O plimbare prin societatea de astazi

O plimbare prin societatea de astazi

Incerc urmatorul exercitiu de imaginatie: imi inchipui ca societatea (romaneasca, intrucat traiesc in Romania) este un mic oras. Si ca ma plimb pe strazi.

Ce vad?

In primul rand, vad strazi, multe strazi, neasfaltate, sau asfaltate la o calitate deplorabila.
Vad, asadar, o infraststructura criminala, spun asta intrucat aceasta este generatoarea multor morti.

Pe anumite strazi vad cladiri. Printre acestea, cladirile unor institutii primordiale in societate:
Cladirea unei scoli (educatie) si cladirea unui spital (sanatate).  Asemenea infrastructurii, calitatea acestora din urma este foarte proasta, chiar aproape la fel de deplorabila ca si a primei enuntate.

Educatia ar trebui sa fie un element primordial in societate, insa politicul o pune pe locuri secundare, multe voci ale putinilor cerebrali ramasi in societate afirmand ca acest lucru este voit. Ca si o consecinta, aceasta scoate elemente sociale atat prost educate, cat si slab educate.

Merg mai departe pe strada si vad, printre multele cladiri in ruina, si mai multe amanete, saormerii, si o sumedenie de case de pariuri. Pline de “experti” in sport, in special fotbal, care, desi au fizicul care abia le permite o activitate de zilier, vorbesc cu atata patos despre activitati sportive. SI realizez ca fotbalul nu mai este demult, daca o fi fost candva, un sport. Chiar daca poarta titulatura de “sport rege.”
E doar una din metodele profitabile de facut bani pe spinarea unor prosti, fie ei bogati, sau, in cele mai multe cazuri, saraci cat cuprinde. In special cu duhul.

De multe ori o saracie cu duhul a implicat si o saracie materiala.

Trec mai departe de valva burtosilor de la bere, sau slabanogilor de la lipsa de alimentatie sanatoasa, care discuta foarte aprins despre “barca, steaua, inter” si alte denumiri stiintifice din domeniul lor, duhnind a bere ieftina de la pet de 2,5l, cumparat din putinii bani pe care ar fi trebuit sa i duca unei neveste rahitice ce abia face o mancare de cartofi unor plozi care se aseamana intru mult parintilor.

Inevitabil, le vad pe acestea din urma, in timp ce gatesc o mancare cu prea putina carne si prea multi cartofi, delectandu-se cu stirile si emisiunile “mondene ” de la TV. Nelipsitul TV. Orice televiziune are astfel de emisiuni si stiri.

Ca sa aiba subiect comun de discutie cu ai lor soti care, pe langa sumedenia de pagini de sport, citesc si “stirile” de actualitate din presa scrisa: Libertatea, Cancan, Click, si alte asemenea.

Oricum, putine ziare quality ramase dupa finalul anilor ’90, fie au disparut, fie s-au degradat in acelasi hal cu restul, urmand trend-ul presei:

Informatii false, cretinoide, greseli elementare de sintaxa si gramatica in limba romana, facute de aceeasi degradati social, rezultatul fie al sistemului de educatie, fie al societatii.

Si uite asa un ciclu vicios perpetuu si autoinflationist. Mediocritatea este singurul aspect care se perpetuează şi dezvoltă prin suprasaturaţie.

Nu mai exista repere morale, modele de urmat in societate. Toate modele care chiar au succes in a fi urmate sunt persoanele de moralitate indoielnica la 90 de grade.

Si merg, fara speranta, inainte, si cu privirea in jos, intrebandu-ma:  Pana unde?