Invidia


Incerc sa gasesc corelatia dintre frustrare si invidie, precum si definitia cat mai apropiata de realitate a invidiei.

Am sa ma uit in DEX sa vad cum se defineste invidia: Cica sentiment de părere de rău, de ciudă etc. provocat de succesele sau calitățile altuia; pizmă, ciudă

Sa fie oare un alt sentiment specific numai fiintei umane?

Adica, o singura data am intalnit ceva asemanator la animale: unchiul meu crestea un catel, Cafeluta, de ani buni de zile. Era tomberonist, in sensul ca nu era de rasa.

La un moment dat isi cumpara niste d-astia de rasa, un fel de bichoni mai mari, nu ma pricep la rase de catei: niste caini de statura mai mica si creti.

Si astia nu prea il agreeau pe Cafeluta, asa ca unchiu’ ii tinea separat.

Cand il striga pe Cafeluta, ori pentru a se juca cu el, ori pentru a-l hrani, cei doi catei de rasa latrau cat ii tinea la bietul Cafeluta, astfel incat numai cand ii pronuntai numele, acestia se indreptau catre cusca lui si il latrau.

Acum, nu am studiat comportamental cainii, dar mi se pare ceva la limita dintre invidie si lupta pentru suprematie.

In schimb, invidia pura este specifica, in opinia mea, doar omului, acestei fiinte superioare.

La un moment dat, avusesem impresia ca invidia a luat nastere in sudul Romaniei, poate chiar in judetul Teleorman, dar am realizat ca acest sentiment sau stare umana este specifica omului de oriunde de pe glob.

Insa este un sentiment, pe cat de puternic, pe atat de degradant. Este un sentiment care vine la pachet cu un atribut tare rusinos, si anume prostia.

Pentru ca am sesizat ca oamenii invidiosi sunt intotdeauna cei frustrati de propriile lipsuri, care, in loc sa incerce macar sa-si constientizeze defectele care au dus la asta, daca nu sa incerce sa le si remedieze, macar partial, proiecteaza acest sentiment numit invidie asupra celor care au ceva ce ei nu eu.

Mai ales daca ei ar fi vrut sa aibe acel ceva/ sa acceada la un anumit statut.

Nu exemplific, ca fac ‘scurta la mana’ si imi sar tastele.

Daca fiecare frustrare de pe planeta ar insemna o picatura de apa, nu ar exista destule oceane care sa le cuprinda.

Dar tiparul este acelasi: in loc sa isi puna intrebarea: de ce eu nu am / de ce eu nu sunt asa / de ce nu pot sa fac asa?’ invidiosii se intreaba: ‘de ce are ala? de unde are ala, de ce e ala asa, de ce face ala asa?’ referitor la cei care au.

Sunt de acord, partial, cu cei care detesta hotia, recte pe cel care fura din bunul/banul public si care se imbogateste pe spinarea multor altora, dar pe unii care ii invidiaza pe altii ca au, si ei nu, mi se pare cea mai buna dovada de prostie metastatica: Adica, nu e ca si cum de aia nu ai tu, ca are ala. Tu nu ai de prost/incapabil si lenes ce esti. Ala are de destept, competent si harnic.

Iar invidiosii care nu se multumesc doar cu boala de inima neagra, si incearca sa faca rau celor asupra carora isi proiecteaza sentimentul numit invidie sunt exemplul tipic de oameni goi pe dinauntru.

Unii oameni sunt prea plini de ei pentru că sunt goi pe dinăuntru…

Astia nu sunt nici macar plini de ei, sunt plini doar de invidie.

Ce ma oftic!

NOT!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s