Imi spunea cineva deunazi ca prefera sa pastreze relatii mai mult sau mai putin pasagere in detrimentul uneia oficiale cu singurul scop de a “fi in randul lumii”, daca aceasta nu ii ofera motivatia spirituala suficienta incat sa faca pasul cel mare.
Adica nu s-ar casatori decat daca iubirea “ii da aripi”. Au existat fluturasi in stomac, dar nu i-au dat aripi. Fluturasii din stomac nu dau aripi iubirii.Exact cum spune si Pascal Bruckner, dar in alta formulare.
Exact cum sta situatia si cu Mirii Compromis , care accepta un compromis caruia in societate ii dau o impachetare valida, simuland un mariaj fericit, situatia fiind , in realitate, la polul cu totul opus.
Si atunci respectiva persoana mi-a spus: decat cu cineva si nefericita, mai bine singura si impacata.
Pentru ca nu poate fi nimic mai dureros in a fi singur alaturi de cineva. Nici macar a fi singur singur.
Oameni care ar trada in microsecunda in care li s-ar oferi ceva mai bun, un acel ceva mai bun pe care niciodata nu l-au meritat si niciodata nu il vor avea. Pentru ca justetea este intotdeauna absoluta, chiar daca nu poate fiinta decat prin opusul sau.
Si cat de misto e melodia!
Idei si Subterfugii 