Dreptul de a fi uitat


MOTTO:

-Te mai intorci? o intrebai.

-Bineinteles ca ma intorc, protesta ea.

Bineinteles ca mintea. Nu se mai intoarse. [citat din CMIDP]

 

Dreptul de a fi uitat

Mi-a placut mult ca prima cerere de uzitare a dreptului de a fi uitata, in ROmania, a fost facuta de alexandrineanca Nicoleta penepecur.

Ca, nah, fiecare om, dupa ce face o prostie, vrea sa fie uitat. Si pana la urma, cand multa lume achieseaza la aceeasi idee, in cele din urma devine lege.

Ca atunci cand o carare este preamultumblata, aceasta devine poteca, iar poteca devine drum, drumul se largeste, apoi asfalteaza, apoi devine autostrada.

Insa cand se realizeaza ca drumul ala a fost unul gresit, or acum devine rusinos sa mergi pe acel drum, vrem ca din autostrada cu 4 benzi sa facem iar carare, daca se poate, si aia astupata cu iarba, cum era initial, sa nu vada nimeni ca am mers vreodata pe acolo.

Ca alea care-si fac rejuvenare vaginala si refacere de himen.

Ca si cum nimeni, niciodata, n-a umblat pe “autostrada aia”. Pentru ca “care autostrada?” Nu vezi ce carare neumblata?

Si asa si cu dreptul de a fi uitat/a.

Ca au bagat in legislatie, intru armonizarea acesteia la nivel UE, ca ai dreptul de a fi uitat daca fapta nu mai are continuitate/consecinta in prezent.

Gen, hai dom’ne, am facut si eu o nefacuta, am aparut pe interneti si acum nu mai vreau sa apar, chiar la o zi dupa ce am aparut. Ca nu mai are continuitate in prezent.

Ca sa fac un paralelism cu codul penal.

Am omorat pe cineva, am dosar penal si condamnare penala definitiva, am ispasit pedeapsa, a trecut perioada de incercare, si acum sunt reabilitat. Reabilitat si uitat. Ca nu mai are continuitate in prezent. Dead and burried.

A fresh new start, mno?

Ca cu totii avem nevoie de o a doua sansa.

Ca alea care sunt curva satului, si vor un fresh new start cand se muta intr-un oras mare, unde nu cunosc pe nimeni, si mai ales, nu le stie nimeni.

Dreptul de a fi uitata.

Nu, nu exista dreptul asta.

Poate dreptul de a fi iertata.

Dar uitata, niciodata.

Pentru ca atunci cand uitam, riscam sa repetam.

Dar ca existi, da, ai dreptul sa uite lumea ca existi.

Dar nu si ce ai facut si ce esti.

Adica, in momentul in care vrei o pozitie ca aceea in care ai facut nefacuta, este dreptul de a fi reamintita . Ca fapta si apucaturi.

Ai furat din postura de director general? Ai fost reabilitat si uitat, pe dreptul de a fi uitat.

Au trecut 10 ani, si vrei iar sa fii director general?

Ups, ghinion!

Ai inselat tot ce ai apucat, ti-ai parasit sotul si ti-ai lasat copiii?

Ai inceput o viata noua, departe de orasul unde te-ai calarit cu 3 in acelasi timp, a prevalat dreptul de a fi uitata, si acum cauti imagine noua de tarfa virgina, cautand un nou sot?

Remember the past, it will haunt you forever, tot tot dreptul tau de a fi uitata.

Dreptul de a fi iertata, dar nu uitata 🙂

Dreptul de a fi uitata ca existi.

Dreptul de a trai in uitare.

 

Fair enough.

Advertisements

1 Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s