“Justitiarul” lui Carmen-Mic tratat anti tradare


Romanul Justitiarul, despre care am mai facut vorbire, a fost, in sfarsi lansat, la o locatie vintage, intr-un local cu specific anilor ’70 din Municipiul Alexandria. Acesta reprezinta cea de-a doua carte a publicistei Carmen Dumitrescu care vede lumina tiparului.

carmen dumitrescu justitiarul lansare

Lansarea, la care au fost prezente atat oficialitati, cat si oameni de cultura din judet, s-a bucurat de aprecierea publicului numeros prezent, atat datorita alocutiunilor scriitoarei Carmen Dumitrescu si a scriitoarei Nicoleta Milea, precum si a Elenei Popa, directorul Centrului pentru Promovarea și Conservarea Culturii Tradiționale Teleorman, dar si a momentelor artistice incluse in program.

Recitalul foarte frumos al trupei Terranova, dar si a solistului vocal Nae Lina, care au interpretat coveruri ale unor slagare din toate perioadele, de la Leonard Cohen – Secret life si Vasile Seicaru- Aruncarea in mare pana la Ed Sheeran – I See Fire au trezit aprecierea publicului, insa programul a culminat cu interpretarea unor pasaje din carte de catre doi tineri, care au luat, pentru cateva momente, locul personajelor principale, Apostol si Andreea.

dumitrescu carmen jurnalist scriitoare

Despre carte, autoarea spune că “nu ai dreptul să judeci pe nimeni atât timp cât nu ai trăit lângă el, nu ai plâns pe umărul lui şi nu ştii cum a devenit aşa cum a devenit”. Dar in acelasi timp exista oameni care iau dreptatea in propriile maini, incercand sa decida asupra actului si insasi conceptului de justete.

Insa acest lucru poate avea un revers al medaliei, intrucat “natura omului nu este una buna. Oamenii sunt nascuti rai. In fapt, reprimarea instinctului o face cultura si civilizatia. In alte cuvinte, normele sociale. Dar chiar daca civilizatia creeaza false aparente despre natura umana, in adancul sufletului nostru, nu suntem buni.

Si pentru ca nu suntem buni, atunci cand ni se face un lucru pe care noi il consideram nedrept, vom simti nevoia sa platim pentru el cu o moneda egala.

Dupa ce platim cu o moneda egala, ne dam seama ca consideram ca nu a fost deajuns, ca moneda trebuia sa fie mai mare. Daca nu a fost mai mare, atunci ce sens a avut razbunarea?

Atunci intru, ca om, intr-un cerc vicios din care nu mai ies, si ajung in situatia in care mi se pare viata unui om o moneda mai mare. Si atat.

In clipa in care eu, ca justitiar, decid sa ucid pe cineva fiindca mi s-a facut un rau mai mic, si nu mai vad in viata aia nimic important, decat o stricta moneda mai mare, e bine, ca , din postura de justitiar , sa iti pui intrebarea daca e bine sa platesti raul care ti s-a facut, sau e bine sa intorci spatele si sa ierti, ca sa eviti cercul vicios in care nu vei mai avea moneda mai mare ca sa platesti?


criitoare blonda

La finalul lansarii nu a lipsit sesiunea de autografe.

justitiarul CD

Spre deosebire de romanul Secretul, Justitiarul este o carte mult mai usor de citit, in aparenta, desi mai dificil de inteles in totalitate, in functie de puterea de perceptie a cititorului.

Ca in cazul mai tuturor scrierilor jurnalistei si publicistei C.D. , acestea pot fi considerate ca fiind formate dintr-o serie de citate. Cand am citit acest roman am sesizat ca o data la cateva randuri pot considera o fraza ca fiind un citat, asemenea cum mi s-a intamplat cu Citadela lui Antoine de Saint Exupery, insa aceasta din urma este mult mai ermetica decat Justitiarul lui Carmen Dumitrescu, care, repet, poate fi o lectura destul de lejera pentru multe categorii de cititori.

Incredibil de digerabila in pofida unor substraturi mult mai profunde, pe care nu toata lumea le poate percepe, atat prin randuri cat si printre acestea.

”De la jurnalismul ei războinic şi avântat, până la ciudata viitură existenţială ce a purtat-o din munţii Neamţului până spre tipsia netedă şi monotonă a Burnasului, Carmen Dumitrescu este un om dintr-o bucată şi tot aşa scrie. O dovedesc textele ei care strigă, cer, obligă să iei atitudine. Nu va trece mult şi numele lui Carmen Dumitrescu va fi rostit cu deferenţa şi preţuirea pe care le merită deplin”, a scris publicistul Sorin Preda, nepotul marelui Marin Preda, membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, care i-a prefatat cartea lui Dumitrescu.

Romanul este unul despre dreptate si injustete, despre adevar si minciuna, despre bine si rau, despre viata si moarte, despre iubire si ura.

Desi are 90 de pagini, toate aceste concepte se regasesc in carte la un nivel aproape holistic.

Introspectiile psihologice indirecte sunt extrem de aprofundate, personajele principale fiind de o complexitate iesita din comun.

In acelasi timp, twisturile prezente in roman fac ca, pe parcursul intregii lecturi, sa ramai cu sufletul la gura, in timp ce iti pui si intrebari existentiale, intrebari la care autoarea te ajuta sa gasesti raspuns, or doar sa ti le pui in mod corect.

“Ma gasesc in aceste tatonari si volute biografice, amintindu-mi de momentul in care, tanar prozator abia debutat la revista Luceafarul, l-am rugat pe unchiul meu, Marin Preda,sa mi gaseasca ceva de lucru in Bucuresti.-Du-te, pleaca in lume-mi-a zis el.Traieste-ti viata.Cunoaste, asculta si ia aminte. Ai vazut vreodata cum moare un om?Sau cum naste o femeie? Orice carte incepe aici, de la iubire si moarte. Niciun scriitor adevarat nu scrie din imaginatie”-S. Preda

Marturisesc ca pe mare parte din carte, mai putin finalul modificat in varianta finala a manuscrisului, am citit-o cu sufletul la gura pe masura ce era scrisa.

Abia asteptam ca viitorul capitol sa fie gata ca sa il citesc, si aceasta carte a fost pentru mine ca un serial scris.

Ah, iar daca romanul s-ar transforma intr-o serie televizata, l-as vedea pe Constantin Cotimanis in rolul Justitiarului

Citate preferate din carte:

  • Intersectia dintre Bine si Rau e adeseori statica
  • Mereu pierduse cate ceva, fara a fi avut ceva de pierdut
  • Tuturor ne vine randul sa plangem. Chiar daca pentru unele plansete trebuie sa pregatesti cadrul cu atentie, dinainte.
  • Toti au nevoie sa plece putin pentru a se intoarce definitiv
  • Orice gand prelungit asupra unei realitati face realitatea aceea sa devina semnificativa
  • Binele si Raul sunt relative, dar curajul tine intotdeauna de absolut
  • majoritatea ratarilor se petrec in asteptarea momentului oportun
  • Suferinta este cel mai important consumator al timpului
  • Viata se schimba in fiecare zi, si lucruri care azi te ranesc, maine iti pot face placere
  • In seara in care ai plecat era tarziu in mine
  • Pentru ca iubirea si ura sunt doar chestiuni de timp.Si daca te situezi in afara timpului iubirii sau al urii, putine lucruri mai au sens cu adevarat
  • niciodata nu ai timp, timpul te are pe tine
  • orice mare deceptie se trateaza acasa, in patul copilariei tale
  • pentru ca ne-am iubit atat de mult nu mai putem ramane prieteni
  • Oamenii verticali nu se mint la nesfarsit, pana cand faptele ajung sa spuna adevarul in locul lor
  • Nu e nimic mai lipsit de noima in lumea asta decat un om care minte prost
  • crezi ca daca-mi spuneai cat de prost sunt, de fapt, m-ai fi ranit mai tare decat lasandu-ma pe mine sa inteleg cat de prost am fost?
  • femeilor tinere le sta bine moarte
  • Ce oameni mici si fara noima!Si ce drame mari locuiau in ei!
  • Uneori trebuie sa fii singur ca sa fii liber
  • Binele si Raul sunt mai usoare cand se impart la doi
  • va da femeia dovezi de loialitate.va arata ca ar muta muntii din loc pentru voi, ca ar renunta la toata viata ei pentru voi, si voi va faceti mici de uimire in calea oricarei tarfe care v-ar vinde pe doi arginti ruginiti
  • un barbat care alege sa doarma, noapte de noapte, cu o tarfa in patul lui, e tot o tarfa, iar cel care decide sa doarma cu o tarfa in gandurile lui, duce impotenta pe culmile disperarii
  • n o sa poti ucide la nesfarsit tot ce nu e al tau
  • uneori, actorul e mai bun decat rolul…si atunci publicul poate fi indus in eroare, crezand ca piesa e buna doar pentru ca actorul stie sa improvizeze frumos
  • limitele noastre sunt limitele constiintei noastre
  • unde se duc visurile cand se duc?
  • Cum te simti cu limba ta? cu pielea ta? cu gandurile tale? Cum de nu ti-e scarba? De ce traiesti in continuare ca si cum ai avea dreptul sa o faci?     -Sfarsit-

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s