Scrisoare către Moş Crăciun


Cred că nu ţi-am mai scris de 20 de ani… Ştii cum e, se întâmplă câteodată să nu mai vrei nimic. Ceea ce nu înseamnă că n-am vrut nimic în ultimii 20 de ani, doar că n-am găsit răgazul să-ţi scriu cu adevărat. Şi decât să scriu doar pentru a-mi face datoria, prefer să-ţi scriu pentru că simt nevoia să-ţi scriu.

Poate că vrei să ştii ce-am mai făcut în ultimii 20 de ani şi, sinceră să fiu, mi-e teamă că vei judeca greşit. Probabil că tu o ţii minte pe fetiţa aia visătoare care aştepta să se culce toată lumea ca să poată fugi în grădină şi să privească stelele, imaginându-şi că o prinţesă moartă e undeva aproape şi îi veghează gândurile. Şi cântecele… Probabil că tu ţii minte copilul care cânta pe stradă fără să simtă vreun disconfort în faţa privirilor nedumerite. Aşa că înţelegi că mi-e greu acum să îţi spun că am devenit un om foarte atent la judecata celorlalţi, mi-e greu să îţi spun că n-am mai văzut stelele de vreo doi ani şi că n-am mai cântat nici măcar acasă, când eram singură.

Mi-e greu să mărturisesc acum, faţă de tine, că responsabilităţile m-au transformat într-un spirit cinic, care îşi neagă dreptul la fericire, doar pentru că se teme de ea…iar de fericire, numai laşii se tem. Ştiu că mulţi o fac, dar mai ştiu că poate în cazul meu îţi va fi mai greu să înţelegi cum am ajuns aici. Poate aş putea să-ţi explic… Să-ţi spun că am învăţat să-mi fie frică… I-am văzut pe ei cum se temeau, apoi le-am împrumutat spaimele şi le-am interiorizat ca într-un vas de sticlă închis ermetic. Să-ţi spun că nu poţi fi şi responsabil, şi visător, că nu poţi fi şi curajos, şi prudent în acelaşi timp. Şi ţi-aş mai putea spune milioane de alte lucruri pe care tu le-ai înţelege dacă ţi le-ar fi scris oricine altcineva. Nu eu…

Ştiu că, în general, oamenii îţi scriu pentru că-şi doresc ceva. Lucruri sau circumstanţe favorabile, care să le determine destinul într-un sens dezirabil. Şi acum, după 20 de ani de când n-am mai simţit nevoia să cer nimic de la nimeni – nici măcar de la Dumnezeu – iată că acum ştiu că am şi eu ceva de cerut. De implorat, chiar…

Undeva, departe, în mine am ascuns nenumărate poveşti despre bine, adevăr şi frumos. Poveşti pe care eu le-am inventat. Poveşti care nu s-au întâmplat şi care ar putea să nu se întâmple. Asta pentru că-mi las teama să stea în calea fiecăreia dintre ele. Pentru că vasul acela închis ermetic în care am depozitat fiecare spaimă învăţată de la ceilalţi clocoteşte chiar deasupra locului în care eu îmi ţin ascunse poveştile. Şi poveştile mele nu vor să iasă la lumină, pentru că se tem… Şi eu mă tem pentru ele, aşa că le reprim… O să te rog să spargi vasul spaimelor şi să le laşi să se întoarcă acolo de unde au plecat. Pentru că în mine, nu sunt acasă la ele. Apoi, fiecare poveste va prinde curaj şi mi se va ridica, prin artere, în inimă şi apoi în gânduri. Şi ştii că gândul devine material, la numai câteva secunde după naşterea lui…

Eu nu-ţi cer o poveste, Moş Crăciun! Îţi cer milioanele de poveşti care dorm în mine şi se tem… Îţi cer poveşti curajoase. Îţi cer lupte cu zmei înaripaţi, îţi cer buzdugane însângerate, îţi cer războinici cu onoare. Îţi cer adevăruri ultime… Îţi cer măsuri întregi, nu jumătăţi de măsură.én többet kérek:azt, hogy a sorsomnak alkatrésze légy.Îţi cer zâmbete curate şi priviri dârze. Îţi cer prinţi verticali şi prinţele înţelepte. Îţi cer balauri ameninţători şi lideri demni, care ştiu să-şi trimită poporul în luptă cu dragoste… Îţi cer inorogi fermecaţi şi fluturi vorbitori. Îţi cer o ploaie de stele intr-o noapte caniculară de vară, pe câmp, iti cer o excursie la Paris, iti cer atatea visuri cate am avut, şi mai mult. Iti cer plimbări pe munte, plimbări pe faleză, dragoste in apa mării, plimbări cu canapeaua groazei. Un salt cu parasuta. Sau, uneori iti cer doar o camera friguroasă, un pat, semiîntuneric la lumina unei lumanari, si inca ceva.Îţi cer imaginaţie, ca să pot suporta realitatea. Şi apoi, îţi cer o realitate demnă de a se subsuma imaginaţiei mele. Îţi cer să exişti! Îţi cer să nu mă dezamăgeşti. Măcar tu…

Cu drag,

(Doar?)Carmen

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s