Atunci cand raman numai cuvintele


Ai vazut?

 

Ah, am uitat, n-ai vazut, ca nu mai ai ochi sa vezi, nici urechi sa auzi, nici piele sa simti.

 

Mai poti percepe ceva?

 

Dintre apropiatii tai spun ca nu, eu cred ca da.

 

Cum e?

 

Cum e sa nu mai fii?

 

Am simtit Moartea de atatea ori, am vazut-o luandu-i pe altii, dar nu vreau sa stiu asa curand cum e. Seamana cu covid, in senul ca am intrebat pe mai toata lumea cum e , pana a fost si la mine. Si am concluzionat ca e cu totul diferit la fiecare. E ca atunci cand o faci pentru prima data, cand atunci cand ti-o iei, ca atunci cand o dai: cand nu mai esti, e unic pentru fiecare. Sunt convins ca Moartea e la fel ca si covid, daca e sa o luam asa: toti care au sunt pozitivi, dar la fiecare se manifesta, si, mai ales, se simte altfel.

 

Si, revin: La tine cum s-a simtit?

 

Cum se mai simte acum?

 

Cum e ca cei mai apropiati sa nu scrie nimic, sa nu lase un singur cuvant, o singura poza in urma ta?

 

Cum e ca eu sa fiu unul dintre putinii, si ne-apropiati, pe deasupra care sa scrie ceva?

 

E adevarat ca o simti cand vine, inainte?

 

Vadim a scris cu o saptamana inainte sa O cunoasca:

 

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?
Ai venit să mă iei în persoană

Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

 

Tu ai publicat cu un pic peste 24 de ore inainte sa O vezi o creatie de-a lui Bacovia:

 

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt –
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.

 

Fara niciun fel de legatura cu existenta ta de pana atunci, cum si Vadim a publicat creatia proprie, compusa pe loc, fara niciun fel de legatura cu Viata lui de pana atunci.

Mai mult, atipic pentru orice intalnire de-a ta ca cea de luni, ai insistat pana la paroxism sa mearga si sotia ta cu tine.

Ai simtit cum Ea vine? Ai vrut, inconstient, sa vina si mama copiilor tai cu tine?

 

In urma cu multi ani, mi-am imaginat ca Moartea vine pe miros de tamaie, in cel mai calm mod, spiritual, oricare ar fi contextul lumesc.

 

La tine cum a fost, nu stiu, poate nici tu nu stii, desi eu sunt convins ca da.

 

Nu voi afla prea curand, si nici asa curios nu sunt, sa ca nu mai insist cu intrebarea.

 

Schimb discutia: Nu ti se pare ciudat ca la capataiul tau au venit oameni la care nu te asteptai si ca despre tine nu au scris macar un cuvant cei mai apropiati, cu care te vedeai zilnic sau cu care vorbeai zilnic la telefon sau pe wapp? Si ca oameni pe care i-ai cunoscut in spital, cand erai tu, cel adevarat, au simtit nevoia sa scrie sincer doua cuvinte despre tine?

Vezi altfel lucrurile de acolo, nu?

Regreti multe?

Dusmania aia pe viata, a expirat? DUȘMĂNÍE s. f. Sentiment de ură față de cineva sau de ceva; relații pline de ură între persoane; vrăjmășie.

Ma mai urasti?

M-ai urat vreodata?

Sau ai fost doar nervos?

 

Mai exista astfel de sentimente unde esti?

 

Mai exista ceva?

 

Stii, mie imi pare rau, chiar daca 99% nu ti-am gresit cu nimic.

Imi pare rau inclusiv la ce nu ti-am gresit, dar m-am gandit.

M-am gandit ca Vadim era mai talentat si spunea mult mai bine. Apropos, transmite-i salutari! Si ca nu imi pare rau pentru ce i-am facut lui. Sa va rugati pentru mine. Si sa fiti bine acolo!

 

Eu voi muri definitiv, o dată
nu mi fac iluzii, știu că voi muri
făptura mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într o zi

Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit intre un veac și celălalt

Și peste locul meu de ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune

Și când le o fi orgia mai în toi
le voi striga, de dincolo de lume :
Veți fi ca mine, eu am fost ca voi

 

Stii ceva?

 

Te-am iertat!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s