Cum am salvat lumea!


Am visat, spre dimineata, cum am participat la salvarea umanitatii.

Se facea ca urma ca toata populatia planetei sa se autodistruga.

Sa se bata indivizii intre ei pana nu ar mai fi ramas niciunul.

Sa se ucida, unul pe altul, prin ce motode ar fi putut.

Eram undeva la un etaj superior, cu un unchi sau un bunic grav bolnav, care zacea in pat, si urmaream intreaga lume care era iesita in strada. Ma asteptam ca aralia sa inceapa dintr-un moment in altul, si eram pregatit sa imi sufoc ruda bolnava cu o perna, ca sa nu apuce oamenii abrutizati sa urce la etaj si sa il omoare ei. Si apoi, urma sa ma sinucid: la fel, sa nu apuce bestiile sa ma omoare ei in chinuri.

Pe strada erau, deopotriva: barbati, femei, copii, batrani, tineri.

Un amalgam de varste si categorii sociale, abrutizati, posedati parca.

Era o mica agitatie ca inaintea unei mari furtuni.

Stiam ca va incepe. Stiam ca fiecare va incepe sa omoare, asa cum poate, cat mai multi indivizi.

Ceva mai devreme reusisem sa ma transform intr-o randunica, si sa zbor, sa ma ascund.

Poate scapam: oamenii urmau sa se autodistruga doar pe ei.

Dar nu puteam sa trisez.

Trebuia sa dispar si eu, caci, vrand sau nu, faceam parte din aceeasi categorie.

Partea si mai ciudata a visului era ca timpul se oprea in loc (nu stiu daca asta are de-a face cu filme pe care le-am vazut, de-alungul timpului-un episod din Twilight Zone cu timpul care se opreste, 28 days later cu oamenii/umanitatea care s-a autodistrus).

Din cand in cand, pe masura ce lucrurile dintre oamenii pe care ii vedeam jos, in piata, sau pietonal, nu stiu sa descriu prea bine, evoluau negativ, timpul se oprea in loc, pret de cateva momente: si eu speram, speram ca ceva se va intampla in sensul de bine. Ma rugam.

Dar, dupa scurtele pauze de timp oprit, violenta devenea din ce in ce mai vadita.

Luasem perna in mana si ma pregateam sa imi sufoc unchiul sau bunicul bolnav (nu imi pot da seama exact), alaturi de care stateam in pat. El zacea, intins, eu stateam in genunchi si ma uitam pe fereastra la ceea ce se intampla afara, asteptand inevitabilul haos total.

Un singur lucru imi linistea finalul de existenta zbuciumat: si anume acela ca aceasta boala denumita omenire ve disparea de pe fata planetei, pe care nu o merita.

Simteam cum se apropie: pauzele deveneau din ce in ce mai scurte si mai dese.

La un moment dat, s-a declansat: pana si femeile devenisera niste bestii, niste brute avide de violenta si de sange: copiii se pregateau sa atace batrani, copii, barbati adulti, deopotriva. Si s-a oprit, din nou.

A urmat cea mai lunga pauza dintre toate.

Timpul statea in loc, puteam trece printre ei cu privirea, ca intr-un google street view, si analizam cu dezgust toate grimasele animalice ale unor oameni gata sa se autodistruga, asemenea unor demoeni, asemenea unor ingeri deveniti posedati (ceea ce chiar este posibil sa fie in realitate).

Nu imi aduc aminte exact certitudinea momentului ca totul s-a anulat si a revenit la normal, dar tin minte ca Dumnezeu mi S-a adresat. Mi-a spus ca a oprit totul pentru ca eu imi doream sincer ca acest lucru sa nu se intample. Pentru ca eu varsam lacrimi de regret ca acest lucru se petrece cu oamenii, cu umanitatea.

Mi-a marturisit insa ca nu sunt singurul in aceasta situatie, ca au mai fost cativa oameni pe planeta care puteau vedea ce se intampla si care se rugau sa nu fie dus la bun sfarsit, cativa oameni care, asemenea mie, erau imuni la abrutizare, care plangeau cand constientizau ce se intampla cu LUMEA.

Mi-a spus ca noi am oprit toate astea, Dumnezeu mi-a spus ca, oricat de putini am fost, am fost cativa care am ramas imuni si care ne-am dorit ca lucrurile sa nu fie asa.

Iar Apocalipsa a fost anulata. Nu stiu daca definitiv sau pe moment (1 luna, 1 an, 1000 de ani), caci melodia de pe alarma telefonului a inceput sa sune si m-am trezit din vis.

Insa sentimentul a ramas!

Si nu e departe!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s