O postare despre nimic


Nu am mai redactat o postare de un secol (chiar daca ultima dateaza de acum 3 saptamani), si ma refer aici la o postare care sa curga din “condei”/tastaura asemenea unui flux necenzurat de ganduri sincere (motto-ul blgului prin 2009-Uncensored flow of sincere thoughts).

De asemenea, nu am mai “produs” niciun alt articol pentru vreuna din publicatiile pentru care mai scriu, cand si cand, sub pseudonim, sau nu.

Cioran spunea ca devenim lirici in momente critice ale vietii. Ei bine, poate ca am depasit acele momente, or, poate sunt intr-un moment mai plictisitor al acesteia (desi viata nu este niciodata plictisitoare, fiecare respiratie in plus aduce ceva nou).

Am vrut sa nu dau drumul anumitor postari, sub impulsuri de moment, dar intrucat DGIPI-uli(mai nou, DIPI) si altor servicii le place sa interpreteze mesajele opinate de mine, m-am abtinut.

Adica, ceea ce public aici sunt efectiv opinii strict personale, categorisite sub pamflet si fictiune, dar anumitor ipochimeni le place sa “o ia ” personal.

Nontheless, chiar daca mi-a pierit, pe moment, lirismul, tin sa fac o precizare pentru cele cateva sute de abonati ai acestei publicatii, carora cu siguranta le datorez o explicatie: nu am disparut, nu am murit, nu m-a redus nimeni la tacere, ci doar am luat o mica pauza, care tine sau nu de factori externi.

Stateam, deuzani, la miez de noapte, pe geam, si priveam cu picaturile unei ploi aproape inghetate se vedeau in lumina felinarului ce emitea o lumina galbuie de pe strada mea.

La meteo anuntasera ninsoare, insa nu a fost sa fie. mancam niste clementine, si mi-am adus aminte de cum asteptam, pe vremuri, prima ninsoare. Cu cata nerabdare ma trezem in fiecare dimineata, trageam jaluzelele (multa lume astazi nu mai are asa ceva, desi mi se pare ceva neceasr si placut) si ma asteptam sa vad albul care sa acopere atat pamantul , cat si masinile.

Si cu cata bucurie m-am trezit la un 3 dimineata, pe vremea liceului, cand un coleg m-a sunat pe telefonul fix (nu aveam mobil pe atunci) sa imi spuna ca a nins. Si cum m-am plimbat cu acesta 2 ore pe o ninsoare abundenta, pana la 5 dimineata, intr-o zi de scoala, jucandu ne in zapada care atinsese deja 1 metru.

Si cum imi placea mirosul de brad.

Si cum savuram sarbatorile, si momentele dinaintea lor.

La fel si cum savuram momentele premergatoare vacantei de vara. Cum ma plimbam in noptile si zilele de mai mirosind teii proaspat infloriti.

Si multe altele, si asta, numai cand ma duc cu gandul la adolescenta, daca este sa extrapolez si la copilarie, cu siguranta ca postarea asta ar avea vreo 10 pagini, ca si sumarizare.

Si pentru mine asta inseamna lirism: sa transpui in text niste trairi intense ca cele exemplificate, generalizat, in randurile de mai sus.

Cand nu mai simti aceste sentimente, lirismul piere, si, implicit transpunerea acestuia in text.

Unii ar numi-o maturizare, eu , in caz strict particular, o numesc o mica pauza.

Promit sa ma intorc.Atat la texte, cat si la copilarie, si, implicit, lirism!

Doar sa ninga!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s