Oamenii virtuali


Ma uitam la niste filmari live facute de un ciclist mai in varsta, Lucian Mandruta, cu gasca cu care a iesit el la prima tura pe 2019.

Si am sesizat ca, desi gasca era una mare, majoritatea din cei de acolo aveau de la 30-35 de ani in sus, vazand multe persoane trecute bine de a doua tinerete, 45-50 de ani.

Apoi am realizat ca si in gasca de Ciclisti din Teleorman sunt mult mai active persoanele de >30 de ani. Foarte putini elevi de liceu sau pana in 30, multe persoane fiind sarite de 40, dar mai sportive si pline de viata decat multi pustani. Care fac zeci de km cu bicicleta chiar si la temperaturi negative or pe canicula.

Si nu inteleg ce-i face pe tinerii de azi sa stea in carciumi, in fata telefoanelor, si sambata , in serile “de club”, foarte rar sa se balangane ca niste zombie pe muzica, ceea ce fac neputand fi categorisit drept dans.

De alergat, mers “la sala”, inot sau pedalat nici nu poate fi vorba.

La dans, ca si “la sala”, tinerii merg in mare parte doar ca sa “se afiseze”, nicidecum sa danseze or sa faca sport.

Sa isi etaleze garderobele, pantalonii mulati, cele mai noi cuafuri sau machiaje facute de MUA, or cel mai noi tatuaj sau piercing.

La mare merg doar pentru celebra poza din zona sanilor  cu picioarele in fata marii, pe plaja, musai pe seslong.

Chiar am sesizat un trend la pustoaicele in gama 16-22 sa mearga doar cu masina, sa coboare putin doar in anumite zone “cu staif”, sa-si faca niste poze, apoi sa se urce in masina si inapoi in fata telefonului intr-o carciuma sau acasa.

Pentru ca sunt locuri pe unde trec zilnic, la diferite ore, perioade indelungate, insa nu vad pe nimeni, si de acolo apar poze realizate in aceeasi zi , in acelasi loc, la pustani si pustoaice pe care nu i-am vazut niciodata in realitate acolo.

Practic, indivizii astia traiesc doar pe instagram si pe facebook. Singura data cand interactioneaza cu prietenii virtuali fiind in live sau instastory.

Ei nu exista , de fapt, in realitate, fiind doar un ambalaj frumos, dar virtual.

Pentru ca nu pot sa numesc alfel pe unii care, de fapt, chiar daca au functii vitale. nici nu traiesc.

Si daca asa invata de mici, ma tem ca nu vor sti sa traiasca, de fapt, vreodata.

So sad…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s