Deunazi, am avut circa 10 minute sa-mi golesc masina, pe fast forward, de lucrurile personale. Eram in celalt colt al orasului, pe bicicleta, cand am primit apel ca trebuie sa predau automobilul de care ma atasasm de aproape o decada. Care o zecime de secol m-a dus unde a trebuit, alaturi, poate, uneori, de cine nu a trebuit.
Dupa 9 minute si jumatate de scos chei, scule, lucruri personale , cort, scaune de camping and other stuff, am cautat si in usile laterale. Printre lavete, raclete, si alte fete, gasesc undeva, in colt stanga spate, o esarfa verde, ca si noua.
Am ezitat circa 10 secunde ce sa fac cu ea, si in alte 20 am luat-o , desfacut-o, curatat-o, admirat-o in vant, impaturit-o si pus-o in acelasi loc, in noua masina. Pentru ca imi amintesc in ce conditii am pastrat-o forever.
It’s not a momentum of what could have been, but about of what will be.
Pentru ca oamenii care au amintiri frumoase sunt si cei care vor face unele si mai frumoase pe mai departe.
Idei si Subterfugii 