Sa nu-i dam numele uitarii: O vizita la Centrul Memorial Marin Preda FOTO/VIDEO


“Amintiti-va si ajutati sa nu treaca in uitare numele lui Marin Preda. Pentru asta, copiii nostri trebuie sa citeasca cel putin <Morometii>”

Este textul scris pe “vederea” de la centrul memorial Marin Preda din Silistea Gumesti de Dorel Petrescu, cel care are actualmente in grija muzeul amenajat in fosta scoala in care a invatat marele scriitor.

 

Este sambata, cu mult trecut de orele la care, oficial , este deschis muzeul din localitatea natala a lui Preda. Sunam la numarul de telefon pe care il gasim pe internet, si ne raspunde o voce de barbat, care ne spune ca putem veni oricand sa vizitam, cu conditia sa anuntam cu o ora in avans.

 

Dupa circa 40 de km de pedalat prin campia teleormaneana ajungem in satul in care timpul a stat in loc. Ramanem placut surprinsi sa aflam ca, fata de acum 2 ani, cand am fost Acasa la Marin Preda, lucrurile s-au schimbat: semnul de intrare in localitate care era spart este acum in totalitate nou, indicatoarele rutiere care arata calea spre casa in care s-a nascut scriitorul si centrul memorial sunt si ele inlocuite, a fost montat un semn in fata muzeului, iar o strada a fost pavata, precum si un pod a fost realizat.

 

Mai mult, desi intarziem fata de ora stabilita,  omul ne suna si se scuza ca, in timpul lui liber si in afara orelor de vizitat centrul pe care il are in grija, este la dentist. Asa ca e posibil sa intarzie.

Dupa circa 10-15 minute de asteptat in curtea centrului , apare un om simplu, calare pe o bicicleta, care , foarte jovial, ne invita inauntru dupa ce facem cunostinta.

 

Cladirea scolii in care a invatat Preda a fost transformata in muzeu, o sala de clasa prezinta aspecte din viata lui Marin Preda, cealalta este biblioteca rurala cea mai dotata din #RepublicaFantasticaTeleorman.

Ceea ce ni se pare foarte just, daca nu in Poiana lui Iocan sa fie cea mai bogata biblioteca rurala din judet, atunci unde?

Sala mare, in care exista inca mobilierul clasei unde a invatat monstrul sacru al literaturii romanesti, are nu numai albume foto din viata artistului, dar si opere si scrisori pe care el le-a trimis cunostintelor sau iubitelor, dar si fotocopii ale manuscriselor, in special cu rescrieri si parascrieri in stilu-i caracteristic al lui Preda, de a reveni de mai multe ori peste un paragraf deja redactat.

Nu, nu este Moromete, este Dorel Petrescu, omul care se ingrijeste si administreaza Centrul Memorial Marin Preda Foto (c)Mirela DInica

Luam la cunostinta ca aici s-au aflat si obiecte personale, precum sceptrul sau ochelarii sai, care au fost sustrase de catre alti fost ingrijitori ai centrului.

De altfel, aflam ca ultimii doi primari nu s-au preocupat prea mult de punerea in valoare a acestui muzeu, dar ca nici centrul cultural din judet nu ajuta cu prea mult acest obiectiv turistic.

De altfel, nici Marius Tuca, fostul jurnalist, actualmente scriitor de versuri si datator de share pe facebook, care detine doua case din Silistea Gumesti, dintre care una este cea natala a lui Marin Preda, nu face nimic, lasand casa sa se degradeze de la o zi la alta, fiind deja intr-o stare avansata de degradare.

 

Dar Dorel, om simplu de la tara, si cunoscator al operelor lui Preda, supranumit Moromete al zilelor noastre ce catre o fosta vizitatoare a centrului, are planuri mari cu centrul pe care il are in grija: vrea sa faca o reconstituire a poianei lui iocan, un mini muzeu al satului in curtea centrului.

Pentru asta a si facut o macheta:

Practic, omul vrea sa refaca fieraria lui Iocan, casa natala a scriitorului si inca o casa specifica zonei, casa lui Parisianu, chiar in curtea centrului.

De altfel, pe hol a organizat o expozitie a satului, asa cum era el in anii ’70, in mare parte cu obiecte si poze care initial fusesera aruncate la gunoi, dar pe care le-a recuperat si transpus sub forma de colaje foto:

.

Oale, ulcioare, port popular, fotografii de altadata, fotografii recente.

De altfel, ne a si recitat un fragment dintr o poezie de demostene botez, pe care, spune el, o recita o batrana din sat, Floarea Mizdei:

 

fragment dupa care spune ca se ghideaza atunci cand face ceea ce face:

 

Când te duci seara la culcare
Şi-ti pui o mână sub obraz,
Să te -ntrebi cu-ngrijorare:
-“Ce-am facut oare azi?”

O zi trecută fără fapte
Care să-ţi fi rămas in minte,
În viaţa ta e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.

E ca şi cum n-ai fi trăit
Si ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Si soarele s-ar fi oprit
Căzut in somn de dimineaţă.

Cât timp tu n-ai facut nimic,
Pământul s-a-nvârtit o dată,
Si doar nu-i atât de mic,
Şi-a dus in spate lumea toată.

 

De aceea, noi ii dorim succes si va indemnam ca nici voi sa nu lasati sa treaca in uitare numele lui Marin Preda!

 

Pentru ca

Mulţi dintre semenii mei au gîndit poate la
fel, au jubilat ca şi mine, au suferit şi au fost fericiţi în acelaşi fel.

Mitul acesta al fericirii prin iubire, ai acestei iubiri descrise a
ici şi nu al iubirii aproapelui, n-a încetat şi nu va înceta să existe pe pămîntul nostru,să moară adică şi să renască perpetuu.

Şi atîta timp cît aceste
trepte urcate şi coborîte de mine vor mai fi urcate
şi coborîte de
nenumăraţi alţii, această carte va mărturisi oricînd: …dacă dragoste nu e, nimic nu e!…

Daca simti cartea asta , vei reusi sa privesti din orice unghi labirintul vietii.

daca dragoste nu e, nimic nu e

Inainte de a vizualiza galeria foto, te-ar putea interesa si:

Citate preferate Cel mai iubit dintre pamanteni

Operele lui Marin Preda

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s