Gara din Alexandria, locul langa care poti savura un pranz “de altadata”, fara grija ca vei pierde trenul


Exista un loc in Alexandria unde istoria devine poezie, pentru ca prezentul se impleteste atat de bine cu trecutul. Daca esti un pic vizionar, chiar si cu viitorul: Gara din oras, mai precis fostul local ” La pierde trenul”, actualmente “La Vali, La gara”

Chiar daca trenul e pierdut, pranzul e castigat.

Monument istoric construit acum 126 de ani, in 1895, gara din Alexandria a trecut prin doua razboaie mondiale si un cutremur major in 1977. A ramas aproape neschimbata de atunci, doar trenurile ce trec prin ea au trecut de la aburi la diesel, dar au ramas la circa 2 pe zi, doar in directia spre Rosiori, fata de peste 10 odinioara, care circulau atat spre Zimnicea, cat si spre Bucuresti, pe legatura directa.

Astazi, a ramas doar un punct de reper si un simbol al vremurilor trecute. Cu buruieni care cresc pe shine inspre directia Sudul Extrem.

In casa pe stil clasic -baroc, pe cea mai veche strada din oras, carciuma “la pierde trenul” a lasat locul unui modern restaurant unde se serveste cea mai buna mancare din oras, conform unor critici gastronomici locali.

Locatia a fost preluata cu ani in urma de fosta sefa de sala a unui celebru restaurant din oras, si transformata intr-un muzeu- culinar.

Printre poze de arhiva cu Alexandria, de nu le gasesti nici macar la arhivele nationale, si tablouri cu vechiul oras, se pot servi unele dintre cele mai bune delicatese culinare: de la clasicele sarmalute si chiftelute, pana la somon fume si ciocanele barbeque in dulceata de ardei iute.

Nu mai vorbim de tochitura, limba cu masline, ori curcan, primavara asezonate cu usturoi verde la blender, vara cu mujdei, tomna cu ardei copt ori salate felurite.

Ciorbele, evident, sunt “pe cai mari”, de la stir pana la curcan sau supa de galuste sau taitei, cu cea de burta tronand printre felul intai.

Vara, terasa plina de felurite flori, unele efemere si exotice care infloresc o data la doi ani, gen cactusul egiptean care prezinta inflorescenta o singura zi pe an, e locul unde se aduna musteriii la o carafa de vin care ne aduce aminte de intemeirea orasului ca fost targ, zona de comert libera de taxe si impanzita de vii si crame, cele mai rodnice fiind chiar peste calea ferata, la “rusca”.

Nu lipsesc deserturile clasice, dincolo de clatite sau prajituri, scovergile, cornuletele cu ciocolata, chiftelutele sau placintele cu mere ori dovleac fac deliciul celor care doresc sa-si aduca aminte de mancarea buna, de la “bunica”

Izul de istorie si vremurile copilariei sunt completate de poezia zilnica a patroanei localului, Valeria Matei, care, de luni pana sambata, prezinta meniul zilei in strofe ritmate, compozitii personale, care adauga fotografiilor cu meniurile, la ora fixa, in fiecare dimineata.

Iar clientii nu intarzie sa apara. De multe ori, meniurile se epuizeaza pana in pranz, multe institutii comandand de aici inainte de miezul zilei.

Insa cei care reusesc sa “prinda” un mediu cu ciorba calda, un gratar sau cuptor, cu sau fara sos, si un desert ca in copilarie, isi satisfac papilele gustative pana data viitoare.

La Vali, la Gara, ramane locul unde prezentul se impleteste atat de bine cu trecutul, incat ai impresia ca esti un copil care infuleca din bunatati de la bunici, asteptand trenul care uneori nu vine niciodata.

Cat timp pe fundal ruleaza muzica jazz Lounge, nici ca ti-ai dori sa mai vina.

Si mai comanzi o portie!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s