Drama urşilor. Made in Romania


Aţi fost vreodată la circ, sau la o gradina zoologică? Aţi văzut acolo, cu siguranţă, urşi – dansând, făcând tumbe, sau alte giumbuşlucuri, spre amuzamentul vizitatorilor. Câţi dintre dumneavoastra aţi văzut însă chinurile prin care trec urşii până învaţă să meargă pe bicicletă, de exemplu? Ştiaţi că sunt arşi pe labe, pentru a asculta indicaţiile dresorilor?

Cei mai mulţi dintre urşii ţinuti în captivitate dezvoltă puternice traume psihologice şi chiar ajung să se automutileze, din dorinţa de-a scăpa. Se întâmplă într-o Românie care are în pădurile ei cei mai multi urşi din Europa.

Cifrele arată clar, avem cea mai mare populație de urși bruni din Europa, peste 6.000 de exemplare, mai bine de jumătate din total. Și mai avem ceva, suntem singura țară care a mai rămas cu păduri virgine, aproape 300.000 de hectare. Motive reale pentru care ne invidiază o lume întreagă.

Cu toate astea, în România defrișările masive fac ca ursii să fie goniți la tot pasul din mediul lor natural, să fie împușcați de vânători neavizați, sau găsiți prin tomberoane căutând mâncare.

În ultimii ani, 2.000 de exemplare au dispărut din statisticile noastre pentru că aceste animalele sunt izgonite sau braconate. Organizațiile mondiale de protecție a animalelor au tras nenumărate semnale de alarmă: ursul trebuie protejat, altfel specia va dispărea.

În Anglia ultimul exemplar a fost vânat acum 1.000 de ani, în Austria a fost declarat dispărut iar Elveția are ani buni de când n-a mai raportat apariția ursului.

Tot în România se află şi cel mai mare sanctuar în care au ajuns cei mai chinuiţi Moş Martini ţinuţi în captivitate.

Timp de 17 ani Doru a stat închis într-o cușcă mizerabilă, el a fost preluat de la o grădină Zoo, dus într-o altă cuşcă. Pentru prima data în viață lui acest urs a simțit gustul libertății. E prima zi din viața lui când vede iarbă și se vede că nu prea știe ce-i cu el, e confuz.

O pădure cu iarbă verde, un colț de paradis doar al lui. Și totuși un loc care nu seamănă cu cei 4 metri de beton pe care Doru îi consideră ACASĂ, un loc în care se va adapta greu după anii petrecuți în cușcă. Însă e singura lui șansa de-a cunoaște normalitatea vieții de urs.

Acum el va încerca să se suie în copac, va avea un comportament stereotip, se va mișca obsesiv pe o cărare ce reprezintă vechea lui cușcă în care încă se simte în siguranță. El va scăpa însă de temeri, va vedea acest spațiu mare și va fi pregătit pentru pasul cel mare.

Despre drama urşilor, “made in ROMANIA”, într-un material semnat Alexandra Ţenea.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s