Dreamscapes


Stateam intr-o noapte tarziu pe iarba unui parc, intins, sub un copac.

Era final de vara si, cand si cand, mai pica cate o omida din acesta. Era, de fapt, singurul sunet pe care il auzeam, alaturi de fosnetul frunzelor care se miscau foarte rar sub briza noptii.

Desi felinarele cu lumina galbuie se vedeau in departare, puteam observa clar stelele pe cerul inceputului de sptembrie.

Si, in timp ce le priveam, nici nu mi-am dat seama cum efectiv mintea mi s-a golit, si nu ma mai gandeam la nimic. Era unul din acele momente in care efectiv simti ca te eliberezi de orice.

“-Oare de ce ma simt asa detasat?” ma intreb in sinea mea, dupa un moment care a parut ca a durat o ora, atunci cand am constientizat detasarea totala.

“-Se numeste relaxare”, imi raspunde o voce frumoasa, pe care n-o mai auzisem nicicand, dar pe care parca o cunosteam dintotdeauna.

Mi-am dat seama ca zambeam! Eram fericit!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s