O noapte!


Si ce fierbinte fu baia!

 

Reusi sa dezmorteasca fiecare terminatie nervoasa si vinisoara din trup, dupa plimbarea infriguranta prin zapada timpurie, cazuta in novembre!

Caci doar putine vineri din viata sa puteau sa fie atat de pline cu multitudinea de trairi antagonice, la modul propriu. De altfel, putine zile din viata sunt asa, insa faptul ca era vineri conferea exclusivitatea zilei.

 

Desi muzica smooth-lounge jazz rula in surdina, reusi sa isi dea seama ca tilul care se auzea in difuzoare era carmen Mcrae  cu piesa  New York state of mind.

Nu era la NYC, si nici nu si-ar fi dorit sa fie, chiar daca si la New York ningea la fel de abundent ca si in toata Romania. Insa simti neaparat nevoia ca varful ciclonului sa il prinda intr-o zona montana, high in the mountains, under the evergreens. La radio anuntasera, cu o zi inainte sa ajunga, in timp ce serpuia pe serpentinele pe care incepuse sa se astearna un strat consistent de zapada, ca acesta va fi un ciclon atat de puternic, cum nu se pomenise in ultimii 50 de ani.

Urma ca zapada cazuta sa faca un zid atat de mare, incat ar trebui zile intregi pentru ca frezele sa reuseasca sa deszapezeasca drumurile.

 

Si asta isi dorea. Isi luase 15 zile concediu si rezervase intreaga cabana izolata din apuseni. Nu avea nevoie de nimic altceva decat de proviziile pe care le cara in portbagajul SUV-ului, si de lemnele pe care il tocmise pe proprietar sa le tina la cabana. Centrala pe lemne  si semineaul erau suficiente.

 

Si ea.

 

Dupa ce se plimbasera intreaga zi prin imprejurimi, iar urechile le tiuiau efectiv de la atata liniste, simtira nevoia sa se retraga la cabana la care, dimineata, ajunsesera cu dificultate: desi SUV-ul era dotat cu anvelope de iarna, nu avea tractiune integrala, asa ca foarte greu reusi sa il urce pe panta abrupta care ducea catre cabana izolata din creierul muntilor.

 

Fara ajutorul proprietarului care ii astepta la predarea cabanei, care le conduse insusi autoturismul, cunoscand vicisitudinile pantei, probabil ca le-ar fi luat cateva ore sa urce bagajele la locatia care urma sa le devina casa pentru urmatoarele zile.

 

Apoi, se vazura singuri. Doar ei.

 

Si baia despre care vorbiram la inceput. Care adusese fierbinte peste infrigurarea patrunsa in trup dupa cateva ore de urcat pe crestele care inconjurau cabana, si cele cateva zeci de minute de “dat cu punga” pe dealul care cobora fix in buza asezamantului.

 

Iar acum se auzea numai jazz in surdina, castanele plesnind in semineul care oferea caldura, la propriu si figurat, si, desigur, fisticul care se cocea pe margini.

Iar dopul sticlei de vin sari fix in geamul pe care se vedeau fulgii , atat de mari, lovind in geam, din cauza, sau, mai bine spus, datorita viscolului produs de acel ciclon.

Dar cui ii mai pasa cine, si ce producea? Important e ceea se intampla in acea friguroasa, dar calduroasa vineri de novembre!

 

Va urma…

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s