Etate si respect


Imi spunea Catalin Prunariu nu demult ca

Bebelusul care nu are nimic de spus tipa ca sa se faca auzit. Pe masura ce creste, incepe sa spuna cite ceva pe gura, dar inca nu e nimic important, asa ca repeta de 2-3 ori ca sa capteze atentia. Pe masura ce evoluam spre etapa adulta, trecem la limbajul radical, care atrage atentia asupra noastra. Ca adult, avem un bagaj de cunostinte care folosit cum trebuie, atrage atentia celor din jur, fara a mai fi nevoie nici de limbaj dur, nici de tonuri ridicate, dar rar mai apare si polemica virulenta. Este momentul in care consolidam respectul celor din jur si ne ridicam sau nu dintre cei multi. Cind ajungem la senectute, deja experienta si “inteligenta” scoase pe gura sint suficient de importante pentru ca cei din jur ca sa sa faca liniste numai cind aparem in zona

In schimb, in societatea romaneasca, cel putin, eu tind sa observ ca batranii nu beneficiaza de respectul cuvenit. Nu numai cand vorbesc, dar si personal.

Foarte putina lume mai vorbeste cu batranii la persoana a II-a plural. Din contra, cu cat cineva inainteaza in varsta, cu atat mai multa lume capata tendinta sa ii vorbeasca la pertu.

Si este trist!

Aseara am vazut un batran slab, dar elegant, imbracat la costum, atacat de un caine vagabond imens si pus la pamant. Cu pantalonii rupti si sangerand abundend, tremurand si cu o privire milostiva, dar demna, mi-a cerut ajutorul, intreband-ma daca cunosc un spital in zona.
Cum nu eram cu masina sa il duc eu, am apelat la SMURD, care au venit destul de rapid.(am trecut peste plictiseala operatoarei de la 112 care ma intreba cu o scitireala totala: cum o cheama pe victima, cati ani are, cainele este cu stapan sau fara, daca sangereaza etc)

Desi era vadit afectat, slab si firav, acel domn avea o tinuta demna. Mai demna decat gasesti la oricine altcineva din ziua de astazi.

Mi-a spus ca este inginer. Avea un glas mierlos si imi inspira mila, desi cuvantul care imi trecea prin cap cand il vedeam era “DOMN”.

Cine mai este domn in ziua de astazi?

In timp ce incercam sa il ajut sa opreasca sangerearea, asezandu-l pe un gard, un baietas de cartier vine si i se adreseaza la pertu: “-Ce-ai patit, bre? Vrei s-te duc la spital?”

Domnul raspundea cu o eleganta deosebita in cuvinte si in glas de nu imi venea sa cred ca e real.

Sub costumul sau vadit vechi avea niste haine semiponosite, care, se vedea ca au fost elegante la vremea lor.

Cand soseste SMURD-ul, paramedicul de vreo 40 de ani vine sictirit: “-Ce-ai tataie? N-ai nimic, hai la masina sa te pansam!”

Un paramedic mai tanar, vazand singerarea, intreaba: “-L-ati pansat?”

la care ala mai in varsta:”Lasa, ba, nu vezi ca e pansat tataie cu izmenele!”

Si domnul in varsta(avea 81 de ani) continua sa li se adreseze celor mult mai tineri decat el, inclusiv mie, la persoana a II-a plural, cu “dumneavoastra”.

Si vedeam batranete, neputinta si viata la finele ei atunci cand paramedicii il asezau pe targa in salvare.

Si totusi, atata demnitate nu am mai vazut in viata mea!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s