Purgatoriul Nebunilor- Un House of Cards autohton in care nimeni nu castiga


Purgatoriul nebunilor este a patra aparitie editoriala a publicistei si jurnalistei Carmen Dumitrescu, si, prin natura subiectului, si cea mai captivanta, reusind sa detroneze la acest capitol, pe alocuri, chiar si romanul de suspans Justitiarul, chiar daca actiunea din acesta din urma este mai alerta decat in romanul de fata.

 

Purgatoriul nebunilor este un scurt roman de sub 150 de pagini de viata politica, filosofie intrinseca, de pierdere a reperelor morale si betia puterii, dar si cum toate acestea, cumulate, pot influenta destinul unui oras, judet, natii.

 

Intr-un mod chiar mai amanuntit decat evolutia personajului principal din House of Cards de la Congressman pana la Presedintele unei tari, in acest roman se prezinta cum o simpla femeie de serviciu din Primarie, in dorinta de a evolua pe scara sociala, ajunge pana in postura de a putea fi candidatul la presedintie cu cele mai multe sanse de castig.

 

Dar cu ce pret…

 

Spre deosebire de Francisc Underwood, Licuta, femeia de serviciu din Primarie, nu-si doreste puterea, ci doar binefacerile materiale ale acesteia , incercand sa-si creeze postura sociala prin a-si face barbatul, asistat social, sa ajunga pe scara ierarhica pe un post politic la centru, bine remunerat.

 

Printr-o conjunctura atat de actuala, Licuta sare peste multi pasi pe care ar fi trebuit ca cineva sa-i faca in ierarhia unui partid, si ajunge mai intai secretara, apoi candidata la senat, apoi la portofoliu ministerial, iar lucrurile iau o turnura care o fac sa fie eligibila pentru presedintia tarii.

Totul a fost posibil intr-o societate in care presedintele consiliului judetean care isi avea sediul peste drum de Primaria dintr-un oras cu strazi paralele si perpendiculare unde Licuta, femeia de serviciu, dadea cu mopul si visa la pantofi Manolo, ajunge sa controleze atat puterea executiva, cat si cea legislativa din stat.

Iar Licuta a fost la locul potrivit, la momentul potrivit, trecand fix prin patul necesar, chiar daca mai mult sau mai putin voit.

 

Spre deosebire de Francisc/Frank Underwood, Licuta devine Alexandra in timpul urcarii sale vertiginoase, insa, desi ii cunoastem atat trairile intrinseci si viata de familia cu de-amanuntul, nu ii aflam niciodata numele de familie, pentru ca ea reprezinta arhetipul omului simplu, nescolit, dispus sa calce suficient de tare pe principii si demnitate cat sa ajunga sus, intr-o politica din ce in ce mai bolnava.

 

In scurtul roman in care actiunea se impleteste cu filosofia de viata si jocurile politice ale unor bisnitari ajunsi sa tina fraiele politice, chiar daca regasim o situatie atat de actuala a Romaniei si Teleormanului anilor 2000, ramanem surprinsi de turnura pe care o iau evenimentele si de rastunarile de situatie.

Vedem urcarea si decaderea, cizelarea si debrutizarea, faima si anonimitatea, puterea suprema si impotenta atroce.

 

Dar nu avem o apoteoza in care Binele suprem invinge.

 

Insa avem o  concluzie care ne face sa regandim itele complicate ale unei vieti la care multi viseaza, dar la care putini acced, si la care si mai putini fac fata pe termen lung:

Omul, oricat de ambitios ar fi, se simte cu adevarat fericit atunci cand redevine el insusi

Iar finalul, in contextul realitatii politice a ROmaniei anului 2018, dar si al romanului, este emotionant.

 

Iar cartea este cu atat mai interesanta cu cat jurnalista Dumitrescu a cunoscut indeaproape lumea politica a Teleormanului anilor 2000 cu ochii si contiinta din exterior (aceasta s-a mutat in judet exact cand jocurile politice ale locului au devenit interesante si au ajuns sa dicteze destinul unei intregi natii), avand puterea si capacitatea de a expune pe foaie ceea ce altii fie nu pot constientiza, fie nu pot spune, intr un roman in care Orice asemanare cu situatii si persoane reale este absolut intentionata.

 

 

Alte citate pe care le-am gasit interesante:

Te-am cunoscut cand nu erai tu

Unde e adevar nu e minciuna, unde e pace nu e razboi…Aiurea! E atata minciuna in fiecare adevar si atata sange curs pe frontspiciul fiecarei paci, incat e monstruos sa incerci sa le separi. Caci Raul paveaza drumul Binelui in lume, in aceeasi masur ain care intentiile bune paveaza drumul spre Infern.

O femeie valoreaza exact atat cat se pretuieste ea pe sine.

Tu trebuie sa stii intotdeauna cine esti. Asta iti va face mereu bine.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s