Ploaie de mai


Imi aduc aminte doar cand a cazut primul strop de ploaie.

Cum mirosea asfaltul de mai sub ploaia torentiala care tocmai incepea.

Acel miros de praf udat de ploaie care imi aducea aminte de copilarie, coroborat cu aleile pe care tocmai alergam, care imi aminteau de studentie.

Si am continuat sa alergam, desi ploaia tocmai se intetea.

Ne uitam unul la altul si radeam, in timp ce deveneam fleasca.

Ne cunosteam prea putin si deja ne dispretuiam prea mult.

Era clar ca nu suntem compatibili, dar am continuat sa alergam.

Impreuna

.A fost momentul cand ti-am furat primul sarut, dupa saptamani de tatonat.

A fost si printre singurele, poate de aceea inca mai visez la el, cand rememorez, cu drag, momentul.

Au trecut doi ani, si a venit clipa sa ne reintalnim, sub stare de urgenta.

Tot in formula de alergat, unul langa altul, pe strazi pustii.iar ploaia de mai s-a abatut, iarasi, indubitabil, eminamente, insesizabil, initial, asupra noastra.

Acelasi miros de praf ud mi-a napadit simturile.

Apoi te-am vazut, razand, ca proasta, langa mine.

Eram efectiv leoarca, amadoi.Si radeam.Nu stiu daca am mai cunoscut fericirea in sensul asta sub o ploaie torentiala, insa iti multumesc ca ai fost acolo.

Si, oricat de mult ne-am dispretui si am fi de departe unul de altul, we will always have our may rain.

Chiar si cu parcul de la poli inchis.

Ai locul tau, acolo.In ziua de mai, din locul din rai.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s