Cum ne cinstim martirii: 300 de “spartani” Rosiori au scris istorie cu sange la Prunaru- iar osemintele lor zac aruncate printre gunoaie FOTO /VIDEO


Acum 101 ani, pe campurile din Teleorman, s-a scris cu sange cea mai eroica lupta din primul razboi mondial.

Contextul

Este anul 1916, iar Romania risca sa cada prada inamicului in timpul WWI.

Divizii germane patrund prin sud in tara noastra, ocupand, rand pe rand, localitatile in care ajung, avand ca scop suprem capturarea capitalei.

Zimnicea, Giurgiu si Alexandria sunt ocupate de divizia 217 germana si de diviziile 1 si 2 bulgare. Un batalion de vanatori de munte din cadrul acestei diviziei germane ocupa satul Prunaru si blocheaza soseaua Alexandria -Bucuresti, incercuind divizia 18 Romana, care era in retragere.

Divizia 21 infanterie se afla in zona Ghimpati-Naipu, insa ambele divizii romanesti erau net inferioare trupelor gemane bine instruite: divizia incercuita la Draganesti era formata in principal din rezervisti, militieni neinstruiti si batrani, iar divizia de la Ghimpati era epuizata dupa luptele de pe Valea Prahovei.

Ambele divizii risca sa fie nimicite de dusman, iar capitala, Bucuresti, ocupata.

Pentru a permite retragerea diviziei 18, si unirea acesteia cu divizia 21, care sa apere Bucurestiul, se ia decizia ca Regimentul 2 Rosiori de Vede, format din numai 327 soldati si 14 ofiteri sa sparga incercuirea si sa atace inamicul care ocupase satul Prunaru.

 

Sangeroasa sarja de la Prunaru

Este o dimineata cetoasa de noiembrie in campia Teleormanului. Inca pe intuneric, la ora 5, Regimentul 2 rosiori , format din 341 de oameni, grupati in 3 escadroane, porneste in mars catre Prunaru, alaturi de cateva trupe de infanterie ale brigazii 43.

Brigada 43 se loveste de un contraatac puternic german, si se retrage in padurea ocupata de Regimentul 2 de cavalerie.

De abia se crapa de ziua, este aproape 8 dimineata , iar colonelul Naumescu (bolnav de pneomonie si cu o rana deschisa care nu se mai inchidea), aflat la conducerea Regimentului 2, da ordinul unei sarje directe catre inamic.

Calaretii pornesc, prin ceata, catre inamic, de pe o culme de unde se intrezarea satul ocupat de acesta, pe care il iau prin surprindere.

Cei putin peste 300 reusesc sa spintece tot ce le iese in cale, cu lancile si sabiile. Se ajunge la marginea satului Prunaru, ocupat de germani, care isi pozitionasera zeci de mitraliere in pozitii strategice de foc incrucisat.

Drumul le este ingreunat de o plantatie de sfecla pe care nu au putut-o vedea din cauza cetii.

Source: Brooklin Magazine http://www.bkmag.com

Source: Brooklin Magazine http://www.bkmag.com

Scena este descrisa de Constantin Kiritescu astfel “…dusmanul a ascuns zeci de mitraliere, arunca o grindina de gloante asupra falnicului regiment. Cai si calareti cad gramada, unii peste altii. Doua sute de oameni raman pe campul de lupta, formand impreuna cu cadavrele cailor mormane de carne sangeranda. Printre ei, toti ofiterii regimentului, in cap cu bravul lor comandant”.

Se continua lupta in sat, unde scene crancene se petrec: in timp ce romanii spinteca ce reusesc sa prinda, mitralierele arunca o ploaie de plumb in ostasii romani, care cad ca secerati. Caii si oameni, deopotriva, formeaza o masa imensa de carne sangeranda: sunt sute de trupuri cazute pe pamant, iar sangele siroieste ca dintr-un rau nesfasit al suferintei.

Se aud strigate de durere, dar acestea sunt repede acoperite de gurile mitralierelor ascunse prin poduri de case si pe dupa copaci cazuti. Nechezatul cailor este si el adus la tacere dupa ce animalele cad moarte.

 

Caii morti sunt folositi drept scuturi de catre calaretii ramasi inca in viata, dar nu pentru mult timp.

Drumul catre Bucuresti , actualul E70 de astazi, este blocat de vehicule abandonate cu cateva zile in urma de satenii care voiau sa fuga din calea dusmanului, in spate nu se mai pot retrage din cauza drumului inamolit, asa ca aproape toti cei 300 de eroi de la Prunaru isi trag ultima suflare pe campul din zona, exact cand soarele de noiembrie incepe sa rasara, luminand ceata cu aroma de sange!

 

Din 327 de soldaţi au rămas în viaţă 84, iar din 14 ofiţeri doar 5. Cavaleriştii au reuşit însă cu preţul vieţii lor să scoată din încercuire efectivele unei întregi divizii, deschizand o bresa pentru retragerea mult dorita.Iar astfel divizia s-a alaturat luptei active de aparare a Bucurestiului.

 

Cimitirul si monumentul de la Prunaru=amintire vs MACABRU

In amintirea celor 300 de “spartani”, martiri care au facut posibila cea mai eroica lupta din WWI, a fost realizat un cimitir militar pe locul unde s-au desfasurat atrocele lupte, iar in 1933 a fost ridicat si un monument care sa aduca aminte de sacrificiul acestor teleormaneni, reprezentat de un vultur cu aripile intinse, gata sa-si ia zborul care semnifica curajul celor care au scris cu sange si suferinta episodul teribil numit “Sarja de la Prunaru

Astazi, la fix 101 ani de la tragicele evenimente, de pe monument a fost sustrasa placa originala de bronz, iar osemintele eroilor zac aruncate intr-o “groapa” de sub monument, printre gunoaie, mingi de fotbal si coroane uscate.

 

sarja prunaru-monument si oseminte-fotoidei susubterfugii (1)

sarja prunaru-monument si oseminte-fotoidei susubterfugii (1)

sarja prunaru-monument si oseminte-fotoidei susubterfugii (1)

Desi la celebrarea unui secol de la sangeroasele lupte, autoritatile au sarbatorit cu mare fast eroismul celor care si-au dat viata pentru independenta de astazi a Romaniei, coroanele de flori depuse de acestea au ajuns aruncate laolalta cu osemintele necinstite ale eroilor de la Prunaru: oasele zac aruncate, niciun craniu nu mai este intreg, fiind mai mult ca sigur sparte de persoane macabre.

Inainte de a va invita sa vizualizati galeria foto completa, vrem sa va invederam faptul ca la Manastirea Comana, la o aruncatura de bat de monumentul de la Teleorman, osemintele eroilor care s-au jertfit in primul razboi mondial sunt puse la loc de cinste, spalate si ingrijite, intru neuitare:

Desi parerile sunt impartite, unii oameni considerand ca locul ramasitelor umane este in pamant, in mod cert diferenta dintre eroii din Teleorman si cei din Giurgiu, de la Comana este una majora, din perspectiva cinstirii acestora.

Astazi, la Prunaru, viata continua pe campul unde , in atat de scurt timp, sute de suflete au pierit.

Un grup de copii joaca fotbal, iar de foarte multe ori mingea le sare printre cruci. De altfel, doua mingii desuflate se afla si in groapa in care osemintele zac intr-un sacrilegiu de neinchipuit intr-o tara si judet care vor sa isi respecte valorile, trecutul si istoria.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s