si-fon


Stiu ca poate suna penibil sau extrem de ciudat, dar am visat recent, destul de vivid, ca beau sifon.

Atat de viu a fost sentimentul incat m-am trezit cu o pofta nebuna de a lua doua sticle de sifon, si de a le duce la vreun mosneag care sa le monteze pe suportul ala cu roata, extrem de zgomotos, care baga acea apa chioara cu dioxid de carbon pe care o beam cu atata placere in copilarie.

Am cautat prin camara sifoane, dar nu am gasit decat doua capete din acelea de plastic, pe care le-am montat in doua sticle de apa minerala.

Am intrat intr-o sifonarie din cartier si, cum deschid usa, sunt masurat din priviri de 3 indivizi destul de dubiosi, si, cu siguranta, cel putin semialcoolici.

Cu un aer combinat de mila si superioritate, individul gras de “la aparat” (nu mai exista acel dispozitiv cu roata, ci pur si simplu o butelie de CO2) imi zice:

-Nu e buna, ma, sticla aia! Explodeaza. Pe aia pot sa ti-o umplu, da’ pe asta nu.

Se referea la faptul ca una din sticle era de apa plata.

Nici nu apuc sa i dau vreo replica, caci continua:

-Unde stai, ma?

Desi nu vedeam rostul intrebarii, privirea lui ma facu sa constientizez ca eram imbracat cu cele mai terminate haine gasite prin casa, intrucat sambata e zi de spalat: Niste pantaloni de trening jerpeliti, un plover vai mama lui care atarna, fiind cu 2-3 numere mai mare, si niste papuci de vreo 9 ani

-In cartier!

-Unde, in cartier? parca cu mila si sila deopotriva, continua

-In spate la magazinul X, ii raspund.

Pufaie grasanul, si mi zice:

-Ba, cu asta pot sa te ajut, dar cu astalalta nu, ca uite are fundu’ subtire, si explodeaza.

Imi umple prima sticla cu apa cu CO2, mi-o da, apoi se gandeste sa mi-o umple si pe a doua, macar pe sfert.

-Cat costa?

Cu o gesticulatie, mimica si tonalitate pe care nici macar eu nu le pot descrie (si eu descriu destul de bine chestiuni), afirma:

-Lasa, lasa, du-te tu si fa-ti treaba!

In secunda 2 dupa ce am iesit pe usa mi-am dat seama ca “fa-ti treaba”, de fapt, facea referire la utilizarea sifonului la spritzuri.

Si am realizat cum, in perceptia oamenilor alora, eu eram un soi de aurolac alcoolic de cartier.

A fost o experienta pe cat de inedita si, oarecum penibila, pe atat de placuta prin amuzament.

sifon sifoane

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s