Data viitoare!


Data viitoare!

‘Data viitoare când voi iubi, o să am grijă ca el să fie poet. Să-mi acopere fiecare centimetru de piele cu versuri şi să simt orgasmele în minte. Pentru că singurele orgasme care chiar au sens sunt alea din minte, nu alea din vintre. Să-mi spună că sunt şi că nu sunt, dar că asta nu contează. Pentru că eu aş fi în el mereu. În fiecare cuvânt al lui. În fiecare semn de punctuaţie. În fiecare comparaţie, metaforă, aliteraţie, antiteză…. În fiecare literă pe care o aşterne pe hârtie înainte să adoarmă. Să scrie despre mine mai ales în somn. Şi apoi să se trezească şi să scrie cu mine pe nori şi pe valuri. Să mă prindă de mână şi să-mi spună: “Hai să plecăm!”. Şi să plecăm alergând. Cu tălpile goale şi lumina în ochi. Cu aripile deschise larg…

Data viitoare când voi iubi voi avea grijă ca el să fie înger. Să nu mă tem de privirea lui şi nici de cuvintele lui cele mai grele. Să nu aibă cuvinte grele în sângele lui. Să nu aibă sânge. Să aibă ochii căprui sau galbeni. Şi buzele vineţii sau transparente. Să aibă părul violet sau grena. Şi să ştie să mă ţină în braţe mai mult de 10 minute. Ca şi cum ar fi murit şi nu-mi poate da drumul. Să mă sarute cu privirea şi să mă atingă ca şi cum n-ar mai fi atins pe nimeni înainte. Să fie liber în mintea lui şi încătuşat în pielea lui. Să mă arunce în văzduh şi să aştepte până cobor, ca să mă prindă cu aripile. Să creadă doar în mine. Pentru că doar aşa l-aş mai putea crede eu…

Data viitoare când voi iubi, voi avea grijă ca el să fie un ticălos curios. Care să vrea să înveţe. Să-i arăt eu cum se taie din carne şi din minte, să-l educ eu în sensul durerii absolute. Să-i placă să facă rău, doar pentru că el e rău. Nu pentru că aşa se simte mai puternic decât alţii. Să fie dur în piept şi dur în gânduri. Să taie în carne vie şi să mănânce suflete în sânge cald. Să mă cheme alături de el ca să ne ospătăm împreună. Şi apoi să fugim departe, în căutare de suflete noi pe care le-am putea mânca. Împreună… Ca doi ticăloşi frumoşi. Asumaţi. Deschişi în faţa răului. Fără măşti colorate pe faţă. Dispuşi să trăiască în concordanţă cu sufletul lor, nu cu părerea oamenilor. Dornici să simtă plăcerea călătoriei, nu certitudinea popasului…. Fermi în boala lor… O boală pe care o respectă…. Pentru că e a lor…

2 responses to “Data viitoare!

  1. Pingback: A fost o data… | Idei si Subterfugii·

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s