Biserica bantuita din Teleorman: de la blestem la har [FOTO/VIDEO]


Ruinele bisericii-bantuite de la Ciuperceni incep sa prinda viata, iar, pe masura ce timpul trece, blestemul sa fie inlocuit cu har.

 

In mijlocul campului, pe drumul care leaga Tunru Magurele de Zimnicea, din anumite unghiuri, daca privesti cu atentie, poti vedea ruinele unei biserici, care rasar privirii atente in functie de sezon si de cat de mari sunt culturile.

 

In urma cu patru ani, un grup de ciclisti a “descoperit” ruinele uitate ale bisericii din CIuperceni-Poiana, lacas de cult vechi de peste 200 de ani, dar degradat si uitat de lume, pierdut printre lanurile de grau , porumb si floarea soarelui.

 

Povestea, pe scurt, ar fi aceasta:

 

 

  • Satul Ciuperceni a fost stramutat din cauza inundatiilor Dunarii, care in fiecare an creau probleme
  • In 1953 multe case au fost distruse, iar satul mutat la DN-ul (DN51A) de astazi, care leaga Turnu Magurele de ZImnicea
  • Biserica a fost singura constructie neafectata care a ramas, iar oamenii cu frica de Dumnezeu au continuat sa mearga , pe jos, din noul sat catre vechea biserica
  • Oranduirea Comunista a vremii a fost deranjata de acest aspect si a ordonat ca satenii sa isi faca o alta biserica in sat si sa nu mai fie vazuti in procesiuni religioase “la drumul mare”.
  • Biserica , desi are turla distrusa de un incendiu , provocat, se pare de ciobanii care veneau in transhumanta, rezista cu stoicism vremii si praduitorilor.
  • Aura magică a locului este dată și de alte istorii mai crude. Potrivit acestora, toți cei care au îndrăznit să distrugă locul sau să fure din obiectele de valoare de aici și-ar fi găsit un sfârșit tragic: înecați, trăsniți de fulger sau alte morți groaznice.

Detalii mai multe, precum si legendele blestemelor se pot citi accesand link-ul de mai jos:

Incredibila poveste a unei biserici arse din temelii si abandonate, ale carei icoane stralucesc FOTO/VIDEO

 

La cativa ani dupa ce devine celebra in urma articolului de mai sus, biserica ajunge punct de atractie turistic, grupul de facebook “Ciclisti din Teleorman” organizand anual excursii cicloturistice  avand aceasta destinatie.

 

Astazi, in 2020, o vizita la acest obiectiv te invata ce inseamna, cu adevarat, expresia “Omul sfinteste locul”. Calugarul Justinian s-a mutat aici si a aranjat, cum a putut, locul, ajungand si celebru datorita unui reportaj al presei centrale: Izolare sau sihăstrie. De un an jumătate, călugărul Justinian este starețul unei biserici-ruină, din Teleorman

 

A imprejmuit locul, dar a lasat fara gard partea de nord, pentru ca oricine, oricand, sa poata vizita lacasul de cult.

 

I-au luat 3 luni sa curete zona de balarii, a trebui sa taie unele din ele cu drujba, cucuta din spatele bisericii fiind de 10 cm grosime.

 

Marturiseste ca prima data cand a venit in zona a fost izbit de spaima si ca primul gand a fost sa plece si sa nu se mai uite in urma

 

“Cand am ajuns aici imi dadea impresia ca este o fantoma, sa pleci sa nu te mai intorci. De la usa am zis daca mai fac un pas ori se urca serpii ori pica pe mine, erau balariile cat omul. Chiar mi-am ridicat haina si m-am intors sa plec.”

“Deodata am inceput sa plang, nu mai puteam sa-mi potolesc plansul. Era un har..Am iesit afara si am zis ca ma inec de harul ala, aveam spaima asta. Ceva imi spunea sa nu mai sap cu lopata, ci cu mana, asa ca am inceput sa sap cu mana, si cand am atins capacul fintei mese am zis ca ma curenteaza. Un har aparte…”

 

Acum, zona incepe sa prinda un contur frumos. Are gard, o mica casuta-chilie unde calugarul Justinian locuieste, are doua panouri solare. A plantat mai multe flori si a aranjat si o cismea de apa, din aceea veche. A plantat mai multi copaci si a ridicat un clopot pe care a pus teagul Romaniei. A ridicat doua zone de aprins lumanari si a aranjat si curatat crucile aruncate claie peste gramada, vechi de peste 2 secole.

A recunoscut ca a gasit zeci de oseminte, o groapa comuna plina de maxilare si cranii, dar si multi nasturi si curele de ostasi. Pesemne aici a fost groapa comuna fie de prizonieri de razboi, fie de soldati morti in lupte crancene care s-ar fi dat in zona in primul razboi mondial.

Zona ramane una incarcata cu energie aparte, unde multe suflete si-au gasit sfarsitul. Speram, si alinarea.

 

Acum, singurele suflete care locuiesc aici sunt 4: cel al calugarului Justinian si cei trei catei ai acestuia.

Spera sa refaca biserica , sa-i puna un acoperis si sa nu mai aiba probleme cu drumul de acces pe care, desi l-a amenajat, o parte din sateni il ameninta ca il vor distruge pentru ca locul ar fi blestemat si ca acolo vor ei sa intoarca tractoarele cand ara.

Mai nutreste si la un proiect pe fonduri europene prin care sa puna in valoare zona din punct de vedere turistic, construind cateva camere pentru ciclistii care trec pe drumul national din zona, DN51A fiind parte din traseul international de ciclism EuroVelo6, sute de ciclisti trecand anual prin zona, fiind cazati fie la scoala din sat, fie pe la primarie sau pe unde mai gasesc.

 

Intre timp, locul capata pe zi ce trece o noua si interesanta infatisare, iar oamenii incep sa vina, desi mai timp, pana aici.

 

De la articolul din Libertatea si pana astazi au fost cateva familii, insa doar doua persoane din Teleorman, majoritatea venind de la Bucuresti, inlocuind aerul de capitala cu farmecul aparte al unor ruine pline de poveste si energie.

 

Galerie FOTO

 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s