Fisticul


Intotdeauna cand mananc fistic ma lovesc de fistici care nu pot fi desfacuti.

Si utilizez o coaja de la un fistic anterior desfacut sa desfac acest fistic. Si ma chinui,..si depun efort, pentru ca, in cele din urma, de cele mai multe ori, in acest fistic sa gasesc, inevitabil, un sambure mic, stacojit si vai de capul lui.

Si uite asa, am utilizat cam de 5 ori mai mult efort si am investit de 5 ori mai mult interes intr un fistic mai greu de desfacut decat intr-unul usor de desfacut, dar cu sambure mare si sanatos, precum si gustos.

Si tocmai am descris, sumarizat, relatiile mele de pana acum.

Initial, cand am pornit postarea, acum 3 minute si 3 randuri, aveam de gand sa extrapolez, dar cred ca nu mai este necesar.

Bucurati-va de fisticul cu sambure mare si gustos, usor de deschis. Ala cu cojile lipite si greu de desfacut este uscat si nasol la gust. Parol!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s