10 000
ft (3 050 m)
AMSL
Nu NU
* Când valoarea înălţimii de tranziţie este mai mică de 10 000 ft ( 3 050 m) AMSL, se va folosi FL 100 în
locul înălţimii de 10 000 ft; dacă performanţele aeronavei nu permit încadrarea în viteza IAS stabilită, pilotul
comandant trebuie să informeze unitatea ATC respectivă despre aceasta, specificând limita pe care o poate
accepta fără a afecta siguranţa zborului.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 162
Nota 1: – Tabelul 2-1 este alcătuit în conformitate cu prevederile Anexei 11 OACI – Servicii de Trafic
Aerian.
Nota 2: – Din punct de vedere al asigurării serviciilor de trafic aerian structura spaţiului aerian naţional,
sestabileşte, în timp de pace, de către Ministerul Transporturilor, Construcţiei şi Turismului, împreună cu
Ministerul Apărării Naţionale, în conformitate cu standardele elaborate de organizaţiile internaţionale de
aviaţie civilă la care România este parte contractantă şi se publică în AIP România.
CAPITOLUL 3: REGULI GENERALE
RACR-RA 3.010. Protecţia persoanelor şi a bunurilor
1. Operarea neglijentă sau nechibzuită a aeronavelor O aeronavă va fi operată numai într-o
manieră care să asigure siguranţa acesteia, a persoanelor şi bunurilor aflate la bord.
Operatorii aerieni sunt răspunzători privind operarea aeronavelor în conformitate cu
condiţiile şi cerinţele aplicabile.
2. Înălţimi minime Cu excepţia cazurilor când este necesar la decolare sau la aterizare sau
a cazurilor când există o autorizare din partea Autorităţii competente, aeronavele vor zbura
deasupra zonelor dens populate ale oraşelor sau ale altor aşezări sau deasupra unor adunări
de persoane în aer liber, la o asemenea înălţime care să le permită, în caz de urgenţă, să
aterizeze fără a pune în pericol persoanele sau bunurile de la sol.
Înălţimile minime pentru zborurile VFR sunt prezentate la articolele RACRRA 4.060 şi
RACR-RA 4.070.
3. Niveluri de croazieră
3.1. Nivelurile de croazieră la care un zbor sau o porţiune a zborului se va efectua vor fi
exprimate în:
3.1.1. niveluri de zbor, pentru zborurile la sau deasupra celui mai jos nivel de zbor
utilizabil sau, după caz, deasupra altitudinii de tranziţie;
3.1.2. altitudini, pentru zborurile sub cel mai jos nivel de zbor utilizabil sau, după caz, la
sau sub altitudinea de tranziţie.
3.2. Nivelurile minime pentru zborurile IFR sunt prevăzute de articolul RACR-RA
5.010.2.
3.3. Sistemul nivelurilor de zbor este prezentat în Anexa 3 din prezenta reglementare.
4. Largarea sau pulverizarea
Obiecte, substanţe, pulberi sau lichide pot fi largate sau pulverizate dintr-o aeronavă aflată
în zbor numai în condiţiile stabilite de către Autoritatea competentă şi numai în
conformitate cu informaţiile, indicaţiile şi/sau autorizările primite de la unitatea ATS
competentă.
5. Tractarea
O aeronavă sau un obiect va putea fi tractat de o altă aeronavă, numai în condiţiile
respectării cerinţelor A.A.C.R. şi numai în conformitate cu informaţiile, indicaţiile şi/sau
autorizările primite de la unitatea ATS competentă.
6. Salturile cu paraşuta
Salturile cu paraşuta, altele decât salturile de urgenţă, pot fi efectuate numai în condiţiile
precizate de către A.A.C.R. şi în conformitate cu informaţiile, indicaţiile şi/sau autorizările
relevante primite de la unitatea ATS competentă.
7. Zborul acrobatic
O aeronavă poate efectua zbor acrobatic numai în condiţiile precizate de către A.A.C.R. şi
în conformitate cu informaţiile, indicaţiile şi/sau autorizările relevante primite de la
unitatea ATS competentă.
8. Zborurile în formaţie
Aeronavele pot efectua zbor în formaţie numai dacă există o înţelegere prealabilă între
piloţii comandanţi ai aeronavelor care iau parte la zbor, iar pentru zborurile în formaţie în
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 163
spaţiul aerian controlat, zborul trebuie să fie în conformitate cu condiţiile precizate de
către autoritatea ATS competentă. Aceste condiţii trebuie să includă următoarele:
8.1. formaţia operează ca o singură aeronavă în ce priveşte navigaţia şi raportarea poziţiei;
8.2. separarea între aeronavele în zbor este în responsabilitatea comandantului capului
formaţiei şi a piloţilor comandanţi ai celorlalte aeronave participante la zbor şi trebuie să
includă perioade de tranziţie în timpul cărora aeronavele manevrează pentru a realiza
eşalonarea proprie în cadrul formaţiei, pe timpul strângerii şi degajării acesteia; şi
8.3. dacă nu este prevăzut altfel, fiecare aeronavă va menţine o distanţă de maxim 1 km
(0,5 NM) lateral şi longitudinal şi de 30 m (100 ft) pe verticală faţă de capul formaţiei.
9. Baloane libere nepilotate
Un balon liber nepilotat trebuie să fie operat într-o asemenea manieră încât să reducă
riscul pentru persoane, bunuri sau alte aeronave şi va fi operat numai în condiţiile
specificate în Anexa 4 la prezenta reglementare.
10. Zonele interzise şi zonele restricţionate
Aeronavele nu vor zbura într-o zonă interzisă sau într-o zonă restricţionată, ale căror
detalii au fost în mod corespunzător publicate, decât în cazul respectării condiţiilor de
restricţionare sau cu permisiunea statului peste al cărui teritoriu au fost stabilite zonele.
RACR-RA 3.020. Evitarea coliziunilor
Niciuna dintre aceste reguli nu îl absolvă pe pilotul comandant de responsabilitatea luării
acestor măsuri, inclusiv manevrele de evitare a coliziunii bazate pe avertismentele de
proximitate furnizate de echipamentul ACAS, prin care să evite eventuala coliziune.
În scopul prevenirii potenţialelor coliziuni, indiferent de tipul zborului sau de clasa
spaţiului aerian în care operează aeronava, vigilenţa echipajului la bordul unei aeronave
trebuie să fie continuă atât în zbor, cât şi în timpul deplasării pe suprafaţa de mişcare a
unui aerodrom. (forma dată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 25/2008)
1. Proximitate
O aeronavă nu va fi operată într-o astfel de proximitate faţă de o altă aeronavă încât să
creeze un risc de coliziune.
2. Prioritatea de trecere
Aeronava care are prioritate de trecere trebuie să îşi menţină capul de zbor şi viteza.
(forma dată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 25/2008).
2.1. O aeronavă obligată de regulile prezentate mai jos să dea prioritate alteia trebuie să
evite să treacă peste, sub sau prin faţa aeronavei respective, excepţia situaţiei în care trece
la o distanţă suficient de mare şi ţine cont de efectul turbulenţei de siaj a aeronavei proprii
şi a celei depăşite.
2.2. Aeronave care se apropie din faţă. Când două aeronave se apropie din faţă sau
aproximativ din faţă şi există pericol de coliziune, fiecare trebuie să-şi modifice capul de
zbor spre dreapta.
2.3. Traiectorii convergente. Când traiectoriile a două aeronave converg aproximativ la
acelaşi nivel, aeronava care o are pe cealaltă în dreapta sa trebuie să dea prioritate, cu
excepţia următoarelor cazuri:
2.3.1. aeronavele motopropulsate mai grele decât aerul trebuie să dea prioritate
dirijabilelor, planoarelor sau baloanelor;
2.3.2. dirijabilele trebuie să dea prioritate planoarelor şi baloanelor;
2.3.3. planoarele trebuie să dea prioritate baloanelor;
2.3.4. aeronavele motopropulsate trebuie să dea prioritate aeronavelor care se văd că
tractează alte aeronave sau obiecte.
2.4. Depăşirea. O aeronavă care depăşeşte este o aeronavă care se apropie de altă aeronavă
din spate pe o traiectorie ce formează un unghi mai mic de 70° cu planul de simetrie a
celei din urmă, adică este într-o astfel de poziţie faţă de cealaltă aeronavă încât pe timp de
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 164
noapte să fie în imposibilitatea de a vedea luminile de navigaţie ale aeronavei, fie cele din
stânga, fie cele din dreapta. În momentul în care o aeronavă depăşeşte o altă aeronavă,
aceasta din urmă are prioritate de trecere iar aeronava care depăşeşte, fie că se află în
urcare, în coborâre, sau în zbor orizontal, trebuie să-şi modifice corespunzător capul de
zbor prin deviere spre dreapta. Nici o modificare ulterioară a poziţiilor relative ale celor
două aeronave nu absolvă de această obligaţie aeronava care depăşeşte până când
depăşirea s-a încheiat şi aeronavele s-au distanţat suficient spre a nu mai prezenta un
pericol de coliziune.
2.5. Aterizarea/amerizarea
2.5.1. O aeronavă în zbor sau manevrând la sol ori pe apă trebuie să dea prioritate unei
aeronave care aterizează/amerizează sau care execută etapele finale ale unei apropieri
pentru aterizare/amerizare.
2.5.2. Când două sau mai multe aeronave mai grele decât aerul se apropie de un aerodrom
pentru aterizare, aeronava de la nivelul superior trebuie să dea prioritate celei de la nivelul
inferior, dar cea din urmă nu trebuie să profite de această regulă si să se interpună în faţa
alteia aflate în etapele finale ale unei apropieri pentru aterizare sau să depăşească acea
aeronavă. Cu toate acestea aeronavele motopropulsate mai grele decât aerul trebuie să dea
prioritate planoarelor.
2.5.3. Aterizare/amerizare de urgenţă. O aeronavă care este avertizată că o altă aeronavă
este forţată să aterizeze/amerizeze trebuie să dea prioritate acelei aeronave.
2.6. Decolarea. O aeronavă care rulează pe suprafaţa de manevră a unui aerodrom trebuie
să dea prioritate unei aeronave care decolează sau este pe punctul de a decola.
2.7. Deplasarea aeronavelor la sol
2.7.1. În caz de pericol de coliziune între două aeronave care rulează pe suprafaţa de
mişcare a unui aerodrom, se vor aplica următoarele reguli:
2.7.1.a) când două aeronave se apropie din faţă, sau aproximativ din faţă, fiecare se va opri
sau în măsura posibilului îşi va modifica drumul spre dreapta sa pentru a trece la o distanţă
suficientă una de cealaltă;
2.7.1.b) când două aeronave sunt pe traiectorii convergente, cea care o are pe cealaltă în
dreapta sa trebuie să dea prioritate;
2.7.1.c) o aeronavă care este depăşită de către o altă aeronavă este obligată să-şi menţină
traiectoria, iar aeronava care depăşeşte trebuie să păstreze o distanţă suficientă faţă de
aeronava depăşită.
Notă: Manevra de depăşire a unei aeronave este descrisă în articolul RACR-RA 3.020.2.4.
2.7.2. O aeronavă care rulează pe suprafaţa de manevră trebuie să oprească şi să aştepte la
toate poziţiile de aşteptare pe pistă, cu excepţia cazurilor în care este altfel autorizată de
către turnul de
control de aerodrom.
2.7.3. O aeronavă care rulează pe suprafaţa de manevră trebuie să oprească şi să aştepte la
toate baretele STOP luminate şi poate să îşi continue rularea când luminile sunt stinse.
3. Cerinţe privind folosirea luminilor care echipează aeronavele
3.1. De la apusul la răsăritul soarelui sau pe timpul oricărei alte perioade care poate fi
precizată de Autoritatea competentă toate aeronavele în zbor trebuie să aibă şi să aprindă:
3.1.1. luminile anticoliziune destinate să atragă atenţia asupra aeronavei; şi
3.1.2. luminile de navigaţie fiind destinate să indice traiectoria relativă a aeronavei pentru
un observator, nici o altă lumină nu trebuie să fie expusă dacă aceasta poate fi confundată
cu luminile de navigaţie ale aeronavei. Excepţie fac cazurile prevăzute la articolul RACRRA
3.020.3.5. Luminile instalate suplimentar, menite a amplifica ieşirea în evidenţă a
aeronavei, pot fi folosite dacă aeronava a fost certificată în acest sens.
3.2. De la apusul la răsăritul soarelui sau pe timpul oricărei alte perioade care poate fi
stabilită de autoritatea competentă:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 165
3.2.1. toate aeronavele care se deplasează pe suprafaţa de mişcare a unui aerodrom trebuie
să aprindă luminile de navigaţie destinate a indica traiectoria relativă a aeronavei pentru un
observator; nici o altă lumină nu trebuie să fie aprinsă dacă aceasta poate fi confundată cu
luminile de navigaţie ale aeronavei;
3.2.2. toate aeronavele de pe suprafaţa de mişcare a unui aerodrom trebuie să aprindă
lumini destinate să indice extremităţile structurii lor, în afara cazului când sunt staţionate
şi adecvat iluminate;
3.2.3. toate aeronavele care operează pe suprafaţa de mişcare a unui aerodrom trebuie să
aprindă luminile destinate să atragă atenţia asupra lor, cu excepţia celor care staţionează şi
care sunt iluminate adecvat;
3.2.4. toate aeronavele de pe suprafaţa de mişcare a unui aerodrom ale căror motoare
funcţionează trebuie să aprindă luminile care indică acest fapt. Excepţie fac cazurile
prevăzute la articolul RACR-RA 3.020.3.5., de la apusul soarelui la răsăritul soarelui sau
în timpul oricărei alte perioade stabilite de autoritatea competentă; Dacă sunt
corespunzător amplasate pe aeronavă, luminile de navigaţie la care se referă articolul
RACR-RA 3.020.3.1.2 pot de asemenea să îndeplinească cerinţele articolului RACR-RA
3.020.3.2.2. Luminile anticoliziune roşii instalate să îndeplinească cerinţele articolului
RACR-RA 3.020.3.1.1 pot de asemenea să îndeplinească cerinţele articolelor RACR-RA
3.020.3.2.3 şi RACR-RA 3.020.3.2.4 dacă ele nu produc un disconfort vizual major
participanţilor la trafic.
3.3. Toate aeronavele aflate în zbor şi dotate cu lumini anticoliziune care îndeplinesc
cerinţele articolului RACR-RA 3.020.3.1.1 trebuie să aprindă astfel de lumini şi în afara
perioadei specificate în articolul RACR-RA 3.020.3.1. Excepţie fac cazurile prevăzute în
articolul RACR-RA 3.020.3.5.
3.4. Cu excepţia cazurilor prevăzute în articolul RACR-RA 3.020.3.5, toate aeronavele:
3.4.1. care operează pe suprafaţa de mişcare a unui aerodrom şi dotate cu lumini
anticoliziune, îndeplinind cerinţele articolului RACR-RA 3.020.3.2.3, sau
3.4.2. aflate pe suprafaţa de mişcare a unui aerodrom şi dotate cu lumini, îndeplinind
cerinţele articolul RACR-RA 3.020.3.2.4, trebuie să aprindă luminile respective şi în afara
perioadei specificate în articolul RACR-RA 3.020.3.2.
3.5. Pilotul poate să stingă sau să reducă intensitatea oricăror lumini intermitente instalate
să îndeplinească cerinţele articolelor RACR-RA 3.020.3.1., RACRRA 3.020.3.2., RACRRA
3.020.3.3. şi RACR-RA 3.020.3.4. dacă ele deranjează sau sunt pe punctul de a:
3.5.1. afecta îndeplinirea satisfăcătoare a îndatoririlor, sau 3.5.2. supune participanţii la
trafic aflaţi în exteriorul aeronavei unui disconfort vizual major.
4. Zboruri instrumentale simulate
O aeronavă poate să opereze în condiţii de zbor instrumental simulat numai dacă:
4.1. în aeronavă este instalat un sistem complet de comenzi duble în stare de funcţionare;
şi
4.2. un pilot calificat corespunzător ocupă un post de pilotaj care îi permite să acţioneze ca
pilot de siguranţă pentru persoana care zboară în condiţii instrumentale simulate. Pilotul de
siguranţă trebuie să aibă un câmp vizual corespunzător spre în faţă şi spre fiecare parte
laterală a aeronavei, în caz contrar un observator competent, având posibilitate de
comunicare cu pilotul de siguranţă, va ocupa o poziţie în aeronavă de unde câmpul vizual
al acestuia îl suplimentează în mod corespunzător pe cel al pilotului de siguranţă.
5. Operarea pe un aerodrom şi în vecinătatea acestuia
Aeronava care operează pe un aerodrom sau în vecinătatea acestuia, fiind sau nu în zona
de trafic de aerodrom, trebuie:
5.1. să observe traficul de aerodrom pentru evitarea coliziunii;
5.2. să se conformeze şi/sau să evite procedurile de trafic executate de alte aeronave în
operare;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 166
5.3. să execute toate virajele spre stânga, când efectuează o apropiere pentru aterizare şi
după decolare, dacă nu este prevăzut, nu i s-a solicitat sau nu i sa aprobat altfel;
5.4. să aterizeze şi să decoleze cu vântul de faţă, cu excepţia cazului când siguranţa
zborului, configuraţia pistei sau consideraţii de trafic aerian determină altă direcţie
preferabilă.
5.5. să respecte eventualele reguli adiţionale aplicabile pentru zonele de trafic de
aerodrom.
6. Operarea pe apă
În timpul rulării sau staţionării pe apă, hidoavioanele vor fi considerate ambarcaţiuni şi se
vor supune regulilor expuse în Reglementările Internaţionale pentru Prevenirea
Coliziunilor pe Mare, dezvoltate de către Conferinţa Internaţională despre Revizuirea
Regulilor Internaţionale pentru Prevenirea Coliziunilor pe Mare (Londra, 1972).
6.1. Când două aeronave sau o aeronavă şi o navă se apropie una de alta şi există riscul de
coliziune, pilotul aeronavei trebuie să procedeze cu atenţie deosebită şi să ţină cont de
circumstanţele şi condiţiile existente inclusiv de posibilităţile de manevră ale aeronavelor
şi navelor respective.
6.1.1. Rute convergente. Aeronava care are o altă aeronavă sau o navă în dreapta sa trebuie
să dea prioritate şi să păstreze o distanţă corespunzătoare.
6.1.2. Apropiere din faţă. Aeronava care se apropie de o altă aeronavă sau o navă din faţă
sau aproximativ din faţă trebuie să-şi modifice capul e zbor spre dreapta pentru a păstra o
distanţă suficientă.
6.1.3. Depăşirea. Aeronava sau vasul care este depăşit are prioritate de trecere iar cea care
depăşeşte trebuie să-şi modifice capul de zbor pentru a păstra o distanţă suficientă.
6.1.4. Amerizare şi decolare. Aeronava care amerizează sau decolează de pe apă trebuie,
în măsura posibilului, să păstreze o distanţă suficientă faţa de toate navele aflate în
vecinătatea traiectoriei sale şi să evite stânjenirea navigaţiei acestora.
6.2. Cerinţe privind dotarea şi aprinderea luminilor aeronavelor pe apă. Între apusul şi
răsăritul soarelui sau într-o altă perioadă, între apus şi răsărit, care poate fi prevăzută de
către Autoritatea competentă, toate aeronavele care manevrează pe apă trebuie să aprindă
luminile care sunt prevăzute de Regulile Internaţionale pentru Prevenirea Coliziunilor pe
Mare în vigoare, excepţie făcând situaţia în care acest lucru este practic imposibil, caz în
care ele trebuie să aprindă, pe cât posibil, lumini aproximativ similare în caracteristici şi
poziţie cu cele prevăzute de Reglementările Internaţionale în vigoare.
RACR-RA 3.030. Planuri de zbor
1. Depunerea unui plan de zbor
1.1. Informaţiile care se furnizează unităţilor ATS, referitoare la un zbor sau la o porţiune
din zborul intenţionat, vor fi sub forma unui plan de zbor.
1.2. Un plan de zbor trebuie să fie depus înainte de efectuarea:
1.2.1. oricărui zbor sau a unor porţiuni din acesta căruia urmează să-i fie asigurate servicii
de control al traficului aerian;
1.2.2. oricărui zbor IFR în spaţiul aerian consultativ;
1.2.3. oricărui zbor în interiorul unor zone desemnate sau către acestea sau de-a lungul
rutelor desemnate, atunci când este astfel solicitat de către autoritatea ATS competentă
pentru a facilita furnizarea serviciilor de informare a zborurilor, de alarmare, căutare şi de
salvare;
1.2.4. oricărui zbor în interiorul unor zone desemnate sau către acestea sau de-a lungul
rutelor desemnate, atunci când este astfel solicitat de către autoritatea ATS competentă
pentru a facilita coordonarea cu unităţile militare competente sau cu unităţile ATS din
statele adiacente pentru a evita posibilele interceptări în scopul identificării;
1.2.5. oricărui zbor care traversează graniţele internaţionale.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 167
1.3. Cu excepţia cazurilor în care s-a stabilit folosirea planurilor de zbor repetitive, înainte
de plecare trebuie ca un plan de zbor să fie depus la un birou de raportare al serviciilor de
trafic aerian (ARO) sau, în timpul zborului, transmis unităţii ATS competente sau staţiei
radio de control aer-sol.
1.4. Dacă nu a fost altfel stabilit de către autoritatea ATS competentă, pentru un zbor
căruia urmează să i se asigure serviciul de control al traficului aerian sau serviciul
consultativ de trafic aerian, trebuie depus un plan de zbor cu cel puţin şaizeci de minute
înainte de plecare sau, dacă planul de zbor se comunică în timpul zborului, acesta se va
transmite la o oră care să asigure primirea lui de către unitatea ATS competentă cu cel
puţin zece minute înainte de ora la care se estimează că aeronava va survola:
1.4.1. punctul intenţionat de intrare în regiunea de control sau în regiunea consultativă ;
sau 1.4.2. punctul de traversare a unei căi aeriene sau a unei rute consultative.
2. Conţinutul unui plan de zbor
Planul de zbor trebuie să conţină informaţiile referitoare la acele elemente, prevăzute în
lista de mai jos, considerate relevante de către autoritatea ATS competentă:
2.1. Identificarea aeronavei
2.2. Regulile de zbor şi tipul zborului
2.3. Numărul şi tipul (tipurile) aeronavei (aeronavelor) şi categoria turbulenţei de siaj
2.4. Echipament
2.5. Aerodromul de plecare / heliport / teren temporar de zbor (poziţia aeronavei la
momentul depunerii în timpul zborului a unui nou plan de zbor)
2.6. Ora estimată de plecare de la locul de staţionare (estima survolării primului punct de
pe ruta planului de zbor depus în timpul zborului )
2.7. Viteza (vitezele) de croazieră
2.8. Nivelul (nivelurile) de croazieră
2.9. Ruta de urmat
2.10. Aerodromul / heliport / teren temporar de zbor de destinaţie şi durata totală estimată
a zborului
2.11. Aerodromul (aerodromurile) de rezervă
2.12. Autonomia aeronavei
2.13. Numărul total de persoane la bord
2.14. Echipamentul de urgenţă şi supravieţuire
2.15. Alte informaţii.
3. Completarea unui plan de zbor
3.1. Oricare ar fi scopul pentru care a fost depus, un plan de zbor trebuie să conţină
informaţii, după caz, referitoare la elementele relevante ale planului de zbor până la
rubrica “aerodrom (aerodromuri) de rezervă” inclusiv, cu referire la ruta întreagă sau
porţiunea din aceasta pentru care planul de zbor este depus.
3.2. În plus, planul de zbor trebuie să conţină informaţii, după caz, referitoare la toate
celelalte elemente prevăzute de către autoritatea ATS competentă sau considerate a fi
necesare de către persoana care a depus planul de zbor.
4. Modificări ale planului de zbor
Luând în considerare prevederile articolului RACR-RA 3.060.2.2., toate modificările la un
plan de zbor depus pentru un zbor IFR sau pentru un zbor VFR efectuat ca un zbor
controlat trebuie raportate cât mai repede posibil unităţii ATS competente. Pentru celelalte
zboruri VFR, modificările semnificative la un plan de zbor vor fi raportate cât mai repede
posibil unităţii ATS competente.
Dacă informaţiile furnizate înainte de plecare cu privire la autonomia aeronavei sau
numărul total de persoane la bord sunt incorecte la momentul plecării, acestea constituie o
modificare semnificativă la planul de zbor şi trebuie raportată.
5. Închiderea unui plan de zbor
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 168
5.1. Dacă autoritatea ATS competentă nu a stabilit altfel, pentru orice zbor pentru care a
fost depus un plan de zbor care acoperă întreg zborul sau porţiunea de zbor rămasă de
efectuat până la aerodromul de destinaţie trebuie transmis direct un raport de sosire, prin
radio sau prin legătura de date, cât mai repede posibil după aterizare, unităţii ATS
competente de pe aerodromul de sosire.
5.2. În cazul în care un plan de zbor a fost depus numai pentru o porţiune de zbor, alta
decât cea rămasă de efectuat până la destinaţie, el va fi închis, dacă se solicită aceasta,
printr-un raport corespunzător către unitatea ATS competentă.
5.3. În cazul în care nu există unitate ATS la aerodromul de sosire, raportul de sosire va fi
făcut cât mai repede după aterizare şi comunicat, prin mijlocul cel mai rapid disponibil,
către unitatea ATS cea mai apropiată dacă se solicită aceasta.
5.4. Dacă se ştie că mijloacele de comunicaţie de la aerodromul de sosire nu sunt
corespunzătoare şi alte mijloace de transmitere la sol a raportului de sosire nu sunt
disponibile, se va proceda după cum urmează: imediat înainte de aterizarea aeronavei,
dacă este posibil, se va transmite unităţii ATS competente un mesaj asemănător unui
raport de sosire, acolo unde un astfel de raport este solicitat. În mod normal, acest mesaj
va fi transmis staţiei aeronautice care deserveşte unitatea ATS responsabilă pentru
regiunea de informare a zborurilor în care aeronava operează.
5.5. Rapoartele de sosire transmise de către aeronave vor să conţină următoarele elemente:
5.5.1. identificarea aeronavei;
5.5.2. aerodromul de plecare;
5.5.3. aerodromul de destinaţie (numai în cazul aterizării în alt loc decât aerodromul de
sosire prevăzut);
5.5.4. aerodromul de sosire;
5.5.5. ora de sosire.
Notă. – Când este solicitat un raport de sosire, orice neconformare cu aceste prevederi
poate cauza întreruperi grave în serviciile de trafic aerian şi poate provoca cheltuieli
considerabile prin efectuarea de operaţiuni de căutare şi salvare inutile.
RACR-RA 3.040. Semne şi semnale
1. La observarea oricăror semne sau recepţionarea oricăror semnale descrise în Anexa 1,
aeronava va lua astfel de măsuri încât să se conformeze instrucţiunilor din anexă asociate
acestora.
2. Atunci când se folosesc semnele sau semnalele din Anexa 1, acestea vor avea înţelesul
indicat în această anexă şi vor fi folosite numai pentru scopul indicat în anexă. De
asemenea, nu va fi folosit nici un alt semn sau semnal care poate fi confundat cu acestea.
3. Dispecerul care efectuează semnalele conform Anexei 1, va fi responsabil pentru
asigurarea semnalizării standard către aeronave, într-o manieră clară şi precisă.
4. Nici o persoană nu va dirija o aeronavă decât dacă va fi autorizată de autoritatea
corespunzătoare să îndeplinească funcţia de dispecer dirijare sol.
5. Dispecerul va purta o vestă de identificare distinctă, fluorescentă care să-i permită
echipajului de zbor să-l identifice ca persoana responsabilă pentru dirijarea operării.
6. Pe parcursul zilei, întregul personal de sol participant pentru semnalizări vor utiliza
barele, paletele gen palete de tenis de masă sau mănuşile fosforescente. Pe timpul nopţii
sau în condiţii de vizibilitate scăzută, vor fi utilizate barele luminoase.
RACR-RA 3.050. Timp
1. Pe toată durata zborului şi în legătură cu zborul va fi folosit Timpul Universal
Coordonat (UTC) exprimat în ore şi minute, iar când se solicită, şi în secunde. (Pentru ore
se va folosi numerotarea de la 0 la 23 începând cu miezul nopţii).
2. Înaintea operării oricărui zbor controlat şi ori de câte ori este necesar şi util în timpul
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 169
zborului, va fi făcută o verificare a orei (time check). Verificarea orei se va face prin
coordonarea ei cu o unitate ATS.
3. Ori de câte ori timpul este utilizat în aplicaţiile de comunicaţii prin legături de date, el
va fi exprimat în UTC cu precizia de o secundă.
RACR-RA 3.060. Serviciul de control al traficului aerian
1. Autorizări de trafic aerian (Autorizări ATC)
1.1. Înainte de efectuarea oricărui zbor controlat sau a unei porţiuni a unui zbor efectuat ca
zbor controlat va fi obţinută o autorizare ATC. O astfel de autorizare trebuie solicitată prin
depunerea unui plan de zbor la o unitate ATC.
Un plan de zbor poate acoperi numai o parte a zborului, dacă este necesar, pentru a descrie
acea parte a zborului sau acele manevre pentru care se va furniza serviciul de control al
traficului aerian. O autorizare ATC poate acoperi numai o parte a unui plan de zbor curent,
aceasta fiind indicat printro limită a autorizării sau prin referirea la o anumită manevră ca
de exemplu rularea, aterizare sau decolare.
Dacă o autorizare ATC nu este satisfăcătoare pentru pilotul comandant al unei aeronave,
acesta poate solicita o autorizare modificată care, dacă este posibil, îi va fi acordată.
1.2. Ori de câte ori o aeronavă solicită o autorizare ATC care implică acordarea unei
priorităţi, aceasta trebuie să înainteze, dacă este solicitat de către unitatea ATC
competentă, un raport în care explică necesitatea acordării respectivei priorităţi.
1.3. Posibilitatea re-autorizării din zbor. Dacă înainte de plecare se poate anticipa, în
funcţie de autonomia de zbor a aeronavei şi condiţionat de reautorizarea din zbor, că există
posibilitatea ca aeronava să aterizeze pe un alt aerodrom de destinaţie, unitatea ATC
competentă va fi anunţată prin inserarea în planul de zbor a informaţiilor cu privire la ruta
modificată (dacă este cunoscută) şi la destinaţia alternativă.
1.4. O aeronavă care operează pe un aerodrom controlat nu va rula pe suprafaţa de
manevră fără autorizare din partea turnului de control de aerodrom şi se va conforma cu
orice instrucţiune dată de această unitate.
2. Respectarea planului de zbor
2.1. O aeronavă se va conforma cu planul de zbor curent sau cu partea aplicabilă a
planului de zbor curent, depus pentru un zbor controlat, dacă:
− nu a fost solicitată o modificare a acestuia şi nu a fost obţinută o autorizare din partea
unităţii ATC competente, sau
− nu a apărut o situaţie de urgenţă care a făcut necesară o acţiune imediată din partea
aeronavei, în care caz, de îndată ce circumstanţele permit, după ce s-au pus în aplicare
măsurile impuse de starea de urgenţă, unitatea ATS competentă trebuie anunţată asupra
acţiunii şi cauzelor ce a
impus-o.
Excepţie fac cazurile prevăzute în articolele RACR-RA 3.060.2.2. şi RACRRA 3.060.2.4..
2.1.1. Dacă nu au fost altfel autorizate sau instruite de către unitatea ATS competentă, în
măsura posibilului, zborurile controlate vor fi efectuate:
2.1.1.a) de-a lungul axului definit al rutei, când se desfăşoară pe o rută ATS stabilită; sau
2.1.1.b) direct între mijloacele de navigaţie şi/sau punctele ce definesc ruta, când se
desfăşoară pe oricare alte rute.
2.1.2. Luând în considerare cerinţele articolului RACR-RA 3.060.2.1.1., o aeronavă ce
operează în lungul unui segment de rută ATS definit prin două VOR-uri, îşi va schimba
mijlocul primar de ghidare a navigaţiei de la mijlocul din spate la cel din faţa, la punctul
de schimbare sau cât mai aproape posibil de acesta, acolo unde acesta a fost stabilit.
2.1.3. Abaterile de la cerinţele articolului RACR-RA 3.060.2.1.1. vor fi anunţate unităţii
ATS competente.
2.2. Devieri involuntare. În cazul în care un zbor controlat se abate involuntar de la planul
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 170
său de zbor curent, vor fi luate următoarele măsuri:
− Abaterea de la traiect: dacă aeronava este în afara traiectului, vor fi luate măsuri
imediate pentru a modifica capul aeronavei pentru revenirea la traiect de îndată ce este
posibil.
− Variaţia vitezei adevărate (TAS): dacă valoarea medie a TAS, la nivelul de croazieră,
variază sau se presupune că va varia, între punctele de raport, cu plus sau minus 5 % din
valoarea TAS înscrisă în planul de zbor, va fi informată în acest sens unitatea ATS
competentă.
− Modificarea orei estimate: dacă ora estimată pentru următorul punct de raport,
următoarea limită a unei regiuni de informare a zborului sau aerodromul de destinaţie, care
dintre acestea se realizează prima, este diferită cu mai mult de trei minute faţă de cea
transmisă serviciilor de trafic aerian sau orice altă diferenţă de timp specificată de
autoritatea ATS competentă sau stabilită în baza unui acord regional de navigaţie aeriană,
ora estimată revizuită va fi transmisă unităţii ATS competente, cât mai curând posibil.
2.2.1. În plus, când este în vigoare un acord ADS, unitatea ATS va fi informată automat
prin legătura de date ori de câte ori apar schimbări care depăşesc valorile limită prevăzute
în contractul de eveniment ADS.
2.3. Schimbări intenţionate. Cererile pentru modificări în planul de zbor vor include
următoarele informaţii:
2.3.1. Schimbarea nivelului de croazieră: identificarea aeronavei; noul nivel de croazieră
solicitat şi viteza de croazieră la acest nivel, orele estimate revizuite (dacă este cazul) la
limitele regiunilor de informare a zborului care urmează.
2.3.2. Schimbarea rutei:
2.3.2.a) Destinaţie neschimbată: identificarea aeronavei, reguli de zbor; descrierea noii
rute de zbor incluzând datele corespunzătoare din planul de zbor, începând cu poziţia de la
care începe schimbarea de rută solicitată, orele estimate revizuite precum şi orice alte
informaţii relevante.
2.3.2.b) Destinaţie schimbată: identificarea aeronavei, reguli de zbor, descrierea rutei
revizuite a zborului către noul aerodromul de destinaţie incluzând datele corespunzătoare
din planul de zbor începând cu poziţia de la care începe schimbarea de rută solicitată, orele
estimate revizuite, aerodromul (aerodromurile) de rezervă precum şi orice alte informaţii
relevante.
Operarea în condiţii meteorologice deosebite şi evitarea fenomenelor meteorologice
periculoase pentru zbor
2.4. Deteriorarea condiţiilor meteo sub valorile VMC. Când devine evident că nu mai este
posibil să se continue zborul în VMC conform planului de zbor curent, aeronava care
efectuează un zbor VFR operat ca zbor controlat:
2.4.1. va solicita o autorizare modificată care să permită aeronavei să continue zborul în
VMC spre destinaţie ori spre un aerodrom de rezervă sau să părăsească spaţiul aerian în
care este necesar să aibă autorizare ATC; sau
2.4.2. dacă nu se poate obţine o autorizare în conformitate cu paragraful a), va continua
operarea în VMC şi va notifica unitatea ATC competentă despre măsurile luate, fie de
părăsire a spaţiului aerian respectiv, fie să aterizeze la cel mai apropiat aerodrom
corespunzător; sau
2.4.3. dacă zborul este operat într-o zonă de control, va solicita autorizarea să opereze ca
un zbor VFR special; sau
2.4.4. va solicita autorizarea să opereze în conformitate cu regulile de zbor instrumental.
3. Rapoarte de poziţie
3.1. Aeronava care efectuează un zbor controlat va raporta unităţii ATS competente, cât de
curând posibil, informaţii privind timpul şi nivelul de zbor
la survolarea fiecărui punct de raport obligatoriu desemnat, împreună cu orice alte
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 171
informaţii solicitate, în afara cazului când este exceptată de către autoritatea ATS
competentă în condiţiile stabilite de acea autoritate. La solicitarea unităţii ATS competente
se vor face, în mod similar, rapoarte de poziţie referitoare la puncte adiţionale. În absenţa
punctelor de raport desemnate, rapoarte de poziţie vor fi făcute la intervale sau puncte
prevăzute de către autoritatea ATS competentă sau specificate de către unitatea ATS
competentă.
3.1.1. Aeronavele aflate în zboruri controlate, care transmit către unităţile ATS competente
informaţii de poziţie prin data link, trebuie să transmită rapoartele de poziţie prin voce
numai la cerere.
NOTĂ: Condiţiile şi circumstanţele în care transmisia ADS-B sau SSR Mod C a altitudinii
barometrice îndeplineşte cerinţele pentru informaţia de nivel în rapoartele de poziţie sunt
indicate în PANS-ATM (Doc. OACI 4444). (forma dată prin Ordinul ministrului
transporturilor nr. (forma dată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 25/2008).
4. Ieşirea de sub control
Cu excepţia aterizării la un aerodrom controlat, aeronava care execută un zbor controlat va
informa unitatea ATC competentă de îndată ce zborul nu mai face obiectul serviciului de
control al traficului aerian.
5. Comunicaţii
5.1. O aeronavă care operează ca zbor controlat va supraveghea permanent comunicaţiile
aer-sol prin voce pe canalul de comunicaţie corespunzător al unităţii ATC competente şi
va stabili comunicaţia bilaterală cu aceasta ori de câte ori este necesar. Excepţie fac
cazurile în care este altfel prevăzut de către autoritatea ATS competentă referitor la
aeronavele care fac parte din traficul de aerodrom de la un aerodrom controlat.
O aeronavă trebuie să supravegheze comunicaţiile aer-sol prin voce şi după stabilirea
comunicaţiei controlor-pilot prin legătura de date (CPDLC).
5.2. Întreruperea comunicaţiei. Dacă întreruperea comunicaţiei împiedică conformarea cu
prevederile articolului RACR-RA 3.060.5.1., aeronava trebuie să se conformeze cu
procedurile de întrerupere a comunicaţiei din Anexa 10 OACI, Volumul II şi cu
procedurile următoare, după caz. Aeronava va încerca să stabilească comunicaţia cu
unitatea ATC competentă prin folosirea tuturor celorlalte mijloace posibile. În plus, atunci
când aeronava face parte din traficul de aerodrom la un aerodrom controlat, trebuie să
supravegheze continuu aerodromul pentru a recepţiona eventualele instrucţiuni care îi pot
fi transmise prin semnale vizuale.
5.2.1. La întreruperea comunicaţiei în condiţii meteorologice de zbor la vedere (VMC),
aeronava:
5.2.1.a) va continua să zboare în condiţii meteorologice de zbor la vedere (VMC), să
aterizeze pe cel mai apropiat aerodrom corespunzător şi să raporteze sosirea sa prin cele
mai rapide mijloacele disponibile, unităţii ATC competente;
5.2.1.b) va efectua un zbor IFR în conformitate cu articolul RACRRA 3.060.5.2.2, dacă se
consideră necesar.
5.2.2. La întreruperea comunicaţiei în condiţii meteorologice de zbor instrumental (IMC)
sau când condiţiile sunt astfel încât pilotul estimează că este imposibil să se continue
zborul în conformitate cu prevederile articolului RACR-RA 3.060.5.2.1.a), aeronava:
5.2.2.a) în spaţiul aerian unde radarul nu este folosit în controlul traficului aerian, va
menţine ultimul nivel de zbor şi viteză autorizate sau altitudinea de zbor minimă dacă
aceasta este mai mare, pentru o perioadă de 20 de minute din momentul în care aeronava
nu a reuşit să raporteze poziţia la verticala unui punct de raport obligatoriu şi apoi îşi va
modifica nivelul şi viteza în conformitate cu planul de zbor depus. Excepţie fac cazurile în
care există prevederi contrare având la bază un acord regional de navigaţie aeriană.
5.2.2.b) în spaţiul aerian unde este folosit radarul pentru controlul traficului aerian, va
menţine ultima viteză autorizată precum şi ultimul nivel de zbor autorizat sau altitudinea
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 172
de zbor minimă dacă aceasta este mai mare, pentru o perioadă de 7 minute, după ce:
(i) s-a atins ultimul nivel de zbor autorizat sau altitudinea de zbor minime; sau
(ii) transponderul este setat pe cod 7600; sau
(iii) aeronava nu reuşeşte să îşi raporteze poziţia deasupra unui punct obligat de raportare;
oricare este realizată mai târziu, după care va modifica nivelul de zbor şi viteza aşa cum au
fost aprobate în planul de zbor depus;
5.2.2.c) în situaţia în care aeronava este vectorizată radar sau este îndrumată de unitatea
ATC să folosească abateri laterale RNAV fără a i se specifica limitările, va reveni la ruta
din planul de zbor nu mai târziu decât următorul punctsemnificativ, luând în considerare
altitudinea minimă de
zbor corespunzătoare.
5.2.2.d) va proceda în conformitate cu ruta din planul de zbor curent către mijlocul de
navigaţie sau punctul corespunzător desemnat care deserveşte aerodromul de destinaţie şi,
când este solicitat se va conforma cu paragraful 5.2.2.e) de mai jos, să aştepte la verticala
acestui mijloc de navigaţie sau punctului desemnat până la începerea coborârii;
5.2.2.e) va începe coborârea la verticala mijlocului de navigaţie sau punctului desemnat
specificat în paragraful 5.2.2. d), sau cât mai aproape de acestea, la ultima oră de apropiere
estimată, recepţionată şi confirmată, sau cât mai aproape posibil de aceasta; sau, dacă nu sa
recepţionat şi confirmat o oră de apropiere estimată, la ora de sosire estimată ce rezultă
din planul de zbor curent sau cât mai aproape posibil de aceasta;
5.2.2.f) va efectua procedura normală de apropiere instrumentală specificată pentru
mijlocul de navigaţie desemnat sau punctul desemnat ; şi
5.2.2.g) va ateriza, dacă este posibil, în intervalul de treizeci de minute după ora de sosire
estimată specificată în paragraful 5.2.2.e) sau la ultima ora de apropiere estimată şi
confirmată, care din ele este mai târzie.
Nota 1. –Serviciul de control al traficului aerian asigurat altor aeronave care efectuează
zboruri în spaţiul aerian în cauză se va baza pe principiul că o aeronavă, în cazul
întreruperii comunicaţiei, se va conforma cu regulile prevăzute în paragraful 5.2.2. de
mai sus.
Nota 2. – Vezi de asemenea RACR-RA 5.010 (2) .
RACR-RA 3.070. Intervenţia ilicită (forma dată prin Ordinul ministrului transporturilor
nr. 25/2008)
1. O aeronavă care face obiectul unei intervenţii ilicite va depune toate eforturile şi va
folosi toate mijloacele disponibile pentru a notifica unităţii ATS competente despre acest
fapt, indicându-i toate circumstanţele semnificative asociate acestei intervenţii şi orice
deviere necesară de la planul de zbor curent impusă de circumstanţe, în scopul de a
permite unităţii ATS să dea prioritate acelei aeronave şi să reducă pe cât posibil conflictul
de trafic cu alte aeronave.
NOTE:
1. Responsabilităţile unităţilor ATS în situaţii de intervenţie ilicită sunt conţinute în
RACR-ATS, ediţia 1/2005.
2. Procedurile care trebuie urmate de o aeronavă supusă unei intervenţii ilicite şi care nu
poate să notifice aceasta unei unităţi ATS sunt conţinute în anexa nr. 5 şi 6 la prezentele
reglementări.
3. Măsurile ce trebuie luate de aeronavele echipate cu transponder SSR, ADS-B şi ADS-C,
care fac obiectul unei intervenţii ilicite, sunt conţinute în anexa nr. 11 OACI, PANS-ATM
(OACI Doc. 4444) şi PANS-OPS (OACI Doc. 8168), în reglementările naţionale române
şi în actele normative interne din domeniu aplicabile, respectiv se va afişa cod 7700.
2. Dacă o aeronavă face obiectul unei intervenţii ilicite, pilotul comandant trebuie să
încerce să aterizeze cât mai repede posibil pe cel mai apropiat aerodrom adecvat sau
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 173
desemnat de autoritatea corespunzătoare, dacă situaţia de la bordul aeronavei nu impune
altceva.
NOTE:
1. Cerinţele referitoare la situaţiile în care o aeronavă aflată la sol face obiectul unei
intervenţii ilicite sunt conţinute în legislaţia şi reglementările naţionale specifice privind
securitatea aeronautică – Hotărârea Guvernului nr. 443/2005 pentru aprobarea
Programului naţional de securitate aeronautică.
2. A se vedea paragraful 2.040 din prezenta reglementare referitoare la autoritatea
pilotului comandant.
RACR-RA 3.080. Interceptarea
În acest context cuvântul “interceptare” nu include serviciul de interceptare şi escortă
asigurat, la cerere, aeronavelor aflate în dificultate, în conformitate cu Manualul
Internaţional de Căutare şi Salvare Aeronautică şi Maritimă (OACI Doc. 9731, vol.II şi
vol.III), cu reglementările naţionale române şi cu actele normative interne din domeniu
aplicabile.
1. Pentru siguranţa navigaţiei aeronavelor civile, în ceea ce priveşte intercepţia acestora,
România se conformează prevederilor Convenţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, în
particular articolului 3 (d) al acesteia. Procedurile şi metodele obligatorii de intercepţie ale
aeronavelor interceptoare precum şi a celor interceptate sunt prevăzute în Anexa 5 şi 6 ale
prezentei reglementări.
2. Dacă este interceptat, pilotul comandant va aplica cerinţele Anexei 2, Secţiunile 2 şi 3
ale prezentei reglementări, interpretând şi răspunzând semnalelor vizuale aşa cum se
specifică în Anexa 1, secţiunea 2.
RACR-RA 3.090. Minimele VMC de vizibilitate şi distanţa faţă de nori
Minimele VMC de vizibilitate şi distanţa faţă de nori sunt conţinute în Tabelul 3-1.
Tabelul 3-1*
Zona de altitudine Clasa spaţiului
aerian
Vizibilitatea Distanţa faţă de nori
La şi peste altitudinea de
3050 m (10000 ft) AMSL
A***BCDEFG 8 km 1500 m orizontal 300
m (1000 ft) vertical
Sub 3050 m (10000 ft)
AMSL şi peste cea mai
mare altitudine dintre 900
m (3000 ft) AMSL sau
peste 300 m (1000 ft)
deasupra terenului
A***BCDEFG 5 km 1500 m orizontal
300 m (1000 ft)
vertical
A***BCDE 5 km 1500 m orizontal 300
m (1000 ft) vertical
La şi sub cea mai mare
altitudine dintre 900 m
(3000 ft) AMSL sau 300
m (1000 ft) deasupra
terenului
FG 5 km** În afara norilor şi cu
vederea solului
* Când valoarea altitudinii de tranziţie este mai mică decât 3050 m (10000 ft)
AMSL, FL 100 trebuie folosit în loc de 10000 ft.
** Când este specificat astfel de către autoritatea ATS competentă:
a) sunt permise vizibilităţi în zbor de cel puţin 1500 m pentru zborurile care sunt
efectuate:
1. la viteze care permit, ţinând cont de vizibilitate, să se observe la timp
toate celelalte aeronave sau orice obstacole, pentru a evita coliziunea; sau
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 174
2. în circumstanţe în care probabilitatea de a întâlni alte aeronave este în
mod normal redusă, de exemplu în zone cu volum de trafic scăzut şi pentru
lucru aerian la niveluri joase.
b) ELICOPTERELE pot fi autorizate să opereze cu o vizibilitate în zbor mai
mică de 1500 m, dar nu sub 800 m, dacă evoluează la o viteză care permite să se
observe la timp alte aeronave sau orice obstacole pentru a evita coliziunea.
*** Minimele VMC în spaţiul aerian de clasa A sunt date piloţilor cu titlu de
informaţie şi nu implică acceptarea zborurilor VFR în spaţiu aerian de clasă A.
CAPITOLUL 4. REGULI DE ZBOR LA VEDERE
RACR-RA 4.010. (forma dată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 25/2008)
Zborurile VFR vor fi executate în condiţii de vizibilitate şi distanţă faţă de nori cel puţin
egale cu cele specificate în tabelul 3.1, excepţie făcând zborurile VFR speciale.
Zborurile VFR de operaţiuni speciale care urmează a fi efectuate la înălţimi de siguranţă
şi/sau vizibilităţi în afara limitelor stabilite de prezenta reglementare, precum şi/sau în
zone aglomerate necesită aprobarea AACR şi, după caz, a MAp.
Regulile pentru efectuarea zborurilor la vedere (VFR) sunt aplicabile tuturor zborurilor
efectuate ziua şi/sau noaptea, în condiţii VMC, specificate în tabelul 3.1.
RACR-RA 4.020. Aeronavele care efectuează zboruri VFR nu vor decola sau ateriza pe
un aerodrom situat într-o zonă de control sau să intre în zona de trafic de aerodrom sau în
procedura de trafic:
1. dacă plafonul este mai mic de 450 m (1500 ft); sau
2. dacă vizibilitatea la sol este mai mică decât 5 km.
Excepţie fac cazurile când s-a obţinut o autorizare ATC de la o unitate ATC competentă.
RACR-RA 4.030. Zborurile VFR care au loc între apusul şi răsăritul soarelui vor fi
operate în conformitate cu condiţiile specificate de reglementările în vigoare.
RACR-RA 4.040. Zborurile VFR nu vor fi efectuate, cu excepţia cazului când sunt
autorizate de către autoritatea ATS competentă:
1. peste FL 200;
2. la viteze transonice şi supersonice.
RACR-RA 4.050. Autorizarea ATC pentru ca zborurile VFR să fie efectuate peste FL 290
nu va fi acordată în zonele unde o eşalonare minimă pe verticală de 300 m (1000 ft) se
aplică peste FL 290.
RACR-RA 4.060. Un zbor VFR nu va fi efectuat:
1. deasupra zonelor dens populate ale metropolelor, oraşelor sau ale altor aşezări sau peste
o adunare de persoane în aer liber la o înălţime mai mică de 300 m (1000 ft) peste cel mai
înalt obstacol aflat într-o suprafaţă cu raza de 600 m măsurată de la aeronavă;
2. în alte locuri decât cele specificate în paragraful (1) la o înălţime mai mică de 150 m
(500 ft) deasupra solului sau apei.
Excepţie fac cazurile când este necesar să se decoleze sau să se aterizeze sau când există o
autorizare corespunzătoare acordată de Autoritatea competentă.
RACR-RA 4.070. (forma dată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 25/2008)
Zborurile VFR efectuate la nivelurile de croazieră, atunci când se operează peste
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 175
altitudinea de 900m (3000 ft) deasupra solului sau apei ori la valori mai mari specificate
de autoritatea ATS competentă, vor fi efectuate la un nivel de croazieră corespunzător
traiectului, aşa cum este specificat în tabelul cuprinzând nivelurile de croazieră cuprins în
anexa nr. 3 la prezentele reglementări. Excepţie fac cazurile în care există alte dispoziţii
cuprinse într-o autorizare ATS sau proceduri corespunzătoare specificate de către
autoritatea ATS competentă.
RACR-RA 4.080. Zborurile VFR trebuie să se conformeze cu prevederile paragrafului
RACR-RA 3.060:
1. când sunt operate în spaţiile aeriene de Clasă B, C şi D;
2. când fac parte din traficul de aerodrom al unui aerodrom controlat; sau
3. când sunt operate ca zboruri VFR speciale.
RACR-RA 4.090. Un zbor VFR care operează către, în interiorul zonelor, sau în lungul
rutelor desemnate de către autoritatea ATS competentă în conformitate cu prevederile
articolului RACR-RA 3.030.1.2.3. sau a le articolului RACR-RA 3.030.1.2.4. va menţine
supravegherea continuă a comunicaţiilor aer-sol, prin voce, pe canalul de comunicaţie
corespunzător unităţii ATS ce asigură serviciul de informare a zborurilor şi îşi va raporta,
după caz, poziţia.
RACR-RA 4.100. O aeronavă care operează în conformitate cu regulile de zbor la vedere
(VFR) şi care doreşte să treacă la aplicarea regulilor de zbor instrumental (IFR):
1. va comunica modificările necesar a fi făcute la planul de zbor în vigoare, dacă s-a depus
un plan de zbor, sau
2. va depune un plan de zbor la unitatea ATS competentă, dacă zborul corespunde
condiţiilor cerute de articolul RACR-RA 3.030.1.2. şi va obţine o autorizare ATC înainte
de a trece la zborul IFR, când este în spaţiul aerian controlat.
CAPITOLUL 5. REGULI DE ZBOR INSTRUMENTAL
RACR-RA 5.010. Reguli aplicabile tuturor zborurilor IFR
1. Echipamentul aeronavei
Aeronava destinată a executa zbor după reguli IFR va fi echipată cu instrumente adecvate
şi cu echipament de navigaţie corespunzător rutei pe care zboară.
2. Niveluri minime
Cu excepţia cazurilor când este necesar la decolare sau la aterizare şi a cazurilor când
există o autorizare din partea Autorităţii competente, un zbor IFR va fi efectuat la un nivel
care nu este situat sub altitudinea minimă de zbor stabilită şi publicată în documentele de
informare aeronautică (de către statul al cărui teritoriu este survolat) sau, acolo unde astfel
de altitudini de zbor minime nu au fost stabilite, după cum urmează:
1. deasupra terenurilor înalte sau zonelor muntoase, la un nivel care este cu cel puţin 600
m (2000 ft) deasupra celui mai înalt obstacol situat într-o suprafaţă cu raza de 8 km de la
poziţia estimată a aeronavei;
2. în alte locuri decât este specificat în a), la un nivel care este la cel puţin 300 m (1000 ft)
deasupra celui mai înalt obstacol situat într-o suprafaţă cu raza de 8 km de la poziţia
estimată a aeronavei.
Notă – Poziţia estimată a aeronavei va ţine cont de precizia de navigaţie care poate fi
obţinută pe segmentul de rută relevant, având în vedere mijloacele de navigaţie şi
supraveghere disponibile.
3. Trecerea de la zborul IFR la zborul VFR
1. O aeronavă care decide să-şi schimbe categoria zborului de la conformarea cu regulile
de zbor instrumental la conformarea cu regulile de zbor la vedere, dacă s-a depus un plan
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 176
de zbor, va notifica unitatea ATS competentă că zborul IFR este anulat şi va comunica
modificările de făcut la planul de zbor curent, corespunzător noilor condiţii de zbor.
2. Atunci când o aeronavă care operează după regulile de zbor instrumental se află în, sau
întâlneşte, condiţii meteorologice de zbor la vedere nu îşi va anula zborul IFR decât dacă
anticipează şi intenţionează ca zborul să fie continuat pentru o perioadă de timp suficient
de lungă în condiţii meteorologice de zbor la vedere neîntrerupte.
RACR-RA 5.020. Reguli aplicabile zborurilor IFR în spaţiul aerian controlat
1. Zborurile IFR se vor conforma cu prevederile paragrafului 3.6 când sunt operate în
spaţiul aerian controlat.
2. Un zbor IFR ce operează în zbor de croazieră, în spaţiul aerian controlat, va fi efectuat
la un nivel de croazieră, sau, dacă este autorizat să folosească tehnicile de urcare de
croazieră, între două niveluri sau deasupra unui nivel, care sunt alese după cum urmează:
1. din tabelele cu niveluri de croazieră din Anexa 3 la prezenta reglementare, sau
2. dintr-un tabel modificat cu niveluri de croazieră, când aceasta s-a specificat în
conformitate cu Anexa 3 la prezenta reglementare pentru zborul deasupra FL 410,
Excepţie fac cazurile când corelarea nivelurilor cu traiectul, prevăzută aici, nu se va aplica
pentru că s-a indicat altfel în autorizările ATC sau s-a specificat astfel de către autoritatea
ATS competentă în Publicaţiile de Informare Aeronautică (AIP).
RACR-RA 5.030. Reguli aplicabile zborurilor IFR în afara spaţiului aerian
controlat
1. Nivele de croazieră
Un zbor IFR care operează la nivelul de croazieră, în afara spaţiului aerian controlat, va fi
efectuat la un nivel de croazieră corespunzător traiectului său după cum este specificat:
1. în tabelele cu nivelele de croazieră din Anexa 3 a prezentei reglementări, cu excepţia
cazului când autoritatea ATS competentă specifică altfel pentru zborul la sau sub 900 m
(3000 ft) deasupra nivelului mediu al mării; sau
2. într-un tabel modificat cu nivelele de croazieră, când s-a specificat astfel în conformitate
cu Anexa 3 la prezenta reglementare, pentru zborul deasupra FL 410.
Această prevedere nu interzice folosirea tehnicilor de urcare de croazieră de către
aeronavele în zbor supersonic.
2. Comunicaţii
Un zbor IFR care operează în afara spaţiului aerian controlat, însă în interiorul unor zone
sau către acestea sau de-a lungul rutelor desemnate de către autoritatea ATS competentă în
conformitate cu cerinţele paragrafului 3.3.1.2 c) sau d) va menţine o supraveghere a
comunicaţiei aer-sol, prin voce, pe canalul de comunicaţie corespunzător şi va stabili
comunicaţia bilaterală, după caz, cu unitatea ATS care asigură serviciul de informare a
zborurilor.
3. Rapoarte de poziţie
Un zbor IFR care operează în afara spaţiului aerian controlat şi căruia i se cere de către
autoritatea ATS competentă:
1. să depună un plan de zbor,
2. să menţină o supraveghere a comunicaţiei aer-sol, prin voce, pe canalul corespunzător şi
să stabilească comunicaţia bilaterală după caz, cu unitatea ATS ce asigură serviciul de
informare a zborurilor, trebuie să raporteze poziţia în conformitate cu prevederile
paragrafului 3.6.3 pentru zborurile controlate.
Notă. – Aeronavele care doresc să folosească serviciul consultativ de trafic aerian în timp
ce operează IFR în cuprinsul unui spaţiu aerian consultativ specificat se vor conforma cu
prevederile paragrafului 3.6, cu excepţia faptului că planul de zbor şi modificările la
acesta nu fac obiectul autorizărilor ATC iar comunicaţia bilaterală va fi menţinută cu
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 177
unitatea care asigură serviciul consultativ de trafic
aerian.
ANEXA 1. SEMNE ŞI SEMNALE
(Notă – vezi cap. 3.4.1., 3.4.2., 3.8.1, 3.8.2.)
1. SEMNALE DE PERICOL ŞI DE URGENŢĂ
Prevederile conţinute în această anexă nu împiedică folosirea, de către un avion aflat în
pericol, a oricărui mijloc de urgenţă pe care îl are la dispoziţie pentru atragerea atenţiei,
solicitarea asistenţei sau transmiterea poziţiei sale.
1.1. Semnale de pericol
Următoarele semnale, utilizate împreună sau separat, înseamnă apariţia unui pericol grav
şi iminent şi semnifică solicitarea de asistenţă imediată:
a) un semnal emis prin radiotelegrafie sau prin orice altă metodă de semnalizare constând
în grupul SOS ( … _ _ _… în Codul Morse)
b) un semnal de pericol în radiotelefonie constând în rostirea cuvântului MAYDAY;
c) un mesaj de pericol transmis prin legătură de date, a cărui emitere are sensul cuvântului
MAYDAY;
d) rachete fumigene de culoare roşie, aprinse câte una la intervale scurte de timp;
e) paraşuta de semnalizare arătând ca o lumină roşie;
În conformitate cu Articolul 41 al Regulamentului Radio ITU (ref. la ns. 3268, 3270 şi
3271) furnizează informaţii asupra semnalelor de alarmă pentru acţionarea sistemelor
automate de alarmare radiotelegrafică şi radiotelefonică sunt:
(3268) Semnalul radiotelegrafic de alarmare constă într-o serie de douăsprezece linii
transmise pe minut, durata fiecărei linii fiind de patru secunde şi durata intervalului dintre
două linii consecutive fiind de o secundă. Transmisia poate fi făcută manual dar se
recomandă utilizarea unui mijloc automat.
(3270) Semnalul radiotelefonic de alarmare constă în două frecvenţe audio de bază
transmise alternativ. O frecvenţă va fi de 2200 Hz şi cealaltă de 1300 Hz, durata fiecărui
semnal fiind de 250 milisecunde.
(3271) Semnalul radiotelefonic de alarmare, generat cu mijloace automate, va fi transmis
continuu pentru o perioadă de cel puţin 30 de secunde dar fără să depăşească un minut;
când este generat cu alte mijloace, semnalul trebuie transmis cât de continuu se poate
pentru o perioadă de aproximativ un minut.
1.2. Semnale de urgenţă
1.2.1. Următoarele semnale, utilizate împreună sau separat, înseamnă că o aeronavă
doreşte să avertizeze asupra unor dificultăţi care o constrâng să aterizeze, fără a solicita
asistenţă imediată :
a) aprinderea şi stingerea repetată a luminilor de aterizare; sau
b) aprinderea şi stingerea repetată a luminilor de navigaţie în asemenea manieră încât să
fie distinctă faţă de luminile intermitente de navigaţie.
1.2.2. Următoarele semnale, utilizate împreună sau separat, înseamnă că o aeronavă are de
transmis un mesaj foarte urgent referitor la siguranţa unei nave, aeronave sau vehicul, sau
a unei persoane aflate la bord sau în raza sa vizuală:
a) un semnal emis prin radiotelegrafie sau prin orice alte metode de semnalizare constând
în grupul XXX în Codul Morse;
b) un semnal de urgenţă în radiotelefonie constând în rostirea cuvintelor PAN, PAN;
c) un mesaj de urgenţă transmis prin legătură de date, a cărui emitere are sensul cuvintelor
PAN, PAN.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 178
2. SEMNALE UTILIZATE ÎN CAZUL INTERCEPTĂRII
2.1. Semnalele iniţiate de aeronava interceptoare şi răspunsurile aeronavei interceptate
Serii Semnale ale aeronavei INTERCEPTOARE Semnificaţia
semnalului
Răspunsuri ale aeronavei
INTERCEPTATĂ
Sensul
semnalului
1. ZIUA sau NOAPTEA – Balansează aeronava şi
aprinde/stinge, la intervale neregulate, luminile de
navigaţie (şi luminile de aterizare în cazul unui
elicopter) din o poziţie uşor deasupra şi în faţă,
normal în stânga, aeronavei interceptate (sau în
dreapta dacă aeronava interceptată este elicopter)
şi, după confirmare, un uşor viraj, normal către
stânga (sau către dreapta în cazul unui elicopter) în
direcţia dorită.
Nota 1: Condiţiile meteo şi de relief pot cere
aeronavei interceptoare să inverseze poziţiile şi
direcţia virajului prevăzute la Seria 1 de mai sus.
Nota 2: Dacă aeronava interceptată nu este
compatibilă (ca regim de viteze) cu aeronava
interceptoare, cea din urmă va executa o serie de
viraje circulare de aşteptare şi va balansa
aeronava de fiecare dată când depăşeşte aeronava
interceptată.
Aţi fost
interceptat.
Urmaţi-mă!
ZIUA sau NOAPTEA -
Balansează aeronava,
aprinde/stinge la intervale
neregulate luminile de navigaţie
şi urmează aeronava
interceptoare.
Notă: Acţiunile suplimentare
cerute a fi luate de către
aeronava interceptată sunt
descrise în Capitolul 3, 3.8.
Am înţeles. Mă voi
conforma
2. ZIUA sau NOAPTEA – O manevră hotărâtă de
degajare din dreptul aeronavei interceptate,
constând în executarea unui viraj în urcare de 900
sau mai mare, fără traversarea direcţiei de zbor a
aeronavei interceptate.
Puteţi
continua
ZIUA sau NOAPTEA –
Balansează aeronava.
Am înţeles. Mă voi
conforma
3. ZIUA sau NOAPTEA – Coboară trenul de
aterizare (dacă este escamotabil) aprinde continuu
luminile de aterizare şi survolează în zbor pista în
serviciu, sau dacă aeronava interceptată este un
elicopter, survolează în zbor zona de aterizare
pentru elicoptere. În cazul elicopterelor, elicopterul
interceptor execută o apropiere pentru aterizare,
iniţiind coborârea în apropierea zonei de aterizare.
Aterizaţi pe
acest
aerodrom
ZIUA sau NOAPTEA –
Coboară trenul de aterizare (dacă
este escamotabil), aprinde
continuu luminile de aterizare,
urmează aeronava interceptoare
şi aterizează dacă, după
survolarea pistei sau a zonei de
aterizare pentru elicoptere,
consideră că aterizarea este
sigură,
Am înţeles. Mă voi
conforma
2.2. Semnalele iniţiate de aeronava interceptată şi răspunsurile aeronavei interceptoare
Serii Semnale ale aeronavei INTERCEPTATE Semnificaţia
semnalului
Răspunsuri ale aeronavei
INTERCEPTOARE
Sensul
semnalului
4. ZIUA sau NOAPTEA –
Dacă se doreşte ca aeronava
interceptată să urmeze
aeronava interceptoare la un
alt aerodrom, aeronava
interceptoare va escamota
trenul de aterizare (dacă este
escamotabil) şi va utiliza
semnalele descrise la Seria 1
pentru aeronava
interceptoare.
Am înţeles.
Urmaţi-mă
ZIUA sau NOAPTEA – Escamotează trenul
de aterizare (dacă este escamotabil), aprinde
intermitent luminile de aterizare în timp ce
survolează pista în serviciu sau zona de
aterizare a elicopterelor la o înălţime mai
mare de 300 m (1000 ft), dar mai mică de
600 m (2000 ft) (în cazul elicopterelor, la o
înălţime mai mare de 50 m (170 ft), dar mai
mică de 100 m (330 ft) peste nivelul
aerodromului şi continuând să se rotească în
jurul pistei în serviciu sau a zonei de aterizare
a elicopterelor. Dacă nu este posibilă
utilizarea intermitentă a luminilor de
aterizare, vor fi aprinse intermitent orice alte
lumini disponibile.
Aerodromul
pe care l-aţi
desemnat
este
inadecvat
Dacă se decide eliberarea
aeronavei interceptate,
aeronava interceptoare va
utiliza semnale descrise la
Seria 2 de semnale pentru
aeronava interceptoare.
Am înţeles.
Puteţi continua
5. ZIUA sau NOAPTEA – Aprinde şi stinge
regulat toate luminile disponibile, dar de o
asemenea manieră încât să fie distincte faţă
de luminile intermitente.
Nu ne
putem
conforma
ZIUA sau NOAPTEA –
Utilizează semnalele
descrise la Seria 2 de
semnale pentru aeronava
interceptoare
Am înţeles
6. ZIUA sau NOAPTEA – Aprinde neregulat
toate luminile disponibile
În pericol ZIUA sau NOAPTEA –
Utilizează semnalele
descrise la Seria 2 de
semnale pentru aeronava
interceptoare
Am înţeles
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 179
3. SEMNALE VIZUALE UTILIZATE PENTRU AVERTIZAREA UNEI AERONAVE
NEAUTORIZATE CARE ZBOARĂ ÎN SAU APROAPE SĂ INTRE ÎNTR-O ZONĂ DE
RESTRICŢIE, INTERZISĂ SAU PERICULOASĂ
Ziua sau noaptea, o serie de rachete de semnalizare lansate de la sol la intervale de 10
secunde, fiecare din ele degajând, prin explozie, lumini roşii şi verzi sau steluţe, pentru a
indica unei aeronave neautorizate că este în zbor întro, sau aproape de, o zonă de restricţie,
interzisă sau periculoasă, şi că trebuie să ia măsurile corective necesare.
De la controlul de aerodrom Lumină către: Lumina
Aeronavă în zbor Aeronavă în zbor
———- Verde continuu (1) Aprob aterizarea (7) Aprob decolarea
———- Roşu continuu (2) Dă prioritate altei
aeronave şi continuă în
tur de pistă la vedere.
(8) Stop! / Opriţi!
– – – – – – Serii de verde
intermitent
(3) Reveniţi pentru
aterizare*
(9) Aprobat pentru
rulare
– – – – – – Serii de roşu
intermitent
(4) Aerodrom nesigur, nu
ateriza*
(10) Rulează în afara
zonei de aterizare în
serviciu
– – – – – – Serii de alb
intermitent
(5) Aterizaţi pe acest
aerodrom şi continuaţi
deplasarea la platformă
(11) Reveniţi la punctul
de start de pe
aerodrom
pe direcţia aeronavei în cauză
(vezi figura 1.1)
* Roşu pirotehnic (6) Contrar oricăror
instrucţiuni anterioare,
din acest moment
aterizarea esze
interzisă.
* Autorizările de aterizare şi rulare vor fi date ulterior.
4. SEMNALE PENTRU TRAFICUL DE AERODROM
4.1. Semnale luminoase şi pirotehnice
4.1.1. Instrucţiuni
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 180
SEMNALUL
* Rachetă roşie din turn (2)
** Rachetă roşie din aeronavă
*** Lumină puternică roşie către
aeronavă (6)
**** Lumină puternică roşie
către aeronavă sau vehicul, la
sol aşa cum este indicat. (8)
SEMNIFICAŢIA
* Nu ateriza acum (2)
** Cer asistenţă imediată
( prioritate la aterizare )
*** Nu ateriza, zboară în
continuare în tur de pistă şi
lasă prioritate altei aeronave.
(6)
**** STOP (8)
SEMNALUL
Lumină roşie intermitentă
– către aeronavă în zbor (4)
– către aeronavă la sol(10)
– sau vehicul.(10)
SEMNIFICAŢIA
Nu ateriza aerodrom (pista)
indisponibil. (4)
Eliberaţi pista (suprafaţa de
aterizare). (10)
SEMNALUL
Lumină verde intermitentă
– către aeronavă în zbor (2)
– către aeronavă la sol(9)
– sau vehicul.(9)
SEMNIFICAŢIA
Reveniţi la aerodrom aşteptaţi
aprobarea de aterizare (2)
Rulare autorizată pe căile de
rulare/deplasaţi-vă în zona de
manevră. (9)
SEMNALUL
Lumină puternică verde
– către aeronavă în zbor (1)
– către aeronavă la sol(7)
SEMNIFICAŢIA
Aprob aterizarea. (1)
Aprob decolarea. (7)
SEMNALUL
Lumină intermitentă albă
– către aeronavă în zbor (5)
– către aeronavă la sol(11)
– sau autovehicul (11)
SEMNIFICAŢIA
Aterizaţi aici în aşteptarea
semnalului luminos verde
intens şi aşteaptă viitoarele
instrucţiuni. (5)
Întoarceţi-vă la punctul de
decolare. (11)
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 181
SEMNALUL
Lumină puternică sau
intermitentă verde de la
aeronavă rachetă verde din
aeronavă.
SEMNIFICAŢIA
Noaptea – pot să aterizez
Ziua – pot să aterizez pe o
direcţie diferită de ce-a
indicată.
SEMNALUL
Rachetă albă de la aeronavă
, semnale intermitente cu
luminile de navigaţie sau de
aterizare.
SEMNIFICAŢIA
Sunt pregătit pentru
aterizare.
Aprinderea intermitentă a luminilor de la balizajul pistei, căilor de rulare – semnifică -
eliberaţi suprafaţa de manevră
4.1.2. Confirmările aeronavei
a) Când aeronava este în zbor:
1. Ziua
– prin balansarea aripilor cu exceptia situatiei în care aeronava se află pe laturile de bază şi
finale ale apropierii.
2. Noaptea
– prin aprinderea şi stingerea de două ori a luminilor de aterizare sau, dacă nu este echipată
cu acestea, prin aprinderea şi stingerea de două ori a luminilor de navigaţie
b) Când aeronava este la sol
a) Ziua
– prin mişcarea eleroanelor sau a direcţiei
b) Noaptea
– prin aprinderea şi stingerea de două ori a luminilor de aterizare sau dacă nu este echipată
cu acestea, prin aprinderea şi stingerea de două ori a luminilor de navigaţie.
4.2. Semne vizuale dispuse la sol
Pe aeroporturile unde activitatea de Aviaţie Generală asigură un număr mare de mişcări
mijloacele vizuale vor fi dispuse în Suprafaţa de Semnalizare pentru a oferii informaţii
privind
conducerea şi operaţiunile de zbor.
Suprafata de semnalizare va fi astfel amplasata, incat sa fie vizibilă oricărui observator
aflat la o inaltime de 300 m. din toate direcţiile si pentru toate unghiurile mai mari de 10°
deasupra orizontalei.
Suprafaţa de semnalizare va fi o suprafaţă plană, orizontală şi pătrată, cu latura de cel
putin 9 m.
Culoarea suprafeţei de semnalizare va fi astfel aleasă, încât să contrasteze cu culorile
panourilor de semnalizare folosite şi aceasta ar trebui delimitata cu un contur alb, de cel
putin 0,5 m lăţime
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 182
Semnificaţia fiecărui semnal folosit şi care este dispus în Suprafaţa de semnalizare sunt
următoarele
. 4.2.1. Interzicerea aterizării
Un panou pătrat de culoare roşie cu diagonale galbene şi cu dimensiunile conform
imaginii, aşezat orizontal în zona de semnalizare arată că aterizarea este interzisă iar
interdicţia poate fi de lungă durată. Fig. 1.2.
Figura 1.2
4.2.2. Necesitatea unor precauţii speciale în timpul procedurilor de apropiere sau aterizării.
Un panou pătrat de culoare roşie cu o diagonală galbenă şi cu dimensiunile conform
imaginii, când este aşezat orizontal în zona de semnalizare indică faptul că datorită stării
necorespunzătoare a zonei de manevră sau din orice alte motive, sunt necesare precauţii
speciale ce trebuie luate la apropierea pentru aterizare sau la aterizare. Fig. 1.3.
Figura 1.3
4.2.3. Utilizarea pistelor şi a căilor de rulare
4.2.3.1. O figură albă de forma unei haltere cu dimensiunile conform imaginii (Fig. 1.4.)
dispusă în zona de semnalizare arată că aeronava trebuie să aterizeze, să decoleze şi să
ruleze numai pe pistele şi căile de rulare.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 183
4.2.3.2. Aceleaşi figură ca mai sus cu dimensiunile conform imaginii, dispusă în zona de
semnalizare (vezi 4.2.3.1.), dar cu cercurile tăiate cu bare negre amplasate transversal şi
paralele între ele, arată că aeronava trebuie să aterizeze şi decoleze numai de pe pistă, iar
celelalte manevre nu se fac în apropierea pistelor sau căilor de rulare. Fig. 1.5.
Figura 1.5
4.2.4. Piste şi căi de rulare închise
Două bare încrucişate de o singură culoare contrastantă, albă sau galbenă, dispuse
orizontal pe pistele şi căile de rulare sau în părţi ale acestora arată că suprafaţa în cauză
este necorespunzătoare mişcării aeronavelor. Fig. 1.6.
Fig. 1.6.a – piste
Figura 1.6 – căi de rulare
4.2.5. Direcţiile de aterizare sau decolare
4.2.5.1. Un ‘’T’’ de aterizare alb sau portocaliu cu dimensiunile conform imaginii dispus
orizontal în zona de semnalizare indică direcţia de aterizare şi decolare a unei aeronave,
axa Tului fiind paralelă cu această direcţie braţele Tului fiind către în faţă. (Fig. 1.7.)
Dacă este utilizat noaptea, ‘’T’’-ul de aterizare este fie iluminat, fie delimitat cu lumini de
culoare albă.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 184
Figura 1.7
4.2.5.2. Un grup de două cifre dispuse vertical în apropierea turnului de control al
aerodromului indică aeronavei aflate în zona de manevră direcţia pentru decolare,
exprimată în unităţi de câte 10 grade rotunjite la cea mai apropiată valoare divizibilă cu 10
a valorii capului magnetic. Fig. 1.8.
Figura 1.8
4.2.6. Turul de pistă pe dreapta
Când este dispus într-o zonă de semnalizare sau orizontal la capătul pistei sau benzii în
serviciu, o săgeată în culori contrastante cu vârful îndreptat spre dreapta arată că virajele
se execută pe partea dreaptă înainte de aterizare şi după decolare. Fig. 1.9.
Figura 1.9
4.2.7. Biroul de raportare al serviciilor de trafic aerian (ARO)
Litera C dispusă vertical şi colorată în negru pe fond galben şi cu dimensiunile conform
imaginii arată localizarea acestui birou. Fig. 1.10.
Figura 1.10
4.2.8. Zboruri de planoare în desfăşurare
O cruce dublă, albă sau de culoare contranstantă fată de culoarea de fond, cu dimensiunile
conform imaginii dispusă orizontal în zona de semnalizare arată că aerodromul este folosit
de planoare şi că zborul acestora este în curs de desfăşurare. Fig. 1.11.
Figura 1.11
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 185
4.2.9 Un indicator de direcţie a vântului trebuie amplasat astfel, incât să fie vizibil din
aeronava aflată în zbor sau pe suprafaţa de mişcare si în asa fel, încât să nu fie influenţat
de curentii de aer determinaţi de obiectele apropiate
Amplasarea a cel puţin unui indicator de directie a vântului va fi marcată printr-o banda
circulară cu diametrul de 15 m şi lăţimea de minim 1,2 m. Banda va fi centrată pe axul
suportului şi va avea o culoare astfel aleasă, încât, să-i permită o cridentiere adecvată,
aceasta fiind de preferintă de culoare albă.
Indicatorul de directie a vântului va fi în formă de trunchi de con, confecţionat din
material textil, va avea o lungime de cel puţin 3.6 m şi un diametru, la capatul mai larg, de
cel puţin 0,9 m. Acesta va fi construit astfel încât să dea o indicaţie clară privind direcţia
vântului la sol şi o indicaţie generală privind viteza vântului.
Culoarea sau culorile trebuie alese astfel încât să facă indicatorul de direcţie a vântului
vizibil şi definit clar pe fundal, de la o inălţime de minim 300 m. Acolo unde este posibil,
se recomandă folosirea unei singure culori, de preferinţă alb sau portocaliu. Unde este
necesară folosirea unei combinaţii de două culori, pentru a fi evidenţiate în contrast cu
fundalul, acestea trebuie să fie de preferinţă portocaliu şi alb, roşu şi alb, sau roşu şi negru,
şi trebuie aranjate în cinci benzi alter-native, prima şi ultima fiind culorile cele mai
inchise.
Pe aerodromurile destinate folosirii pe timp de noapte, vor fi luate măsuri pentru
iluminarea a cel puţin unui indicator de direcţie a vîntului.
4.3. Alte semne folosite în mod curent pe aerodromuri sau terenuri temporare.
4.3.1 Un disc alb cu dimensiunile stabilite în imagine dispus deasupra braţelor intersectate
semnifică faptul că direcţia de decolare şi direcţia de aterizare nu coincid neapărat.
4.3.2 Două discuri unite printr-o bandă, albe, având un “L” roşu dispus perpendicular pe
bandă, cu dimensiunile conform imaginii, permite avioanelor şi planoarelor să decoleze
/aterizeze atât pe pista de decolare/ aterizare cât şi pe suprafaţa de pe aerodrom marcată cu
un L alb.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 186
4.3.3 Un H alb cu dimensiunile conform imaginii indică faptul că elicopterele vor ateriza /
decola numai în zona marcată cu un H mare alb.
4.4. Semnalele şi marcajele pe un aerodromuri unde nu este stabilită o suprafaţă de
semnalizare.
4.4.1. Un panou sau steag constând într-o suprafaţă cu pătrate roşii şi galbene.
Dispus în mod normal pe turnul de control sau pe catargu, indică aeronavelor cerinţa
rulării in
concordanţă cu dispoziţiile serviciilor de trafic.
4.4.2 Un H alb dispus în zona de aterizare indică o zonă rezervată decolării/aterizării
elicopterelor
4.4.3 O cruce dublă albă dispusă în zona de aterizare indică o zonă rezervată
decolării/aterizării planoarelor.
4.4.4 O literă “L” mare, albă dispusă în zona de aterizare indică o zonă înierbată pentru
aterizarea şi decolarea aeronavelor uşoare
4.4.5 O cruce mare galbenă dispus într-o zonă aleasă a aeroportului.
indică o zonă rezervată pentru largarea cablului de remorcare.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 187
4.4.6 Benzi verticale portocalii şi albe dispuse la intervale egale la limita de proprietate a
aerodromului sunt folosite la delimitare şi bornare, pentru a atrage atenţia în zonele în care
vizibilitatea este insuficientă.
4.4.7 Marcaje în portocaliu şi alb la dimensiunile şi modelul indicat
Dispuse de-a lungul marginii zonei desemnate delimitează o zonă considerată improprie a
fi folosită de aeronave.
4.4.8 Balize paralelipipedice cu secţiune triunghiulară vopsite in alb şi roşu (negru) la
mărimile indicate dispuse la marginile pistei pentru marcarea limitelor acesteia.
4.4.9 În plus la aerodrom pot fi dispuse alte semnale, având semnificaţiile descrise mai jos,
suspendate de un catarg în vecinătatea suprafeţei de semnalizare.
4.5 Semnale dispuse pe catarg
4.5.1 O sferă neagră suspendată de un catarg semnifică faptul că direcţia de decolare şi
direcţia de aterizare nu sunt neapărat aceleaşi.
4.5.2 Două sfere roşii suspendate de catarg semnifică faptul că o activitate de zbor cu
planorul este în desfăşurare.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 188
4.5.3 Un steag dreptunghiular de culoare verde suspendat de catarg semnifică faptul că în
turul de pistă virajele trebuie executate pe partea dreaptă.
5. SEMNALE PENTRU DIRIJAREA LA SOL
5.1. De la dispecerul de sol către aeronavă
5.1.1. Semnificaţia semnalelor obligatorii efectuate de Dispecerul de sol pentru dirijarea
aeronavelor precum şi a semnelor făcute de piloţi sunt descrise în Tabelul A . Alte semne
utilizate în mod frecvent sunt ilustrate în Tabelul B.
5.1.2. Aceste semnale vor fi utilizate de către Dispecerul de sol/ Controlori Trafic Aerian
Dirijare Sol* (* persoană autorizată intern în cazul aerodromurilor) a mijloacelor de
semnalizare (palete, bare luminoase sau lanterne electrice, etc.) iluminate pentru a facilita
observarea de către pilot. Acesta va fi poziţionat cu faţa la aeronavă după cum urmează:
a) pentru aeronave cu aripi fixe, în faţa extremităţii planului stâng, unde poate fi văzut cel
mai bine de către pilot,
b) pentru elicoptere, în locul în care dispecerul de sol este cel mai vizibil de către pilot.
5.1.3. Semnificaţia semnalelor este aceeaşi şi în cazul paletelor, barelor luminoase, sau
lanternelor .
5.1.4. Pentru dispecerul de sol poziţionat cu faţa la aeronavă, motoarele aeronavei sunt
numerotate, de la dreapta la stânga (ex. motorul 1 este motorul exterior din partea stângă a
aeronavei).
5.1.5.Semnalele marcate cu cu simbolul ( ) sunt destinate utilizării de către elicoptere în
zbor
la punct fix.
5.1.6. Referitor la palete, acestea pot fi palete gen tenis de masa vopsite în culori
fluorescente sau
manuşi fluorescente (numai pe timp de zi).
5.1.7. Noaptea în amurg sau în condiţii de vizibilitate scăzută este obligatorie folosirea
barelor luminoase sau lanternelor electrice.
5.1.8. Pentru a nu creea confuzie echipajelor, pe toată perioada cât Controlorii Trafic
Aerian Dirijare Sol desfăşoară activităţi de dirijare a aeronavelor sau de coordonare a
activităţii pe suprafeţele de mişcare, au obligaţia de a purta echipament distictiv, vizibil
atât ziua cât şi noaptea, cu elemente reflectorizante şi diferenţiat în codul culorilor de
restul personalului cu activităţi pe suprafaţa de mişcare.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 189
Prevederile referitoare la dispecerul semnalizator se aplică si la dispecerul de dirijare
sol.
5.1.9. Înaintea utilizării semnalelor următoare, dispecerul semnalizator se va asigura că
zona în care urmează să fie dirijată aeronava este liberă de obiecte cu care aeronava,
conformându-se cu 3.4.1, s-ar putea ciocni.
5.2 De la pilot către dispecer
Aceste semnale vor fi folosite de către pilot în cabină cu mâinile la vederea dispecerului
de sol şi iluminate pentru a facilitata observarea corespunzătoare de către acesta.
Motoarele aeronavei sunt numerotate în raport cu dispecerul de sol care este pozitionat
cu faţa către aeronavă de la dreapta la stânga (de ex. Motorul nr. 1 este motorul exterior
din partea sa dreaptă).
5.2.1 Frâne
Momentul când pumnul este strâns sau degetele extinse indică momentul punerii respectiv
al eliberării frânelor.
a) Frânele puse: braţul şi mâna întinse, cu degetele extinse, orizontal în faţa feţei, apoi
pumnul strâns.
b) Frânele eliberate: braţul întins, pumnul strâns, orizontal în faţa feţei, apoi degetele vor fi
extinse.
5.2.2 Cale
a) Calele puse: braţele întinse, cu palmele spre exterior, mâinile vor fi mişcate înspre
interior pentru a fi încrucişate în faţa feţei.
b) Calele eliberate: mâinile încrucişate în faţa feţei, palmele spre exterior, mâinile vor fi
mişcate spre exterior.
5.2.3 Gata pentru pornirea motorului (motoarelor).
Palma va fi desfăcută indicând cu degetele extinse numărul motorului ce urmează a fi
pornit.
5.3 Semnalele serviciilor tehnic/comunicaţii
5.3.1 Semnalele manuale vor fi folosite doar în cazul în care nu este posibilă comunicarea
verbală.
5.3.2 Dispecerul de sol se va asigura de confirmarea primirii acestor semnale din partea
echipajului de zbor.
Semnalele serviciilor tehnice/comunicaţii sunt incluse în Anexa 1 pentru a standardiza
utilizarea semnalelor manuale pentru comunicarea cu echipajele de zbor pe parcursul
mişcării aeronavei.
Tabelul A: Semnale obligatorii efectuate de Dispecerul de sol pentru dirijarea
aeronavelor precum şi semne făcute de piloţi
1. Însoţitorul de la capătul de plan / ghidul
Braţul drept întins deasupra capului cu bara îndreptată în
sus; mâna dreapta se mişcă spre corp cu bara îndreptată
în jos.
Acest semnal reprezintă indicaţia persoanei poziţionate
la capătul planului aeronavei către pilot / dispecer /
operator tractare că mişcarea aeronavei către/dinspre
poziţia de parcare este neobstrucţionată.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 190
2. Identificaţi poarta
Braţele ridicate întinse complet deasupra capului, cu
barele îndreptate în sus.
3. Urmaţi semnalele următorului dispecer sau
indicaţiile turnului de control
Ambele braţe vor fi îndreptate în sus; braţele vor fi
mişcate şi extinse în afara corpului iar barele vor fi
îndreptate către direcţia următorului dispecer sau către
următoarea zonă de rulare.
4. Drept înainte
Braţele întinse la nivelul umerilor vor fi îndoite iar
barele vor fi mişcate în sus şi în jos de la înălţimea
pieptului către cap.
5 a) Viraţi spre stânga (din punct de vedere al
pilotului)
Cu braţul drept şi bara extinse la un unghi de 90 grade
faţă de corp, se va face semnul ,,înaintează ’’ cu mâna
stângă. Frecvenţa cu care se fectuează semnalul indică
pilotului rata virării aeronavei.
5 b) Viraţi spre dreapta (din punct de vedere al
pilotului)
Cu braţul stâng şi bara extinse la un unghi de 90 grade
faţă de corp, se va face semnul ,înaintează’’ cu mâna
dreaptă. Frecvenţa cu care se fectuează semnalul indică
pilotului rata virării aeronavei.
6 a) Opriţi normal
Braţele şi barele vor fi extinse complet la un unghi de 90
grade lateral şi mişcate uşor în sus către
cap până când vor fi intersectate barele.
6 b) Opriţi de urgenţă
Braţele şi barele vor fi extinse brusc deasupra capului,
încrucişând barele.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 191
7 a) Aplicaţi frânele
Mâna va fi ridicată până la nivelul umărului cu palma
deschisă. Se va asigura contact vizual cu echipajul de
zbor, şi se va strânge pumnul.
Dispecerul nu se va mişca până la primirea confirmării
cu degetul mare în sus din partea echipajului de zbor.
7 b) Eliberaţi frânele
Mâna va fi ridicată până la nivelul umărului cu pumnul
strâns. Se va asigura contact vizual cu echipajul de zbor
şi se va desface pumnul.
Dispecerul nu se va mişca până la primirea confirmării
cu degetul mare în sus din partea echipajului de zbor.
8 a) Calele au fost puse
Cu braţele şi barele extinse complet deasupra capului,
barele se vor mişca rectiliniu spre interior una către
cealaltă, până ce acestea se ating.
Dispecerul se va asigura că a primit confirmare din
partea echipajului de zbor.
8 b) Calele au fost scoase
Cu braţele şi barele extinse complet deasupra capului,
barele se vor mişca rectiliniu spre înafară una faţă de
cealaltă. Calele nu vor fi scoase decât cu acceptul
echipajului de zbor.
9. Porniţi motorul (motoarele)
Braţul drept va fi ridica la nivelul capului cu bara
îndreptată în sus, şi se va începe o mişcare circulară cu
mâna; simultan, cu braţul stâng ridicat deasupra
nivelului capului, se va indica motorul care trebuie
pornit.
10. Opriţi motoarele
Braţul va fi extins cu bara în faţa corpului la nivelul
umărului; mâna va fi mişcată cu bara la nivelul umărului
stâng cu deplasarea barei către umărul drept printr-o
mişcare de translaţie la nivelul gâtului.
11. Încetiniţi
Braţele extinse vor fi mişcate în jos, prin mişcarea
braţelor în sus şi în jos de la talie la genunchi.
12. Reduceţi motorul (motoarele) din partea indicată
Cu braţele coborâte şi barele îndreptate către sol, bara
stângă sau dreaptă va fi deplasată în sus şi
în jos indicând motorul (motoarele) de pe partea dreaptă
sau stângă care trebuie reduse.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 192
13. Mişcaţi-vă înapoi
Cu braţele în faţa corpului la nivelul taliei, acestea vor fi
rotite într-o mişcare spre înainte. Pentru
oprirea deplasării înapoi, se vor folosi semnalele 6a) sau
6b).
14 a) Viraţi în timp ce daţi înapoi (pentru viraj spre
dreapta)
Braţul stâng va fi îndreptat cu bara în jos iar braţul drept
va fi coborât din poziţia verticală deasupra capului până
la poziţia orizontală înainte, repetând mişcarea braţului
drept.
14 b) Viraţi în timp ce daţi înapoi (pentru viraj spre
stânga)
Braţul drept va fi îndreptat cu bara în jos iar braţul stâng
va fi coborât din poziţia verticală deasupra capului până
la poziţia orizontală înainte, repetând mişcarea braţului
stâng.
15. Afirmativ / totul în regulă
Braţul drept va fi ridicat la nivelul capului cu bara
îndreptată în sus sau va fi arătată mâna cu
degetul mare ridicat; braţul stâng rămâne lângă coapsă.
Acest semnal este folosit şi ca semnal de comunicare al
echipajului cu personalul tehnic /de întreţinere.
*16. Menţineţi-vă la punct fix
Braţele vor fi întinse complet cu barele lateral la un
unghi de 90 grade.
*17. Urcaţi
Cu braţele complet întinse şi barele la un unghi de 90
grade lateral şi cu palmele rotite în sus, mâinile vor fi
mişcate în sus. Frecvenţa mişcării indică rata de urcare.
*18. Coborâţi
Cu braţele complet întinse şi barele la un unghi de 90
grade lateral şi, cu palmele rotite în jos, mâinile vor fi
mişcate în jos. Frecvenţa mişcării indică rata de
coborâre.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 193
*19 a). Mişcaţi-vă orizontal spre stânga (din punct de
vedere al pilotului)
Braţul orizontal va fi întins la un unghi de 90 grade către
partea dreaptă a corpului. Celălalt braţ va fi mişcat în
aceeaşi direcţie într-o mişcare de baleiaj.
*19 b). Mişcaţi-vă orizontal spre dreapta (din punct
de vedere al pilotului)
Braţul orizontal va fi întins la un unghi de 90 grade către
partea dreaptă a corpului. Celălalt braţ va fi mişcat în
aceeaşi direcţie printr-o mişcare de baleiaj.
*20. Aterizaţi
Braţele vor fi încrucişate în faţa corpului cu barele
îndreptate în jos.
21. Incendiu
Bara din mâna dreaptă va fi mişcată ca o suveică de la
umăr la genunchi, îndreptând în acelaşi timp bara din
mâna stângă către zona incendiului.
22. Menţineţi-vă poziţia / aşteptaţi următoarea
semnalizare
Braţele şi barele vor fi întinse complet în jos la un unghi
de 45 grade lateral. Poziţia va fi menţinută până ce
aeronavei îi va fi aprobată următoarea manevră.
23. Dispatch (liber la elice)
Dispecerul va executa un salut standard cu mâna şi/sau
bara dreaptă pentru a expedia avionul. Va fi menţinut
contactul vizual cu echipajul de zbor până când
aeronava va începe să ruleze.
24. Nu acţionaţi comenzile (semnal de comunicare
tehnic / întreţinere)
Braţul drept va fi îndoit la nivelul capului şi pumnul va
fi închis sau bara va fi ţinută în poziţie
orizontală; braţul stâng va rămâne lângă coapsă.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 194
25. Conectaţi sursa de sol (semnal de comunicaţie
personal tehnic / de întreţinere)
Braţele vor fi ţinute complet întinse deasupra capului;
mâna stângă va fi desfăcută orizontal.
Vârful degetelor va fi mişcat spre mâna dreaptă atingând
palma deschisă cu mâna stângă (se va
forma un «T»). Noaptea vor fi folosite barele luminoase
astfel încât acestea să formeze un «T»
deasupra capului.
26. Deconectaţi sursa de putere (semnal de
comunicaţie personal tehnic / de întreţinere)
Braţele vor fi ţinute complet întinse deasupra capului cu
vârfurile degetelor mâinii drepte atingând palma
deschisă ţinută orizontal (formând un «T»); apoi se va
mişca mâna dreaptă de la stânga către înapoi. Nu se va
deconecta sursa de putere până ce nu se va obţine
acceptul echipajului de zbor. Noaptea, pot fi folosite
barele luminoase care să formeze un «T»deasupra
capului.
27. Negativ (semnal de comunicaţie personal tehnic /
de întreţinere)
Braţul drept va fi ţinut lateral la nivelul umărului la 90
grade şi va fi îndreptată bara spre în jos sau se va arăta
mâna cu degetul mare îndreptat în jos.
Mâna stângă rămâne lângă coapsă.
28. Stabiliţi comunicaţia prin interfon (semnal de
comunicaţie personal tehnic / de
întreţinere)
Ambele braţe vor fi extinse la 90 grade faţă de corp şi
urechile vor fi apoi aoperite cu mâinile.
29. Coborâţi / Ridicaţi scările (semnal de comunicaţie
personal tehnic / de întreţinere)
Cu braţul drept poziţionat lateral şi braţul stâng ridicat
deasupra capului la un unghi de 45 grade,
se va mişca braţul drept circular către umărul stâng.
Acest semnal este folosit în special pentru aeronavele
dotate cu scări în partea din faţă.
Tabelul B: Semnificaţia altor semnale folosite în mod curent de Dispeceri de sol şi de
piloţi
Dispecerul dirijare sol îşi semnalizează prezenţa şi dă indicaţii pilotului atunci când
condiţiile de circulaţie pe aerodrom necesită aceasta.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 195
1. Continuaţi deplasarea şi conformaţi-vă
semnalelor pe care vi le transmit.
Braţul drept va fi ridicat ridicat, fiind deplasat
printr-o mişcare repetată deasupra capului.
2. Se apropie personal de aeronavă / cer
permisiunea apropierii personalului de
aeronavă
Braţul stâng va fi ridicat deasupra capului, palma
va fi îndreptată cu faţa spre aeronavă, braţul
drept indicând pe rând către personalul adunat şi
către aeronavă.
3. Largati încărcătura
Braţul stâng va fi întins orizontal în faţă, braţul şi
mâna dreaptă la nivelul toracelui. Mâna se va
deplasa orizontal, braţul va rămâne îndoit.
4. Procedura de push-back efectuată pentru
ca botul aeronavei să fie în direcţia indicată.
Degetul uneia dintre mâini se va afla pe pe nas
iar cealaltă mână în direcţia în care botul
avionului va fi după procedura de push-back.
5. Procedură de push-back.
Ambele palme vor fi ridicate la nivelul ochilor,
braţele îndoite şi faţa palmelor întoarse către
echipa de sol – mâinile deplasate în semn de
împingere
6. Eliberaţi pentru rulare.
Mâna dreaptă va fi ridicată la nivelul ochilor
braţul îndoit şi palma întoarsă către echipa de sol
– mîna mişcată din faţă în spate.
. 7 a) Puneţi calele.
Mâinile vor fi ridicate, cu faţa palmelor în afară,
mişcate în interior şi încrucişate în faţa feţei.
7 b) Scoateţi calele
Mâinile vor fi ridicate, cu faţa palmelor înafară,
încrucişate în faţa feţei. şi mişcate în exterior.
8. Pornesc motorul
Mişcare circulară în plan orizontal cu mâna
dreaptă.
9. Rularea în spate cu motoare , drept
Dispunerea în faţă a braţelor paralel cu bustul şi
roluirea lor.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 196
ANEXA 2. INTERCEPTAREA AERONAVELOR CIVILE
(Notă – vezi cap. 3, paragraful 3.080. din prezentul RACR-RA)
1. Principii generale
1.1. a) Interceptarea aeronavelor civile va fi luată numai ca o ultimă măsură.
b) Dacă este întreprinsă, interceptarea se va limita la determinarea identităţii aeronavei, în
afară de cazul în care este necesară aducerea aeronavei pe traiectul planificat, situaţie în
care aceasta va fi direcţionată în afara spaţiului aerian naţional, a zonelor interzise, zonelor
cu restricţie sau periculoase sau va fi dirijată să efectueze o aterizare pe un aerodrom
desemnat.
c) Nu vor fi întreprinse exerciţii de antrenament pentru intercepţia aeronavelor civile.
d) Instrucţiunile de navigaţie şi informaţiile transmise în legătură cu aceasta vor fi date
aeronavei interceptate prin radio ori de câte ori poate fi stabilită legătura bilaterală radio, şi
e) În situaţia în care aeronavei civile interceptate i se cere să aterizeze în teritoriul survolat
se va avea grijă ca aerodromul destinat să fie corespunzător unei aterizări în siguranţă
pentru tipul respectiv de aeronavă.
f) Aeronavele interceptoare se vor abţine de la folosirea armamentului împotriva
aeronavelor civile în zbor.
1.2. Metoda standard pentru manevrele executate de aeronava interceptoare faţă de o
aeronavă civilă este prezentată în Anexa 6 a prezentei reglementări. În executarea
manevrelor se va evita orice situaţie periculoasă pentru aeronava civilă interceptată.
1.3. Când este disponibil radarul secundar de supraveghere sau ADS-B, acesta va fi folosit
pentru identificarea aeronavelor civile în zonele unde acestea pot fi supuse interceptării.
(forma dată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 25/2008).
2. Acţiunile aeronavei interceptate
2.1. O aeronavă civilă care este interceptată de o altă aeronavă trebuie imediat:
a) să urmeze instrucţiunile date de aeronava interceptoare, să interpreteze şi să raspundă
corespunzător la semnalele vizuale în conformitate cu cele prevăzute în anexa 1 la
prezenta;
b) să notifice, de îndată ce este posibil, unitatea ATS competentă;
c) să încerce să stabilească comunicaţia radio cu aeronava inteceptoare sau cu unitatea
corespunzătoare de conducere a interceptării, efectuând un apel general pe frecvenţa de
urgenţă de 121.5 MHz, comunicând identitatea şi natura zborului; dacă contractul nu a
putut fi stabilit şi, dacă este posibil, să repete acest apel pe frecvenţa de urgenţă de 243
MHz;
d) dacă este echipată cu transponder SSR, să selecteze Modul A şi Codul 7700, dacă nu sa
dispus altfel de către unitatea ATS competentă.
e) să selecteze funcţiunea corespunzătoare de urgenţă dacă este echipată cu ADS-B sau
ADS-C, dacă nu sunt furnizate alte instrucţiuni de către unitatea de trafic aerian
corespunzătoare. (introdus prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 25/2008).
2.2. Dacă orice instrucţiuni primite prin radio de la orice sursă contravin celor transmise
de aeronava interceptoare prin semnale vizuale, aeronava interceptată va solicta clarificări
imediate, în timp ce va continua să se conformeze instrucţiunilor vizuale date de aeronava
interceptoare.
2.3. Dacă orice instrucţiuni primite prin radio de la orice sursă contravin celor transmise
de aeronava interceptoare prin radio, aeronava interceptată va solicita clarificări imediate,
în timp ce va continua să se conformeze instrucţiunilor radio date de aeronava
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 197
interceptoare.
3. Comunicaţii radio în timpul interceptării
Dacă este stabilit contactul radio în timpul interceptării dar comnicaţia într-o limbă
comună nu este posibilă, se vor face încercări de transmitere şi confirmare a instrucţiunilor
şi a informaţiilor esenţiale, prin utilizarea expresiilor şi pronunţiilor din Tabelul A2.1.,
transmiţând fiecare frază de câte două ori.
TABELUL A2-1
1 – În coloana a 2-a silabele accentuate sunt subliniate.
2 – Indicativul cerut să fie dat este cel folosit în comunicările radiotelefonice cu unităţile serviciilor trafic
aerian şi corespunzător cu identificarea aeronavei din planul de zbor.
3 – Împrejurările pot să nu permită întotdeauna, sau nu este de dorit, utilizarea frazei “HI JACK”
ANEXA 3 TABELE CU NIVELURI DE CROAZIERĂ
Niveluri de croazieră care trebuie respectate
a) În regiunile în care, în baza unor acorduri regionale de navigaţie aeriană şi conform
condiţiilor
specificate în această reglementare, se aplică o eşalonare minimă pe verticală (VSM) de
300 m (1000 ft) între nivelurile de zbor de la FL 290 până la FL 410 inclusiv*:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 198
* Fac excepţie cazurile în care, în baza unor acorduri regionale de navigaţie aeriană, este
prevăzută utilizarea unui tabel modificat al nivelurilor de zbor, bazat pe o eşalonare
minimă verticală nominală de 300 m(1000 ft), de către o aeronavă care operează peste
FL410 în zonele desemnate ale spaţiului aerian, în condiţiile specificate.
** Drumul magnetic sau, în regiunile polare la latitudini mai mari de 70 grade şi în
interiorul unor astfel de extensii la aceste zone aşa cum poate fi prevăzut de către
autorităţile ATS competente, drumurile grilă (grid tracks) determinate de o reţea de linii
paralele cu meridianul Greenwich suprapuse pe o hartă polară stereografică în care direcţia
către Nordul magnetic este suplinită de către Nordul grilă (Grid North).
*** Fac excepţie cazurile în care, în baza unor acorduri regionale de navigaţie aeriană, de
la 090 la 269 grd. şi de la 270 la 089 grd. este prevăzut să se adapteze direcţiile
predominante de trafic şi procedurile de tranziţie corespunzătoare asociate celor
specificate.
Notă. – Materialul de îndrumare relativ la eşalonarea verticală se află în Manualul de
Implementare a Minimei de Eşalonare Verticală de 300 m (1000 ft) între FL 290 şi FL
410 Inclusiv (OACI Doc. 9574) şi pentru spaţiul EUR RVSM în Manualul ATC pentru
Asigurarea Eşalonării Verticale Minime (RVSM) în Europa (Doc. EUROCONTROL
ASM.ET.1:ST.13.5000).
b) în alte regiuni:
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 199
* Drumul magnetic sau, în regiunile polare la latitudini mai mari de 70 grade şi în interiorul unor astfel de
extensii la aceste zone aşa cum poate fi prevăzut de către autorităţile ATS competente, drumurile grilă (grid
tracks) determinate de o reţea de linii paralele cu meridianul Greenwich suprapuse pe o hartă polară
stereografică în care direcţia către Nordul magnetic este suplinită de către Nordul grilă (Grid North).
** Fac excepţie cazurile în care, în baza unor acorduri regionale de navigaţie aeriană, este specificat ca de la
090 la 269 grd. şi de la 270 la 089 grd. să se utilizeze direcţiile predominante de trafic şi procedurile de
tranziţie corespunzătoare asociate celor specificate.
Notă. – Materialul de îndrumare relativ la separarea verticală se află în Manualul de Implementare a
Minimei de Eşalonare Verticală de 300 m (1000 ft) între FL 290 şi FL 410 Inclusiv (OACI Doc. 9574) şi
pentru spaţiul EUR RVSM în Manualul ATC pentru Asigurarea Eşalonării Verticale Minime (RVSM) în
Europa (Doc. EUROCONTROL ASM.ET.1:ST.13.5000).
ANEXA 4. BALOANE LIBERE NEPILOTATE
(Notă – Vezi cap. 3 din prezenta reglementare)
1. Clasificare
Baloanele libere nepilotate (vezi Fig. A4.1.) sunt clasificate astfel:
a) uşoare: un balon liber nepilotat care duce o încărcătură formată din unul sau mai multe
pachete (cutii) cu o masă totală mai mică de 4 kg, exceptând cazul în care este calificat ca
balon greu conform cu c) 2), 3), sau 4) de mai jos; sau
b) medii: un balon liber nepilotat care duce o încărcătură formată din 2 sau mai multe
pachete (cutii) cu o masă totală mai mare de 4 kg dar mai mică de 6 kg, exceptând cazul în
care este calificat ca balon greu conform cu c) 2), 3), sau 4) de mai jos;
sau
c) grele: un balon liber nepilotat care duce o încărcătură care:
1) are masa totală de 6 kg sau mai mare; sau
2) conţine un pachet de 3kg sau mai mult; sau
3) conţine un pachet cu masa de 2 kg sau mai mult şi cu masa pe unitatea de suprafaţă mai
mare de 13 g/cm2 ; sau
4) utilizează o coardă sau alt mijloc de suspendare a încărcăturii care necesită o forţă de
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 200
impact de 230 N sau mai mare pentru a detaşa încărcătura suspendată de balon.
Notă: Masa pe unitatea de suprafaţă de la pct.c) alin. 3) este determinată prin împărţirea
masei
totale a încărcăturii (în grame) la aria celei mai mici suprafeţe a sa (în cm2).
2. Reguli generale de operare
2.1. Un balon liber nepilotat nu va fi operat fără o autorizaţie corespunzătoare acordată de
către
Autoritatea competentă.
2.2. Un balon liber nepilotat, altul decât un balon uşor utilizat exclusiv în scopuri
meteorologice şi operat într-o manieră stabilită de Autoritatea competentă, nu va fi operat
deasupra teritoriului altui stat fără o autorizaţie corespunzătoare din partea statului
respectiv.
2.3. Autorizaţia la care se referă paragraful 2.2., va fi obţinută înaintea lansării balonului,
dacă în timpul planificării operării, se estimează că balonul poate fi purtat de vânt în
spaţiul aerian al altui stat. O astfel de autorizaţie poate fi obţinută pentru o serie de zboruri
ale balonului sau pentru un tip particular de zboruri care se pot repeta periodic (ex: zboruri
cu balonul pentru cercetarea atmosferei).
2.4. Un balon liber nepilotat va fi operat numai în condiţiile specificate de Autoritatea
competentă şi de statele ce vor fi survolate.
2.5. Un balon liber nepilotat va fi fi operat într-o manieră în care impactul balonului sau a
oricărei părţi a acestuia, inclusiv încărcătura sa, cu solul să nu constituie un pericol pentru
persoane sau bunuri străine (care nu au legătură cu operarea).
2.6. Un balon greu liber nepilotat nu va fi operat deasupra mării libere fără o coordonare
prealabilă cu autoritatea ATS competentă.
3. Limite de operare şi cerinţe privind echipamentele
3.1. Un balon greu liber nepilotat nu va fi operat, fără o autorizare din partea autorităţii
ATS competente, la altitudinea barometrică de 18.000 m (60.000 ft) sau prin orice
altitudine sub aceasta, la care:
a) există nori sau fenomene obscurizate cu o acoperire mai mare de 4 optimi (4/8); sau
b) vizibilitatea orizontală este mai mică de 8 km;
3.2. Un balon mediu sau greu liber nepilotat nu va fi lansat într-o manieră care să conducă
la un
zbor al balonului la înălţimi mai mici de 300 m (1000 ft) deasupra zonelor cu aglomerări
urbane
sau deasupra unor adunări de persoane (demonstraţii, mitinguri, etc.) care nu au legătură
cu operarea.
3.3. Un balon greu liber nepilotat va fi operat numai dacă:
a) este echipat cu cel puţin două dispozitive sau sisteme de desprindere a încărcăturii în
vederea terminării zborului, automate sau operate prin telecomandă, fiecare dintre ele
acţionând separat;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 201
b) baloanele zero-presiune din polietilenă sunt dotate cu cel puţin două sisteme,
dispozitive, metode sau combinaţii ale acestora, care funcţionează independent unul faţă
de celălalt, şi sunt acţionate ca să producă distrugerea învelişului balonului;
Notă: Baloanelor de suprapresiune nu li se cer astfel de dispozitive, deoarece după
desprinderea încărcăturii, acestea se înalţă rapid şi explodează fără a fi necesar un
dispozitiv sau sistem care să spargă învelişul. În acest context, un balon de suprapresiune
este un simplu înveliş fără elasticitate capabil să reziste la o diferenţă de presiune mai
mare în interior decât în exterior. El este umflat astfel încât presiunea mai mică a gazului
din timpul nopţii să ţină mereu întins învelişul. Un astfel de balon de suprapresiune va
menţine constant nivelul până când prea mult gaz se difuzează în afara lui.
c) învelişul balonului este echipat cu un dispozitiv sau un material reflectorizant radar,
care să poată reflecta undele radar din banda de frecvenţă 200 MHz la 2700 MHz, şi/sau
balonul este echipat cu orice altfel de dispozitiv care să permită urmărirea continuă a
deplasării balonului în afara spaţiului de supraveghere alocat staţiei radar.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 202
3.4. (forma dată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 25/2008) Un balon liber greu
nepilotat nu va fi operat în următoarele condiţii:
a) în zona în care este în uz un echipament SSR de sol, în afara cazului în care este echipat
cu transponder SSR cu capabilitatea de raportare a altitudinii, care operează continuu pe
un cod alocat ori care poate fi cuplat, dacă este necesar, de staţia care efectuează
vectorizarea; sau
b) în zona în care este în uz un echipament ADS-B de sol, în afara cazului în care este
echipat cu transmiţător ADS-B cu capabilitatea de raportare a altitudinii, care operează
continuu pe un cod alocat sau care poate fi cuplat, dacă este necesar, de staţia care
efectuează vectorizarea.
3.5. Un balon liber nepilotat care are suspendată o antenă, care pentru ruperea în orice
punct necesită o forţă mai mare de 230 N, nu va fi operat decât dacă antena are fanioane
colorate ataşate la intervale nu mai mari de 15 m.
3.6. Un balon liber nepilotat greu nu va fi operat sub 18.000 m (60.000 ft) altitudine -
presiune, între apusul şi răsăritul soarelui sau în orice altă perioadă între apus şi răsărit
(corectată cu altitudinea de operare) care poate fi stabilită de Autoritatea ATS competentă,
decât dacă balonul, ataşamentele şi încărcătura acestuia sunt luminate, chiar dacă sunt sau
nu vor fi separate în timpul operării.
3.7. Un balon liber nepilotat greu care este echipat cu un dispozitiv de suspendare (altul
decât o
paraşută deschisă colorată foarte vizibil) cu o lungime mai mare de 15 m, nu va fi operat
între răsăritul şi apusul soarelui sub 18.000 m (60.000 ft) altitudine barometrică decât dacă
dispozitivul de suspendare este colorat în benzi alternante cu culori foarte vizibile sau are
ataşate fanioane colorate.
4. Terminarea zborului
Un operator de balon greu liber nepilotat va acţiona dispozitivele corespunzătoare de
terminare a zborului cerute la par. 3.3. a) şi b) de mai sus:
a) când condiţiile meteorologice sunt sub cele prescrise pentru operare;
b) dacă o defecţiune sau orice alt motiv fac ca operarea să devină periculoasă pentru
traficul aerian, pentru o persoană sau pentru o proprietate aflată la sol; sau c) înainte de a
se produce o intrare neautorizată în spaţiul aerian al altui stat.
5. Notificarea zborului
5.1 Notificarea înainte de zbor
5.1.1. Notificarea preliminară privind un zbor al unui balon liber nepilotat din categoria
mediu sau greu va fi făcută unităţii ATS competente, cu cel puţin 7 zile înaintea datei la
care se intenţionează efectuarea zborului.
5.1.2. Notificarea preliminară asupra zborului intenţionat va conţine următoarele date ce
pot fi
solicitate de către unitatea ATS competentă:
a) identificarea zborului balonului sau numele de cod al lansării;
b) clasificarea şi descrierea balonului;
c) codul SSR, adresa aeronavei sau frecvenţa NDB, dacă este cazul. (forma dată prin
Ordinul ministrului transporturilor nr. 25/2008);
d) numele operatorului şi numărul de telefon;
e) locul lansării;
f) ora estimată a lansării (sau ora de începere şi încheiere a unor lansări
multiple);
g) numărul baloanelor lansate şi intervalul planificat între lansări (pentru lansări
multiple):
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 203
h) direcţia estimată a ascensiunii;
i) nivelul / nivelurile de croazieră (altitudine– presiune )
j) timpul estimat scurs până la traversarea altitudinii -presiunii de 18.000 m (60.000 ft) sau
până la atingerea nivelului de croazieră, dacă acesta este la sau sub 18.000 m (60.000 ft)
împreună cu poziţia estimată.
Notă: Dacă operarea constă în lansări continue, timpul trebuie să cuprindă timpul estimat
la care primul şi ultimul balon din serie vor atinge nivelul propus. (ex. 122136Z-
130330Z)
k) data şi ora estimate terminării zborului şi locul planificat al impactului/zonei de
recuperare. În cazul baloanelor destinate zborurilor de lungă durată la care data şi ora
terminării zborului şi locul impactului nu pot fi prevăzute cu precizie, va fi utilizat
termenul de ” durată lungă “.
Notă: Dacă există mai mult de o zonă de impact/recuperare, fiecare zonă va fi notată
împreună cu ora estimată a impactului respectiv. Dacă există o serie de impacturi
consecutive, timpul inclus este de la ora estimată a primului impact până la ora estimată a
ultimului impact din serie.
5.1.3. Orice modificări ale elementelor comunicate prin notificarea preliminară a zborului,
efectuată conform cu 5.1.2. de mai sus, vor fi aduse la cunoştinţa unităţii ATS interesate,
cu nu mai puţin de 6 ore înainte de ora estimată a lansării sau, în cazul cercetărilor unor
perturbaţii solare sau cosmice implicând timpul ca element critic, cu nu mai puţin de 30 de
minute înainte de ora estimată a lansării.
5.2. Notificarea lansării
Un operator va notifica unitatea ATS competentă, imediat după ce este lansat un balon
liber nepilotat mediu sau greu despre următoarele:
a) identificarea zborului balonului;
b) locul lansării;
c) ora reală a lansării;
d) ora estimată la care va fi depăşită altitudinea barometrică de 18.000 m (60.000 ft), sau
ora
estimată la care va fi atins nivelul de croazieră de 18.000 m (60.000 ft) sau mai jos şi
poziţia estimată; şi
e) orice modificări privind informaţiile anterioare notificate conform cu 5.1.2. g) şi h).
5.3. Notificarea asupra anulării
Operatorul va notifica unitatea ATS competentă de îndată ce cunoaşte faptul că a fost
anulat zborul planificat al unui balon liber nepilotat mediu sau greu, notificat anterior
conform 5.1.
6. Înregistrarea poziţiei şi rapoarte
6.1. Operatorul unui balon liber nepilotat greu care operează la o altitudine-presiune de
18.000 m (60.000 ft) sau mai mică, va urmări traiectoria de zbor a balonului şi va
transmite unităţii ATS competente rapoarte privind poziţia balonului, aşa cum este
solicitat de aceasta. În afara cazului în care unitatea ATS competentă solicită rapoarte
privind poziţia balonului la intervale mai mici de timp, operatorul trebuie să înregistreze
poziţia balonului la fiecare 2 ore.
6.2. Operatorul unui balon liber nepilotat greu care operează la o altitudine-presiune mai
mare de
18.000 m (60.000 ft) va urmări derularea zborului şi va transmite rapoarte privind poziţia
balonului unităţii ATS competente, aşa cum este solicitat de aceasta. În afara cazului în
care unitatea ATS competentă solicită rapoarte privind poziţia balonului la intervale mai
mici de timp, operatorul trebuie să înregistreze poziţia balonului la fiecare 24 de ore.
6.3. Operatorul va informa imediat unitatea ATS competentă, dacă o poziţie nu poate fi
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 204
înregistrată conform cu 6.1. şi 6.2. Această informare va conţine ultima poziţie înregistrată
a balonului. Unitatea ATS competentă trebuie să fie informată imediat ce este restabilită
urmărirea traiectoriei balonului.
6.4. Un operator va informa unitatea ATS competentă cu 1 oră înainte de începerea
coborârii planificate a unui balon greu liber nepilotat, asupra următoarelor :
a) poziţia geografică curentă;
b) nivelul actual (altitudine -presiune);
c) ora prevăzută pentru atingerea altitudinii – presiunii de 18.000 m (60.000 ft), dacă este
necesar;
d) ora prevăzută şi locul de impact cu solul.
6.5. La încheierea operării, operatorul unui balon liber nepilotat mediu sau greu trebuie să
informeze unitatea ATS competentă că operarea este terminată.
ANEXA 5 – INTERVENŢIA ILICITĂ
1. Generalităţi
Următoarele proceduri reprezintă un ghid ce va fi utilizat de către o aeronavă atunci când
este supusă unei intervenţii ilicite şi aeronava nu poate să informeze o unitate ATS despre
această situaţie.
2. Proceduri
2.1. Dacă pilotul comandant nu poate proceda spre un aerodrom în conformitate cu
regulile prevăzute la paragraful 3.07.2, el/ea va încerca să continue zborul pe traiectul şi la
nivelul de zbor de croazieră alocat cel puţin până când va fi capabil să informeze o unitate
ATS sau se află în interiorul acoperirii radar ori ADS-B. (forma dată prin Ordinul
ministrului transporturilor nr. 25/2008).
2.2. Când o aeronavă este supusă unei acţiuni de intervenţie ilicită şi trebuie să părăsească
traiectul sau nivelul de zbor alocat ori ambele fără să poată lua legătura radio cu unitatea
ATS, pilotul comandant de aeronavă trebuie, oricând este posibil:
a) să încerce să emită avertizări pe canalul VHF în uz sau pe frecvenţa VHF de urgenţă şi
pe alte canale corespunzătoare în afară de situaţiile în care condiţiile de la bordul
aeronavei impun altfel. Alte echipamente de bord ca, de exemplu, transponderul şi data
link vor fi folosite atunci când utilizarea acestora este avantajoasă şi circumstanţele permit
aceasta; şi. (forma dată prin Ordinul ministurlu itransporturilor nr. 25/2008).
b) să procedeze în conformitate cu procedurile speciale aplicabile pentru evenimente
neprevăzute în zbor, când asemenea proceduri au fost stabilite şi aprobate corespunzător în
conformitate cu Doc. OACI 7030 – Proceduri Regionale Suplimentare , sau c) dacă nu au
fost stabilite proceduri regionale aplicabile, să continue zborul la un nivel care diferă faţă
de nivelele de croazieră normal utilizate pentru zboruri IFR cu: 1. 300 m (1000 ft) dacă
este peste FL 290; 2. 150 m (500 ft) dacă este sub FL 290.
Notă: Acţiunile care trebuie luate de o aeronavă interceptată pe timpul când este supusă
unei intervenţii ilicite sunt prezentate la punctul 3.8. din prezenta reglementare
ANEXA 6. INTERCEPTAREA AERONAVELOR CIVILE METODA STANDARD
STABILITĂ PENTRU MANEVRELE EXECUTATE DE AERONAVA
INTERCEPTOARE FAŢĂ DE AERONAVA CIVILĂ INTERCEPTATĂ
(Notă – vezi cap 3, paragraful 3.080 şi Anexa 2 din reglementare)
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 205
Notă: Anumite prevederi cuprinse în Anexa 2 sunt cuprinse şi în prezenta Anexă în
scopul completării şi întăririi acestora.
1. În conformitate cu Art. 3 d) al Convenţiei de la Chicago, România a luat în considerare,
la emiterea de reglementări pentru aeronavele de Stat, siguranţa navigaţiei aeronavelor
civile.
Deoarece interceptarea aeronavelor civile constituie în toate cazurile potenţiale pericole
pentru acestea, Consiliul OACI a formulat următoarele recomandări speciale pe care
România este solicitată să le implementeze prin reglementări şi acţiuni administrative
specifice.
Aplicarea uniformă a acestor recomandări este esenţială pentru asigurarea siguranţei
aeriene a aeronavelor civile şi a ocupanţilor acestora.
2. Generalităţi
2.1. Interceptarea aeronavelor civile va fi evitată şi luată numai ca o ultimă măsură.
Dacă este întreprinsă, interceptarea trebuie să se limiteze la determinarea identităţii
aeronavei, în afară de cazul în care este necesară aducerea aeronavei pe traiectul planificat,
când aceasta va fi direcţionată în afara spaţiului aerian naţional, a zonelor interzise,
zonelor cu restricţie sau periculoase sau va fi dirijată să efectueze o aterizare pe un
aerodrom desemnat. Nu vor fi întreprinse exerciţii de antrenament pentru intercepţia
aeronavelor civile.
2.2. În vederea eliminării sau reducerii necesităţii interceptării aeronavelor civile, este
important ca:
a) unitatea de control interceptoare să depună toate eforturile pentru a asigura identificarea
oricărei aeronave, care poate fi o aeronavă civilă, şi să transmită orice instrucţiuni sau
recomandări necesare aeronavei respective, prin intermediul unităţilor de trafic aerian
competente.
Pentru aceasta, este esenţială stabilirea unor metode de comunicaţie rapidă şi sigure între
unităţile de control interceptoare şi cele pentru serviciile de trafic aerian, precum şi
stabilirea, conform prevederilor Anexei 11 OACI, a unor înţelegeri între aceste unităţi, cu
referire la schimbul de informaţii privind mişcarea aeronavelor civile.
b) În conformitate cu prevederile Anexei 15 OACI, zonele interzise tuturor zborurilor
civile, precum şi zonele în care zborurile civile sunt permise numai pe bază de autorizaţie
specială din partea Statului, vor fi clar declarate în publicaţiile de informare aeronautică
(AIP), împreună cu riscul interceptării în situaţia penetrării acestor zone, dacă este cazul.
La delimitarea zonelor aflate în imediata apropiere a rutelor ATS publicate sau a altor rute
utilizate frecvent, statele vor lua în considerare disponibilitatea şi acurateţea sistemelor de
navigaţie ce vor fi folosite de aeronavele civile şi capacitatea acestora de a rămâne în
exteriorul zonelor delimitate.
c) echiparea cu mijloace de navigaţie suplimentare se va lua în considerare dacă este
necesar a se permite aeronavelor civile să ocolească în siguranţă zonele interzise sau, dacă
este cazul, cele restricţionate.
2.3. Pentru a elimina sau a reduce pericolul iminent oricărei interceptări luată ca ultimă
măsură, vor fi luate toate măsurile posibile pentru asigurarea unor acţiuni coordonate între
piloţii şi unităţile de la sol respective.
Pentru aceasta, este necesar a se lua măsuri pentru asigurarea că:
a) toţi piloţii de aeronave civile sunt pe deplin conştienţi de acţiunile pe care trebuie să le
întreprindă şi de semnalele vizuale care trebuie folosite, aşa cum este precizat în Capitolul
3 şi Anexa 1 din prezenta reglementare;
b) operatorii sau piloţii comandanţi pun în aplicare prevederile Anexei 6, Partea I, II şi III
cu referire la capacitatea aeronavei de a comunica pe frecvenţa 121.5 MHz, precum şi
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 206
existenţa la bord a procedurilor de interceptare şi semnale vizuale;
c) tot personalul serviciilor de trafic aerian este pe deplin conştient că acţiunile pe care
trebuie să le întreprindă sunt în conformitate cu prevederile Anexei 11, Capitolul 2 şi
PANS-ATM (Doc. 4444);
d) toţi piloţii comandanţi ai aeronavelor interceptoare sunt pregătiţi asupra limitărilor
generale de performanţă ale aeronavelor civile precum şi asupra posibilităţii ca aeronava
civilă interceptată să se afle într-o stare de urgenţă din motive tehnice sau intervenţie
ilicită;
e) unităţile de control interceptoare şi piloţii comandanţi ai aeronavelor potenţial a fi
interceptate, vor fi informaţi asupra unor instrucţiuni clare şi lipsite de ambiguitate care să
cuprindă metode de interceptare, ghidarea aeronavelor interceptate, acţiunile de urmat de
către aeronava interceptată, semnale vizuale aer-aer, comunicaţii radio cu aeronava
interceptată, precum şi necesitatea abţinerii de la utilizarea de armament.
Notă: vezi paragrafele 3-8 din prezenta reglementare.
f) Unităţile de control interceptoare şi aeronava interceptoare vor fi dotate cu echipamente
de radio telefonie compatibile cu specificaţiile tehnice prevăzute de Anexa 10 OACI,
Volumul I, astfel încât să permită comunicarea cu aeronava interceptată pe frecvenţa de
urgenţă 121.5 MHz;
g) (forma dată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 25/2008) Facilităţile
echipamentelor radar de supraveghere secundare şi/sau ADS-B vor fi disponibile, în
măsura posibilităţilor, pentru a permite unităţilor de control interceptoare să identifice şi
prin acest mijloc aeronavele civile în zone în care altfel ar putea fi interceptate. Asemenea
echipamente trebuie să permită recunoaşterea identificării aeronavei şi recunoaşterea
imediată a unor condiţii critice sau de urgenţă.
3.. Manevre de interceptare
3.1. Autoritatea Aeronautică Civilă Română a stabilit o metodă standard pentru manevrele
executate de aeronava interceptoare faţă de aeronava civilă, pentru a evita orice risc pentru
aeronava interceptată. La elaborarea acestei metode s-au luat în considerare limitările de
performanţe ale aeronavei civile, necesitatea evitării zborului în imediata apropiere a
aeronavei interceptate, prezenţa unui risc de coliziune şi necesitatea de a evita traversarea
traiectoriei de zbor a aeronavei interceptate sau executarea altei manevre ce poate crea
riscul apariţiei turbulenţei de siaj, mai ales dacă aeronava interceptată este de tip uşor.
3.2. Dacă o aeronavă echipată cu un sistem ACAS este interceptată, aceasta poate să
interpreteze interceptarea ca fiind un risc de coliziune şi deci să iniţieze o manevră de
evitare ca răspuns la semnalarea ACAS. O astfel de manevră va putea fi interpretată greşit
de interceptor – o indicaţie a unor intenţii ostile. Este important deci, ca piloţii aeronavei
interceptoare, echipată cu un transponder al unui sistem radar secundar (SSR) să
reprime/elimine transmiterea informaţiei privind altitudinea calculată prin presiune (în
Modul C) pe o rază de cel puţin 37 km (20 NM) faţă de aeronava care urmează a fi
interceptată.
Aceasta va preveni sistemul ACAS al aeronavei interceptate să folosească semnalarea
ACAS cu referire la aeronava interceptare, în timp ce semnalarea ACAS cu privire la
trafic va rămâne valabilă.
3.2. Manevre pentru identificarea vizuală.
Următoarea metodă va fi utilizată pentru manevrarea aeronavei interceptoare în scopul
identificării vizuale a aeronavei civile:
Faza I
Aeronava interceptoare se va apropia de aeronava interceptată din spatele acesteia.
Capul de formaţie sau avionul interceptor dacă este unul singur, va lua poziţie în stânga,
uşor deasupra şi în faţa aeronavei interceptate în câmpul vizual al pilotului aeronavei
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 207
interceptate şi iniţial nu mai aproape de 300 m de aeronavă. Oricare alt avion participant
va rămâne suficient de
departe de aeronava interceptată, de preferat deasupra şi în spatele acesteia. După ce viteza
şi poziţia s-au stabilizat, aeronava interceptoare va trebui, dacă este necesar, să treacă la
Faza II a procedurii.
Faza II
Capul de formaţie, sau avionul interceptor, dacă este unul singur, va trebui să înceapă o
apropiere lină de aeronava interceptată, păstrându-şi nivelul şi nu mai aproape decât este
absolut necesar pentru a obţine informaţiile vizuale de identificare de care este nevoie.
Capul de formaţie sau avionul interceptor, dacă este unul singur, va evita să sperie
echipajul sau pasagerii aeronavei interceptate, având permanent în minte faptul că
manevrele normale pentru avionul interceptor pot fi considerate periculoase pentru
pasageri şi echipajul aeronavei civile.
Oricare altă aeronavă care participă la interceptare va continua să rămână suficient de
departe de aeronava interceptată. La terminarea identificării, avionul interceptor se va
retrage din vecinătatea aeronavei interceptate, aşa cum este stabilit în Faza III.
Faza III
Capul de formaţie, sau avionul interceptor, dacă este unul singur, se va îndepărta într-un
picaj uşor de aeronava interceptată. Oricare alt avion participant va rămâne suficient de
departe de avionul interceptat şi îşi va urma capul de formaţie.
3.3. Manevre pentru orientarea în navigaţie
3.3.1. Dacă în urma manevrelor de identificare din Faza I şi Faza II de mai sus, este
considerat necesar să se intervină în navigaţia aeronavei interceptate, capul de formaţie sau
avionul interceptor, dacă este unul singur, se va poziţiona în partea stânga, uşor deasupra
şi în faţa aeronavei interceptate pentru ca pilotul comandant al acesteia să poată vedea
semnalele vizuale transmise.
3.3.2. Este indispensabil ca pilotul comandant al aeronavei interceptoare să fie convins că
pilotul comandant al aeronavei interceptate este conştient de intercepţie şi înţelege
semnalele transmise. Dacă încercările repetate de a atrage atenţia pilotului comandant al
avionului interceptat prin utilizarea semnalelor din Anexa 1, Secţiunea 2 sunt
nesatisfăcătoare, alte metode de semnalizare pot fi utilizate pentru acest scop, incluzând ca
ultimă măsură efectele vizuale date de forţaj/ postcombustie, cu condiţia să nu se creeze
riscuri pentru aeronava interceptată.
3.4. Condiţiile meteo sau de teren pot să fie necesare capului de formaţie sau aeronavei
interceptoare, dacă este una singură, să ia poziţie în partea dreaptă, uşor deasupra şi în faţă
aeronavei interceptate. În acest caz, pilotul comandant al aeronavei interceptoare va avea
grijă ca aeronava interceptoare să fie vizibilă tot timpul pentru pilotul comandant al
aeronavei interceptate.
4. Ghidarea aeronavei interceptate
4.1. Ghidarea de navigaţie şi informaţiile transmise în legătură cu aceasta trebuie date
aeronavei interceptate prin radio ori de câte ori poate fi stabilită legătura bilaterală radio.
4.2. Când se efectuează ghidarea de navigaţie a unei aeronave interceptate, se va avea grijă
ca aeronava să nu fie condusă spre situaţii în care vizibilitatea este redusă sub cea cerută
pentru a menţine zborul în VMC şi să nu se solicite aeronavei interceptate manevre care să
mărească riscurile deja existente în condiţiile în care capacitatea de operare a aeronavei
este afectată.
4.3. În cazul excepţional când aeronavei civile interceptate i se cere să aterizeze în
teritoriul survolat se va avea grijă ca:
a) aerodromul destinat să fie corespunzător pentru o aterizare în siguranţă pentru tipul
respectiv de aeronavă, în special dacă aerodromul nu este utilizat în mod obişnuit pentru
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 208
operaţiuni de transport aerian civil;
b) terenul înconjurător să fie corespunzător pentru manevre tur de pistă cu vederea solului,
apropiere şi pentru manevrele de întrerupere a apropierii;
c) aeronava interceptată să aibă suficient combustibil disponibil pentru a ajunge la
aerodrom;
d) dacă aeronava interceptată este un avion civil de transport, pista aerodromului destinat
trebuie să aibă o lungime echivalentă de cel puţin 2.500 m la nivelul mediu al mării şi o
rezistenţă suficientă să suporte aeronava; şi
e) ori de câte ori este posibil, aerodromul destinat să fie unul descris în detaliu în
publicaţia de informare aeronautică ( AIP ) relevantă.
4.4. Când i se cere unei aeronave civile să aterizeze pe un aerodrom insuficient cunoscut,
acesteia i se va asigura un timp necesar pentru a se pregăti pentru aterizare ţinând cont că
numai pilotul comandant al aeronavei civile poate analiza operaţiunea de aterizare în
siguranţă în funcţie de lungimea pistei şi greutatea (masa) aeronavei la momentul
respectiv.
4.5. Toate informaţiile necesare facilitării apropierii şi aterizării în siguranţă, vor fi
transmise aeronavei interceptate prin radio.
5. Acţiuni ale aeronavei interceptate
Acţiunile aeronavei interceptate vor fi efectuate în conformitate cu Secţiunea 2, din Anexa
2 a
prezentei reglementări.
6. Semnale vizuale aer – aer
Semnalele vizuale care vor fi folosite de către aeronava interceptoare şi aeronava
interceptată sunt cele prezentate în Anexa 1 a prezentei reglementări. Aeronavele
interceptoare şi interceptate vor folosi în mod strict aceste semnale şi vor interpreta corect
semnalele transmise de cealaltă aeronavă, iar aeronava interceptoare acorda atenţie
deosebită oricărui semnal transmis de către aeronava interceptată care indică faptul ca
acesta este în situaţie de pericol sau urgenţă.
7. Radiocomunicaţiile dintre unitatea de conducere a interceptării sau aeronava
interceptoare şi aeronava interceptată
7.1. Atunci când se efectuează o interceptare, unitatea de conducere a interceptării şi
aeronava interceptoare trebuie:
a) mai întâi, să încerce să stabilească comunicaţia bilaterală cu aeronava interceptată într-o
limbă comună pe frecvenţa de urgenţă 121.5 MHz, folosind identificările “INTERCEPT
CONTROL”,
“INTERCEPTOR” (identificare) şi respectiv “INTERCEPTED AIRCRAFT”; şi
b) în caz de nereuşită, să încerce să stabilească comunicaţia bilaterală cu aeronava
interceptată pe o altă asemenea frecvenţă sau pe frecvenţe stabilite de către autoritatea
ATS competentă sau să stabilească legătura prin unitatea /unităţile ATS competentă (e).
7.2. Dacă contactul radio este stabilit în timpul interceptării dar comunicarea nu este
posibilă într-o limbă comună, vor fi utilizate frazele şi pronunţiile din Tabelul A6-1 pentru
comunicarea şi confirmarea instrucţiunilor şi informaţiile esenţiale, transmiţând fiecare
frază de câte 2 ori.
8. Reţinerea în a utiliza armamentul
Folosirea cartuşelor trasoare pentru atragerea atenţiei este riscantă, de aceea se vor lua
măsuri pentru evitarea utilizării lor astfel încât viaţa persoanelor de la bord şi securitatea
aeronavei să nu fie periclitate.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 209
9. Coordonarea dintre unităţile de conducere a interceptării şi unităţile ATS
Autorităţile competente se vor asigura că este menţinută o coordonare strânsă între
unitatea de conducere a interceptării şi unitatea ATS competentă pe timpul tuturor fazelor
interceptării unei aeronave, care este sau care poate fi o aeronavă civilă, în sensul că
unitatea ATS va fi permanent şi complet informată asupra derulării acţiunilor întreprinse şi
asupra acţiunilor care sunt cerute aeronavei interceptate.
1 – În coloana a 2-a silabele accentuate sunt subliniate.
2 – Indicativul cerut să fie dat este cel folosit în comunicările radiotelefonice cu unităţile serviciilor trafic
aerian şi corespunzător cu identificarea aeronavei din planul de zbor.
3 – Împrejurările pot să nu permită întotdeauna, sau nu este de dorit, utilizarea frazei “HI JACK”
ANEXA 7. UTILIZAREA TRANSPONDERELOR
1. Generalităţi
1.1 Atunci când aeronava este echipată cu transponder în stare de funcţionare, pilotul va
opera transponderul pe toată durata zborului indiferent dacă aeronava se află în interiorul
sau în afara spaţiului aerian în care radarul SSR este utilizat pentru scopuri ATS.
1.2 Cu excepţia prevederilor din paragrafelor 4, 5, 6 care iau în consideraţie situaţiile de
urgenţă, întreruperea comunicaţiei sau intervenţia ilicită pilotul va opera transponderul:
a) pe codurile Mod A alocate individual de către unitatea ATC cu care se află în legătură;
sau.
b) pe codurile Mod A prescrise in baza unor acorduri de radio navigaţie regionale, sau,
c) pe codul 2000 Mod A, în absenţa oricăror dispoziţii ale unităţilor ATC sau a absenţei
acordurilor de radionavigaţie regionale.
1.3 Când aeronava are disponibil Modul C al transponderului pilotul va trebui să opereze
continuu pe acest mod chiar dacă nu a primit instrucţiuni din partea unităţii ATC în acest
sens.
1.4 Când pilotului i se cere de către unitatea ATC să specifice capabilitatea
transponderului de la bord, pilotul trebuie să indice aceasta utilizând caracterele prevăzute
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 210
pentru introducerea acestei informaţii în câmpul 10 al planului de zbor.
1.5 Când pilotului i se cere de către unitatea ATC “CONFIRM SQUAWK”, aceasta va
trebui să verifice codul în Mod A selectat la transponder, va re-selecta codul alocat dacă
este necesar şi va confirma unităţii ATC afişajul selectat pe panoul de comandă al
transponderului.
Notă: Pentru acţiunile în cazul intervenţiilor ilicite vezi prevederile paragrafului 6.2.
1.6 Piloţii vor acţiona identificarea “SQUAWK IDENT” numai la cererea unităţii ATC.
2 Utilizarea Modului C
Ori de câte ori este operat Modul C, piloţii vor trebui să dea acele informaţii referitoare la
nivelul de zbor la valoarea cea mai apropiată de 30 m sau 100 ft după indicaţia altimetrului
dacă aceste informaţii sunt cerute a fi transmise în comunicaţia aer-sol.
3 Utilizarea Modului S
Piloţii aeronavelor echipate cu Modul S, care au posibilitatea transmiterii identificării
aeronavei vor trebui să selecteze identificarea în transponder. Această selectare va trebui
să corespundă cu identificarea aeronavei, specificată în câmpul 7 al planului de zbor OACI
sau cu înmatricularea aeronavei dacă planul de zbor nu a fost depus.
Notă: Toate aeronavele echipate cu transponder Mod S angajate în operaţiuni
internaţionale de transport trebuie să aibă posibilitatea transmiterii identificării.
4 Proceduri de urgenţă
4.1 Pilotul unei aeronave aflate în situaţie de urgenţă trebuie să selecteze pe transponder
Codul 7700 Mod A cu excepţia cazului în care primeşte instrucţiuni de la unitatea ATC să
opereze transponderul pe un alt cod. În ultimul caz, pilotul va menţine codul specificat
dacă nu a primit alte instrucţiuni de la unităţile ATC.
4.2 În afara situaţiei menţionată la paragraful 4.1, pilotul poate selecta codul 7700 Mod A
oricând există un motiv temeinic că aceasta este cea mai bună modalitate de acţiune.
5 Proceduri în cazul întreruperii comunicaţiei
Pilotul unei aeronave care pierde comunicaţia bilaterală radio va trebui să selecteze pe
transponder Codul 7600 Mod A.
Notă: Un controlor de trafic aerian care detectează un cod de întrerupere a comunicaţiei
se va asigura de existenţa întreruperii informând pilotul să acţioneze identificarea
“Squawk Ident” sau să schimbe codul. Dacă se constată că receptorul aeronavei
funcţionează, controlul aeronavei va fi continuat prin utilizarea schimbărilor de coduri,
sau transmisiei de identificare (“Ident”) pentru confirmarea recepţionării autorizărilor
emise. Proceduri specifice pot fi aplicate de către aeronavele echipate cu mod S în zonele
de acoperire corespunzătoare.
6 Intervenţia ilicită asupra aeronavei în zbor
6.1 Pilotul comandant al unei aeronave supuse unei intervenţii ilicite în zbor va selecta pe
transponder codul 7500 Mod A, pentru a da indicaţii asupra situaţiei, cu excepţia cazurilor
ce justifică utilizarea Codului 7700.
6.2 Un pilot care a selectat Codul 7500 Mod A şi căruia ulterior i se cere să-şi confirme
acest cod de către unitatea ATC conform paragrafului 1.5 fie, corespunzător situaţiei, va
confirma aceasta fie nu va răspunde deloc.
Notă: Absenţa unui răspuns al pilotului va fi luată de către controlorul traficului aerian
ca o indicaţie că utilizarea codului 7500 este intenţionată şi nu este din cauza unei
selectări eronate a codului.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 211
7 Proceduri în cazul defectării transponderului în situaţia în care echiparea
aeronavei cu transponder în stare de funcţionare este obligatorie.
7.1 In cazul defectării transponderului după plecare, unităţile ATC vor asigura continuarea
zborului până la aeroportul de destinaţie în conformitate cu planul de zbor; piloţii se pot
aştepta să se confrunte cu restricţii de trafic specifice.
7.2 In cazul în care transponderul s-a defectat şi nu poate fi reparat înainte de plecare,
piloţii trebuie:
a) să informeze ATS cât mai repede posibil, preferabil înainte de depunerea planului de
zbor;
b) să introducă în câmpul 10 al formatului planului de zbor ICAO – spaţiul echipamentului
SSR litera N pentru transponder complet nefuncţional sau, în cazul defectării parţiale,
litera corespunzătoare performanţei transponderului rămas în funcţiune;
c) să se conformeze cu acele proceduri publicate pentru a fi exceptaţi de la cerinţele de
echipare cu un transponder SSR în stare de funcţionare;
d) să planifice zborul cât mai direct posibil către cel mai apropiat aerodrom adecvat unde
reparaţia poate fi efectuată, dacă este cerut astfel de către autoritatea ATS
corespunzătoare.
Notă: Prezenta Anexă este elaborată în conformitate cu prevederile documentului OACI
„Doc. 8168, PANS-OPS, Volumul 1, Capitolul 1.
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 212
BIBLIOGRAFIE
1. Convenţia de la Paris din 1919 editată de Imprimeria statului în 1921;
2. Convenţia privind aviaţia civilă internaţională (ICAO); Chicago 1944;
3. Anexele la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională:
Anexa 1 la Conventia de la Chicago “Licenţe de personal”;
Anexa 2 la Conventia de la Chicago “Regulile aerului”;
Anexa 3 Meteorologi;e
Anexa 4 Hărţi aeronautice;
Anexa 6 Exploatarea operativă a aeronavelor;
Anexa 7 Marca de naţionalitate şi însemnele de înmatriculare;
Anexa 8 Certificatele de navigabilitate a aeronavelor;
Anexa 11 la Conventia de la Chicago “Servicii de circulaţie aeriană”;
Anexa 12 la Conventia de la Chicago “Căutare şi salvare”;
Anexa 13 la Conventia de la Chicago “Anchetarea accidentelor de aviaţie”;
Anexa 14 : Date de aerodrom;
Anexa 15 Serviciile de informare aeronautică
Anexa 16 Protecţia mediului înconjurător;
Anexa 17 Protecţia aviaţiei civile internaţionale contra actelor de intervenţie ilicită;
Anexa 18 Transportul în siguranţă al mărfurilor periculoase;
4. Documentele OACI (ICAO): Doc. 4444-RAC/501; Doc. 7192-AN/857; Doc. 8168,
PANS-OPS;
5. Joint aviaţion regulations (JAR):
JAR-1/Definiţii şi abrevieri;
JAR – FCL 22; JAR – FCL 66;
6. Codul aerian al României:
Ordonanţa privind Codul aerian, nr 29/22.08.1997;
Legea 130/2000 privind modificarea şi aprobarea Ordonanţei nr 29-1997;
7. Decretul 688-1973 şi Regimul de zbor în spaţiul aerian al României;
8. H.G. număr. 567/1991 republicat privind funcţionarea Aeroclubului României;
9. Ordinul ministrului transporturilor număr. 307/1997, privind cercetarea accidentelor
şi incidentelor de aviaţie;
10. Regulamentul de zbor al aviaţiei civile, ediţia 1983, aprobat prin Ordinul ţefului
Departamentului aviaţiei civile număr. O.G.1/1983;
11. Instrucţiunile de zbor ale aviaţiei sportive ed. 1975, cu amendamentul nr. 1/1992;
12. Reglementarea aeronautică civilă română RACR-LDOZ “Licenţierea dispecerilor
operaţiuni zbor”, ediţia 01/2006.
13. Reglementarea aeronautică civilă română RACR – LPN 5 privind licenţierea unor
categorii de personal aeronautic civil navigant, ediţia 2/2006;
14. Reglementarea aeronautică civilă română privind licenţierea personalului tehnic
aeronautic/RACR – LPTA, ediţia 2/2003;
15. Reglementarea aeronautică civilă română privind licenţierea personalului
meteorologic aeronautic RACR – LMET;
16. Regulamentul circulaţiei aeriene şi a serviciilor de trafic aerian, aprobat prin Ordinul
General al Şefului Departamentului aviaţiei civile la data de 15.02.1994;
17. Ordinul ministrului transporturilor nr. 578/1998 pentru aprobarea reglementării
privind acordarea licenţei de transport aerian;
18. Ordinul ministrului transporturilor nr. 186/1998 pentru aprobarea reglementărilor
aeronautice civile RACR – transportul aerian al bunurilor periculoase – TABP, ediţia
1998;
19. Ordinul ministrului transporturilor nr. 739/2000 pentru delimitarea limitelor de
competenţă ale AACR şi ale Aeroclubului României;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 213
20. Regmentarea RACR – LPN aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor număr.
245/25.07.1996 – Regulamentul de licenţiere a personalului aeronavigant civil;
21. Procedura PIAC – LPN, aprobată prin decizia număr. D 287/1999 a Directorului
AACR;
22. Transporturile şi expediţiile aeriene. Prof. Univ. dr. Virgil Stanciu şi Conf. Univ. dr.
Gheorghe Caraiani. Editura Lumina Lex 1997;
23. Dreptul transporturilor. Prof. Dr. Căpăţînă, Lector univ. dr. Gheorghe Stancu, editura
Lumina Lex ediţia 1999;
24. Ion Grecescu Dreptul aerian, Ediţia 1994;
25. Economia imaterialului. Cristina Cristurescu. Editura Beck, Ediţia 1999.
26. Ordinul ministrului transporturilor nr. 21 din 12 ianuarie 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR-RA, Regulile aerului, ediţia
02/2006, publicat în MO nr. 71 din 30 ianuarie 2007;
27. Ordinul ministrului transporturilor nr. 1289 din 14 iulie 2006, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind asistenţa meteorologică a
activităţilor aeronautice RACR – ASMET, ediţia 3.0/2006, publicat în MO nr. 741
din 30 august 2006;
28. Ordinul ministrului transporturilor nr. 663 din 5 mai 2005, pentru aprobarea
Reglementării Aeronautice Civile Române privind hărţile aeronautice RACR – HA,
ediţia 1.0/2005, publicat în MO nr. 424 din 19 mai 2005;
29. Ordinul ministrului transporturilor nr. 1280 din 9 septembrie 2002, privind
aprobarea Reglementării Aeronautice Civile Române RACR-31/Baloane libere
pilotate, publicat în MO nr. 716 din 2 octombrie 2002;
30. Ordinul ministrului transporturilor nr. 274 din 26 februarie 2003, privind utilizarea
echipamentelor, instalaţiilor, utilajelor şi mijloacelor tehnice de aerodrom şi de
protecţia navigaţiei aeriene, precum şi a sistemelor şi echipamentelor de securitate
aeronautică în desfăşurarea de activităţi aeronautice civile, publicat în MO nr. 207
din 31 martie 2003;
31. Ordinul ministrului transporturilor nr. 267 din 7 martie 2001, privind aprobarea
aplicării Reglementării tehnice europene JAR MMEL/MEL – Lista master a
echipamentului minim şi Lista echipamentului minim, necesare pentru operarea în
condiţii de siguranţă a aeronavelor civile de transport aerian public, publicat în MO
nr. 151 din 28 martie 2001;
32. Ordinul ministrului transporturilor nr. 416 din 20 martie 2002, pentru aprobarea
Reglementărilor aeronautice civile române privind autorizarea operatorilor
aerieni/RACR – AOA, ediţia 2/2002, publicat în MO nr. 463 din 28 iunie 2002;
33. Ordinul ministrului transporturilor nr. 437 din 16 august 1999, pentru aprobarea
aplicării reglementărilor europene JAR – OPS 1 – Transportul aerian comercial
(avioane) şi JAR – OPS 3 – Transportul aerian comercial (elicoptere), publicat în MO
nr. 460 din 22 septembrie 1999;
34. Ordinul ministrului transporturilor nr. 286 din 13 aprilie 2000, pentru aprobarea
Reglementărilor aeronautice civile române privind înmatricularea aeronavelor
civile/RACR-47, publicat în MO nr. 445 din 8 septembrie 2000;
35. Ordinul ministrului transporturilor nr. 636 din 18 iulie 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR – 47 “Înmatricularea aeronavelor
civile”, ediţia 3/2007, publicat în MO nr. 558 din 15 august 2007;
36. HG Nr. 1074 din 5 septembrie 2007, privind interzicerea operării pe aeroporturile
din România a avioanelor civile care nu îndeplinesc standardele specificate în partea
a II-a cap. 3 volumul I din anexa 16 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională,
publicat în MO nr. 628 din 13 septembrie 2007;
37. Ordinul ministrului transporturilor nr. 806 din 31 august 2007, pentru aprobarea
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 214
Reglementării aeronautice civile române RACR-AZAC “Admisibilitatea la zbor a
unor categorii de aeronave civile”, ediţia 01/2007, publicat în MO nr. 637 din 18
septembrie 2007;
38. Ordinul ministrului transporturilor nr. 82 din 23 ianuarie 2001, privind aprobarea
aplicării Reglementării europene JAR 26 – Cerinţe adiţionale de navigabilitate pentru
operare, care cuprinde cerinţe specifice de navigabilitate pentru certificarea
operatorilor aerieni conform dispoziţiilor reglementărilor europene JAR OPS 1 -
Transport aerian comercial (avioane) şi JAR OPS 3 – Transport aerian comercial
(elicoptere), a căror aplicare a fost aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor
nr. 437/1999, publicat în MO nr. 107 din 1 martie 2001;
39. Ordinul ministrului transporturilor nr. 438 din 16 august 1999, pentru aprobarea
reglementărilor aeronautice civile române referitoare la cerinţele privind facilităţile
tehnice destinate combustibililor de aviaţie şi procedurile operaţionale de alimentare
a aeronavelor cu combustibili pe aerodromuri/RACR – AD – FTPCA, publicat în MO
nr. 464 din 24 septembrie 1999;
40. Ordinul ministrului transporturilor nr. 524 din 12 aprilie 2005, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind serviciile de trafic aerian RACRATS,
ediţia 1.0/2005, publicat în MO nr. 354 din 26 aprilie 2005;
41. Ordinul ministrului transporturilor nr. 617 din 29 martie 2004, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind evaluarea şi reducerea riscului în
managementul traficului aerian – RACR ESARR 4, publicat în MO nr. 316 din 9
aprilie 2004;
42. Ordinul ministrului transporturilor nr. 625 din 27 martie 2007, pentru scutirea de la
plata serviciilor de navigaţie aeriană terminală a anumitor categorii de aeronave care
operează în spaţiul aerian naţional, publicat în MO nr. 236 din 5 aprilie 2007;
43. Ordinul ministrului transporturilor nr. 1647 din 12 septembrie 2006, pentru
aprobarea Reglementării Aeronautice Civile Române privind supervizarea şi
desemnarea furnizorilor de servicii de navigaţie aeriană, RACR-SSNA, ediţia
01/2006, publicat în MO nr. 864 din 23 octombrie 2006;
44. Ordinul ministrului transporturilor nr. 295 din 20 februarie 2004, pentru aplicarea în
România a Cerinţei EUROCONTROL “ESARR 2″, ediţia 2.0/2000, referitoare la
raportarea şi evaluarea evenimentelor privind siguranţa în managementul traficului
aerian ATM, publicat în MO nr. 200 din 5 martie 2004
45. OG Nr. 51 din 19 august 1999, privind investigaţia tehnică a accidentelor şi
incidentelor din aviaţia civilă, publicat în MO nr. 420 din 31 august 1999;
46. Ordinul ministrului transporturilor nr. 159 din 10 februarie 2006, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind raportarea evenimentelor de aviaţie
civilă – RACR – REAC, ediţia 01/2005, publicat în MO nr. 180 din 24 februarie
2006;
47. Ordinul ministrului transporturilor nr. 1022 din 10 decembrie 2003, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind amenajarea şi utilizarea terenurilor
temporare de aeronautică civilă – RACR – AD – AUTT, ediţia 1/2003, publicat în
MO nr. 35 din 16 ianuarie 2004;
48. Odinul ministrului transporturilor nr. 493 din 19 iunie 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind stabilirea servituţilor aeronautice
civile şi a zonelor cu servituţi aeronautice civile RACR – SACZ, ediţia 03/2007,
publicat în MO nr. 437 din 28 iunie 2007;
49. Ordinul ministrului transporturilor nr. 100 din 9 mai 2007, privind împrejmuirea
aerodromurilor, publicat în MO nr. 331 din 16 mai 2007;
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 215
50. Ordinul ministrului transporturilor nr. 1924 din 7 noiembrie 2005, privind emiterea
permiselor de acces în zonele cu acces limitat şi în cele cu acces limitat securizate
din cadrul aeroporturilor civile, publicat în MO nr. 1032 din 21 noiembrie 2005;
51. Ordinul ministrului transporturilor nr. 879 din 6 mai 2004, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind metode şi echipamente de
degivrare/antigivrare a avioanelor la sol, RACR-AD-MEDA, ediţia 1/2004, publicat
în MO nr. 442 din 18 mai 2004;
52. Ordinul ministrului transporturilor nr. 101 din 9 mai 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române privind accesul pe piaţa serviciilor de
handling la sol pe aeroporturi – RACR-APSH, ediţia 03/2007, publicat în MO nr. 334
din 17 mai 2007;
53. Ordinul ministrului transporturilor nr. 1371 din 17 august 2005, privind unele măsuri
pentru implementarea Programului naţional de securitate aeronautică, publicat în
MO nr. 792 din 31 august 2005;
54. Ordinul ministrului transporturilor nr. 465 din 11 septembrie 1998, pentru aprobarea
Reglementării privind securitatea operatorului aerian – RACR – SECO, publicat în
MO nr. 511 din 30 decembrie 1998;
55. HG nr. 1869 din 22 decembrie 2005, pentru aprobarea Programului naţional de
asigurare a calităţii în domeniul securităţii aeronautice – PNAC-SECA, publicat în
MO nr. 42 din 17 ianuarie 2006;
56. HG nr. 443 din 12 mai 2005, pentru aprobarea Programului naţional de securitate
aeronautică, publicat în MO nr. 461 din 31 mai 2005;
57. HG nr. 1448 din 28 noiembrie 2007, privind modificarea anexei la Hotărârea
Guvernului nr. 443/2005 pentru aprobarea Programului naţional de securitate
aeronautică, publicat în MO nr. 820 din 3 decembrie 2007;
58. Ordinul ministrului transporturilor nr. 664 din 5 mai 2005, pentru aprobarea
Reglementării Aeronautice Civile Române privind serviciile de informare
aeronautică RACR – AIS, ediţia 1.0/2005, publicat în MO nr. 424 din 19 mai 2005;
59. Ordinul ministrului transporturilor Nr. 1261 din 30 noiembrie 2007, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române RACR – PM “Protecţia mediului”, ediţia
3/2007, publicat în MO nr. 847 din 10 decembrie 2007;
60. LEGE nr. 257 din 22 mai 2001,republicată privind modul de acţiune împotriva
aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian al Românie, publicat în MO nr.
684 din 29 iulie 2005;
61. LEGE nr. 461 din 2 noiembrie 2004, pentru modificarea şi completarea Legii nr.
257/2001 privind modul de acţiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat
spaţiul aerian al României, publicat în MO nr. 1057 din 15 noiembrie 2004;
62. Ordinul ministrului transporturilor nr. 1132 din 17 iunie 2004, pentru aprobarea
Reglementării aeronautice civile române – RACR – ROA II – ESAC – Raportarea
obligatorie a actelor de intervenţie ilicită şi a evenimentelor care privesc securitatea
aviaţiei civile, publicat în MO nr. 784 din 26 august 2004;
63. Ordinul ministrului transporturilor nr. 186 din 8 aprilie 1998 pentru aprobarea
reglementărilor aeronautice civile române – RACR – Transportul aerian al bunurilor
periculoase – TABP, ediţia 1998, publicat în MO nr. 188 din 21 mai 1998
64. Ordinul ministrului transporturilor Nr. 1925 din 18 decembrie 2001, pentru
înlocuirea anexei la Ordinul ministrului transporturilor nr. 186/1998 pentru
aprobarea reglementărilor aeronautice civile române – RACR – Transportul aerian al
bunurilor periculoase – TABP, ediţia 1998, publicat în MO nr. 835 din 27 decembrie
2001;
65. ORDIN Nr. 25 din 11 ianuarie 2008 privind modificarea şi completarea anexei la
Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 21/2007 pentru
LEGISLAŢIE ŞI REGLEMENTĂRI AERONAUTICE CIVILE 216
aprobarea Reglementării aeronautice civile române RACR-RA, Regulile aerului,
ediţia 02/2006, publicat în MO nr. 49 din 22 ianuarie 2008

About these ads

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s