Ziua in care am murit


Nici nu o mai tin bine minte ca si incadrare in spatiu.
Poate ca am murit cate putin, in mai multe zile.

Dar toate au fost la fel.

Am murit toamna (ciudat , nu?), anotimpul in care natura insasi moare, intr-un mod figurativ.

Niciodata nu m-am gandit cu lux de amanunte la ziua in care voi muri.

Stiam ca am sa mor, ca sunt dator cu moartea, dar niciodata nu m-am gandit cum si cand va fi.
Uneori ma gandeam ca va fi una tragica, de tanar, alteori ma imaginam batran, la apusul vietii.

Dar niciodata nu m-am gandit ca voi muri intr-o zi frumoasa de toamna, o zi in care soarele te mangaie cu razele sale.

Si totusi, ce moarte poate fi mai placuta decat atat?

Atunci cand covorul de frunze aurii se desface sub pasii mei.

Si totusi, iti pare atat de rau sa pleci cand totul este asa frumos, insa stii ca toate au fost la timpul lor, insa nu e deloc usor sa pictezi un colt de cer, cand totul a fost ieri, iar astazi nu mai e.

Si te lasi cuprins de amorteala durerii, care devine din ce in ce mai puternica, pana nu mai simti nimic.

Dupa care simti o caldura coplesitoare, dar placuta. Relaxanta. Intrauterina.

Pentru ca te intorci in cele mai placute momente din viata ta.Pentru ca ai ocazia sa retraiesti unicele clipe din copilarie, atunci cand erai fericit.

Si sentimentul asta de fericire suprema e tot ceea ce simti atunci cand mori.

Pentru ca in secunda in care sufletul iti paraseste trupul retraiesti absolut toate momentele frumoase, care au ramas ascunse in cele mai tainice unghere ale mintii, cat timp ai trait.

Si e coplesitor!

Cine ar fi stiut ca acest cumul de fericire, asa cum nu simti niciodata, pentru ca nu ai cum, este ceea ce traiesti in ultima clipa de viata?

Cine ar fi stiut ca in acea clipa timpul sta, pentru o secunda, in loc, pret de o viata?

Iar lumina apoi se transforma in intuneric.

Si pasesti prin el, intr-o curiozitate calma.

Undeva, in departare, se iveste o lumina. Asa cum nu ai mai vazut niciodata cand traiai.
Nu o poti defini, e un soi de alb, dar nu il poti defini.

Si deodata nu mai exista durere, regret, greutate, apasare, ura.

Insa, deodata, nu mai exista nimic.

Pentru ca nu mai existi tu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s