Cabana din vis


Cand ploaia de mai se opri din a uda firul ierbii proaspăt ivite, degajand mirosul acela specific care nu poate fi descris in cuvinte, am ajuns la potecă.

Era o potecă pe care vegetatia crescuse, semn ca nu mai trecuse de mult timp un vehicul pe acolo, in schimb, cele doua sentulete de pe pamant confirmau faptul că pe aici s-a circulat regulat.

Eram la liziera unei păduri sau pădurici de la poalele unui deal nu foarte inalt.
In ultimele doua saptamani avusesem migrene, dureri intense in spatele crestetului, stari febrile indeosebi la lasarea noptii, si stari de halucinatii in timpul episoadelor de somn.
IMG_5186
Fusesem pana la capatul lumii si inapoi, si tot nu deslusisem insemnatatea viselor mele. De fiecare data in acestea se intampla ceva nou, dar exista mereu un numitor comun: poiana!

Iar in acea poiană, de fiecare data, se ridica semeată o cabană.
Acest laitmotiv ma obseda pana la nivelul in care m-am suit in masina, fara sa mai tin cont de nimic, si pornii inspre o directie pe care nu o puteam constientiza, desi parca parcusesem acel drum de un milion de ori.

Datorita namolului creat si al vegetatiei luxuriante de pe potecă, dar si a unui sentiment inexplicabil de teamă, am decis să o iau la pas pe respectivul drum, lasand masina la marginea lizierei.

Dupa doar putin peste zece minute de mers, un mers parca teleghidat, intrezării poiana si in mijlocul acesteia, cabana. Era oarescum diferită de cea din vis, insa avea o anume semetie.

Toate ferestrele erau acoperite cu rulouri exterioare din lemn de brad, si, desi parea parasită, parcă avea un anume spirit propriu care se trezi inca de cum patrunsesem in poiană.

Reusii sa fortez imensa si dominanta usă de la intrare cu o bară metalică pe care mi am procurat-o de la un leagăn care trona in curtea cabanei: in fapt, intreaga poiana putea fi considerată drept curte. Si inca una frumoasă.

Un miros de statut ma izbi de indata ce patrunsei inăuntru, si ma felicitai in gandu-mi ca avusesem (in mod inexpicabil) inspiratia de a lua la mine mini lanterna din torpedoul masinii.

Asta intrucat datorita rulourilor  prea putina lumină reusea să patrundă, sub forma unor fascicole, printre bucatile de lemn. Surprinzator, lumina lanternei era puternică, desi nu schimbasem acumulatorii de cand o cumparasem dintr-un magazin din Beijing, in urma cu 2 ani.

Deslusii ceea ce fusese odinioara camera de zi, avea un semineu, in fata caruia stateau asezate doua fotolii imbracate in folii. Din interiorul acestuia nu fusese curatat jarul, si,la o privire mai atentă, intrezarii un colt din ceea ce fusese, pesemne, o fotografie, precum si cotorul unei carti, facut scrum.

In momentul in care ma apropiai mai mult simtii cum sub picioare mi se fac farame bucati de cioburi din ceea ce, cu siguranta, fusese un pahar sau pahare. Imediat zarii si sticla de vin, rasturnata intre cele doua fotolii. Pe eticheta ingalbenita se putea deslusi doar textul Hungarovin.

Am inaintat catre o imensa scara, care imi trozni atat de zgomotos sub picioare, incat avusei senzatia ca se va prabusi cu mine in orice clipa. Insa lemnul masiv se dovedi a fi foarte rezistent, asa ca urcai catre primul nivel, unde descoperii trei camere. Intr-una nu putui sa intru datorita mirosului intens de mucegai, iar pe una o recunoscui ca fiind o camera a copilului/copiilor. Avea jucarii prafuite, aruncate cat colo. Cealalta era o adevarata comoara: o veritabila biblioteca din lemn masiv din care cartile emanau un miros, pe cat de ciudat, pe atat de placut. Desi prafuite, pe acestea se desluseau denumirile de scriitori clasici, editii princeps dar si best sellere. Ajunsei la bucatarie, unde mai ca mi se taie rasuflarea de la un paianjen gigant care salasluia pe o masa amorfa care, dupa cartonul in care era situata, puteai judeca ca fiind fost un tort.

Dezolarea ma făcu sa părăsesc acea incapare in grabă, lovindu-mă de ceea ce era capatul unor scari, mult mai inguste decat primele, care duceau la mansardă.

O singura camera, impartita in doua, cu o toaleta si dus de serviciu, se intindea pe intreaga suprafata a nivelului. Peretii in V intors creeau impresia atat de siguranta, cat si de neliniste. Acest amalgam ciudat de sentimente contradictorii aprope ca ma facu sa nu realizez ca pe pat era o epistolă, care parea ca dintr-o alta epocă, fapt datorat mai ales pecetei de ceară, provenită probabil de la o lumanare, care inchidea plicul:

Il deschisei cu grija, desi nu putui sa nu il distrug partial, din cauza vechmii si degradarii materialului.

Cuvinte si fraze sterse , scrise cu o cerneala albastra, abia perceptibila, se desluseau pe alocuri.

Nu puteam realiza ce scrie, intrucat doar anumite litere erau lizibile, or conjunctii sau prepozitii.
La final insa, o singura propozitie ramase intacta: Nu este viata ta, este viata pe care ai fi putut-o avea, daca ai fi meritat-o!

One response to “Cabana din vis

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s