Diversitate umana


Sunt oameni care nu ma suporta. In sensul ca nu ma inghit deloc.

Si nu, nu ma refer la aia din mediul virtual, ca pe aia ii ignor fara sa-i vad. Ma refer la astia care traiesc, sau pseudotraiesc in realitate. Pe astia-i vad, macar odata, inainte sa ii ignor complet.

Si cel putin de data aia le vad dispretul pe fata. Cum nu ma accepta ei, ca nu sunt ca ei, ca nu le impartasesc simtamintele si cum nu arat si nu ma imbrac ca ei.

Numai ca mie nu-mi pasa. Imi sunt total indiferenti, insa ei se consuma dipretuindu-ma. Si constientizez asta. Ii vad cum se macina ca exist, si cum sunt indignati ca mie nu mi pasa catusi de putin ca ei nu ma plac.

Ei ar vrea ca mie sa imi para rau ca ei nu ma plac, sa ma simt vinovat ca nu sunt ca ei, si sa tin capul jos, in tacere, umilit de neacceptarea si sila lor.

Si aici intra nu numai aia care ma cunosc personal, ci si aia care ma vad pentru prima data in viata lor, dar se vede instant ca nu le place efectiv de fata mea.

Si sunt consternati ca mie imi sunt indiferenti.

Ca pot trai fara ei. Ar trebui ca eu sa nu mai exist, din moment ce ei nu ma plac.

Nu isi pun o secunda problema ca, de fapt, imi fac un extraordinar de bine ca nu ma plac.

Caci, daca m-ar placea asemenea oameni, as avea o parere atat de prosta despre mine…incat mi-ar fi rusine!

Cu cat ma dispretuiesc astia mai mult, cu atat mai bine ma simt.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s