Visul de la miezul noptii


Prea mult sange, prea multa durere, prea multa moarte, tristete si suferinta.

Prea multa ura in lume.

Am visat aseara ca sunt, oarecum, responsabil pentru a afla adevarul in vreun caz. Era ambiguu in vis, si si mai ambiguu acum, cand am mai uitat din amanunte.
Cert este ca intrasem pe o usa intr-o zona cu totul diferita decat cea din care patrunsesem.

Era ca un fel de pestera al carei culoar pe care patrundeam se inchista in spatele meu, pe masura ce inaintam. Am ajuns intr-o zona ce aducea cu un spatiu mai deschis al unei pesteri, culoarea dominanta era maroniul inchis iar neregularitatile de jur imprejur aduceau cu niste stalactite mai mult sau mai putin roase, dar neslefuite.

La un moment dat am realizat ca mai sunt cu un amic, Tudor, si ca, in fapt, patrunseseram pe acea usa din lumea noastra intr-o lume de tranzit a mortilor.

Erau foarte multi morti nevinovati a caror ucigasi trebuiau gasiti, or ceva de genul, pentru ca acestia sa isi poata gasi linistea.

Initial aveam sentimentul ca sunt cu totii morti intr-un incident de care, cumva, as fi eu sau Tudor responsabil. Si ca eram acolo pentru a-mi cere iertare, si, eventual pentru a plati pentru culpa mea. Nu tineam minte de vreo intentie.

Aici este putin ambiguu, cert este ca imi amintesc ca eram speriat, si, la un moment dat, am vrut sa plec, insa am realizat ca acel culoar ingust de pestera pe care patrunsesem se solidificase, erau acum un fel de roci de care nu puteai trece.

Din nou, imi scapa cateva amanunte, insa imi amintesc ca, la un moment dat, spalam cu un furtun ceea ce parea a fi un fel de zapada cu consistenta de vata de sticla, iar pe masura ce tineam degetul pe acesta si se creea presiune in jetul de apa, albul facea loc unui rosu: era carne sangeranda.

Stateam pe o roca din acea pestera, acoperita cu alb, iar pe masura ce jetul de apa spala albul, se descoperea o carne sangeranda. Bucati si bucati de carne sangeranda, la infinit.

La un moment dat, stiu ca spiritele celor morti, care pareau a fi de ordinul zecilor sau sutelor, se ridicau in sus, intr-o eliberare mistica.

Roca solida ce era in locul lungului tunel pe care l-am parcurs ca sa ajung aici, se prefacu intr-o usa mare si albastra. Imi amintesc ca era un albastru inchis.

Cand am deschis-o, am patruns intr-o camera cu o lumina alba, linistitoare, in care era mama mea, alaturi de mine, cand eu eram copil.

Stiu ca trecerea a fost incredibil de brusca, din pestera maronie cu carne sangeranda inntr-o camera cu lumina alba, pe acea usa albastra. Si imi amintesc foarte clar cum sentimentul de frica si durere s-a prefacut intr-unul de siguranta si calmitate.

Si mai stiu ca mi-a venit sa plang. Cred ca de bucurie.

Este momentul in care visul s-a incheiat.

Sunt tare curios care ar fi simbolistica acestuia…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s