Muzica de la 7 seara, la RRA(Radio România Actualităţi) era/e o emisiune in care Felix Crainicu (ce nume predestinat) obisnuieste sa spuna, in limba romana, un vers, doua, trei, din melodii consacrate si de calitate, inainte de a le da drumul pe post.
De fiecare data , insa, este vorba despre melodii vechi, insa mie imi plac , putine, ce-i drept, si melodii noi, care se preteaza acestui stil interpretativ.
Una dintre ele este cea mai noua piesa de la Kygo care este in promovare in ROmania anul asta, desi a fost lansata in 2017.
De altfel, la noi in tara piesele ajung in heavy rotation dupa vreun an -2 dupa ce sunt in voga prin americi (in america de sud tot ascultam makeba, si de abia peste 2 ani a fost difuzata prima data ca new entry la un post de radio din Ro, or in SUA am ascultat vreo 4 piese care in Ro au ajuns pe radio un an mai tarziu.)
Dar nicodata nu e prea tarziu, decat atunci cand e prea tarziu:
Niciodata nu dispare, se simte mereu
Sarutul tau, precum cioburi de sticla, pe pielea mea
Si toate marile tale iubiri se termina violent
Imi distruge vocea, adusa la tacere
Baby, a lovit atat de tare, ma tin de piept
Poate ca ti-ai lasat semnul, amintindu-mi sa uit
Nu conteaza unde esti, poti sa-mi pastrezi regretul
Pentru ca, baby, am aceste cicatrici, amintindu-mi sa uit
Nu exista loc in razboi sau sentimente
Ranit in inima, inca vindecandu-ma
Si stiu ca nu esti pentru mine
Asa ca incerc sa uit amintirile
Baby, a lovit atat de tare, ma tin de piept
Poate ca ti-ai lasat semnul, amintindu-mi sa uit
Nu conteaza unde esti, poti sa-mi pastrezi regretul
Pentru ca, baby, am aceste cicatrici, amintindu-mi sa uit
Aminteste-ti ca ti am spus
Sa ramai cu ce ai , s-a terminat
Si ca voi fi bine
Asa ca raneste-ma cat vrei
Am nevoie sa renunti
Am aceste mementouri
Si voi fi bine
