Credibilitatea si discernamantul

O data cu evolutia tehnologiei au aparut si mijloacele de comunicare/informare in masa.

Usor-usor, presa a inceput sa devina o forta in organizarea statala, precum si un instrument de manipulare. Psihologia umana face ca, utilizand anumite elemente de sensibilitate sa poti exacerba diverse  sentimente in directia dorita.

In general pe cele negative, facand apel la sentimente primordiale, cum ar fi ura.

Si de aici pana la a asimila presa cu o forta motrice a maselor nu mai este mare distanta.

Cel mai important aici devine discernamantul uman, puterea de a face diferenta intre o informatie posibil reala si una probabil falsa.

Spunea recent R. Banciu intr-una din emisiile sale ca o fatuca ce prezinta buletinul de stiri nu ar putea avea asa mare credibilitate, mai ales pe subiecte sensibile, inainte credibilitate avand doar jurnalistii de prim rang, cu ani grei de teren si anchete in spate.

Astazi, o putere de informare asimilata presei o are online-ul.

Sute de site-uri de “stiri” apar ca ciupericile dupa ploaie, ca sa nu mai vorbim chiar de retelele sociale care au acum calitate de “surse de informare”.

De cele mai multe ori, este necesara doar o poza cu conotatie sentimentala cu un text aberant scris peste ca sa atinga la “sentiment ” mii, zeci de mii de utilizatori, astfel incat sa capete amploare si sa devina un izvor informational.

De unde stii asta? – Am citit pe Facebook. Twitter.

Serios? Dar creier sa filtrezi informatia, ai?

Sa il luam drept exemplu pe tipul asta:

Daca el ar veni la tine pe strada sa iti spuna ceva, orice, l-ai crede?

Dar daca ai citi acelasi lucru pe 3 site-uri  auto intitulate de stiri, care au banner si logo pe care scrie mare “ziar online, presa”?

Cam asta vreau sa va spun. Astazi, orice om cu privirea si reteta de la farmacie pe neuroleptice pierdute isi poate deschide oricate site-uri doreste or scrie pe blog/facebook orice doreste.

Uneori poate parea credibil, alteori pana si un copil de 12 ani cu trisomia 21 isi da seama ca e facatura.

Pe internet circula tot felul de informatii eronate, false, razbunari, sau , pur si simplu, elucubratii ale unor minti bolnave.

Cum spune si Umberto Eco: “Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor”.

Astazi informarea se face de la o “presa” agramata sau semianalfabeta, portavoce a unui partid sau altul, patronata de un interlop sau altul, compusa inclusiv din redactori agramati.

Ca sa nu mai facem referire la duzinele de fituici care apar mereu inainte de campaniile electorale, in special cele locale, care dispar dupa alegeri fix in maniera in care au aparut: din senin.

Hai sa il exemplificam concret pe individul asta.Mai uitati-va o data la el. Nu mult, sa nu ametiti.

Omul are nu unul, ci vreo doua site-uri “de stiri”. Scrie numai el acolo, intr-un limbaj numai de el stiut, dupa reguli de sintaxa si gramatica numai de el stiute.

Virgule intre subiect si predicat, sincope crase de logica si lipsa elementara de bun simt. Relateaza evenimente dupa cum i se dicteaza la telefon , fara sa fie acolo, or dupa cum viseaza urat noaptea.

Cunoaste doar 3 cuvinte: “Halucinant”, “scandalos”, si “culmea”.

Se contrazice singur in decurs de 2 fraze, alteori in cadrul aceleiasi fraze.

Alteori anexeaza filmari unui articol care sustin fix contrariul a ceea ce incerca sa scrie el in acesta. Probabil dat afara de peste tot de pe unde a incercat sa se pripaseasca, si-a incercat norocul in “presa” online.

Hai sa citim o fraza a “jurnalistului freelancer”:

“Pe lângă pumni și capete în gură, polițistul l-a amenințat pe bărbat că o să-l prindă în trafic și o să-i dea cele mai mari amenzi și că o să aibă grijă de el și că o să-l bată de o să-l rupă în două.”

Sa scurtam fraza:

“Pe lângă pumni și capete în gură, polițistul l-a amenințat pe bărbat că [..] o să-l bată de o să-l rupă în două.”

Acum eu sunt nelamurit: L-a amenintat cu bataia in timp ce il batea, sau l-a amenintat ca o sa-l bata dupa ce l-a batut? (intre noi fie vorba, in speta in cauza nu a fost nimeni batut).

Inca un exemplu:

A fost implicat in cine, in ce, cum? Mai conteaza? Conteaza ca a fost implicat.

Ca si o precizare, majoritatea materialelor scrise de acest individ, deosebit de periculos in opinia mea, extrem de nociv pentru ceea ce elucubreaza, sunt relatate partinitor, avand doar punctul de vedere al celor carora le ia apararea, de fiecare data doar persoane care au incalcat legea. Si de fiecare data se leaga doar de oameni cu functii, gen politisti si judecatori. Ceva cu siguranta ca este la mijloc.

Nu intru in amanunte cu fiecare caz in parte, dar, ca idee, astfel de oameni creeaza continut pe internet, sunt cititi, si, si mai grav, crezuti de unii oameni care nu au capacitatea de a filtra informatiile printr-un minim discernamant.

Deunazi, chiar am vazut o poza cu un talon auto postat pe Facebook, iar la comentariu tipul scria: Dati SHARE, poate AJUTA CU CEVA. Patru mii de oameni dadusera share.

Pe orice logica elementara ar fi eficient si simplu sa predau talonul acela politiei, or sa il trimiti prin posta pur si simplu la adresa de pe el.

Dar se pare ca 4001 oameni (cretinul congenital care a postat poza si cei 4000 de idioti sinistri care au dat share) considera ca un share pe facebook AJUTA CU CEVA.

E ca si cu pozele acelea cu copii cu cancer pe care scrie 1 LIKE= 1 Respect, 1 Share = 25 eurocenti.

Cam asta e tipul de om care ar citi si ar si crede ce scriu cei ca individul de mai sus.

Si este trist, foarte trista directia in care se indrepta societatea. Pentru ca masele de, sa le spunem, indulgent, “mediocri”, pot fi manipulate nu numai de oameni cu sclipiri, ci de oameni chiar mai mediocri ca ei.

Retineti si puneti in aplicare , in mod corect, cei doi termeni din titlul materialului. Discerneti credibilitatea de necredibilitate, minciuna de adevar, precum si ganditi inainte de a crede. Orice.