Eram undeva la o piscina, pe marginea careia se afla un cires foarte mare si plin de fructe.
La un moment dat, m-am dus sub acesta, fapt pentru care trebuia sa stau la marginea unui gardulet din funii marinaresti. Si imi luam cate o cireasa din copac, savurand-o pe cea luata in timp ce o culegeam pe urmatoarea.
La un moment dat, o manuta imi arata catre o creanga inalta, unde erau cirese coapte (pe crengile mai joase erau cirese mai putin coapte).
“Va rog frumos, puteti sa imi dati si mie cireasa aceea?”, imi spune o fetita de vreo 7-8 anisori, aratand catre o cireasa foarte rosie din varful crengii la care si eu am ajuns cu greu.
I-am oferit cireasa, fetita mi-a multumit, apoi , in timp ce imi culegeam mie cirese, am mai oprit vreo 3-4 cirese rosii si am cautat fetita cu privirea pe marginea piscinei, careia i-am oferit ciresele culese.
Am continuat apoi sa mai iau cate o cireasa pe care sa o mananc, cand, la un moment dat, de dincolo de gard, apare aceeasi fetita cu un pumn de cirese culese de aceasta din copac:
“-Poftiti!”
Initial nu mi-am dat seama ca toate erau pentru mine, si am insistat sa iau numai una, desi fetita tot incerca sa mi le dea pe toate.
A fost una din putinele dati cand cineva mi-a oferit ceva fara sa ceara nimic la schimb.
Pentru ca, in general, sinceritatea si curatenia sufleteasca sunt un apanaj al copilariei.
Idei si Subterfugii 