Un retardat care voia salutat


Am avut nesansa sa am coleg de clasa in liceu o persoana cu ceva probleme de intelect si cu deviatii comportamentale.

Asta ca sa ma exprim elegant, dar, pe intelesul tuturor, am avut un coleg retardat mintal si etalon de grobianism, cocalar si idiot.

Datorita functiilor detinute de niste parinti nu tocmai sanatosi nici ei, pitecantropul nu numai ca nu patea nimic pe linia de disciplina, dar avea si note mari, desi era semianalfabet si idiot, dupa cum am spus.

Intotdeauna incerca sa iasa in evidenta cu ceva, dar nu-i iesea decat cu penibilitatea.

A fost primul din clasa care a avut masina (a tatalui), desi a luat carnetul dupa a 6-a incercare.

Desi locuia la 300 de metri de liceu, venea cu masina zilnic, chiar daca EFECTIV facea mai mult asa decat daca ar fi venit pe jos.

La un moment dat imi amintesc ca a facut un accident cu victima, din vina lui , pe trecerea de pietoni.

Drept bonus, tatal lui i-a musamalizat cazul si chiar i-a cumparat propriul autoturism in mai putin de 2 luni de la eveniment (probabil deranjat sa isi tot spele masina de sange).

La bacalaureat a avut printre cele mai mari note, desi intr-o societate normala ar fi ramas cel putin corigent la cateva materii.

Dar filmul s-a rupt dupa liceu:

Neavand nici extrem de multi bani, si nici influente la capitala, parintii care si-au rasfatat peste masura o odrasla retarda nu au putut sa faca astfel incat acesta sa intre la vreo facultate buna: a picat, pe rand, toate admiterile la facultatile care aveau examen.

In schimb, a luat la una la care media de admitere era calculata ca pondere a mediilor celor patru ani de liceu si media de la BAC.

Manelist convins, si cu probleme de alcoolism inca din liceu (imi amintesc ca ii tremura constant buza de jos, indiferent de ora), dar si cu retard mintal vizibil, acesta a repetat anul 2 de vreo 3 ori (pe bani, evident), a mai facut nu stiu ce an special, ideea e ca nu a terminat facultatea nici dupa 7 ani, dupa care a renuntat si s-a intors in orasul de bastina, unde locuieste cu parintii si lucreaza pe un post (cat sa nu fie somer) aranjat de taticul, unde am inteles ca este la fel de recalcitrant si nerespectuos, in special cu oamenii mai in varsta decat el.

Il intalnesc ieri, statea pe o banca in parc, manca seminte si bea bere, cu inca doi handralai.

Se uita la mine in scarba, asteptand sa il salut EU pe el.

Caci doar eram pe bicicleta, si, prin urmare, inferior lui, care are o masina de pe care cad piesele cand da volumul la manele mai tare.

Cand vad astfel de specimene ma gandesc cat de nedrepta e viata. Sunt oameni de valoare care incerca sa faca copii, in schimb avorturile nereusite si sarcinile nedorite duc la astfel de cazuri.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s