Lașul care a vrut sa fie curajos


Despre lașitate si lași

Cred ca nimeni nu da lectii mai bune de curaj decat lasii… Pentru ca ei au timp sa mediteze la curaj. Adica, la lipsa lui. Curajosii sunt ocupati sa traiasca…

Si este si conceptizare prin comparatie: nu poate exista lumina fara intuneric, nu poate exista dulce fara amar, cum nu poate exista curajul fara lasitate.

Scriam mai demult, cu ani in urma, ca lasitatea este apanajul mediocritatii. Iar mediocrii nu pot decat sa-mi provoace scarba.

Insa un las (mediocru las) imi provoaca o cantitate mult mai mare de sila.

Pentru ca lasitatea nu inseamna doar inversul curajului, asa cum, conceptual, am definit-o anterior.

Lasitatea exista in stransa legatura cu dezonoarea. Pentru ca nu poate exista lasitate acolo unde este onoare. Lasitatea exista numai acolo unde nu este onoare.

De altfel, chiar si in dictionar, lasul este definit ca un cumul dintre om fara curaj si om fara onoare.

Lasitatea se poate manifesta intr-o multitudine de circumstante, insa fundamentul ramane acelasi.

Dar cel mai oribil este un las care a incercat sa pozeze in altceva, sau care, mai grav, a afirmat cu subiect si predicat ca este curajos.

Lasul care a vrut sa fie curajos este, cu siguranta, unul dintre cei mai deplorabili indivizi.

Lasul care a vrut sa fie curajos s-a mintit, in primul rand pe siesi ca poate mai mult.

Dar lasul niciodata n-a putut mai mult, pentru ca, in fapt, lasul niciodata n-a putut!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s