Pandemia fricii


Sunt convins ca oamenii aia care neaga existenta covrigului chiar nu cunosc pe nimeni care sa fi avut.

Sunt efectiv peste 1 milion si jumatate de persoane infectate oficial la noi in tara, ceea ce ma duce cu gandul la circa 4-5 milioane, dar exista oameni, nu putini, foarte vocali si inflacarati, care spun ca ei “nu cred in covrig, ca nu stiu pe nimeni care sa fi avut”.

Si ma gandesc cat de singuri trebuie sa fie oamenii astia, singuri si in cautare de altii care sa le sustina teoria.

Deunazi, intr-un periplu cu bicicleta unde am oprit la un magazin din mediul rural, un om baut bine la 10 dimineata, care se vedea ca e bun prieten cu alcoolul, spunea: “va rog eu nu va vaccinati, ca nu stiti ce contine ala, nu stiti cum o sa muriti sau ce rau va poate face in timp”, iar omul cauta sa isi dezbata ideea, ori adepti care sa se ralieze printre ceilalti drojdieri.

Se vedea ca era singur, speriat, si in cautare de oameni care sa-i imbratiseze convingerile. La fel de speriati sunt si cei din tabara cealalta, care s-au inghesuit la vaccinare, unii chiar s-au batut efectiv sa intre peste rand, sau chiar sa isi faca cu mult inainte sa fie eligibili, care acum cauta sa fie cat mai izolati, sa iasa cat mai putin din casa, si zbiara pentru restrictii dintre cele mai dure, cautand, la randul lor, oameni cu acelasi convingeri.

suspect de coronavirus adus la spitalul vedea alexandria Foto captura (Impact24.ro)

Niste oameni la fel de singuri si la fel de speriati ca si cei din prima categorie.Pentru ca despre asta e actuala pandemie: despre cultura fricii: nu am sa-l uit niciodata pe batranul care, anul trecut, cu masca pe fata, viziera si haine cat mai groase, desi afara era cald, efectiv a ramas pe loc pe strada cand ma apropiam de el, m-a ocolit cat de mult a putut si aproape ca s-a lipit de zidul cladirii pe langa care treceam amandoi.

Desi avea masca care sa ii acopere fata, ochelari pe ochi si viziera, i-am citit frica de moarte in ochi. Sunt convins ca nu mai iesise de saptamani bune din casa, tocmai ieseam din starea de urgenta unde oricum cei de varsta lui aveau interzis la a iesi din casa, doar o ora pe zi maximum.

Am vazut si oameni carora li se dadea mancare pe sfoara, pe balcon, cand in Romania erau sub 10-20 de cazuri noi pe zi. Imi amintesc cum ma protejam si eu, pana mi se crapau mainile de la atata spalat

.Pe de alta parte, altii au frica amenzilor: iti e frica sa te mai asezi la o terasa, frica sa te mai distrezi cu prietenii, frica sa mai iesi din casa, frica sa mai si zambesti.

Nu am sa uit ultimul revelion, cand se organizau “petreceri clandestine” cu maxim 3 familii, in apartamente de bloc, iar la 12 noaptea trecea politia si distrugea artificiile celor care indrazneau sa iasa din casa sa le aprinda.

Pandemia fricii a reusit, a inceput cu cei care au golit magazinele, cu ostracizarea primelor cazuri de covrig si a contactilor lor pana la gradul 3, si continua cu anularea unor libertati esentiale, dar si cu mii de morti pe saptamana.

Si cu multa, multa ura, intre cele doua tabere de oameni singuri si inspaimantati.


One thought on “Pandemia fricii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s