Incredibila poveste a unei biserici arse din temelii si abandonate, ale carei icoane stralucesc FOTO/VIDEO


biserica poiana teleorman (2)

Nu este monument istoric, desi este ridicata la 1880, este singura ruina de biserica ce nu se gaseste pe niciun document oficial, insa are o poveste incredibila.

In sudul extrem al Romaniei, in nesfarsita campie Teleormaneana, undeva la 5 km de Dunare, in plin camp, printre plantatia de floarea soarelui, rasar in departare niste ruine care, la o prima priveliste, te fac sa te treaca fiorii.

Este vorba de ce a mai ramas dintr-o biserica extrem de veche, ridicata in anul 1880, pe vremea cand toata aceasta zona se numea Ungro-Vlahia dupa cum spune atat o pisanie din pronaos, cat si un act de proprietate care inca se afla la primaria Ciuperceni care arata, aproape indescriptibil, ca biserica avea hramul Sfintii Voievozi Arhangheli Mihail si Gavril.

Pictura a fost realizata in 1880-1881 si  intre anii 1932-1933, insa nu avea sa fie vazuta de foarte multi enoriasi, intrucat satul pentru care trebuia sa deserveasca lacasul de cult a disparut de pe fata pamantului. La fel a disparut si numele unuia dintre preotii care a slujit acolo, fiind sters intentionat de pe inscriptie.

 

biserica poiana teleorman (1)

 

biserica poiana teleorman (3)

Pisania din biserica, numele unui preot sters intentionat

biserica poiana teleorman (4)

Cum a disparut satul de pe fata pamantului

Ruinele se afla, actualmente, in mijlocul campului, pe un drum care leaga soseaua Turnu Magurele -Zimnicea de localitatea Poiana, fosta Flămânda,  o asezare nesemnalizata si neinscriptionata, in care traiesc numai cateva zeci de suflete. Inedit este faptul ca acolo fluviul Dunarea nu ne apartine, fiind in totalitate al bulgarilor, Romania avand un mic, dar extrem de pitoresc brat.

Ceea ce mai nimeni nu stie este ca, de fapt, biserica se afla , acum peste un secol, in mijlocul satului Ciuperceni. Casele localitatii erau afectate in mod periodic de viiturile Dunarii, in special primavara. Multe dintre acestea au fost distruse in 1953, la topirea gheturilor de pe fluviu, care au ajuns pana in gospodariile oamenilor. A fost anul cand localitatea s-a mutat pe soseaua principala, formand actualul Ciuperceni de astazi.

 

Din vechiul sat stau marturie doar actualele ruine, precum si crucile fostelor morminte de la vechiul cimitir, pe care actualmente se exploateaza recolte.

biserica poiana teleorman (6)

Distrugerea bisericii

Odata cu mutarea satului, biserica a continuat sa fie utilizata de sateni, care mergeau mult pe jos in alaiuri de nunta, botezuri, sau cortegii funerare, imbracati in cele mai frumoase straie. Acest lucru s-a intamplat pana cand s-a decis construirea unei biserici in actualul sat, pentru ca oamenii sa nu mai fie vazuti de la sosea ca practica obiceiuri crestinesti, bisericile nefiind bine vazute in Romania epocii comuniste.

De altfel, in acea perioada, au venit ordine “de sus”, ca turla bisericii sa fie distrusa, pentru a nu mai fi vazuta de la sosea. Aceasta misiune infama a cazut pe un satean din Traian, caruia i s-a spus ca isusi Ceausescu a ordonat acest lucru.

De asemenea, si cimitirul aferent a fost distrus, crucile tasate si aruncate intr-o gramada, peste el facandu-se teren arabil.

Timpul s-a lasat peste biserica, insa caramizile acesteia au rezistat cu stoicism, si chiar si picturile se mentin intr-o stare foarte buna, in pofida faptului ca ce a mai ramas din acoperis a ars, satenii dand vina pe ciobanii de la munte care veneau cu oile in transhumanta, acuzandu-i pe acestia ca au distrus usa bisericii pentru a patrunde aici in iernile grele si a face focul.

 

biserica veche ciuperceni

Blestemul mortilor

De atunci, lucruri incredibile au inceput sa se petreaca, ca o razbunare a mortilor necistiti de sateni la ordinul regimului comunist.

Se spune ca sateanul care a distrus turla a fost fulgerat pe cand a iesit la camp, chiar in apropierea bisericii, trupul acestuia fiind sfartecat in doua. Nepotul acestuia isi aminteste ca bunicul sau spusese ca tot viseaza de cateva nopti ca moare arzand.

Cei 8 sateni care au culcat cimitirul la pamant si au nivelat zona, transformand-o in teren arabil, au murit toti in aceeasi zi, inecati in Dunare, pe cand erau la pescuit. Aveau sa fie gasiti 3 zile mai tarziu intr-o strare avansata de descompunere, cu plamanii plini de mal. Se stie ca moartea prin inec este cel mai dureros mod de a muri, insa faptul ca s-au inecat cu mal, desi nimeni nu isi poate explica cum s-a petrecut acest lucru, a amplificat chinurile.

 

Un cioban din zona Prahova a ars de viu intr-un incendiu care i-a distrus coliba in ziua de 4 ianuarie.

Intamplator sau nu, este chiar ciobanul care fusese suspectat de sateni ca ar fi provocat, fara voia sa , incendiul care a devastat ultimele parti din acoperisul bisericii, culmea, tot pe data de 4 ianuarie, cu 10 ani in urma, insa.

biserica poiana teleorman (7)

Icoanele luminate

De atunci, de biserica nu s-au mai apropiat decat curiosii care aveau drum prin zona, satenii nemaiavand curaj sa se abata de la drumul principal.

 

De altfel, se spune ca se trage la sorti persoana care urmeaza sa are sau sa treiere campul din jurul bisericii, fiind considerat un loc deopotriva sacru si blestemat.

Icoanele din biserica stralucesc inclusiv in lumina zilei, fiind intr-o stare foarte buna, de parca ar fi pictate cu cativa ani in urma, nicidecum de aproape un secol si jumatate.

 

biserica arsa din temelii si abandonata

De asemenea, legenda locului spune ca acestea ar lumina in special in noptile verii, fiind vazute lumini ciudate venind din interiorul bisericii de la sosea, insa nimeni nu a indraznit sa se apropie de aceasta pentru a confirma.

 

 

Mai mult, exista voci care sustin ca niciodata nu s-a semnalat prezenta ieleleor pe campurile din zona.

 

Preotul proscris

legenda biserica bantuita

Legenda locului mai spune ca numele preotului sters intentionat de pe pisalnie se datoreaza faptului ca acesta a incalcat dogmele bisericii ortodoxe si a exorcizat aici o sateanca posedata din Flamanda, salvand-o pe aceasta de la sinucidere.

Tanara ameninta ca urmeaza sa se arunce in Dunare, si avea comportament asociat cu posedarea, insa dupa ritualul de exorcizare aceasta se spune ca si-a revenit.

In schimb, preotul, desi pana atunci iubit oamenii locului, a fost alungat de sateni si se spune ca si-a gasit sfarsitul sarac si singur.

De atunci, in ruinele bisericii, apare in mod constant o cucuvea, pe care inclusiv si noi am gasit-o la vizita noastra. Localnicii ne-au spus ca este de cel putin 20 de ani acolo, si ca se raporteaza cucuvele in ruine din generatie in generatie:

“Si eu am vazut-o zburand intr-acolo cand am fost la camp, si tata a vazut-o cand era tanar, pana si bunicul mi-a spus ca era. Au spus ca este preotul alungat care nu s-a gasit linistea”, ne-a spus un pescar din zona.

Ciudat este insa ca speranta de viata a unei cucuvele nu depaseste 9 ani in libertate si maxim 18 in salbaticie…

 

Cate sunt legende si cate superstitii nu putem sti, cert este ca biserica din mijlocul lanului de floarea soarelui este o prezenta impunatoare, care iti ridica parul pe tine si te face sa te inchini cand treci prin zona.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s