Anacronism inoculat


Un gust, un miros, o linie melodica…unul singur e suficient in a-ti aduce aminte de un moment din viata, pe care sa il retraiesti vivid ca urmare a simtului respectiv.

Deunazi am primit un dar pe cat de mic si consumabil/efemer si aparent banal, pe atat de priceless: o guma TURBO.
Pret de 10 minute, cat am mestecat-o, am fost iarasi copil:
Mirosul inconfundabil si unic, gustul, forma si feeling-ul m-au facut sa retraiesc clipe dintr-o perioada care nu este atat de pierduta pe cat pare.

Totul e sa stii sa activezi acel colt uitat din mintea si sufletul tau!

Zau!

Apoi m-am plimbat cu bicicleta pe un drum pe care il faceam adeseori, copil fiind, fie pe jos, fie cu bicicleta Pegas (vorbesc aici de adevarata bicicleta Pegas, nu de pseudo bicicleta utilizata nowadays de hipsteri homosexuali ratati), apoi pe primul meu Mtb de la First Bike (ironically, nu?).

Drumul pe care il faceam vara catre singura apa ‘inotabila’ din zona: Izvorul Rece- asa ii spunea datorita izvorului de apa potabila si deosebit de gustoasa care se varsa in respectiva balta.

Inotam cat era ziua de vara de lunga, si nicio grija nu aveam.

Acum, zona respectiva este proprietate privata si nu mai e nici tipenie de om, pe deoparte si din cauza cocalarizarii populatiei care facea ravagii in zona, iar pe de alta parte ‘lumea buna’ acum inoata doar in bazine cu taxa de intrare de minimum 50 ron, in care sa fie musai inclus si un sezlong (cred ca cea mai mare tampenie posibila).

Nu concep “a face plaja” decat pe un prosop/patura, a sta in natura si a te bucura de aceasta, intins fiind, nu pe chestiuni artificiale de fita, utilizate si inventate de persoane pe care ma-sa i-a fatat direct in club, pe ‘toace’ .

Iar de aici extrapozez la faptul ca tot ceea ce era in copilarie a disparut: respectarea naturii, bucuria din orice si, mai ales, simplitatea.

Caut simplitate si nu gasesc. Totul trebuie sa fie complicat si pe bani astazi. Inclusiv terenurile de fotbal din curtile scolilor. Acum sunt “nocturne” si “baloane”. Evident, contracost.

Inainte copiii se bucurau de inflorirea ciresilor in mai, acum se bucura la un nou release de game pe consola. Daca nu ati inteles ce am spus, felicitari! Traiti in realitate!

Inainte copiii nu puteau sa adorma la gandul ca urmeaza sa plece la mare a doua zi, acum nu le mai pasa nici cand fac cozi la dermato-venerice, sau considera un fapt banal si schimbarea telefonului mobil cu o varianta mai noua.

Strandurile de ieri s-au transformat in cluburile si “parcurile acvatice” de astazi, parcurile au devenit terase, terenurile de joaca au devenit “nocturne”, locurile unde se putea iesi la iarba verde au devenit “proprietate privata”, iar copiii de ieri au devenit robotii de azi.

Una e sa spui ca ai vrea sa mai fii copil o data din perspectiva diminuarii/pierderii sentimentelor specifice, alta e sa vrei sa fii si sa nu mai ai cum/unde, pentru ca nimic nu mai e cum a fost. Anacronism inoculat.

Ce s-a intamplat cu lucrurile simple, mici, mari, gratuite?

Nu oare le-am luat ca un dat (for granted), iar din aceasta cauza nu le mai avem acum nici noi, si nici copiii nostri?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s