Prietenii invizibili


Citeam o stire cum ca multi adolescenti sau copii la pragul adolescentei pleaca de acasa ca sa intalneasca persoane pe care le-au intalnit pe facebook.

Si apoi realizez cati oameni maturi, in genere tineri, se plimba singuri prin parc cu handsfree-ul in ureche si cu diverse discutii care, pentru un neavizat, par schizofrenice.

Apoi realizez cat de singuri sunt atat de multi oameni intr-o societate autista bazata pe tehnologie extralicitata in detrimentul unor trairi reale.

Macar copiii vor sa evadeze, in subconstient, din ea.

4 responses to “Prietenii invizibili

  1. Dacă două copile tembele au făcut asta, înseamnă că aşa fac toţi „adolescenţii sau copiii la pragul adolescenţei”? Să fim serioşi, cât de cretin poţi fi să fugi de acasă – nu să pleci pur şi simplu, pe uşă ca tot omu’, ci să sari eroic peste geam, cum a declarat una – şi să te întâlneşti cu cine ştie ce indivizi pe care îi consideri tu prieteni pe Facebook?

    Doi la mână, da, e drept că uneori suntem cam autişti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s