Bucuria de a fi capabil


Aveam in liceu un coleg mai slab de minte, dar dintr o familie foarte instarita.

Ajunsese individul asta la un postulat pe care a simtit nevoia sa mi-l impartaseasca: ” Copiii de bani gata nu au de ce sa invete, pentru ca au si vor avea tot ce le trebuie, de ce sa stea sa piarda timpul cu lectii si alte prostii care n-o sa-i ajute niciodata in viata, pe cand aia saraci , care provin din familii cu posibilitati reduse, au nevoie de scoala ca de aer, fiind singura lor sansa la a-si schimba viata in bine.”

Omul nu o spunea cu rautate, din contra, chiar regreta ca nu-l duce mintea, dar era multumit de ceea ce viata i-a oferit.

Si-mi spunea ca, pentru cei cu multi bani, e mai important sa te bucuri de viata decat sa iti pierzi timpul invatand domnitori, forme geografice, reguli matematice si formule fizice sau chimice, apreciind, totodata, ca lumea de care cei ca el se bucura este cladita de cei pe care soarta i-a plasat in familii cu posibilitati materiale mai putine.

In principiu, omul nu se insela deloc, cu toate ca nu mai vorbim de ani de zile, am apreciat mult la el faptul ca isi constientizeaza conditia.

Pentru ca, da, cu bani am vazut ca poti cumpara note in scoala, diploma de bacalaureat cu nota aproape de maxim, diplome de licenta, masterat si chiar doctorat (numai in Alexandria de Teleorman cate cazuri sunt), sinecuri, partener de viata, statut social, casa si masina, excursii si distractii.

Desigur, cand toate acestea sunt ca un dat, nu mai exista niciodata bucuria aia de a atinge ceea ce ti-ai dorit sa realizezi, e doar o tranzactie asemenea achizitionarii unui covrig.

Nu mai exista niciodata bucuria drumului, cand destinatia e doar la o plata distanta. Destinatia, oricare ar fi aceasta.

Poate de aceea, iarna asta, cele mai frumoase decoratiuni de Craciun le-am vazut la geamurile unor apartamente din cele mai saracacioase cartiere de blocuri, iar la vilele scumpe nu am vazut deloc, sau, daca am vazut, au fost decoratiuni aruncate in graba de angajatii casei, si nu montate de membrii familiei in spiritul sarbatorilor.

Nu mai strangi bani sa iti iei masina visata, nu mai muncesti jumatate de an sa mergi in excursia pe care ti-o doresti de-o viata, nu mai simti adevarata iubire cand partenerul de viata e atras doar de partea financiara, mimand dragostea.

Si, atunci, da, unii au totul de-a gata, iar altii trebuie sa se zbata, in mod onest, pentru dezideratele anteenuntate.

Iar concluzia este ca, da, se pot cumpara pana si functii pentru care te felicita fals cei ca tine.

Dar ramane un singur lucru pe care nu il poti cumpara: satisfactia de a fi obtinut ceva prin propriile puteri!

Din simplul considerent ca nu are pret.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s