Destinul Veronicai in patru capitole

De cele mai multe ori, cazurile de fete care ajung sa se prostitueze, intr-un fel sau altul, provin din familii in care saracia si violenta sunt la ele acasa. Familii de la periferia societatii. De cele mai multe ori, periferia societatii se afla si la periferia oraselor.

Dar exista si cazuri in care doar unul dintre factori genereaza un destin trist.

Este si povestea Veronicai, fata care provine dintr-o familie cu un bun rang social, tatal – un ofiter in MAI foarte respectat la locul de munca, mama, o tehniciana. Locuiesc intr-o casa din centrul unui oras mare din Estul tarii.

 

I Copilaria esuata

 

A fost mare veselie cand cand parintii ei s-au casatorit, in special bunica din partea mamei era foarte fericita ca fiica ei a reusit sa isi gaseasca asa un sot bine avut, iar nasterea unui ingeras de fata a adus si mai mare bucurie in casa.

Insa lucurile au luat o turnura sumbra in destul de scurt timp. Ofiterul respectat, despre care colegii aveau numai cuvinte de lauda ca profesionist si om, era fix invers acasa: crize de gelozie si bataile erau constante.

“Imi amintesc ca ma batea aproape zilnic, si pe mine si pe mama. Fara un motiv anume. Venea suparat de la serviciu si ne lua la bataie. Ne injura. Nu ne dadea explicatii pentru motivele pentru care o face. Cand si cand o mai acuza pe mama ca il inseala cat e el la munca, dar asta chiar nu se intampla”, isi aminteste Vera, acum o fata cu un zambet trist.

“Imi amintesc cum ma pedepsea si ma obliga sa stau intr-un singur loc, fara sa pot iesi la joaca cu copiii de varsta mea: <-Nu iesi fiinda asa vreau eu!>” – asa ii spunea tatal abuziv Verei, care atunci avea doar 6 anisori.

“Imi amistesc foarte clar cum, la un moment dat, am reusit sa ies in curte si sa ma uit printr-o crapatura din gard la copiii care se jucau pe strada. Este singura mea amintire despre jocurile copilariei”– isi povesteste Veronica destinul trist pe care l-a avut. De altfel, in loc sa isi aminteasca de lucruri din cea mai frumoasa perioada a vietii, isi aminteste numai bataile, iar pregnanta este cea in care, nervos fiind, tatal a venit de la munca si, desi era o mica fetita de gradinita, a luat-o la bataie cu  bastonul de politie din dotare.

“A venit o data foarte nervos de la serviciu. Eram eu cu bunica acasa. A scos “pulanul”  si m-a luat la bataie cu el. Nu imi zicea nimic, datea cu atata forta incat am crezut ca o sa mor. Stiu ca nu imi mai simteam fesele. Urlam cat puteam si am incercat sa ma ascund intr-un dulap. Bunica stiu ca i-a zis atunci: “Ce ai cu ea, o omori, n-o mai bate” El s-a potolit, dar s-a repetat data viitoare “

“-Dar ea ce parere avea despre toate astea?” “-Ea era multumita ca mama avea un sot bine vazut in societate si zicea ca unde o sa se duca daca il lasa?”

De altfel, mama Veronicai a avut cateva tentative sa isi paraseasca sotul abuziv, insa renunta rapid in urma batailor constante si a amenintarilor repetate cu moartea in cazul in care va “indrazni doar sa se mai gandeasca la asa ceva”

 

II Schimbarea

 

“Niciodata nu s-a interesat de mine, de notele de la scoala sau ceea ce fac, atunci cand am crescut. Foarte rar imi vorbea, de obicei spunandu-mi sa nu ma prinda cu vreun baiat. Niciodata in viata asta nu mi-a dat un leu.”,  rememoreaza Veronica.

Evadarea Verei din casa abuzurilor si a copilariei refuzate s-a produs cand aceasta a terminat liceul si a plecat la facultate, in Capitala. Este momentul in care si-a luat viata in propriile maini, asa cum a putut.

La inceput s-a prostituat, desi termenul, la acest moment, ar putea fi fortat, pentru un loc bun la camin.

“Nu m-a atras tipul in niciun fel, chiar era urat, dar stiam ca nu mai trebuie sa ma intorc niciodata acolo, si cu media pe care o aveam sigur as fi luat un loc intr-un complex de la periferie, cu 4 5 in camera” Asa ca Vera s-a culcat cu seful de camin al unui complex din centrul orasului. Aceasta a revenit constant pentru favoruri sexuale la fiecare nou an universitar, o data cu distributia locurilor in camine.

Intrucat, la scurt timp dupa ce Vera a venit la facultate, mama ei, care a fost singura care a sustinut-o financiar, cu o suma modica insa, cam 100-150 ron pe luna, a plecat si ea de acasa angajandu-se pe un vas de croaziera, Vera a trebuit sa isi castige singura banii de regie de camin, dar si de intretinere (haine, macare etc).

A inceput prin a si oferi corpul colegilor mai mari pentru asta. Apoi a continuat prin a se prostitua pentru un abonament la sala. A prins gustul banului si a intrat in cercuri de barbati casatoriti dornici de o pustoaica buna de provincie care isi vindea nurii pentru putin.

Apoi a crescut stafeta. Voia bani. La inceput nici nu stia cat. Cand a vazut ca acestia sunt dispusi sa plateasca mai mult decat credea, a marit tariful. De la 50 de ron a ajuns la 100, si de la 100 de RON la 100 de euro.

Accepta si haine scumpe, parfumuri sau un nou smartpfone, un laptop, sau genti de firma.

Si-a creat o adevarata retea de “clienti”, pe care ea intotdeauna i-a catalogat drept “fraieri” sau “prieteni”.

Niciodata nu a considerat ca se prostitueaza si niciodata nu a acceptat termenul de “clienti”. Ii numea “prieteni” pe cei care ii oferau excursii, parfumuri, sau bani contra sex. Este momentul cand ea a inceput sa ii trimita bani mamei ei, atunci cand aceasta avea nevoie.

Nu avea multe prietene, cea mai buna amica a ei era tot o prostituata pe care a cunoscut-o la o sala de lux. Singura diferenta era ca aceasta din urma isi platea abonamentul cu banii castigati, cat timp ea inca se mai culca cu instructorul pentru un abonament “la naspa”

 

III Dragostea efemera

 

Tot ea a introdus-o in cercuri de oameni cu mult mai multi bani decat ai celor cu care umblase pana acum, mai multi decat ar fi putut visa vreodata. Oameni de afaceri, oameni cu functii. Majoritatea casatoriti.

Asa l-a cunoscut pe Damian, un impunator, dar si dubios afacerist. Tipul voia mai mult, de fiecare data cand avea timp liber si putea sa se sustraga si nevestei si copiilor inchiria o camera la un hotel si se iubea cu Vera. Dar si stateau de vorba. Era singurul care o ascultase pana acum. Ii scria poezii. Asa cum stia el.

“Pentru mine a fost prima data cand am simtit ca sunt indragostita. Stii? E ca si cum nu puteam sa ma gandesc la altceva decat la el”

Damian, cand ii dadea bani, ii dadea cu pretextul “poate iti trebuie pentru camin, poate vrei sa iesi sa-ti cumperi ceva”

O lua cu el in plecarile prin tara si profita cat putea de mult de timpul in care putea fi departe de sotie. O mintise ca e indragostit de ea, ca cu sotia nu mai are nimic impreuna, doar locuiesc in aceeasi casa de dragul copiilor. Ii spusese ca va divorta pentru ea si se vor muta impreuna, ca vor vedea lumea impreuna. Ii spusese ca nu va mai fi nevoita sa “umble cu toti lache-ii”.

Cu toate astea, Damian era cu totul altfel. Era o fire impulsiva, protagonist al multor dosare penale deschise pe numele sau pentru violenta, dar al si mai multor batai. Era un interlop care avusese mult mai multe amante tinere decat isi inchipuia Vera.

Prima oara a batut-o cand ea a aflat de cele din urma si i-a facut o criza de gelozie.

Pentru a-l ierta, i-a platit o operatie estetica destul de costisitoare “Acum, sigur ma vei tine minte toata viata”, i-a spus in timp ce o ducea intr-un hotel unde ii pregatise un sejur de recuperare. “Nu poti sa stai la camin, iti trebuie liniste si odihna”. In schimb, o vizita zilnic pentru partide de sex.

 

IV Tristetea vesnica

 

Cu timpul, si cu mai multe scandaluri in urma promisiunilor esuate si batai la activ, Vera a inteles ca Damian nu avea niciun gand serios cu ea, si ca o ducea cu zaharelul. Pentru el, sumele de bani pe care i le oferea sub pretextul “dragostei” erau foarte neinsemnate, la ce avere avea.

Si, desi acesta ii promisese ca o va omori daca o va prinde cu un altul, lucrul din urma s-a repetat la un nesfarsit incat pana la urma “Dragostea” se stinse de la sine.

Vera nu se indragostise cu adevarat de Damian, asa cum nici Damian nu a iubit-o pe Vera. In lipsa unui marker patern in viata, ea se atasase de simbolul protector al unei prezente impozante masculine.

Asa ca Vera s-a intors la viata fara de huzur de dinainte. Viata in care, atunci cand cineva o intreaba “cat e ora”, ea nu va raspunde niciodata cu “si un sfert”.

Viata in care oricare zambet va fi unul trist si disimulat, numai pentru a-si atrage urmatorul si urmatorul “fraier”, de cele mai multe ori care nu o atragea cu nimic.

Vera niciodata nu a avut un orgasm, nici macar cu Damian, pe care a crezut ca il iubeste. A facut sex de mii de ori in mii de feluri, iar singurii care obtineau placere din asta erau cei cu care o facea. Ea isi obtinea doar bani sau bunuri. Singura asemanare dintre ea si un fraier era ca ambii isi cumparau placerea.

Doar ca pretul platit de ea e mult prea scump…..