Parinti-copii


Pozitia parintelui!

Una dintre chestiunile care au contribuit la cat de misto scriu acum este ca scriam, ca elev, compuneri pe teme date. La engleza, in cele mai multe dintre cazuri. Uneori primeam doar un titlu pe care trebuia sa il extrapolez, alteori trebuia sa ma incadrez intr-o serie de parametri si reguli, sa utilizez anumite cuvinte/expresii in cadrul textului etc.

Si imi amintesc ca una dintre teme era: “conflictul dintre generatii”, iar alta “relatia parinti-copii”.

Scriam foarte misto si atunci, si aveam gandirea misto si atunci, dar imi lipsea experienta practica. Vorbeam din ce imi imaginam eu. Acum, timpul trecand si avand si experienta si cunoscand mult mai multi oameni, realizez cata intuitie aveam si pe acea vreme.

Daca ar fi sa rescriu compunerea aia, nu ar fi foarte diferita ca acum. Si nu in sensul ca nu am evoluat eu deloc. In sensul ca nu a evoluat lumea 🙂

Relatia parinti-copii.

Un copil va fi intotdeauna un copil pentru parintele sau, indiferent de varsta pe care o are. Si parintii tind sa pastreze aceleasi sentimente si abordari pe care le-au avut fata de odrasla. Sunt parinti exagerati intr-un sens sau altul, si sunt parinti la linia de mijloc. In marea majoritate dintre cazuri, acestia raman asa in relatia cu copilul toata viata.

Ca si exemplu radical, tanar la 26 de ani, cu studiile finalizate si loc de munca, tinut din scurt si supercontrolat ca copil, locuieste in continuare cu parintii si pune toti banii pe care ii castiga la locul de munca (si nu sunt putini, poate chiar mai mult decat castiga babalacii) la comun cu banii parintilor. In sensul ca ii da lor. Si daca vrea 10 ron sa iasa la un suc, trebuie sa le ceara. Vrea 60 de RON sa mearga la o expozitie, trebuie nu numai sa le ceara bani, dar sa le ceara si voie, de plecatul din oras in weekend sau concediu nici nu se pune problema, decat daca o face impreuna cu tati si mami.

Altui tip, la 30 de ani de aceasta data, care locuieste tot cu parintii, i se incuie usa in cazul in care ajunge acasa dupa orele 22, si este nevoit sa doarma in masina.

Si mai sunt o groaza de cazuri de genul acesta, de “copii” trecuti de majorat, carora parintii tind sa le impuna ce/cum/cand/daca/cu cine sa faca, chiar si daca acestia nu mai locuiesc impreuna.

Mai sunt si parintii dezinteresati care raman dezinteresati de copii si dupa ce acestia pleaca pe drumul lor in viata.

Si, evident, parintii care pastreaza aceeasi relatie decenta si normala cu copilul.

La cata lume idioata exista pe aceasta planeta, tind sa cred ca aceasta categorie din urma este si cea mai putin numeroasa.

De aceea cred ca conflictul de generatii parinti-copii este unul nu datorat diferentei de mentalitati, asa cum suntem obisnuiti sa credem, ci din simplul fapt ca bosorogii nu realizeaza ca copilul, desi ramane copilul lui, devine independent de existenta acestora. Nu e ca si cum ar mai fi legat ombilical de ei. De acord ca ei l-au crescut, ombilical si la propiu, si la figurat, pana destul de mult in etatea acestuia. Chiar si dupa 18 ani, atunci cand a fost cazul. Si mai mereu este cazul, mai ales intr-o tara ca Romania, unde este aproape imposibil sa te autointretii ca adult, daramite ca adolescent.

Dar de aici si pana la a considera a avea drept de proprietate asupra cuiva, chiar daca a rezultat dintr-o secretie a ta, este o cale putin mai lunga. Si, care, uneori tine de patologic!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s