O vizita la Auschwitz


O vizita la Auschwitz
auschwitz birkenau railway

Pentru mine, Auschwitz a insemnat un loc in care parca fusesem de atatea ori, fara sa fi fost vreodata.
As far as I can remember imi dorisem sa ajung acolo, iar, recent, doleanta a capatat fundament in realitate.

Il vazusem doar in documentare, in poze, si in vise. Primele fotografii indeaproape pe care le-am vazut au fost la o individa pe profil, la inceputurile facebook-ului. Imi formease ideea ca acolo e plin de evrei (posibil chiar sa fi fost asa la momentul ala) care iti fac turul taberei dupa cum vor ei, pe unde vor ei, spunandu-ti ce vor ei. De altfel, tipa insasi era partinitoare si virulenta in descrieri si comentarii, tocmai de aceea mi-am dorit o vizita obiectiva.

Vizita mea la Auschwitz, precum si acest material, vor fi cele mai obiective descrieri ale acestei foste tabere de concentrare, actualmente muzeu de stat. Tocmai de aceea, desi am peste 500 de fotografii de acolo, cu locuri, oameni, documente, lucruri, peisaje, voi posta doar 2-3, doar pentru a ilustra articolul.

Pentru ca , in mod cert, Auschwitz merita vizitat, vazut, simtit, si, mai ales, mirosit, ci nu vazut poze cu el.

Am condus mii de kilometri pentru a ajunge aici, iar cand GPS-ul imi indica mai putin de 7 mile, un sentiment ciudat imi cuprinse stomacul, desi peisajele din orasele apropiate nu prevesteau nimic din ce ar putea fi acolo.

Stazile erau pline de ciclisti localnici, in special tineri si copii.La un moment dat, dupa ce am virat stanga, am vazut un turn de veghe impunator si gardul pe care l-as fi recunoscut dintr-o mie, desi, repet, niciodata nu il vazusem in realitate. Toata constructia este de o solemnitate care iti taie rasuflarea: Tabara Auschwitz 1- Main Camp.

Trotuarul aferent era cel mai ingrijit si curat din intreaga zona a orasului Oswiecim. Paralel cu acesta, peste sosea, era o cale ferata, care, desi nefunctionala, era foarte bine intretinuta. Nu am rezistat si m-am urcat pe gardul de beton, care, in partea de sus, avea sarma ghimpata, odata electrificata. Inima iti bate tare a respect , solemnitudine, si entuziasm.

auschwitz fence

Nu stiam daca voi putea vizita, pentru ca rezervarile trebuie facute din timp pe internet, datorita aglomeratiei din tot timpul anului care este acolo, in special pe perioada verii, iar eu facusem una cu cateva ore inainte, nestiind exact cand voi ajunge acolo, si deja depasisem ora de intrare.

Parcarea de la intrarea in muzeul Auschwitz I este imensa si mereu plina. Contra cost, evident. In sloti.
Ce m-a impresionat, oarecum in mod negativ, este ca fix vis a vis de intrarea in aceasta este un complex turistic modern, cu cateva restaurante si un hotel. Fix vis a vis de unde sute de mii de oameni nu aveau ce manca in urma cu mai putin de 70 de ani (LOL).

Privind peste gardul Auschwitz-ului, am sesizat numeroase ciori (pasari) care erau pe fostul gard electrificat din interior. Un fior ma izbi cand am realizat ca multe dintre ele , asa cum ma vad pe mine astazi, au vazut posibil tot ce s-a petrecut aici in anii ’40. Am simtit cum istoria traieste chiar si acum.

Dupa o mica coada de smecheri (fraierii cu tururi contra cost stateau la cozi imense) si un security check m-am trezit stapan si liber in Auschwitz. Nu aveam insotitor, nu aveam ghid care sa ma duca unde vrea el si sa-mi spuna ce vrea el.

auschwitz 1 camp pathway

Desi multe lucruri de acolo sunt replici (chiar fidele si, in mare parte, facute chiar din materialele originale), aproape la fel de multe sunt originale. Am pus mana pe un semn de Halt/Stoj cu cap de mort de langa gardul electrificat. Inclusiv vopseaua, scorojita, ce-i drept, era originala.

Anyway, aproape toate block-urile sunt vizitabile, fiecare avand o tematica anume. Unele sunt renovate si modernizate pentru vernisaje tematice, altele sunt prezervate asa cum au fost gasite.

Celule, camere de gazare, toalete, carcere, camere de interogare, saloanele domnului doctor Mengele, haine ale detinutilor, toate sunt asa cum erau atunci cand in Auschwitz se scria istorie.

chirrgie dr mengele

Sunt amenajate expozitii cu sute de ochelari, bagaje, incaltari, oale, proteze medicale si haine ale fostilor detinuti. Acestea sunt in spatele unor geamuri, in atmosfera cu AC, insa multe incaperi sunt pastrate asa cum au fost, carcerele, precum si celebra camera de gazare si crematoriul.

Aici, un miros indefinibil te izbeste si iti ramane intiparit in creier. Imi spunea cineva ca mirosul din camera de gazare, ale carei pereti sunt negri si prezinta urme ale unghiilor unora dintre sutele de mii de fiinte care au murit aici ar fi mirosul suferintei si al mortii.

Nu stiu in ce masura e asa, insa in mod sigur este un miros unic , pe care nu l-am mai simtit niciodata, si pe care nu il pot compara cu niciun altul. Si, de asemenea, exista un sentiment de apasare electrizanta care pare impregnat in acel beton. Sunt cateva zone in tabara Auschwitz I in care se poate simti acesta, daca ai deschiderea necesara.

Cum era seara, puhoiul de vizitatori si gregarii cu grupurile de ghizi plecaresa mai toti, asa ca m-am trezit, la un moment dat, ca mai sunt foarte putini oameni acolo. Pana si la personalul de paza imi parea deficitar, o singura data am vazut un singur paznic care bantuia intre doua baraci (block-uri).

the girl from auschwitz

Desi relativ mic ca suprafata, Auschwitz I, are o groaza de istorie in interior, chiar daca o parte , cel mai sigur, “scrisa” eronat (pe un panou informativ scria ceva de genul “toate femeile care au intrat in acest block nu au mai iesit vii”, urmand ca dupa 2 paragrafe sa scrie “supravietuitoarele acestui block au avut sechele pe viata dupa eliberare”). Da, bine! Exact ca in celebra serie de 6 episoade de la BBC, cand ceva fix la fel se spunea, aici era chiar mai amuzant, un supravietuitor al nu stiu carui block povestea ca nimeni nu a iesit viu de acolo :))

old lady at auschwitz

Una peste alta, Auschwitz merita vizitat, nu atat pentru textele informative, cat, mai ales, pentru sentimentul pe care ti-l inoculeaza.

Am purces apoi catre tabara, mult mai vasta, Auschwitz II- Birkenau, situata la vreo 2 km de main camp.

Aici, intrucat se lasa inseratul, cred, mai erau foarte putini vizitatori. De altfel, nimeni nu m-a intrebat de sanatate, nu am vazut pe nimeni din personal.

auschwitz biciclete

Multe baraci au fost distruse, insa multe au ramas intacte. M-am plimbat nestingherit prin tabara si am vrut sa ma urc intr-o baraca de control, sesizand ca totul era ramas fix ca atunci cand tabara chiar te concentra. Lemnul se deteriorase si constructia era extrem de fragila. Padurea din capatul vastei tabere, impreuna cu soarele care apunea pe dupa copaci, iti inspira o stare de calmitate ireala. Mai mult, la un moment dat, printre ruine, am zarit alergand un iepuras.

De altfel, in afara taberei, pe langa masina pe care o parcasem in camp, mi-a alergat o caprioara, relativ speriata, catre o liziera.

“Death in the midsts of life”, scria Rudolf Höss, fostul comandant al taberei, in memoriile dinaintea executiei, cu privire la faptul ca femei cu copii (as zice femele cu progenituri) intrau catre camera de gazare trecand pe sub pomii infloriti ai lunii mai. Si nu putea sa o spuna mai bine, toata zona fiind de un pitoresc incredibil, aratand ca viata continua oricum, oricand, in orice circumstante.

Trebuie doar sa o respectam si valorificam.

Am intrat intr-o baraca unde fusesera cazate femei, lasata in paragina. Si aici m-a izbit un miros greu de descris. Spre exemplu, in baraca in care se spalau detinutii nu mi s-a parut ceva pregnant dpdv olfactiv, insa in cea cu paturile detinutelor m-a izbit ceva indefinibil, dar complet diferit fata de cel din camera de gazare din Auschwitz I.

Sunt sentimente pe care nu le poti descrie, oricat de talentat ai fi la scris, pentru ca, efectiv, sunt indefinibile.

benjamin fundaianu fondane roman auschwitz

Desi nu se compara, nici pe departe, ca numar, si chiar ca atrocitate, cu crimele lui Mao sau Stalin, Auschwitz, care troneaza in fruntea tuturor lagarelor naziste, a ramas si va ramane un adevarat simbol.

Si merita vizitat, chiar si pentru ciudatul amalgam de sentimente pe care ti le inoculeaza.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s