Ca zare

Imi spunea un amic care are o pensiune ca, in calitate de gazda, ajungi sa dai si in paranoia cand constati ce fel de lume iti calca pragul. Este o postura destul de buna pentru a sesiza degradarea sociala la anvergura acesteia.

Dar exista si reversul medaliei, atunci cand diversi proprietari de pensiuni vor sa jecmaneasca clientii.

Si mai exista ceva, atunci cand atat clientii, cat si proprietarii de pensiuni, se inteleg de minune.

Cel mai probabil sunt imbecili cei din ambele categorii, in cazul in care sunt multi multumiti.

In mod normal nu ar trebui sa fie cum zic, dar, avand in vedere procentul de imbecili de pe planeta, e mai probabil sa fie asa, decat viceversa.

Spre exemplu, eu am utilizat serviciile multor unitati de cazare in aceasta viata, si e normal sa dai de tot felul de tipologii umane, dar niciodata nu mi s-a intamplat sa dau peste unii excesivi.

Adica, impresia mea despre viata, asa cum percep eu un concediu sau un weekend, este ca plec undeva ca sa fac ce vreau eu, nu sa cunosc oameni noi cu care sa povestesc sau sa imi faca altii programul.

Astfel ca, mi s-a parut putin ciudat cand am fost intrebat daca voi servi si masa, inca de la rezervarea telefonica. De obicei servesc masa si pe unde ma cazez, dar, plimbandu-ma in rest, nu stau sa ma leg de locatia cazarii pentru masa, mai ales daca nu e pustietate.
Dar am gandit ca au intrebat in sensul de a-si face ei provizii, desi si asa ar fi exagerat.

Cand ajung, aceeasi intrebare imbecila, daca servesc masa. Am servit frumos, desi la final m-au omorat cu pretul pentru o masa, de nici la restaurant de lux nu cer atat, daramite undeva unde imi gateste gazda.

Nicio problema, oricum urma sa petrec doar noaptea acolo, restul zilei fiind plecat prin alte localitati.

Am trecut si peste intrebarile indiscrete si dorinta de conversatie inutila si fara sens a gazdei: de unde sunt, ce am de gand sa fac, de unde vin, etc

Chiar si peste faptul ca m-au pus sa completez o fisa de sosire(la fel de stufoasa ca un formular de viza pentru China), desi niciodata nu mi s-a mai cerut asa ceva!

Nici nu termin bine de servit masa extraordinar de piperata la pret, ca ma intreaba la ce ora servesc cina.

I-am repetat ca o sa servesc cand voi considera. Si ca o sa anunt eu cand se se apuce sa imi faca.

Cand ma intorc seara, imi spune ca deja s-a apucat sa imi faca. Ii zic ca nu mi-e foame.

Imi zice ca imi va da a doua zi, la mic dejun. Am zis ok. Apoi ma intreaba la ce ora servesc micul dejun.
Ii zic ca atunci cand ma trezesc.

Ma intreaba cand.

Ii spun ca nu stiu.

-La ora 9?

Ii repet ca nu stiu.

Apoi imi pune in vedere ca maine au un parastas de la orele 13 si ca de la 10 deja se apuca de trebaluit.

Ii zic bine si ii urez noapte buna, sa ma lase in pace, ramanand ca o anunt eu de mic dejun cand si daca ma (mi se) sco(a)l(a).

Ma trezesc cu batai sistematice si intense in usa, a doua zi dimineata.

Zic:”Da”

-V-am pregatiti micul dejun!

-Bine, o sa cobor in 20 de minute

-Mai repede, daca se poate! , imi spune cu o voce revoltata , coborand nervoasa scarile, in timp ce eu de abia ma dezmeticeam din somn.

Pe langa faptul ca m-a grabit sa mananc ca urmeaza sa-i vina musafirii la parastasul vietii (de apoi), m-a taxat cu 40 de ron pentru 4 felii de salam si cate doua felii de branza si cascaval, o rosie si o jumatate de castravete! (semn ca imi daduse altceva decat ar fi trebuit sa imi dea seara, daca stiam , nici nu mai veneam sa servesc, caci asa ceva detineam si eu in camera, am gandit doar sa nu ii jignesc ca s-au apucat sa mi faca de mancare pentru cina si nu am servit)

Ca sa nu fiu un oaspete nepoliticos care sa-i traga pule-n gura, si pentru ca s-a scuzat ca m-a trezit (chiar daca ziceai ca ma scuipa cand isi cere scuze), i am zis doar ca, pe restul sederii, o sa anunt eu CAND si DACA voi manca.

Inutil sa precizez ca m-a frecat iar la cap cu mancarea ei, la ore fixe. Si inutil sa descriu dezamagirea de pe chip ca nu m-a mai jecmanit cu cateva sute de ron, cand am plecat, spunandu-mi ca “eu va pregatisem micul dejun”, desi era 12:30 ziua, si nici nu i-am cerut eu asta. (un pranz si un mic dejun m-au costat 100 de ron)

Nu e nicio problema cu ce am scris mai sus.

Sunt tot felul de psihopati pe lumea asta, si era, probabil, inevitabil sa dau peste unii care cred ca timpul tau liber trebuie petrecut intr-o cazarma al naibii de scumpa de armata (sa nu fiu inteles gresit, conditiile de cazare erau chiar foarte ok, dar faza cu mesele lor la ore fixe si frectiile cu: ce faceti in seara asta, astazi ce planuri aveti, am vazut numarul de la masina de Teleorman, de unde sunteti, de ce imi ziceti ca sunteti din Bucuresti daca aveti numar de Teleorman? etc sunt chestiuni de Gestapo si penitenciar)

Dar, nu e nicio problema nici cu asta.

Problema este cu comentariile pe care le are respectiva unitate de cazare pe site-urile de profil. Spre exemplu:

• Personalul a fost foarte ok, si-au facut programul dupa cum am vrut noi,mancarea proaspata si foarte gustoasa

• gazde foarte primitoare si flexibile
• senzatia de a fi la cineva acasa

• Gazdele sunt foarte primitoare. Ne-am simtit relaxati si rasfatati pe tot parcursul sederii noastre.

• Profesionalismul, dorinta de a ne face sa ne simtim bine si sinceritatea gazdelor.

•  Pensiunea ofera conditii excelente pentru a te putea bucura de cateva zile de relaxare, gratie gazdelor, care, cu amabilitate si foarte multa disponibilitate, iti pun la dispozitie tot ce doresti, astfel incat sa te simti confortabil in orice moment. Sfaturile date pentru vizitarea imprejurimilor sunt foarte utile. Mancarea doamnei Traila este excelenta si poate fi oricand o alternativa foarte buna, data fiind calitatea acesteia si disponibilitatea gazdelor de a o servi dupa programul turistilor

Si apoi am constatat ca asa e romanul: pleaca in concediu nu ca sa viziteze si sa se detaseze de viata cotidiana, ci ca sa stea in curtea unei pensiuni cu burta-n sus, gratarul sfaraind, berea si samantza alaturi.

Si sa faca conversatii interminabil de penibile cu niste gazde la fel de plictisite de viata ca si oaspetii.

Si iti pare rau, cand vezi atatia straini umbland pe potecile patriei (am ramas efectiv surprins sa vad atatia europeni, dar mai ales americani si chinezi pe drumuri montane foarte  putin cunoscute dintr-o tara mica din Europa de la capatul celalalt al lumii pentru ambele natii), bucurandu-se de peisajele absolut minunate pe care romanul nu numai ca le ignora, dar le si distruge, nestiind expresia: “Romania este o tara superba, pacat ca e populata.”