Ultimele două capitole


Penultimul Capitol- Drumul către Moarte

Orizontul se inchidea in fata lui. Desi era prima zi cu soare dintr-o perioada lunga de zile mohorate si apasatoare, ploioase si reci, parca acum i se aseza asupra umerilor intreaga greutate a lumii.

Conducea pe drumul serpuit cu o viteza ametitoare…la limita deraparii. Nu ii era teama de moarte…doar ca se gandea ca trebuie sa isi duca planul la capat, si anume sa mai ia o viata inainte sa si-o ia pe a lui, asa ca mai apasa cand si cand pedala de frana, cand simtea ca masina se poate rasturna.

Pe locul din dreapta, acolo unde , pana nu demult, statuse ea, se afla acum un revolver incarcat, care sclipea in lumina soarelui diminetii, in functie de virajele pe care le lua masina.

Trecea cu o viteza atat de mare printre dealuri, coborand vai, pe campii si prin localitati, incat avea senzatia ca timpul, de fapt, statea pe loc. Si mai avea senzatia ca nu mai exista nimeni pe lume: fie localitatile prin care trecea erau pustii la acea ora (dat fiind ca era duminica la primele ore ale diminetii), fie starea lui de fapt ii conferea o perceptie cu totul diferita asupra realitatii inconjuratoare.

La un moment dat, dupa foarte multe zeci de kilometri de condus incontinuu, cel mai probabil chiar sute, vazu o silueta in drum: era un batran care facea autostopul. Fara sa constientizeze momentul, incetini masina pana la punctul in care aceasta opri in dreptul barbatului. Era prima oara cand o oprea de la inceputul calatoriei.

Ii facu semn autostopistului sa urce pe locul din spate, si in momentul in care acesta se urca in masina, lua pistolul si il puse in torpedou. Realiza ca si asta poate fi un impediment in realizarea deznodamantului dorit: daca i-ar fi vazut cineva arma, putea fi luat la intrebari de autoritati si impiedicat sa isi duca la bun sfarsit ceea ce isi pusese in minte.

– Ziua buna! saluta pasagerul, un domn in etate, cu un chip blajin, dar garbovit de ani.

– Sa traiti! , raspunse tanarul sofer, care, pentru prima data in viata lui se gandi la semnificatia acestui salut automatizat pe care il utilizase de atatea si atatea ori.

Pentru ca stia ca in urmatoarea dimineata, pasagerul din spate va fi singurul din masina care va mai trai.

Apoi doar îngâna când si când la vorbele batrânului care voia sa faca conversatie, pe care aproape ca nu le auzea, cu atat mai putin intelegea. Cand se uita spre acesta in oglinda retrovizoare vazu cum intregul drum se destrama in urma lui: frunzele de pe sosea se roteau intr-un vartej al mortii dupa trecerea masinii, ridicandu-se in aer si imprastiindu-se intr-o miscare aproape demonica.

Cu fiecare clipa ce trecea si fiecare kilometru inaintat simtea cum , de fapt, intreaga lume se destrama, in mii de bucatele, in urma sa, iar prin sistemul de ventilatie al masinii intra, din ce in ce mai pregnant, mirosul mortii. Nu il putea defini mental, insa fiecare simt al sau, oarecum amortit, asta ii transmitea in nivelul subconstient.

Simti, si nu auzi, cum batranul ii povesteste foarte rapid, dar totusi intr-un amanunt incomensurabil, intreaga sa viata. De cand era bebelus si pana in momentul actual, dar avu intr-un final revelatia ca, de fapt, batranul mai mult tacea, emitand din timp in timp replici redundante.

De fapt, el retraia intr-un ritm alert fiecare secunda din intreaga lui viata, momente importante din aceasta, deopotriva cu momente pe care si le amintea pentru prima data de cand le traise, unele chiar in urma cu mai mult de douazeci de ani. Era ca si cum niste impulsuri electrice declansau un joc al simturilor, modificandu-le pe acestea exact ca intr-un anumit moment din trecut:
primul sarut, primul inot, prima bataie incasata, prima ploaie de stele vazuta, mirosul ierbii de mai, mirosul toamnei, gustul sangelui care ii inunda gura dupa ce se se batea cu alti baieti, drumul pe care il facea in copilarie pe jos pana la raul in care se scalda, apoi toate fetele pe care le iubise, inclusiv ea. Si totul se opri la ea.

Desi toata aceasta multitudine de evenimente care se succedau rapid se petrecea intr-un timp relativ scurt, trairile se intamplau ca pentru prima data. Nu era ca atunci cand rememora involuntar diverse amintiri, atunci cand era extrem de relaxat, ca, spre exemplu, dupa o partida de sex reusita. Psihicul ii patrunse intr-un veritabil illo tempore, care parea sa nu afecteze cursul normal al timpului actual.

Pe parcursul a catorva kilometri pe care ii facuse in vreo 20 de minute, isi retrai intreaga viata.

Chiar la intrarea in localitatea in care drumul se bifurca, il lasa pe batran, care ramasese foarte surprins ca tanarul sofer nu vru, sub niciun chip, sa accepte banii pentru calatorie.

De aici si pana la localitatea de destinatie, punctul terminus al calatoriei, acolo unde ea se mutase cu un altul, dupa multi ani de casnicie, si si mai multi de relatie, pe care el nu ii putea cuantifica, nu mai era mult. Este momentul in care o parte dintre simturi i-au amortit, si nu mai constientiza nici macar foamea sau setea ce pana atunci il napadisera mai tare decat in ultimele 2 zile, de cand retraise vivid momentul in care aflase ca ea fugi cu un altul, si de cand aproape ca neglijase aceste nevoi primordiale.

Nu mai simtea, in fapt, decat nevoia de a aduce lucrurile la forma noarmala, de a face dreptate si a restabili echilibrul, asa cum facuse toata viata lui. Era firesc, logic si just ca lucrurile sa se termine asa. Simetric, ciclic, pentru ca in cerc timpul nu mai are gust, miros, lacrima nu mai e uda, transpiratia sarata si sarutul dulceag. Pentru ca ea ii jurase de-alungul anilor, inclusiv dupa ce o parte din adevar se aflase, ca ii apartine, ca viata ei este in mainile lui si ca nu poate exista fara el.

Apoi, brusc, pleca departe cu un altul, asa ca lucrurile trebuiau restabilite la ordinea fireasca, mai ales ca, dupa atatia ani si trairi impreuna, cuvintele ei, reiterate de-a lungul timpului, si repetate si traite inclusiv de el, aveau cu atat mai mult dreptatea absoluta. A ales sa iasa din cerc, asa ca el trebuia sa o aduca din nou acolo. Si, odata iesit din cerc, singura modalitatea de a reintra o reprezinta modificarea formei de existenta, Moartea!

Pentru ca din cerc nu puteai iesi singur, daca un element al cuplului iese de acolo, il forteaza, implicit, si pe celalalt, in mod simetric, sa faca acelasi lucru, chiar contra vointei sale. Iar lucrurile nu puteau sa ramana asa, pentru ca el a fost intotdeauna adeptul Dreptatii si Adevarului, al Binelui Absolut.

Pentru ca adevaratul Bine se face Violent, in scopul anularii prin egalizare a Raului.

Iar el stia ca astazi e ziua in care Dreptatea va birui, in care Raul va fi invins de Bine, in care Moartea va purifica, in care cercul se va inchide, din nou, asa cum e si firesc.

Ultimul Capitol- Moartea

Trecuse pe langa benzinaria de unde alimentase de atatea ori cand a parcurs acel drum, dar acum a fost prima data cand stia ca benzina din masina este suficienta. Pentru ca urma sa il duca la destinatie, care, de aceasta data, era destinatia finala.

Incepu sa tremure, mai erau doar 15 km. Tremura cumulat ca atunci cand a tipat pentru prima data invatatoarea la el, ca atunci cand stricase prima jucarie, ca atunci cand arsese panoul electric din casa, ca atunci cand se ratacise pentru prima data, ca atunci cand fusese incoltit de golani pentru prima data, si, de ce nu, ca atunci cand o sarutase pe ea pentru prima data.

Dar nu tremura de teama ca vor exista repercusiunile unei greseli comise de el, ci tremura pentru greselile ei, pentru ca el va trebui sa corecteze acele greseli. Numai el! El trebuia sa incaseze tot Raul, in piept. Trebuia sa incaseze tot Raul facut de ea si toti cei care participasera la acea sarada care a culminat cu uciderea lui spirituala. Si, brusc, din nou, toata greutatea lumii se aseza la loc pe umerii lui. Pancarta de intrare in oras, pe care o iubise deopotriva cum o iubea si pe ea, i se paru acum hidoasa. Ura acel oras, ura toata zona, si ura acea pancarta nenorocita: de ce s-a creat acest oras, de ce au locuit parintii parintilor ei in el, si de ce s-a nascut ea?

Cercul nu ar mai fi existat daca ea nu se nastea….dar apoi, cercul nu ar mai fi existat nici daca el nu se nastea…prin urmare era la fel de vinovat ca si ea, si, implicit, era cel mai just ca ambii sa suporte aceeasi corectie. Da, era convins acum de asta, ca el reprezenta Binele. Si ca Binele nu se poate face decat Violent.

Si, brusc, un val de caldura ‘amortitoare’ il cuprinse, si tremuratul inceta. Greutatea lumii se ridica de pe umerii lui, si simtea ca plutea. Nici nu realiza cand opri masina si cobori din ea, mergand pe jos, simtindu-se la fel de usor ca un fulg de omat, ba nu, ca un fulg dintr-o pana a unui porumbel alb, purtat de vantul de mai.

Nu stia incotro se indreapta, pur si simplu o lua la pas pe bulevardul principal. In mai putin de 3 minute, cele foarte multe ore de condus incontinuu se dovedira ca nu fusesera in zadar.

Nu aveau cum sa fie degeaba, pentru ca Divinitatea sprijina intotdeauna Binele. Si nimic nu este intamplator.

O vazu pe ea, de mana cu un anume el, mergand zambind pe strada in razele soarelui de duminica la pranz. Reusi sa isi ascunda prezenta in timp util….erau copii pe strada si nu voia ca ei sa asiste la aceasta lectie, pentru ca, desi era o lectie de Bine, ea se facea Violent…iar asta nu poate fi comprehensat decat dupa o inalta inaltare spirituala pe care nu o poti atinge decat rar, si doar la maturitate.

Ei luasera o viata, la mod figurat, si acum zambeau linistiti. Poate ca oarecum, in vreun colt al mintii lor, simteau ca balanta va inclina catre echilibru si ca cercul se va inchide, dar nu banuiau ca atat de curand, si nu sub forma asta.

Tot intr-un mod Divin, cei doi o luara pe o strada secundara, care dadu in una laturalnica.

El ii urma indeaproape, fara sa faca macar nici cel mai mic zgomot.

Insă, brusc, ea se intoarse. Il simtise. Inima i se opri in loc si chipul i se tumefiă. Atunci el o vedea pentru prima dată cat de hidoasă era cu adevarat. Hidosenia de dinauntrul ei, pe care el refuză să o vadă in toti acesti ani, se exteriorizase la modul fizic.

Cel care o tinea de mana se intoarse, iar buzele incepura sa ii tremure, la fel si mainile.

Ochii lui, in timp ce isi scotea pistolul din toc (nici nu isi daduse seama cand il scosese din torpedou si puse la brau), se oprira asupra mainii cu care el o tinea pe ea, si care se inclesta pe mana ei intr-o stransoare groaznica: era terifiat. Merita sa fie terifiat. Si merita glontul care ii pătrunse prin frunte, chiar deasupra ochilor. El nici nu auzi zgomotul revolverului, insa ea il auzi si pe acesta, dar si pe zgomotul osului lui frontal care plezni in timp ce proiectilul de 9 milimetri il penetra, aruncand aschii mici de os in zona, si improscand-o cu picatele de sange pe obrazul stang.

Ea ii dadu drumul in timp ca trupul lui inert se prabusea pe strada, ridicand un norisor de praf. Sangele se amesteca rapid cu tarana si forma o balta cleioasa, neagra. Da, Răul este Negru, nu Rosu, pentru ca sangele Bun este Rosu si reprezinta Viata, insa sangele Rău este Negru si reprezinta Moarte.

Ea nu avu puterea sa ţipe, era inmărmurită si se temea pentru viata ei, crezand, in rautatea ei meschina, ca are dreptul nu numai sa traiasca in continuare, dar si sa se bucure de viată.

Nu, ea nu mai avea dreptul acesta, nu mai avea dreptul sa mai respire aerul acestei lumi nici macar un minut.

Si nici nu avea dreptul la o moarte atat de rapida ca pacatosul cu care facuse atat Rau. Trebuia sa moara lent, sa constientizeze ceea ce i se intamplă, asa ca isi puse pistolul in toc si o cuprinse cu ambele maini de gat si incepu sa strangă, in timp ce ii privea ochii mici cum i se maresc si ii ies din orbite, inrosindu-se pe masura ce ii plezneau vinisoarele din ei.

-Te rog, nu, te iubesc!, spuse cu ultimele puteri, infundat, in timp ce limba incepu sa ii iasă si fata să i se invinetească.

Desi o mai stransese de gat cu cateva ocazii cand facuseră dragoste, acum era ceva total diferit. Acum facea cu ea opusul dragostei, facea Ură cu ea.

-Daca ma iubesti, mori! , ii raspunse in timp ce inclestă si mai tare mainile pe gatlejul ei, incat il dureau degetele.

Era primul dialog pe care il schimbau dupa multe luni de tacere absoluta, in care ea nu binevoi nici macar sa ii ofere o explicatie, o scuza, o clipa, un moment, un minut.

Avea acum toata eternitatea inainte sa o faca, caci intregul moment paru infinit pentru amandoi.

Un firicel subtire de sange incepu sa i se scurga din nara stangă, ii ocoli buza de sus si se pri intre cele doua buze ale ei.

Horcăi ca o scroafă , se zvâcni de două ori, si apoi ramase inertă.

Ce chip mov si hidos avea, si cum i se scurgeau mucozitatile din nas, amestecate acum cu o dara groasa de sange. Ce vinete ii erau buzele, acele buze pe care i le sarutase de atatea ori si pe care le iubise.

A scos Demonul din ea, Raul a iesit la suprafata.

Dar cercul înca nu era complet…mai ramasese un singur lucru de facut.

Îi aseza cu grijă trupul pe ţărâna uliţei, si merse pe iarba, langa râul care se auzea curgând in apropiere.

Scoase pistolul, si spuse: -Ne cunoastem dintotdeauna si ne vom intâlni mereu!

Ce miros placut avea iarba, ţărâna umeda, si sângele care se scurgea pe aceasta!

5 responses to “Ultimele două capitole

    • I wanna shoot you down now for the things you did.
      From far away I came, got away from seeing red.

      I came a long way to see you,
      Such a long way to see you.
      I came a long way to see you,
      Now I wish you were dead, wish you were dead.

      I came a long way to see you now I wish you were dead,
      Such a long way to see you, put the gun to my head.
      Wanna shoot you down for the things you said,
      Came a long way to see you now I wish you were dead.

      I came a long way to see you,
      Now I wish you were dead.
      Such a long way to see you,
      Put the gun to my head.

      Got me on the run, loaded up my gun,
      Blowing up the spot, hiding ’cause I’m hot.
      Fire is my friend, marking where I’ve been,
      Committing every sin, I’d do it all again.

      Be on the lookout for the amber waves of grain, (Heading for your street).
      The green lady moved away and changed her name, (Feel my pain).

      I came a long way to see you,
      Now I just want to leave you.
      Came a long way to see you,
      Now I wish you were dead, wish you were dead.

      Came a long way to see you now I wish you were dead,
      Such a long way to see you, put the gun to my head.
      Wanna shoot you down for the things you said,
      Came a long way to see you now I wish you were dead.

      Feel the pain, coming up through the sewer,
      Through the house on the hill, through the baltimore buses,
      Got a license to kill, take to your own love.
      If the truth be told, I’m in love with this city and I’m out of control, I’m out of control,
      Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.Now I wish you were dead, wish you were dead.

  1. I wish, I wish, I wish, I wish. I wish, I wish, I wish. I wish, I wish, I wish. I wish. I wish, I wish, I wish. I wish, I wish, I wish. I wish, I wish, …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s