Speranța eliberării


(sir) PAUL McCARTNEY isi intituleaza o piesa muzicala asa, desigur, in limba natala, al carei vers din refren suna, tradus la muzica de la 7 seara, cam asa:  “Speranța eliberării din intunericul care ne inconjoara.”

Speram intotdeauna la o eliberare care sa vina de undeva din afara, pe cand adevarata eliberare se gaseste numai in noi insine.

Se gaseste in suma deciziilor pe care le luam, in suma oamenilor cu care alegem sa interactionam si pe care ii lasam sa ne influenteze.

In noi se gaseste moartea, precum si viata.

Ceea ce nu stiu multi care viseaza la viata vesnica (care, apropos, este o ineptie ca si concept- nu ca realizare-> ar fi complet inept sa traiesti vesnic, cum este si expus in pelicula “ Man From Earth” despre care am mai extrapolat aici“) este ca atat cheia vietii vesnice cat si a mortii se afla in fiecare dintre noi.

In ADN-ul nostru (ca si al restului fiintelor vii) se afla scrisa imbatranirea (celulara), si, deci, moartea ca finalitate.

Sa ma refer la om, ca doar nu scriu pentru plante aici, desi multi oameni sunt la nivel de intelect al unei plante, prin definitie avem celule care nu se regenereaza niciodata (gen neuroni) si celule care se regenereaza pana la 50 de ori.

Se numeste crestere: pornim de la doua celule care se unesc, si ne divizam pana murim. Ovul si spermatozoid formeaza, in cele din urma un fat, care apoi “da nastere” unui copil nou nascut, care creste si se dezvolta armonios pana la 26-28 de ani, cand incepe degradarea celulara: cearcane, organe care incep sa nu mai functioneze corect, riduri, si, in cele din urma, natural, cedare de functii diverse, care culmineaza prin celebrul “stop cardio respirator”.

 

E in ADN: in evul mediu traiam circa 40-45 ani, astazi, gratie medicinei si stiintei, dublu.

Dar totul in conformitate cu degradarea celulara la care fac referire, care ne sta scrisa, precum un program IT (pascal, limbaj masina, web, java, pythion, android, Ios etc) in ADN: dupa 28 de ani nu mai merge cu multiplicarea de celule, alea care mor, moarte raman.

 

Prin urmarecrestem ce crestem, inlocuim celulele moarte cu altele vii, noi, pana la un punct.

 

It’s all downhill from there.

 

Tinerete, batranete, moarte.

 

Bine, pana acum numai de moarte am vorbit. De moartea naturala, evident, nu de alt gen, timpuriu (boli, accidente, crime, sinucideri).

 

Dar exista si viata scrisa in noi. Adica regenerare celulara fara limita a 50 (maximul admis in ADN pentru unele celule).

 

Stiti cum ii zice in termeni populari?

 

Cancer 🙂

 

Ironic, nu?

 

Sa ai ca singura optiune a degradarii celulare chiar moartea.

 

Viata inscrisa in moarte.

 

Exact ca la Yin si yang: alb si negru, rau si bine, lumina si intuneric, viata si moarte: Yin si Yang-ul sunt, din perspectiva asta: viata si moartea, moartea din viata si viata din moarte, toate unite sub o egida duala.

 

Dumnezeu are un simt macabru al umorului, dar si ironic, dual, complemetar.

 

Cautam tot timpul ceea ce avem fix in fata noastra: sensul si fericirea.

 

Si tot timpul avem impresia ca nu am gasit-o, cand, de fapt, o ai pe deget, precum o buburuza care se pregateste sa zboare: bucura-te de ea pana isi deschide aripile!

Bucura-te de ea cand si le-a deschis!

Simte-te usurat cand si-a luat zborul!

 

 

Mai simti ceva?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s